<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROB.0100112901.case.xml"><NO.CASE>C-370/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005J0370</NO.CELEX><NO.SEQ>0011.0002</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1144</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>1162</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>19</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070125">25.1.2007</DATE> — CAUZA C-370/05</LEFT><RIGHT>FESTERSEN</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a treia)</P><P><DATE ISO="20070125">25 ianuarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: daneza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C-370/05,</P><P>având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Vestre Landsret (Danemarca), prin decizia din <DATE ISO="20051005">5 octombrie 2005</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20051010">10 octombrie 2005</DATE>, în procedura penală împotriva lui</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><P>Uwe Kay Festersen,</P></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera a treia),</P><P>compusă din domnul A. Rosas, preşedinte de cameră, domnii A. Tizzano, A. Borg Barthet, J. Malenovský (raportor) şi U. Lõhmus, judecători,</P><P>avocat general: doamna C. Stix-Hackl,</P><P>grefier: domnul B. Fülöp, administrator,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20060712">12 iulie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><?PAGE NO="I-1145"?><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observaţiile prezentate:</P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>pentru domnul Festersen, de K. Berning, advokat;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul danez, de domnul J. Molde, în calitate de agent, asistat de P. Biering, advokat;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul norvegian, de domnul K. Moen şi de doamna I. Holten, în calitate de agenţi;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnul H. Støvlbæk, în calitate de agent,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din <DATE ISO="20061003">3 octombrie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolelor 43 CE şi 56 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri penale îndreptate împotriva domnului Festersen pentru nerespectarea obligaţiei de a-şi stabili reşedinţa permanentă pe domeniul agricol pe care îl dobândise pe teritoriul comunei Bov din districtul Sønderjylland (Danemarca).</TXT></NP><?PAGE NO="I-1146"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic naţional</P></TI></TITLE><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Potrivit articolului 2 din legea daneză a agriculturii (landbrugsloven), în forma rezultată în urma codificării realizate prin Decretul nr. 598 (lovbekendtgørelse nr. 598) din <DATE ISO="19990715">15 iulie 1999</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>legea agriculturii<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>1.</NO.P><TXT>Orice domeniu agricol face obiectul unei obligaţii de cultivare, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Prin domeniu agricol se înţelege domeniul astfel desemnat în registrul cadastral.</TXT><P>[...]<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/></P></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul 6 din legea agriculturii prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>Când suprafaţa unui domeniu agricol este redusă, prin împărţire sau în orice alt mod, la mai puţin de 2 ha, nu mai este aplicabilă obligaţia de cultivare, cu excepţia cazului în care proprietarul doreşte să o menţină. [...]<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-1147"?><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Potrivit articolului 7 din aceeaşi lege:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>1.</NO.P><TXT>Fiecare domeniu agricol este exploatat în mod independent şi este prevăzut cu locuinţe adecvate, ai căror locuitori cultivă terenurile, sub rezerva dispoziţiilor articolului 8 alineatele 4 şi 6, ale articolului 9 alineatele 1 şi 2, precum şi ale articolului 10.</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Domeniul este exploatat în mod corespunzător, ţinând cont de posibilităţile unei exploatări comerciale profitabile, de exigenţele referitoare la sănătatea animalelor domestice, precum şi de natură şi de mediu.</TXT><P>[...]<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/></P></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolul 16 din legea menţionată prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>1.</NO.P><TXT>Orice persoană fizică poate să dobândească un domeniu agricol situat într-o zonă rurală şi a cărui suprafaţă depăşeşte 30 ha, cu condiţia ca:</TXT><P>[...]</P><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>dobânditorul să îşi stabilească reşedinţa permanentă pe domeniul respectiv într-un interval de şase luni de la data dobândirii acestuia,</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-1148"?><ITEM><NP><NO.P>5)</NO.P><TXT>dobânditorul să exploateze el însuşi domeniul</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>[...]</P></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Dreptul de proprietate asupra unui domeniu agricol a cărui suprafaţă nu depăşeşte 30 ha poate fi dobândit dacă dobânditorul îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul 1 punctele 1)-4).</TXT><P>[...]<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/></P></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Potrivit articolului 18 din legea agriculturii:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>1.</NO.P><TXT>Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolele 16, 17 şi 17a, dreptul de proprietate asupra unui domeniu agricol situat într-o zonă rurală nu poate fi dobândit decât cu aprobarea ministrului alimentaţiei, agriculturii şi pescuitului.</TXT></NP><P>[...]</P><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Ministrul poate aproba dobândirea unui domeniu agricol de către o persoană într-unui din următoarele cazuri:</TXT><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>dobândirea are loc în vederea utilizării menţionate la articolul 4 alineatul 1 punctul 1) şi este probabil ca domeniul să fie afectat acestei utilizări într-un viitor apropiat;</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-1149"?><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>dobândirea are loc în scop lucrativ, în vederea unei utilizări fără caracter agricol, care poate fi considerată ca fiind de dorit din perspectiva interesului general;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>dobândirea are loc în vederea atingerii unor obiective specifice, precum, de exemplu, utilizarea domeniului în scopuri ştiinţifice, educative, sociale, terapeutice sau recreative;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>dobândirea are loc în cadrul unei operaţiuni precum crearea de pajişti umede sau reabilitarea terenurilor în zone naturale sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>5)</NO.P><TXT>atunci când este justificată de alte împrejurări speciale.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP><P>[...]<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Articolul 27 alineatul 2 din legea agriculturii prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>Atunci când o cerere de aprobare a dobândirii sau a arendării unui domeniu agricol nu este introdusă în timp util, ministrul [...] competent îl poate obliga pe proprietar să cedeze dreptul de proprietate asupra domeniului într-un termen de cel puţin şase luni, dar nu mai mare de un an, sau pe arendaş ori pe locatar să pună capăt relaţiei sale contractuale, în interiorul aceluiaşi termen. Această posibilitate există şi atunci când a fost refuzată aprobarea sau când autorizaţia a expirat sau atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile aprobării. [...]<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-1150"?><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Potrivit articolului 33 din această lege:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>1.</NO.P><TXT>Poate fi obligată la plata unei amenzi persoana care:</TXT><P>[...]</P><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>nu se supune somaţiei care i-a fost adresată în temeiul articolului 8 alineatele 5 şi 7, al articolului 9 alineatul 5 sau al articolului 27.</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>[...]<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/></P></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>Potrivit articolului 62 din Circulara nr. 26 din <DATE ISO="20000222">22 februarie 2000</DATE> privind legea agriculturii:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>O autorizaţie în temeiul articolului 18 din legea [agriculturii] în vederea dobândirii unui domeniu agricol însoţită de o scutire, pe durată nedeterminată, de la obligaţia de a-şi stabili reşedinţa prevăzută de articolul 16 alineatul 1 punctul 4) nu poate fi acordată decât în situaţii cu totul speciale. Acest lucru este posibil, spre exemplu, în cazurile în care, din cauza amplasării domeniului, nu poate fi respectată obligaţia de locuire în timpul unei părţi îndelungate a anului. Dispoziţia este de strictă aplicare.<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-1151"?><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>Potrivit articolului 4 alineatul 1 din Decretul nr. 627 din <DATE ISO="19990726">26 iulie 1999</DATE> privind condiţiile de formare profesională şi de locuire în legătură cu legea agriculturii (bekendtgørelse nr. 627 af <DATE ISO="19990726">26. juli 1999</DATE> om uddannelseskrav og bopælskrav m.v. i henhold til landbrugsloven), obligaţia de a-şi stabili reşedinţa permanentă pe un domeniu agricol presupune ca persoana în cauză să locuiască în mod stabil şi continuu pe acel domeniu şi să înnopteze acolo, cu excepţia situaţiei în care intervin împrejurări deosebite pe o durată determinată. Respectiva persoană trebuie să fie înscrisă ca locuind pe acel domeniu în registrul de evidenţă a populaţiei din comună, astfel încât acest domeniu să constituie reşedinţa sa principală din punct de vedere fiscal.</TXT></NP><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul 2 din acelaşi decret prevede că dobânditorul trebuie să respecte obligaţia de locuire timp de opt ani începând de la data dobândirii unui domeniu agricol.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Acţiunea principală şi întrebările preliminare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Domnul Festersen, resortisant german, a achiziţionat în 1998, în districtul Sønderjylland, o proprietate desemnată în registrul cadastral drept domeniu agricol. Acesta cuprinde două parcele: una de 0,24 ha, situată într-o zonă urbană şi destinată construirii, şi o a doua, o pajişte de 3,29 ha, situată într-o zonă rurală.</TXT></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>Întrucât domnul Festersen nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-şi stabili reşedinţa pe acest domeniu, Comisia agricolă a districtului Sønderjylland I-a somat să îşi regularizeze situaţia, solicitându-i, la <DATE ISO="20000908">8 septembrie 2000</DATE>, să cedeze domeniul său într-un termen de şase luni, cu excepţia cazului în care a luat între timp măsurile necesare pentru ca titlul său de proprietate să fie conform cu prevederile legale, prin obţinerea unei derogări de la obligaţia de cultivare sau prin îndeplinirea condiţiei privind reşedinţa.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1152"?><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20010716">16 iulie 2001</DATE>, comisia menţionată i-a acordat domnului Festersen un nou termen de şase luni pentru a ceda proprietatea, cu excepţia cazului în care, înainte de expirarea acestui termen, ar lua măsurile necesare fie pentru a reduce suprafaţa proprietăţii sale la mai puţin de 2 ha, solicitând, în acelaşi timp, o derogare de la obligaţia de cultivare, fie pentru a-şi stabili reşedinţa pe domeniu.</TXT></NP><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20030818">18 august 2003</DATE>, domnul Festersen a fost condamnat de tribunalul local din Gråsten la plata unei amenzi de <FT TYPE="NUMBER">5000</FT> DKK pentru încălcarea articolului 33 alineatul 1 punctul 3) şi a articolului 27 alineatul 2 din legea agriculturii, întrucât nu s-a conformat somaţiei Comisiei agricole a districtului Sønderjylland. Acesta a mai fost condamnat şi la plata unei penalităţi cu titlu cominatoriu de <FT TYPE="NUMBER">5000</FT> DKK pentru fiecare lună de întârziere dacă nu se conforma acestei somaţii înainte de <DATE ISO="20031201">1 decembrie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Domnul Festersen, care se stabilise pe domeniu la data de <DATE ISO="20030612">12 iunie 2003</DATE>, este înscris în registrul de evidenţă a populaţiei din comuna Bov ca locuind la această adresă din <DATE ISO="20030912">12 septembrie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>Acesta a contestat în faţa Vestre Landsret condamnarea sa şi a solicitat să fie achitat. Ministerul Public a solicitat menţinerea hotărârii pronunţate în primă instanţă.</TXT></NP><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>Domnul Festersen şi Ministerul Public au avut poziţii contrare cu privire la întrebarea dacă obligaţia de stabilire a reşedinţei prevăzută de legea agriculturii este compatibilă cu principiul libertăţii de stabilire şi cu cel al liberei circulaţii a capitalurilor, astfel cum sunt consacrate de articolele 43 CE şi 56 CE.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1153"?><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>În aceste condiţii, Vestre Landsret a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Se opun articolele 43 CE şi 56 CE ca un stat membru să condiţioneze dobândirea unui domeniu agricol de stabilirea reşedinţei permanente a dobânditorului pe acel domeniu?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Pentru a răspunde la prima întrebare, este important să se ţină cont de faptul că domeniul nu poate constitui o exploataţie capabilă să funcţioneze în mod autonom, iar clădirea locuibilă a domeniului este situată într-o zonă urbană?<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la întrebările preliminare</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la prima întrebare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă dispoziţiile Tratatului CE privind dreptul de stabilire (articolul 43 CE) şi libera circulaţie a capitalurilor (articolul 56 CE) se opun ca o reglementare naţională precum cea în cauză în acţiunea principală să condiţioneze dobândirea unui domeniu agricol de stabilirea reşedinţei permanente a dobânditorului pe acest domeniu.</TXT></NP><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>În prealabil, trebuie amintit faptul că dreptul de a dobândi, de a exploata şi de a înstrăina bunuri imobiliare pe teritoriul unui alt stat membru, care reprezintă<?PAGE NO="I-1154"?> completarea necesară a libertăţii de stabilire, astfel cum rezultă din articolul 44 alineatul (2) litera (e) CE (hotărârea din <DATE ISO="19890530">30 mai 1989</DATE>, Comisia/Grecia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="305/87" YEAR="1989" PAGE.ECR="1461">305/87, Rec, p. 1461, punctul 22</REF.DOC.ECR>), generează, atunci când este exercitat, mişcări de capital (hotărârea din <DATE ISO="20020305">5 martie 2002</DATE>, Reisch şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-515/99+C-519/99 — C-524/99+C-526/99 — 0540/99" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-2157">C-515/99, C-519/99-C-524/99 şi C-526/99-C-540/99, Rec, p. I-2157, punctul 29</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>Mişcările de capital cuprind operaţiunile prin care nerezidenţii efectuează investiţii imobiliare pe teritoriul unui stat membru, astfel cum rezultă din nomenclatorul mişcărilor de capital ce figurează în anexa I la Directiva 88/361/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19880624">24 iunie 1988</DATE> pentru punerea în aplicare a articolului 67 din tratat [articol abrogat de Tratatul de la Amsterdam] (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="178" DATE.PUB="1988" PAGE.FIRST="5">JO L 178, p. 5</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 10/vol. 1, p. 10). Acest nomenclator îşi păstrează valoarea explicativă pentru a defini noţiunea de mişcări de capital (a se vedea hotărârea din <DATE ISO="19990316">16 martie 1999</DATE>, Trümmer şi Mayer, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-222/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-1661">C-222/97, Rec, p. I-1661, punctul 21</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="20010111">11 ianuarie 2001</DATE>, Stefan, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-464/98" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-173">C-464/98, Rec, p. I-173, punctul 5</REF.DOC.ECR>, hotărârea Reisch şi alţii, citată anterior, punctul 30, şi hotărârea din <DATE ISO="20060914">14 septembrie 2006</DATE>, Centro di Musicologia Walter Stauffer, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-386/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-8203">C-386/04, Rec, p. I-8203, punctul 22</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>Trebuie, aşadar, să se examineze dacă o reglementare naţională precum cea în cauză în acţiunea principală constituie o restricţie la libera circulaţie a capitalurilor. în această privinţă, rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă că măsurile interzise prin articolul 56 alineatul (1) CE, fiind restricţii la libera circulaţie a capitalurilor, le includ pe cele de natură să descurajeze nerezidenţii să facă investiţii într-un stat membru sau să descurajeze rezidenţii statului membru respectiv să facă investiţii în alte state (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20060223">23 februarie 2006</DATE>, Van Hilten-van der Heijden, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-513/03" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-1957">C-513/03, Rec, p. I-1957, punctul 44</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>Chiar dacă legislaţia daneză privind agricultura nu instituie o discriminare între resortisanţii danezi şi cei ai altor state membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, nu este mai puţin adevărat că, prin condiţia referitoare la stabilirea reşedinţei pe care o impune şi care nu poate fi înlăturată decât cu aprobarea ministrului responsabil în domeniul agriculturii, se restrânge libertatea de circulaţie a capitalurilor.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1155"?><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>O astfel de măsură ar putea fi totuşi admisă, cu condiţia să urmărească un obiectiv de interes general, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi să respecte principiul proporţionalităţii, adică să fie de natură să asigure realizarea obiectivului urmărit şi să nu depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia (hotărârea din <DATE ISO="19990601">1 iunie 1999</DATE>, Konle, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-302/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-3099">C-302/97, Rec, p. I-3099, punctul 40</REF.DOC.ECR>, hotărârea Reisch şi alţii, citată anterior, punctul 33, şi hotărârea din <DATE ISO="20030923">23 septembrie 2003</DATE>, Ospelt şi Schlössle Weissenberg, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-452/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-9743">C-452/01, Rec, p. I-9743, punctul 34</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte condiţia referitoare la atingerea unui obiectiv de interes general, guvernul danez susţine că reglementarea naţională are ca scop în primul rând să menţină utilizarea terenurilor agricole în regim de exploatare directă, aceasta constituind una dintre formele de exploatare tradiţională în Danemarca, şi urmăreşte ca domeniile agricole să fie locuite şi exploatate în principal de către proprietarii acestora, în al doilea rând să menţină, în scopul amenajării teritoriului, o populaţie permanentă în mediul rural şi, în al treilea rând, să favorizeze folosirea raţională a terenurilor disponibile pentru a evita presiunea funciară.</TXT></NP><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>Astfel de obiective prezintă, în sine, un caracter de interes general şi pot justifica restricţii ale libertăţii de circulaţie a capitalurilor (a se vedea în acest sens hotărârile citate anterior Konle, punctul 40, Reisch şi alţii, punctul 34, precum şi Ospelt şi Schlössle Weissenberg, punctele 38 şi 39). Pe de altă parte, astfel cum susţin guvernul danez şi Comisia Comunităţilor Europene, aceste obiective corespund cu cele ale politicii agricole comune, ce urmăreşte, conform articolului 33 alineatul (1) litera (b) CE, <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>asigurarea [...] unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/> şi a cărei elaborare trebuie să aibă în vedere, conform alineatului (2) litera (a) al acestui articol, <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>caracterul special al activităţii agricole care rezultă din structura socială a agriculturii şi din discrepanţele structurale şi naturale existente între diferitele regiuni agricole<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/> (a se vedea în acest sens hotărârea Ospelt şi Schlössle Weissenberg, citată anterior, punctul 40).</TXT></NP><?PAGE NO="I-1156"?><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>Referitor la condiţia proporţionalităţii, este necesar să se verifice dacă obligaţia dobânditorului de a-şi stabili reşedinţa permanentă pe domeniul agricol achiziţionat constituie o măsură adecvată şi necesară pentru îndeplinirea obiectivelor menţionate la punctul 27 din prezenta hotărâre, astfel cum susţin guvernul danez şi cel norvegian.</TXT></NP><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte caracterul adecvat al măsurii naţionale care face obiectul acţiunii principale, trebuie observat faptul că aceasta nu comportă decât o obligaţie de stabilire a reşedinţei şi nu este însoţită de obligaţia dobânditorului unui domeniu agricol de mai puţin de 30 ha de a exploata personal bunul O astfel de măsură nu pare, aşadar, să asigure, prin ea însăşi, îndeplinirea obiectivului invocat, ce urmăreşte menţinerea formei tradiţionale de utilizare a terenurilor în regim de exploatare directă.</TXT></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>Este adevărat că, în ceea ce priveşte al doilea obiectiv pe care trebuie să îl îndeplinească legea agriculturii, trebuie subliniat faptul că obligaţia de stabilire a reşedinţei poate, prin definiţie, să contribuie la menţinerea populaţiei în mediul rural, această condiţie putând fi în mai mare măsură îndeplinită de agricultorii care îşi exploatează ei înşişi mijloacele de producţie, potrivit unuia dintre obiectivele generale ale legii agriculturii, ce urmăreşte să încurajeze utilizarea terenurilor în regim de exploatare directă.</TXT></NP><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>Cu toate acestea, trebuie observat faptul că, ţinând cont de fenomenele concomitente de diminuare a numărului de exploataţii agricole şi de regrupare a acestora, astfel cum rezultă din observaţiile scrise prezentate Curţii şi care nu au fost contestate în cursul şedinţei, obiectivul ce urmăreşte menţinerea populaţiei în<?PAGE NO="I-1157"?> mediul rural nu ar putea fi atins în cazul în care operaţiunea de dobândire este realizată chiar de un agricultor care locuieşte deja pe o altă exploataţie. Într-o astfel de situaţie, obligaţia de stabilire a reşedinţei nu asigură îndeplinirea respectivului obiectiv şi, în consecinţă, obligaţia menţionată nu pare să fie, în realitate, aptă prin ea însăşi să răspundă unui astfel de obiectiv.</TXT></NP><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte al treilea scop pe care legea agriculturii urmăreşte să îl atingă, trebuie să se constate că obligaţia de stabilire a domiciliului poate avea ca rezultat reducerea numărului potenţialilor dobânditori de domenii agricole şi că, în consecinţă, poate să ducă la diminuarea presiunii funciare asupra acestora. Se poate admite în acest caz că o reglementare naţională care prevede o astfel de obligaţie, ce urmăreşte evitarea dobândirii terenurilor agricole din considerente pur speculative şi care tinde astfel să faciliteze achiziţionarea acestor terenuri cu prioritate de către acele persoane care doresc să le cultive, răspunde unui obiectiv de interes general într-un stat membru ale cărui terenuri agricole constituie, fapt necontestat, o resursă naturală limitată.</TXT></NP><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>Este important, aşadar, să se verifice dacă obligaţia de stabilire a reşedinţei constituie o măsură ce nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea unui astfel de obiectiv.</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>Pentru o astfel de evaluare, trebuie să se ţină cont de împrejurarea că respectiva obligaţie nu restrânge doar libertatea de circulaţie a capitalurilor, ci şi dreptul dobânditorului de a-şi alege în mod liber reşedinţa, în condiţiile în care acest drept este garantat prin articolul 2 alineatul (1) din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la <DATE ISO="19501104">4 noiembrie 1950</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>CEDO<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-1158"?><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>Potrivit articolului 6 alineatul (2) UE, <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>Uniunea respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt acestea garantate de [CEDO], precum şi astfel cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/> (hotărârea din <DATE ISO="20060627">27 iunie 2006</DATE>, Parlamentul European/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="540/03" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-5769">C-540/03, Rec, p. I-5769, punctul 36</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>Obligaţia de stabilire a reşedinţei, care aduce astfel atingere unui drept fundamental garantat de CEDO, se dovedeşte, aşadar, a fi deosebit de constrângătoare. în consecinţă, se pune întrebarea dacă puteau fi adoptate alte măsuri mai puţin restrictive decât această obligaţie.</TXT></NP><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>În această privinţă, guvernul danez susţine că obligaţia în cauză nu poate fi înlocuită de măsuri mai puţin restrictive care să împiedice la fel de eficient ca preţul terenurilor agricole destinate producţiei să fie influenţat de o cerere justificată doar de dorinţa de a face investiţii în detrimentul agricultorilor profesionişti.</TXT></NP><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>Deşi acest guvern invocă faptul că singura soluţie care ar mai exista pentru menţinerea preţurilor la nivelul dorit ar fi reglementarea acestora de către stat, nu precizează totuşi de ce ar fi mai constrângătoare o astfel de măsură faţă de obligaţia de stabilire a reşedinţei pe care a adoptat-o. în plus, guvernul nu a justificat nici în ce fel o altă măsură, evocată în dosar, privind stimularea închirierii locuinţelor dobândite pe un domeniu agricol s-ar dovedi mai restrictivă decât această obligaţie. În observaţiile formulate de guvernul amintit nu au fost avute în vedere sau evaluate nici alte măsuri de natură, eventual, să afecteze într-o mai mică măsură libera circulaţie a capitalurilor, cum ar fi măsurile de impozitare la un nivel mai ridicat a operaţiunilor de revânzare a terenurilor ce au loc la scurt timp după achiziţionarea acestora sau cerinţa încheierii contractelor de arendare a terenurilor agricole pe o durată minimă semnificativă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1159"?><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>Astfel, nimic din cele de mai sus nu permite Curţii să constate că obligaţia de stabilire a reşedinţei este necesară pentru atingerea obiectivului urmărit.</TXT></NP><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>Chiar presupunând că respectiva obligaţie ar fi recunoscută ca fiind o măsură necesară pentru atingerea obiectivului urmărit, pe motiv că ar produce prin ea însăşi efecte pozitive pe piaţa funciară (având în vedere constrângerile pe care le implică orice schimbare de reşedinţă, ce au drept consecinţă descurajarea operaţiunilor speculative în domeniul funciar), trebuie subliniat că, prin asocierea acestei obligaţii cu o condiţie referitoare la menţinerea reşedinţei pe o perioadă de cel puţin opt ani, o astfel de condiţie suplimentară depăşeşte în mod evident ceea ce ar putea fi considerat necesar, mai ales în măsura în care aceasta implică o suspendare de durată a exercitării libertăţii fundamentale de a-şi alege reşedinţa.</TXT></NP><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>Este adevărat că, astfel cum arată guvernul danez, articolul 18 din legea agriculturii îi permite ministrului alimentaţiei, agriculturii şi pescuitului să aprobe dobândirea unui domeniu agricol cu o scutire pe durată nedeterminată de la obligaţia de stabilire a reşedinţei. Totuşi, potrivit Circularei nr. 26, exercitarea acestei competenţe este strict limitată la <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>situaţii cu totul speciale<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/> şi necesită o <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>strictă aplicare<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>43</NO.P><TXT>În plus, nefurnizând decât un singur exemplu de astfel de situaţii, respectiva circulară nu le indică potenţialilor dobânditori care sunt situaţiile specifice şi obiective în care va fi acordată sau refuzată o derogare de la obligaţia de stabilire a reşedinţei. O astfel de imprecizie nu le permite particularilor să cunoască întinderea drepturilor şi a obligaţiilor lor ce decurg din articolul 56 CE, astfel încât un asemenea regim trebuie considerat ca fiind contrar principiului securităţii juridice (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20020604">4 iunie 2002</DATE>, Comisia/Franţa, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-483/99" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-4781">C-483/99, Rec, p. I-4781, punctul 50</REF.DOC.ECR>, precum şi hotărârea din <DATE ISO="20030513">13 mai 2003</DATE>, Comisia/Spania, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-463/00" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-4581">C-463/00, Rec, p. I-4581, punctele 74 şi 75</REF.DOC.ECR>). în orice caz, nu reiese că acest sistem ar fi luat în considerare situaţia cetăţenilor Uniunii care nu locuiesc în Danemarca, pentru a se evita o aplicare discriminatorie.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1160"?><NP><NO.P>44</NO.P><TXT>În aceste condiţii, obligaţia de a-şi stabili reşedinţa aplicabilă în cazul dobândirii domeniilor agricole de mai puţin de 30 ha, conform reglementării naţionale în cauză în acţiunea principală, cu atât mai mult cu cât este, în speţă, însoţită de condiţia îndeplinirii sale timp de opt ani, nu apare ca fiind o măsură proporţională cu obiectivul urmărit şi, prin urmare, constituie o restricţie a libertăţii de circulaţie a capitalurilor incompatibilă cu articolul 56 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>45</NO.P><TXT>Trebuie să se considere că guvernul danez invocă în continuare faptul că obligaţiei de stabilire a reşedinţei ce face obiectul acţiunii principale trebuie i se aplice de asemenea derogarea prevăzută de Protocolul nr. 16 anexat la tratat, conform căruia <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>prin derogare de la dispoziţiile tratatului, Danemarca îşi poate menţine legislaţia în vigoare în domeniul dobândirii de reşedinţe secundare<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>46</NO.P><TXT>În această privinţă, trebuie totuşi constatat că obligaţia de stabilire a unei reşedinţe pe domeniul agricol dobândit se aplică indiferent dacă reşedinţa în cauză este principală sau secundară. Protocolul nr. 16 nu poate, prin urmare, să fie invocat cu succes pentru a justifica o astfel de obligaţie.</TXT></NP><NP><NO.P>47</NO.P><TXT>Ţinând cont de toate consideraţiile de mai sus, nu este necesar să se examineze chestiunile de interpretare referitoare la articolul 43 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>48</NO.P><TXT>Trebuie, aşadar, să se răspundă la prima întrebare că articolul 56 CE se opune ca o reglementare naţională precum cea în cauză în acţiunea principală să condiţioneze dobândirea unui domeniu agricol de stabilirea reşedinţei permanente a dobândi-torului pe acest domeniu.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-1161"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la a doua întrebare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>49</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă interpretarea articolului 56 CE la care se referă prima întrebare ar fi diferită în cazul în care domeniul agricol dobândit nu ar constitui o exploataţie agricolă viabilă, iar clădirea locuibilă ar fi situată într-o zonă urbană.</TXT></NP><NP><NO.P>50</NO.P><TXT>Rezultă din răspunsul dat la prima întrebare că articolul 56 CE se opune obligaţiei respective de stabilire a reşedinţei, indiferent care ar fi împrejurările speciale ce ţin de caracteristicile specifice domeniului agricol respectiv. Astfel de împrejurări precum cele menţionate de instanţa de trimitere în cea de a doua întrebare nu au, aşadar, nicio incidenţă asupra interpretării articolului menţionat.</TXT></NP><NP><NO.P>51</NO.P><TXT>În consecinţă, trebuie să se răspundă la cea de a doua întrebare că această interpretare a articolului 56 CE nu poate fi diferită în cazul în care domeniul agricol dobândit nu ar constitui o exploataţie agricolă viabilă, iar clădirea locuibilă ar fi situată într-o zonă urbană.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>52</NO.P><TXT>Întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-1162"?><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Articolul 56 CE se opune ca o reglementare naţională precum cea în cauză în acţiunea principală să condiţioneze dobândirea unui domeniu agricol de stabilirea reşedinţei permanente a dobânditorului pe acest domeniu,</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Această interpretare a articolului 56 CE nu poate fi diferită în cazul în care domeniul agricol dobândit nu ar constitui o exploataţie agricolă viabilă, iar clădirea locuibilă ar fi situată într-o zonă urbană.</TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>