<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-94/19</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62019CJ0094</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:193">EU:C:2020:193</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>6</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>6</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Hotărârea din <DATE ISO="20200311">11.3.2020</DATE> – Cauza C‑94/19</HT></P><P><HT TYPE="SC">San Domenico Vetraria</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curții</HT> (Camera a șaptea)</P><P><DATE ISO="20200311">11 martie 2020</DATE><NOTE NUMBERING="STAR" TYPE="FOOTNOTE" NOTE.ID="E0001"><P>Limba de procedură: italiana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Fiscalitate</KEYWORD><KEYWORD>Taxă pe valoarea adăugată (TVA)</KEYWORD><KEYWORD>A șasea directivă 77/388/CEE</KEYWORD><KEYWORD>Articolele 2 și 6</KEYWORD><KEYWORD>Domeniu de aplicare</KEYWORD><KEYWORD>Operațiuni impozabile</KEYWORD><KEYWORD>Prestare de servicii efectuată cu titlu oneros</KEYWORD><KEYWORD>Detașare de personal de către o societate‑mamă la filiala sa</KEYWORD><KEYWORD>Rambursare de către filială limitată la costurile suportate</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C‑94/19,</P><P>având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație, Italia), prin decizia din <DATE ISO="20181127">27 noiembrie 2018</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20190206">6 februarie 2019</DATE>, în procedura</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">San Domenico Vetraria SpA</HT></P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Agenzia delle Entrate,</HT></P><P>cu participarea:</P><P><HT TYPE="BOLD">Ministero dell’Economia e delle Finanze,</HT></P></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera a șaptea),</P><P>compusă din domnul P. G. Xuereb, președinte de cameră, și domnii T. von Danwitz și A. Kumin (raportor), judecători,</P><P>avocat general: domnul M. Szpunar,</P><P>grefier: domnul A. Calot Escobar,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observațiile prezentate:</P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>pentru Comisia Europeană, de J. Jokubauskaitė și de S. Mortoni, în calitate de agenți,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL>pronunță prezenta</PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><?PAGE NO="2"?><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Hotărâre</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 2 și 6 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19770517">17 mai 1977</DATE> privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="145" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1977">JO 1977, L 145, p. 1</REF.DOC.OJ>, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>A șasea directivă<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>), precum și a principiului neutralității taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>TVA<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între San Domenico Vetraria SpA, pe de o parte, și Agenzia delle Entrate (Administrația Fiscală, Italia), pe de altă parte, în legătură cu deducerile efectuate de San Domenico Vetraria, pentru exercițiul fiscal 2005, ale TVA‑ului plătit pentru sumele rambursate societății sale mamă Avir SpA pentru detașarea unui manager.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3</NO.P><TXT>Articolul 2 din A șasea directivă prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>Sunt supuse [TVA‑ului]:</P><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul țării de către o persoană impozabilă care acționează ca atare;</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/> [traducere neoficială]</P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul 6 din această directivă prevede la alineatul (1) primul paragraf:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/><QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>Prestare de servicii<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="00BB" ID="QE0005"/> înseamnă orice operațiune care nu constituie o livrare de bunuri în sensul articolului 5.<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/> [traducere neoficială]</ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul italian</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5</NO.P><TXT>Potrivit articolului 30 din decreto legislativo n. 276 – Attuazione delle deleghe in materia di occupazione e mercato del lavoro, di cui alla legge <DATE ISO="20030214">14 febbraio 2003</DATE>, n. 30 (Decretul legislativ nr. 276 de punere în aplicare a delegărilor privind ocuparea forței de muncă și piața muncii, prevăzute de Legea nr. 30 din <DATE ISO="20030214">14 februarie 2003</DATE>) din <DATE ISO="20030910">10 septembrie 2003</DATE> (supliment ordinar la GURI nr. 235 din <DATE ISO="20031009">9 octombrie 2003</DATE>):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="030.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>1.</NO.PARAG><ALINEA>Detașarea este actul prin care un angajator, în interes propriu, pune temporar la dispoziția unei alte entități unul sau mai mulți lucrători în scopul executării unei activități profesionale determinate.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="030.002"><NO.PARAG>2.</NO.PARAG><ALINEA>În cazul detașării, angajatorul rămâne răspunzător pentru regimul pecuniar și juridic aplicabil lucrătorului.<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolul 8 alineatul 35 din legge n. 67 – Disposizioni per la formazione del bilancio annuale e pluriennale dello Stato (legge finanziaria 1988) [Legea nr. 67 privind dispoziții pentru formarea bugetului anual și multianual al statului (Legea finanțelor pentru anul 1988)] din <DATE ISO="19880311">11 martie 1988</DATE> (supliment ordinar la GURI nr. 61 din <DATE ISO="19880314">14 martie 1988</DATE>, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>Legea nr. 67/88<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>Nu se consideră relevante în scopuri de [TVA] împrumutul sau detașarea de personal în schimbul cărora se achită doar rambursarea costului aferent.<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Litigiul principal și întrebarea preliminară</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7</NO.P><TXT>În cursul anului 2004, Avir a detașat unul dintre managerii săi la filiala sa, San Domenico Vetraria, pentru a ocupa postul de director al uneia dintre unitățile acesteia din urmă. În acest context, San Domenico Vetraria a primit de la societatea sa mamă facturi în care figurau sume care corespundeau costurilor suportate pentru managerul detașat. La momentul rambursării către Avir a costurilor aferente acestei detașări, San Domenico Vetraria a aplicat TVA‑ul în vederea exercitării ulterioare a dreptului de deducere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8</NO.P><TXT>Administrația Fiscală a considerat că aceste rambursări, întrucât nu priveau prestări de servicii între o filială și societatea sa mamă, nu intrau în domeniul de aplicare al TVA‑ului, astfel încât a emis o decizie de rectificare a impunerii în vederea recuperării TVA‑ului dedus cu acest titlu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9</NO.P><TXT>Acțiunea formulată de San Domenico Vetraria împotriva rectificării impunerii a fost respinsă de instanțele de prim grad și de apel. În special, instanța de apel a considerat că, în lipsa dovezii că salariatul detașat a primit sume majorate sau a exercitat funcții diferite de cele deja exercitate în cadrul societății de origine, sumele plătite de această societate corespundeau numai unor rambursări de costuri, în sensul articolului 8 alineatul 35 din Legea nr. 67/88.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10</NO.P><TXT>Sesizată cu recurs de San Domenico Vetraria, Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație, Italia) apreciază că chestiunea dacă detașarea de personal în schimbul rambursării costurilor aferente poate fi considerată impozabilă este de o importanță decisivă pentru soluționarea litigiului principal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11</NO.P><TXT>În această privință, instanța respectivă precizează că, în conformitate cu articolul 8 alineatul 35 din Legea nr. 67/88, în cazul în care suma rambursată corespunde cuantumului cheltuielilor efectuate pentru personalul detașat, operațiunea de detașare nu este impozabilă, întrucât nu este relevantă în scopuri de TVA. Cu toate acestea, ar subzista îndoieli în ceea ce privește excluderea din domeniul de aplicare al TVA‑ului a unei prestații precum detașarea de personal în schimbul rambursării costului prestațiilor aferente.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12</NO.P><TXT>Astfel, potrivit instanței menționate, caracterul economic al unei operațiuni de detașare, precum cea în discuție în litigiul principal, pare să rezulte din existența necesară, pe baza articolului 30 din decretul legislativ vizat la punctul 5 din prezenta hotărâre, a unui interes specific al angajatorului care efectuează detașarea, și anume acela de a garanta funcționalitatea optimă a organizării comune a societății‑mamă și a filialei. În plus, existența acestui interes nu ar fi contestată în speță.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13</NO.P><TXT>Pe de altă parte, împrejurarea că o asemenea operațiune de detașare generează o prestare de servicii efectuată cu titlu oneros ar putea reieși din cuantumul, în speță deloc neglijabil, plătit de societatea destinatară a detașării, egal cu cuantumul cheltuielilor și al sarcinilor care trebuie suportate în beneficiul lucrătorilor.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14</NO.P><TXT>Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație) consideră, în plus, că norma națională pare să creeze o inegalitate de tratament nejustificată, care poate afecta principiul neutralității fiscale, între detașarea de personal și punerea la dispoziție de forță de muncă, din moment ce această din urmă operațiune generează întotdeauna o prestație impozabilă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15</NO.P><TXT>În aceste condiții, Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>Articolele 2 și 6 din [A șasea directivă] și principiul neutralității fiscale trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale în temeiul căreia nu se consideră relevante în scopuri [de TVA] împrumuturile sau detașările de personal efectuate de o societate‑mamă în schimbul cărora filiala plătește doar rambursarea costurilor aferente?<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la întrebarea preliminară</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16</NO.P><TXT>Pentru a se răspunde la întrebarea adresată, trebuie amintit că, potrivit articolului 2 punctul 1 din A șasea directivă, sunt supuse TVA‑ului livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul țării de o persoană impozabilă care acționează ca atare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în temeiul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf din A șasea directivă, este considerată prestare de servicii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>orice operațiune care nu constituie o livrare de bunuri<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18</NO.P><TXT>În speță, din indicațiile furnizate de instanța de trimitere reiese că este necontestat că Avir are calitatea de persoană impozabilă și că prestarea de servicii în discuție în litigiul principal, și anume detașarea unui manager al acesteia la San Domenico Vetraria, filiala sa, a intervenit în interiorul țării în cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19</NO.P><TXT>Rămâne deci de stabilit dacă această prestare de servicii a fost efectuată <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>cu titlu oneros<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>, în sensul articolului 2 punctul 1 din A șasea directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20</NO.P><TXT>În această privință, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că, în cadrul regimului TVA‑ului, operațiunile impozabile presupun existența unei tranzacții între părți care cuprinde stipularea unui preț sau a unei contravalori. Astfel, atunci când activitatea unui prestator constă în furnizarea în exclusivitate a prestațiilor fără o contraprestație directă, nu există o bază de impozitare și aceste prestații nu sunt, așadar, supuse plății TVA‑ului (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160622">22 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Český rozhlas</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑11/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:470">EU:C:2016:470</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21</NO.P><TXT>Rezultă că o prestare de servicii este efectuată <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>cu titlu oneros<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>, în sensul articolului 2 punctul 1 din A șasea directivă, și, prin urmare, este impozabilă numai în cazul în care între prestator și beneficiar există un raport juridic în cadrul căruia au loc prestații reciproce, plata primită de prestator constituind contravaloarea efectivă a serviciului furnizat beneficiarului. Aceasta este situația dacă există o legătură directă între serviciul prestat și contravaloarea primită (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160622">22 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Český rozhlas</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑11/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:470">EU:C:2016:470</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181122">22 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>MEO – Serviços de Comunicações e Multimédia</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑295/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:942">EU:C:2018:942</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190703">3 iulie 2019</DATE>, <NAME.CASE>UniCredit Leasing</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑242/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:558">EU:C:2019:558</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0069">69</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22</NO.P><TXT>În speță, din dosarul aflat la dispoziția Curții pare să reiasă că detașarea a fost efectuată pe baza unui raport juridic de natură contractuală între Avir și San Domenico Vetraria.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23</NO.P><TXT>Pe de altă parte, rezultă că, în cadrul acestui raport juridic, au avut loc prestații reciproce, și anume detașarea unui manager al Avir la San Domenico Vetraria, pe de o parte, și plata, de către cea din urmă către cea dintâi, a sumelor care i‑au fost facturate, pe de altă parte.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24</NO.P><TXT>Comisia contestă însă existența unei legături directe între aceste două prestații, susținând că, în lipsa stipulării unei remunerații superioare obligațiilor suportate de Avir, detașarea în discuție în litigiul principal nu a avut loc în scopul de a primi o contraprestație.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25</NO.P><TXT>Această argumentație nu poate fi reținută.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26</NO.P><TXT>Rezultă din jurisprudența Curții că o legătură directă există atunci când două prestații se condiționează reciproc (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940303">3 martie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Tolsma</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑16/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:80">EU:C:1994:80</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0013">13</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19971016">16 octombrie 1997</DATE>, <NAME.CASE>Fillibeck</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑258/95</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1997:491">EU:C:1997:491</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0015">15</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0017">17</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și anume atunci când una este efectuată doar cu condiția ca și cealaltă să fie efectuată, și reciproc (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19881123">23 noiembrie 1988</DATE>, <NAME.CASE>Naturally Yours Cosmetics</NAME.CASE>, <NO.CASE>230/87</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1988:508">EU:C:1988:508</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940602">2 iunie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Empire Stores</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑33/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:225">EU:C:1994:225</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0016">16</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27</NO.P><TXT>În consecință, dacă s‑ar stabili, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, că plata, de către San Domenico Vetraria, a sumelor care i‑au fost facturate de societatea sa mamă era o condiție pentru detașarea de către aceasta din urmă a managerului și că filiala nu a plătit aceste sume decât cu titlu de contraprestație a detașării, ar trebui să se conchidă că există o legătură directă între cele două prestații.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28</NO.P><TXT>În consecință, operațiunea ar trebui să fie considerată ca fiind efectuată cu titlu oneros și, întrucât celelalte condiții care figurează la articolul 2 punctul 1 din A șasea directivă sunt de asemenea îndeplinite, ar fi supusă TVA‑ului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29</NO.P><TXT>Este fără relevanță, în această privință, cuantumul contraprestației, în special aspectul dacă acesta este egal, mai mare sau mai mic decât costurile pe care persoana impozabilă le‑a suportat, în ceea ce o privește, în cadrul furnizării prestației sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050120">20 ianuarie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Hotel Scandic Gåsabäck</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑412/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:47">EU:C:2005:47</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160602">2 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Lajvér</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑263/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:392">EU:C:2016:392</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). Astfel, o asemenea împrejurare nu este de natură să afecteze legătura directă care există între prestarea de servicii efectuate și contraprestația obținută (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160602">2 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Lajvér</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑263/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:392">EU:C:2016:392</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30</NO.P><TXT>Având în vedere toate considerațiile precedente, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 2 punctul 1 din A șasea directivă trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale în temeiul căreia nu se consideră relevante în scopuri de TVA împrumuturile sau detașările de personal efectuate de o societate‑mamă către filiala sa, în schimbul cărora filiala plătește doar rambursarea costurilor aferente, în măsura în care sumele plătite de filială în favoarea societății‑mamă, pe de o parte, și aceste împrumuturi sau detașări, pe de altă parte, se condiționează reciproc.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la cheltuielile de judecată</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31</NO.P><TXT>Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO>Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:</INTRO><P><HT TYPE="BOLD">Articolul 2 punctul 1 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19770517">17 mai 1977</DATE> privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale în temeiul căreia nu se consideră relevante în scopuri de taxă pe valoarea adăugată împrumuturile sau detașările de personal efectuate de o societate‑mamă către<?PAGE NO="6"?> filiala sa, în schimbul cărora filiala plătește doar rambursarea costurilor aferente, în măsura în care sumele plătite de filială în favoarea societății‑mamă, pe de o parte, și aceste împrumuturi sau detașări, pe de altă parte, se condiționează reciproc.</HT></P></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><SIGNATORY><P>Semnături</P></SIGNATORY></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>