<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.15-->
  <head>
    <title>2026-04-202604C114202305900-00-TRA-DOC-RO-CONCL-C-0590-23-202504682-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="5/05/2026 23:56:20" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="CNC" name="TypeDoc"/>
    <meta content="GTcMGkozJ0vW5dMYuSqdNJoFZmGEpe0eRRTgytYqZuIF/KWqjz5QiF0HkG/7Tx+dhcDOrPkR63ihq5a94/n7tGxMmQH72Aa0EgC87jC074wyd6M6h5VTJ9qBC68e6rgGQ+1sAnaTVZZ0fv5oSDz9ERKpzwMo2IejEawXSb43LHw=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="sbon" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="3bc2ebf3-fe1f-4993-91bb-d4c62f130121" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0590" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2023" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="sbon" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_orange" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="CNC_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 02-06-25 09:07:21" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2025-07-10T12:32:12Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="8d4773a2b3544bc2934721bdec36f64e" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0590" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="RP" name="NatureAff"/>
    <meta content="RP" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId24" style="first"/>
      <div id="rId20" style="even">Concluziile domnului Emiliou – Cauza C‑590/23</div>
      <div id="rId21" style="default">Pelham (Noțiunea de „pastișă”)</div>
    </div>
    <p class="C36Centre" id="para-1" title="page-1">
      CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-2" title="page-1">
      DOMNUL NICHOLAS EMILIOU
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-3" title="page-1">
      prezentate la 17 iunie 2025 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">1</a>
</span>)
      
    </p>
    <p class="C38Centregrasgrandespacement" id="para-4" title="page-1">
      Cauza C‑590/23
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-5" title="page-1">
      CG,
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-6" title="page-1">
      YN
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-7" title="page-1">
      împotriva
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-8" title="page-1">
      Pelham GmbH,
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-9" title="page-1">
      SD,
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-10" title="page-1">
      UP
    </p>
    <p class="C39Centreespacement" id="para-11" title="page-1">
      [cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania)]
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-12" title="page-1">
      „Trimitere preliminară – Drepturi de autor și drepturi conexe – Societatea informațională – Directiva 2001/29/CE – Articolul 2 – Drepturi de reproducere – Domeniu de aplicare – Părți ale operelor – Părți ale fonogramelor – Eșantionare (sampling) – Excepții și limitări –Articolul 5 alineatul (3) litera (k) – Utilizare în cazul pastișei – Domeniu de aplicare – Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 13 – Libertatea artelor”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-13" title="page-2">
      
        <br/>
      
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">I.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Introducere</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prezenta cerere de decizie preliminară constituie cea de a doua cerere formulată de Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) (denumită în continuare „BGH”) în contextul unui litigiu care durează de peste 20 de ani între membrii grupului de muzică electronică Kraftwerk, pe de o parte, și producătorii de hip‑hop SD și UP, precum și societatea de producție Pelham GmbH, pe de altă parte. Acesta privește utilizarea, într‑o piesă muzicală hip‑hop („Nur mir”) lansată în anul 1997 de către aceștia din urmă a unui fragment de 2 secunde („eșantion sonor” sau sample) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-2" href="#t-2">2</a>
</span>) pe care l‑au „împrumutat” fără autorizație din fonograma (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-3" href="#t-3">3</a>
</span>) unei piese electronice avant‑garde („Metall auf Metall”) produse de Kraftwerk în anul 1977.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În Hotărârea Pelham I (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-4" href="#t-4">4</a>
</span>), ca răspuns la prima cerere de decizie preliminară formulată de BGH în cadrul litigiului respectiv, Curtea a statuat că utilizarea în piese noi a unor astfel de „eșantioane” de fonograme existente intră, în principiu, sub incidența dreptului exclusiv de reproducere acordat producătorilor fonogramelor respective, în temeiul articolului 2 litera (c) din Directiva 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-5" href="#t-5">5</a>
</span>) (denumită în continuare „Directiva InfoSoc”). Astfel, în principiu, un terț nu poate face acest lucru fără autorizarea din partea producătorului în cauză, întrucât, în caz contrar, acesta încalcă dreptul exclusiv în discuție.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această nouă cerere de decizie preliminară, BGH solicită Curții să stabilească dacă „eșantionarea” (sampling) ar putea fi totuși considerată ca fiind permisă în mod liber în temeiul uneia dintre excepțiile prevăzute la articolul 5 din Directiva InfoSoc, și anume „utilizarea în cazul […] pastișelor” [alineatul (3) litera (k)]. În această privință, BGH se întreabă, cu titlu mai general, dacă această excepție (care nu este definită de directiva menționată și pe care Curtea nu a analizat‑o până în prezent) permite terților să „împrumute” în mod liber din materialele protejate existente (precum fonogramele) pentru a crea noi opere de artă (precum operele muzicale noi), având în vedere libertatea artelor prevăzută la articolul 13 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această întrebare are un caracter transversal. În toate domeniile artelor, încă din cele mai vechi timpuri, artiștii au împrumutat, într‑o măsură mai mare sau mai mică și într‑un mod mai mult sau mai puțin evident, din creațiile anterioare. Această întrebare este de asemenea una esențială. Astfel, limitele clare pe care dreptul de proprietate literară și artistică le impune (sau le poate impune în mod valid, având în vedere libertatea artelor) acestui proces face obiectul unor dezbateri și litigii frecvente în fața instanțelor din întreaga lume. În ultimii aproximativ 20 de ani, apariția serviciilor „Web 2.0” și „Web 3.0” a proiectat o lumină nouă asupra acestei problematici, întrucât platforme online precum YouTube sau TikTok permit milioanelor de utilizatori să exploreze materiale audiovizuale existente și să le reutilizeze pentru a crea și distribui propriul conținut (denumit în continuare „conținut generat de utilizatori” sau „CGU”). În această privință, prezenta cauză este importantă și pentru interpretarea articolului 17 alineatul (7) litera (b) (recent încă) din Directiva (UE) 2019/790 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-6" href="#t-6">6</a>
</span>) (denumită în continuare „Directiva CDSM”), care permite crearea în mod liber de CGU ca „pastișă” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-7" href="#t-7">7</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Deși lasă răspunsul la aprecierea Curții, instanța de trimitere consideră că, având în vedere aceste expresii artistice și libertatea fundamentală a artelor garantată prin articolul 13 din cartă, poate fi necesar să se interpreteze excepția referitoare la „pastișe” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc în sensul că include aceste diferite exemple de reutilizare artistică a unor materiale protejate, întrucât celelalte principii, limitări și excepții care restrâng domeniul de aplicare al drepturilor exclusive acordate autorilor și altor titulari de drepturi nu ar lăsa, în sine, un „spațiu de libertate” suficient pentru îndeplinirea cerințelor referitoare la această libertate. Astfel, dincolo de clarificările cu privire la noțiunea de „pastișă”, prin prezenta cerere de decizie preliminară i se solicită Curții nimic mai puțin decât să aprecieze dacă dreptul de proprietate literară și artistică al Uniunii este compatibil, din punct de vedere sistematic, cu articolul 13 din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">II.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul Uniunii Europene</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Sub titlul „Dreptul de reproducere”, articolul 2 din Directiva InfoSoc, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-23" title="page-5">
      „Statele membre prevăd dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloace și în orice formă, în totalitate sau în parte:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-24" title="page-5">
      (a) pentru autori, a operelor lor;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-25" title="page-5">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-26" title="page-5">
      (c) pentru producătorii de fonograme, a fonogramelor lor;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-27" title="page-5">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 5 din directiva menționată, intitulat „Excepții și limitări”, precizează:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-29" title="page-5">
      „[…]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-30" title="page-5">
      (3) Statele membre pot să prevadă excepții sau limitări la drepturile prevăzute la articolele 2 și 3 în următoarele cazuri:
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-31" title="page-5">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-32" title="page-5">
      (k) utilizarea în cazul caricaturilor, parodierii sau pastișelor;
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-33" title="page-5">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-34" title="page-5">
      (5) Excepțiile și limitările prevăzute la alineatele (1), (2), (3) și (4) se aplică numai în anumite cazuri speciale care nu intră în conflict cu exploatarea normală a operei sau a altui obiect protejat și nu aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul german</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 51a din Gesetz über Urheberrecht und verwandte Schutzrechte (Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe, denumită în continuare „UrhG”), în versiunea aplicabilă începând cu 7 iunie 2021, prevede că „reproducerea, distribuirea și comunicarea publică a unei opere publicate sunt permise în scopul caricaturilor, parodierii și pastișelor. Opțiunea menționată în prima teză se referă la utilizarea unei imagini sau a altei reproduceri a operei utilizate, chiar dacă respectiva imagine sau reproducere este ea însăși protejată de un drept de autor sau de un drept conex”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">III.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Situația de fapt, procedura națională și întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În anul 1977, grupul muzical Kraftwerk (compus din CG și RL, în prezent decedat, denumiți împreună „membrii grupului Kraftwerk”) a publicat o fonogramă pe care figura piesa muzicală „Metall auf Metall”. Ulterior, SD și UP au compus opera muzicală „Nur mir”, care a apărut în anul 1997 pe fonograme înregistrate de Pelham GmbH.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Membrii grupului Kraftwerk au susținut că SD și UP au copiat, fără consimțământul lor, sub formă electronică, un fragment de aproximativ două secunde, care conține o secvență ritmică preluată din fonograma „Metall auf Metall” și au utilizat fragmentul respectiv, prin repetiții succesive (looping), în piesa muzicală „Nur mir”. Procedând astfel, SD, UP și Pelham GmbH (denumiți în continuare, împreună, „Pelham ș.a.”) au încălcat dreptul de reproducere, conex dreptului de autor, pe care membrii grupului Kraftwerk, în calitate de producători ai fonogramei „Metall auf Metall”, îl dețin asupra fonogramei respective. Cu titlu subsidiar, membrii grupului Kraftwerk au susținut că drepturile lor conexe în calitate de artiști interpreți sau executanți și drepturile de autor ale lui CG asupra piesei muzicale „Metall auf Metall” au fost încălcate. Cu titlu mai subsidiar, aceștia au susținut că pârâții din litigiul principal au încălcat normele privind concurența neloială care interzic parazitismul economic.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru aceste motive, în anul 2004, membrii grupului Kraftwerk au introdus o acțiune împotriva Pelham ș.a. la Landgericht Hamburg (Tribunalul Regional din Hamburg, Germania), solicitând printre altele obligarea pârâților la încetarea încălcării [prin care să se impună Pelham ș.a. să nu mai producă, comercializeze etc. fonograme care conțin piesa muzicală „Nur mir”], precum și acordarea de daune interese.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În următorii ani, mai multe hotărâri au fost pronunțate de diferite instanțe germane, la diferite niveluri de jurisdicție. În special, prin decizia din 13 decembrie 2012, BGH s‑a pronunțat în favoarea membrilor grupului Kraftwerk. Cu toate acestea, în urma căii de atac extraordinare introduse de Pelham ș.a., Bundesverfassungsgericht (Curtea Constituțională Federală, Germania, denumită în continuare „BVerfG”) a anulat decizia respectivă printr‑o decizie din 31 mai 2016. În esență, BVerfG a considerat că libertatea artelor, astfel cum este garantată de Constituția germană (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-8" href="#t-8">8</a>
</span>), impune ca „împrumutul” și reutilizarea unor „eșantioane” scurte ale unei fonograme, în scopul creării unei noi opere muzicale, să fie permise în mod liber. Prin urmare, dreptul conex al producătorului fonogramei respective trebuia să se circumscrie unei astfel de practici. Acest lucru putea fi realizat fie prin (i) interpretarea respectivului drept de reproducere conex în sensul că nu vizează „eșantioane” scurte, fie prin (ii) constatarea faptului că o nouă operă creată prin utilizarea unui astfel de „eșantion” poate fi publicată și exploatată fără acordul producătorului fonogramei-sursă în temeiul articolului 24 alineatul (1) din UrhG (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-9" href="#t-9">9</a>
</span>). BVerfG a trimis cauza spre rejudecare la BGH.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ulterior, BGH a adresat Curții mai multe întrebări, solicitând să se stabilească, în special dacă (i) dreptul de reproducere care revine producătorilor de fonograme, astfel cum este prevăzut la articolul 2 litera (c) din Directiva InfoSoc, include „împrumutarea” eșantioanelor de fonograme și dacă (ii) articolul 24 alineatul (1) din UrhG este compatibil cu directiva menționată. În Hotărârea Pelham I, Curtea a răspuns (printre altele) că (i) dreptul de reproducere în cauză includea „eșantioanele” de îndată ce acestea erau „recunoscute în momentul ascultării” într‑un conținut nou și că (ii) articolul 24 alineatul (1) din UrhG era într‑adevăr incompatibil cu directiva respectivă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În urma răspunsului Curții, prin decizia din 30 aprilie 2020, BGH a trimis cauza spre rejudecare la Oberlandesgericht Hamburg (Tribunalul Regional Superior din Hamburg, Germania).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 7 iunie 2021 a intrat în vigoare o nouă versiune a UrhG. În acest context, articolul 24 alineatul (1) a fost abrogat și a fost introdusă o nouă dispoziție, și anume articolul 51a. Această nouă dispoziție permite în mod liber reproducerea materialelor protejate prin dreptul de autor în cazul, printre altele, al „pastișei”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin decizia din 28 aprilie 2022, Oberlandesgericht Hamburg (Tribunalul Regional Superior din Hamburg) a analizat pretinsa încălcare continuă a dreptului de autor făcând distincție între trei perioade. În primul rând, în ceea ce privește perioada cuprinsă între data lansării piesei muzicale „Nur mir” în anul 1997 și expirarea termenului de transpunere a Directivei InfoSoc (22 decembrie 2002), acesta s‑a pronunțat în favoarea Pelham ș.a., considerând că „eșantionarea” în cauză era permisă în mod liber în temeiul (fostului) articol 24a din UrhG. În al doilea rând, în ceea ce privește perioada ulterioară expirării termenului de transpunere a Directivei InfoSoc, dar anterioară intrării în vigoare a noului articol 51a din UrhG (7 iunie 2021), acesta s‑a pronunțat în favoarea membrilor grupului Kraftwerk, având în vedere Hotărârea Curții în cauza Pelham I. În sfârșit, în ceea ce privește perioada ulterioară datei de 7 iunie 2021, Oberlandesgericht Hamburg (Tribunalul Regional Superior din Hamburg) s‑a pronunțat din nou în favoarea Pelham ș.a., considerând că utilizarea eșantionului în litigiu ar putea fi permisă în mod liber în temeiul noii excepții referitoare la „pastișe”, prevăzută la articolul 51a din UrhG.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ulterior, CG și YN au formulat un nou recurs în fața BGH îndreptat împotriva părții din hotărâre care se referă la perioada de după 7 iunie 2021. Instanța menționată arată că articolul 51a din UrhG transpune articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc și, prin urmare, trebuie interpretat în conformitate cu această dispoziție. Aceeași instanță sugerează că, întrucât termenul „pastișă” este o noțiune deschisă, iar excepția în cauză urmărește obiectivul de a asigura libertatea artelor, astfel cum este garantată la articolul 13 din cartă, această excepție ar putea fi considerată drept o prevedere cu caracter rezidual (catch-all clause) pentru reutilizarea artistică a operelor preexistente sau a altor obiecte protejate de dreptul de autor, inclusiv pentru eșantionare. Ca atare, aceasta ar putea funcționa ca o limitare generală a dreptului de autor în favoarea libertății artistice, care ar fi necesară deoarece celelalte principii, excepții și limitări care restrâng domeniul de aplicare al dreptului de autor și al drepturilor conexe nu asigură, în sine, un „spațiu de libertate” suficient în această privință. Cu toate acestea, întrucât este vorba despre o problemă nouă de drept al Uniunii, iar soluționarea recursului depinde de aceasta, BGH a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-47" title="page-8">
      „(1) Limitarea utilizării în cazul pastișelor în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva [InfoSoc] constituie o prevedere cu caracter rezidual, cel puțin pentru abordarea artistică a unei opere preexistente sau a altui obiect de referință, inclusiv pentru eșantionare? Noțiunii de pastișă i se aplică criterii restrictive cum ar fi cerința de a produce efect umoristic, de imitare a stilului sau de omagiere?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-48" title="page-8">
      (2) Utilizarea «în cazul» unei pastișe în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva [InfoSoc] impune constatarea unei intenții a utilizatorului de a se folosi de un obiect protejat de dreptul de autor în cazul unei pastișe sau este suficient dacă pastișa este recunoscută ca atare de o persoană care cunoaște obiectul protejat prin dreptul de autor la care se face referire și care are capacitatea intelectuală necesară să perceapă pastișa?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prezenta cerere de decizie preliminară, datată 14 septembrie 2023, a fost depusă la 25 septembrie 2023. CG, Pelham ș.a., guvernul german și Comisia Europeană au prezentat observații scrise. Aceste părți din cauză au fost reprezentate la ședința care a avut loc la 14 ianuarie 2025.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">IV.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Analiză</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum s‑a arătat în introducere, contextul prezentei cauze îl constituie reutilizarea operelor existente (protejate prin dreptul de autor) sau a altor obiecte, precum fonogramele (protejate în temeiul drepturilor conexe dreptului de autor) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-10" href="#t-10">10</a>
</span>), în scopul unei noi creații („eșantionarea sau samplingul” fiind doar un exemplu al acestei practici). În acest context, prin intermediul celor două întrebări pe care le vom examina împreună, instanța de trimitere ridică problema dacă excepția de la normele privind dreptul de autor și drepturile conexe dedicată utilizării operelor sau a altor obiecte protejate în cazul „pastișelor”, prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc, constituie o prevedere cu caracter rezidual (catch-all clause) pentru astfel de practici de reutilizare artistică a materialelor protejate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În spatele acestor întrebări de interpretare a unei noțiuni de drept al Uniunii (aceea de „pastișă”), care nu a fost încă explorată, se află o problemă mai profundă, și anume aceea de a „armoniza” sistemul introdus de Directiva InfoSoc cu libertatea artelor garantată de articolul 13 din cartă. Astfel cum s‑a arătat anterior, BGH are în vedere posibilitatea nedorită ca, în cazul în care excepția referitoare la „pastișe” ar trebui interpretată în sensul că nu vizează astfel de practici artistice, având în vedere că celelalte limitări și excepții care restrâng dreptul de autor și drepturile conexe ar putea să nu lase o marjă de manevră suficientă în această privință, acest sistem ar fi contrar respectivei libertăți.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru a oferi o imagine cât mai clară, vom începe prin a analiza modul în care drepturile de autor și drepturile conexe prevăzute de Directiva InfoSoc, astfel cum au fost interpretate de Curte, impun limitări în ceea ce privește reutilizarea artistică a materialelor protejate și, în consecință, în ceea ce privește libertatea artelor prevăzută la articolul 13 din cartă (A). Vom explica în continuare că excepția referitoare la „pastișe” care derogă de la normele în materie de drepturi de autor și drepturi conexe nu poate fi interpretată ca o prevedere cu caracter rezidual (catch-all clause) pentru astfel de practici și că celelalte excepții și limitări existente oferă doar un sprijin limitat în această privință (B). Aceasta ne va conduce, în cele din urmă, la abordarea problemei delicate legate de compatibilitatea sistemului instituit prin Directiva InfoSoc, în forma sa actuală, cu articolul 13 din cartă (C) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-11" href="#t-11">11</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Modul în care drepturile de autor și drepturile conexe deservesc artele, dar totodată le impun limitări</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Vom începe prin a aborda natura și întinderea limitărilor pe care dreptul de proprietate literară și artistică (al Uniunii) le impune libertății artelor, prevăzută la articolul 13 din cartă (1), pentru ca apoi să evaluăm aceste limitări în contextul lor mai larg (2).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">„Artele […] sunt libere”; și, totuși, „să nu furi”</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 13 din cartă garantează „libertatea artelor” în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-12" href="#t-12">12</a>
</span>). Această libertate este considerată un aspect (demn de propriul statut distinct) al libertății de exprimare garantate de articolul 11 din același instrument (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-13" href="#t-13">13</a>
</span>). Ca atare, aceasta cuprinde dreptul „oricărei persoane” de a „transmite informații sau idei” sub formă de artă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-14" href="#t-14">14</a>
</span>) (și anume, dreptul de a‑și imagina, de a crea și de a distribui opere de artă) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-15" href="#t-15">15</a>
</span>) și de a „primi” astfel de informații sau idei (și anume, de a avea acces la acestea), în fiecare caz „fără amestecul autorităților publice”. Astfel, articolul 13 din cartă prevede că „artele […] sunt libere”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul de autor, astfel cum a fost armonizat prin Directiva InfoSoc și prin diverse convenții internaționale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-16" href="#t-16">16</a>
</span>), contribuie în mod incontestabil la promovarea libertății artelor. Acesta constituie o „măsură pozitivă de protecție” adoptată de autoritățile publice pentru a garanta exercitarea efectivă a libertății menționate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-17" href="#t-17">17</a>
</span>). Astfel, în temeiul normelor privind dreptul de autor, creatorii (care intră în categoria „autorilor”) beneficiază de un set de drepturi economice exclusive (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-18" href="#t-18">18</a>
</span>) (în esență, un monopol) asupra exploatării creațiilor lor intelectuale (desemnate astfel drept „opere”), cu condiția ca acestea să fie „originale” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-19" href="#t-19">19</a>
</span>). În special, aceștia beneficiază, în temeiul articolului 2 litera (a) din directiva menționată (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-20" href="#t-20">20</a>
</span>), de un drept exclusiv de reproducere care vizează, de regulă, orice reproducere „în totalitate” sau „în parte” a „operelor” lor. Acest monopol îi sprijină pe creatorii de ieri, oferindu‑le posibilitatea de a controla și de a valorifica roadele creațiilor lor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-21" href="#t-21">21</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În același timp, dreptul de autor limitează, prin însăși natura sa, și capacitatea creatorilor de mâine de a împrumuta din operele existente pentru a crea ceva nou. Cu alte cuvinte, acesta „restrânge”, în această măsură, propriul drept de a „transmite” publicului arta în temeiul articolului 13 din cartă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-22" href="#t-22">22</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru a înlătura orice echivoc, aceasta nu înseamnă că acești creatori nu pot „împrumuta” nimic din operele existente. Amintim, în primul rând, că dreptul de autor protejează doar forma concretă a unei anumite opere, iar nu ideile abstracte exprimate prin aceasta, urmând așa‑numita „dicotomie idee/expresie” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-23" href="#t-23">23</a>
</span>). În al doilea rând, multe elemente formative ale operelor existente nu sunt protejate nici atunci când sunt analizate în mod izolat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-24" href="#t-24">24</a>
</span>). În muzică, printre acestea se numără nu numai notele individuale, ci, în sens mai larg, ritmul, gamele de bază, acordurile și progresiile, armoniile și frazele muzicale scurte, utilizate în mod obișnuit (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-25" href="#t-25">25</a>
</span>). Prin urmare, creatorii de mâine beneficiază, în principiu, de libertatea de a explora operele trecutului, de a împrumuta astfel de idei și elemente și de a le reconfigura în creații noi. Aceasta reprezintă, în opinia noastră, o cerință imperativă a libertății artelor. O soluție contrară ar submina „substanța” acestei libertăți (deoarece ar echivala cu anularea acesteia). Orice creație culturală pornește de la creațiile anterioare. În majoritatea cazurilor, aceasta constă în prelucrarea materialelor anterioare într‑un mod „original”. Ca urmare a acestor împrumuturi, operele de mâine pot chiar să pară (foarte) similare cu cele de ieri, fără a încălca drepturile de autor. Astfel, în muzică, noile creații sunt de obicei încadrate într‑un anumit „gen”, deoarece conțin elemente (un anumit „ritm”, unele motive muzicale, un „groove”, o „stare” etc.) întâlnite în mod frecvent în alte opere anterioare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, în conformitate cu jurisprudența Curții (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-26" href="#t-26">26</a>
</span>), de îndată ce un creator „împrumută” dintr‑o operă existentă elemente care sunt „originale” (de exemplu, melodia unui cântec sau un extras suficient de distinctiv din melodia respectivă) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-27" href="#t-27">27</a>
</span>) și le utilizează, într‑un mod perceptibil (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-28" href="#t-28">28</a>
</span>), într‑o nouă creație, aceasta constituie o „reproducere” (în totalitate sau în parte, după caz) a operei respective în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva InfoSoc, care, ca regulă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-29" href="#t-29">29</a>
</span>), este interzisă, cu excepția cazului în care autorul o autorizează. Împrejurarea că „împrumutul” este eventual limitat sau că respectiva creație conține și propria contribuție a creatorului și, prin urmare, creează o impresie globală diferită de opera-sursă este lipsită de relevanță în această privință.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerații similare (deși nu identice) se aplică în ceea ce privește drepturile conexe privind reproducerea prevăzute la articolul 2 literele (c)-(e) din Directiva InfoSoc (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-30" href="#t-30">30</a>
</span>). Amintim că aceste drepturi sunt acordate producătorilor de fonograme [litera (c)] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-31" href="#t-31">31</a>
</span>), producătorilor primelor fixări ale filmelor [litera (d)] și organismelor de radiodifuziune [litera (e)] și acoperă orice reproducere „în totalitate sau în parte” a fonogramelor lor, a „originalului și copiilor filmelor lor” și, respectiv, a „fixărilor programelor difuzate de acestea”, independent de dreptul de autor asupra operelor pe care aceste obiecte le pot cuprinde (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-32" href="#t-32">32</a>
</span>). Acestea sunt concepute pentru a oferi producătorilor de muzică, de filme și de programe posibilitatea de a obține un „randament satisfăcător” al investițiilor „considerabile” necesare pentru a produce astfel de obiecte. Aceste drepturi urmăresc să garanteze, deopotrivă, că aceste părți interesate continuă să finanțeze autorii și creațiile acestora și, astfel, contribuie (indirect) la libertatea artelor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-33" href="#t-33">33</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În același timp, aceste drepturi limitează capacitatea creatorilor de mâine de a reutiliza fonogramele (de exemplu, prin „eșantionare”) sau fixările de filme și emisiuni existente cu scopul de a crea ceva nou. Și în acest caz ele „constrâng”, în această măsură, dreptul lor de a „transmite” publicului arta, în temeiul articolului 13 din cartă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-34" href="#t-34">34</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, în principiu (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-35" href="#t-35">35</a>
</span>), ca urmare a interpretării date de Curte în Hotărârea Pelham I în ceea ce privește fonogramele, dar care poate fi transpusă în mod clar fixărilor de filme și difuzărilor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-36" href="#t-36">36</a>
</span>), preluarea chiar a unui fragment „foarte scurt” dintr‑un astfel de obiect (precum „eșantionul” de două secunde în discuție în prezenta cauză sau un singur cadru al unui film) și reutilizarea acestuia, de asemenea manieră încât să fie „recunoscut în momentul ascultării” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-37" href="#t-37">37</a>
</span>) (sau în momentul vizionării), într‑o nouă creație intră sub incidența drepturilor exclusive de reproducere prevăzute la articolul 2 literele (c)-(e) din Directiva InfoSoc și, prin urmare, este interzisă, cu excepția cazului în care titularii dreptului o autorizează. Și în acest caz împrejurarea că creația respectivă poate conține și propria contribuție a creatorului și, prin urmare, transmite o impresie globală diferită de materialul‑sursă reutilizat este lipsită de relevanță (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-38" href="#t-38">38</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">„Un compozitor de valoare nu imită, el fură” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-39" href="#t-39">39</a>
</span>) – la fel ca YouTuberii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum s‑a explicat în secțiunea precedentă, normele privind proprietatea artistică și literară, în forma lor actuală, operează, în ceea ce privește creatorii de mâine, o separare strictă între, pe de o parte, „inspirație și reformulare” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-40" href="#t-40">40</a>
</span>), care este permisă în mod liber, și, pe de altă parte, copierea unor materiale protejate care, în principiu, nu este permisă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În afară de faptul că linia de demarcație dintre „inspirație” și „reproducere” nu este întotdeauna clară în practică (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-41" href="#t-41">41</a>
</span>) și deși plagiatul prezentat ca operă „originală” și imitațiile neinspirate au existat mereu, problema cu această demarcație constă în aceea că practica „copierii creative” a fost răspândită în domeniul artelor, în special în muzică (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-42" href="#t-42">42</a>
</span>), de‑a lungul istoriei. Compozitorii clasici precum Bach, Mozart, Haydn și Liszt au reutilizat în mod frecvent (și într‑un mod „recognoscibil”) melodii și linii melodice populare, la care au adăugat propriile idei, transformându‑le astfel în creații noi, cum ar fi variațiunile (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-43" href="#t-43">43</a>
</span>). O astfel de practică s‑a manifestat cu pregnanță și în muzica modernă, reprezentată de artiști precum Bartok, Steiner sau Ives (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-44" href="#t-44">44</a>
</span>). Muzica pop nu a dus nici ea lipsă de astfel de exemple. De la piesa muzicală „All you need is love” al formației Beatles, care debutează cu primele măsuri din imnul național francez „La Marseillaise”, compus de Rouget de Lisle, până la piesa muzicală Aux armes et cætera compusă de Serge Gainsbourg, care „transformă” în mod ludic același imn într‑un reggae, exemplele sunt nenumărate. Întregul gen muzical al jazzului s‑a fundamentat pe practica muzicienilor de a prelua teme din cântecele populare în vremea lor, transformându‑le în standarde pe care le reinterpretau în fiecare seară într‑o manieră diferită și asupra cărora improvizau, recurgând adesea la „citate” din alte melodii. În acest context, utilizarea „eșantionării”, dincolo de faptul că implică copierea directă a înregistrărilor, în loc să se limiteze la a preleva extrase din alte opere, nu este decât o iterație a acestui fenomen mai larg (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-45" href="#t-45">45</a>
</span>). O asemenea reutilizare recognoscibilă a unui material preexistent constituie un indicator al intertextualității în domeniul artelor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-46" href="#t-46">46</a>
</span>). Pe măsură ce această realitate este tot mai larg acceptată în epoca contemporană, artiștii se mândresc, mai mult decât înainte, cu o astfel de practică a copierii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-47" href="#t-47">47</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, începând cu sfârșitul secolului al XX‑lea, tehnologia informației a oferit mijloace noi și accesibile atât pentru copiere, cât și pentru creație. Dezvoltarea „web 2.0” și a „web 3.0” și în special a rețelelor sociale, a blogurilor, a platformelor de partajare precum YouTube (și altora asemenea) a estompat distincția tradițională dintre producătorul și consumatorul de conținut cultural, utilizatorii de internet asumându‑și un rol mai activ prin interacțiunea cu conținuturi audiovizuale, cum ar fi fonogramele, filmele și difuzările terților (și operele cuprinse în acestea) și prin crearea propriului conținut ca urmare a utilizării acestora, cum ar fi „remixuri” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-48" href="#t-48">48</a>
</span>) și „mashupuri” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-49" href="#t-49">49</a>
</span>). De asemenea internetul a pus la dispoziția utilizatorilor respectivi mijloace de diseminare a creațiilor proprii care nu puteau fi imaginate anterior. În acest context, materialele aparținând unor terți devin tot mai frecvent un mijloc de comunicare utilizat dincolo de domeniul artistic. Generații de utilizatori de internet se exprimă prin intermediul „memelor” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-50" href="#t-50">50</a>
</span>) și al „GIF‑urilor” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-51" href="#t-51">51</a>
</span>) adesea formate din câteva cadre din filme sau din emisiuni.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Multe dintre exemplele menționate anterior provin dintr‑o perioadă în care drepturile de autor și drepturile conexe fie nu existau, fie nu aveau întinderea pe care o au în prezent (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-52" href="#t-52">52</a>
</span>). Altele, astfel cum este cazul „eșantionării” în hip‑hop în Statele Unite în anii 1980, s‑au dezvoltat pe fondul unei forme de „vid juridic” generat de noutatea fenomenului (până când instanțele americane au stabilit, începând cu anii 1990, aplicarea strictă a normelor în materie de drepturi de autor) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-53" href="#t-53">53</a>
</span>). Altele, precum „memele” și „GIF‑urile” din mediul online, prosperă în baza unei oarecare acceptări de facto. Cu toate acestea, în prezent, astfel cum reiese în mod evident din secțiunea anterioară, toate aceste exemple intră în principiu în domeniul de aplicare al unui drept exclusiv prevăzut la articolul 2 din Directiva InfoSoc, care este acordat anumitor titulari de drepturi, indiferent de cantitatea de material protejat reutilizată (astfel cum am arătat, chiar și câteva secunde dintr‑o fonogramă sau câteva cadre dintr-un film). Acestea sunt considerate simple „derivate” ale materialului‑sursă și, ca atare, depind în totalitate de voința titularilor de drepturi de a autoriza (sau nu) utilizarea acestora, după caz, sub rezerva redevenței pe care respectivii titulari de drepturi o consideră adecvată (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-54" href="#t-54">54</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, întrucât tehnologia facilitează copierea și difuzarea de materiale protejate, ea permite de asemenea titularilor respectivi să descopere o astfel de copiere și să își exercite în mod eficient dreptul. Instrumentele de filtrare sunt utilizate în mod obișnuit online pentru a detecta automat prezența fragmentelor, din fonograme, filme sau emisiuni în conținutul încărcat de utilizatori. Astfel, articolul 17 din Directiva CDSM obligă principalele platforme online de partajare să instituie astfel de instrumente informatice (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-55" href="#t-55">55</a>
</span>). Prin urmare, se conturează temerea că aceste drepturi exclusive extinse și exercitarea acestora produc un „efect de descurajare” asupra anumitor forme de creativitate, atât în mediul online, cât și dincolo de acesta (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-56" href="#t-56">56</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Sprijinul (limitat) prevăzut de excepțiile și limitările existente în ceea ce privește dreptul de autor și drepturile conexe</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Directiva InfoSoc oferă totuși un anumit „spațiu de libertate” în ceea ce privește expresiile „derivate”. Astfel, la articolul 5 alineatele (1)-(4) este prevăzută o enumerare a unor „excepții și limitări” facultative (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-57" href="#t-57">57</a>
</span>) care restrâng (printre altele) drepturile de reproducere prevăzute la articolul 2 din directiva menționată (atât dreptul de autor, cât și drepturile conexe). Aceste excepții și limitări au fost concepute de legiuitorul Uniunii pentru a proteja, în cadrul sistemului proprietății literare și artistice, un „echilibru” pe care legiuitorul menționat l‑a considerat „just” între, pe de o parte, drepturile și interesele titularilor de drepturi și, pe de altă parte, cele ale utilizatorilor de materiale protejate, precum și interesul public (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-58" href="#t-58">58</a>
</span>). Acestea au în vedere câteva scenarii bine definite în care legiuitorul menționat a considerat că materialele protejate ar trebui să fie utilizate în mod liber, ca urmare a anumitor considerații care, în opinia sa au depășit interesele titularilor de drepturi.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Subliniem că această enumerare a excepțiilor și limitărilor este menită să fie exhaustivă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-59" href="#t-59">59</a>
</span>). Curtea a dedus de aici că statele membre nu pot prevedea în dreptul lor național posibilități suplimentare de utilizare în mod liber a materialelor protejate. Acest lucru a avut drept consecință printre altele excluderea clauzei de „utilizare liberă” prevăzută inițial la articolul 24 alineatul (1) din UrhG, care permitea reutilizarea creativă a materialelor protejate atunci când rezultatul consta într‑o operă ce transmitea o impresie de ansamblu diferită de cea oferită de sursa originală (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-60" href="#t-60">60</a>
</span>). În plus, în conformitate cu jurisprudența Curții (a se vedea Hotărârea Funke Medien NRW (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-61" href="#t-61">61</a>
</span>) și Hotărârea Spiegel Online (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-62" href="#t-62">62</a>
</span>)), instanțele nu mai pot accepta nici derogări suplimentare de la drepturile respective, întemeiate pe libertatea de exprimare sau pe libertatea artelor, astfel cum sunt garantate la articolul 11 și, respectiv, la articolul 13 din cartă. Curtea consideră în esență că astfel de excepții suplimentare ar aduce atingere armonizării realizate de Directiva InfoSoc și, odată cu aceasta, „echilibrului” intern stabilit de legiuitor cu ocazia conceperii acesteia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Un număr restrâns dintre excepțiile și limitările existente în materie de drepturi de autor și drepturi conexe sunt relevante pentru reutilizarea creativă a materialelor protejate, și anume cea privind „utilizarea de citate”, prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din Directiva InfoSoc, și cele referitoare la „caricaturi”, „parodieri” și „pastișe”, prevăzute la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din directiva menționată. Ne vom concentra la punctele următoare asupra esenței întrebărilor preliminare, și anume excepția referitoare la „pastișe” și motivul pentru care aceasta oferă, în realitate, o marjă de manevră limitată pentru o astfel de reutilizare (1). În plus, întrucât acestea vor fi utile pentru secțiunea C de mai jos, vom face câteva observații cu privire la marja (la fel de limitată) oferită excepțiilor privind „utilizarea de citate” (2) și „parodierea” (3).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Domeniul de aplicare al excepției privind „pastișele”</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum s‑a arătat mai sus, articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc prevede excepții de la drepturile de reproducere prevăzute la articolul 2 din directiva menționată (dreptul de autor și drepturile conexe) în cazul utilizării operelor sau a altor obiecte protejate în cazul „caricaturilor, parodierii sau pastișelor”. Exceptând scopul utilizării, dispoziția menționată nu prevede nicio condiție privind aplicarea respectivelor excepții. Prin urmare, domeniul lor de aplicare depinde de sensul celor trei noțiuni enumerate în dispoziția în cauză. Din păcate, directiva menționată nu oferă nicio definiție în această privință. Curtea a acoperit această lacună în ceea ce privește noțiunea de „parodiere” în Hotărârea Deckmyn (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-63" href="#t-63">63</a>
</span>). Curtea a statuat că „parodierea are drept caracteristici esențiale, pe de o parte, pe aceea de a evoca o operă existentă, prezentând în același timp diferențe perceptibile în raport cu aceasta, iar pe de altă parte, pe aceea de a constitui o manifestare a umorului sau o persiflare”. În schimb, astfel cum s‑a arătat anterior, Curtea nu a analizat niciodată noțiunea de „pastișă”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În fapt, în primii aproximativ 20 de ani de la adoptarea Directivei InfoSoc, această noțiune a fost, în general, neglijată atât de instanțe, cât și de doctrină. Întrucât reprezintă o dispoziție cu caracter facultativ, articolul 5 alineatul (3) litera (k) a fost preluat în dreptul intern doar de către anumite state membre, iar chiar și în aceste cazuri, termenul „pastișă” a fost tratat ca un simplu sinonim nesemnificativ al „parodierii” (ori a fost omis complet în cadrul procesului de transpunere) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-64" href="#t-64">64</a>
</span>). Este de remarcat că în dreptul german nu exista nicio prevedere care să reprezinte o excepție referitoare la „pastișe” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-65" href="#t-65">65</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, adoptarea articolului 17 din Directiva CDSM a conferit acestei noțiuni un nou avânt și a generat un interes reînnoit pentru aceasta. Astfel, alineatul (7) litera (b) al acestei dispoziții obligă în prezent statele membre să transpună în dreptul lor național diferite excepții, printre care cea referitoare la „pastișe” (cel puțin în ceea ce privește utilizarea materialelor protejate de către utilizatorii serviciilor online de partajare de conținut care intră sub incidența articolului 17) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-66" href="#t-66">66</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Statele membre au procedat la modificarea corespunzătoare a normelor lor naționale privind dreptul de autor. În special, în anul 2021, legiuitorul german a adoptat o reformă a UrhG (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-67" href="#t-67">67</a>
</span>). Acesta a introdus în UrhG printre altele un nou articol 51a, care corespunde articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-68" href="#t-68">68</a>
</span>). În acest context, legiuitorul german a adoptat o interpretare largă a noțiunii de „pastișă”. Deși UrhG nu conține o definiție expresă în acest sens, expunerea de motive care a însoțit reforma precizează că această noțiune poate acoperi o varietate largă de reutilizări creative ale materialelor protejate, inclusiv în contextul CGU, făcând trimitere expresă printre altele la remixuri, meme, GIF‑uri, mashupuri și la practica de „sampling”, ca exemple relevante (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-69" href="#t-69">69</a>
</span>). Această interpretare largă a fost susținută, în cadrul procedurii principale, de Oberlandesgericht Hamburg (Tribunalul Regional Superior din Hamburg). Instanța menționată a considerat că Pelham ș.a. au reutilizat „eșantionul” în litigiu preluat din piesa muzicală „Metall auf Metall” „în cazul […] pastișelor”, în sensul articolului 51a din UrhG (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-70" href="#t-70">70</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, este cert că, întrucât articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc nu face trimitere la dreptul statelor membre în această privință, noțiunea de „pastișă” trebuie considerată drept o noțiune autonomă de drept al Uniunii, care necesită o definiție uniformă, de natură să asigure o aplicare uniformă (în egală măsură) a excepției corespunzătoare în întreaga Uniune Europeană (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-71" href="#t-71">71</a>
</span>). Prin urmare, statele membre nu sunt libere să includă propria viziune asupra „pastișei” în normele lor naționale privind dreptul de autor. Acestea trebuie să se conformeze respectivei definiții autonome. Așadar, esența întrebărilor preliminare adresate constă în a stabili dacă „viziunea germană” asupra noțiunii de „pastișă” este conformă acestei definiții autonome.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-72" href="#t-72">72</a>
</span>), definiția autonomă a noțiunii de „pastișă”, în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc, trebuie stabilită în conformitate cu sensul obișnuit al acestei noțiuni în limbajul curent, ținând seama în același timp de contextul în care este utilizată și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte. Deși toate părțile din cauză care au adresat observații Curții sunt de acord cu metoda de interpretare utilizată, concluziile la care ajung diferă în mod radical.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de o parte, CG, contestând interpretarea adoptată de legiuitorul german în cadrul articolului 51a din UrhG, susține că această noțiune include operele care imită în mod intenționat și vădit, într‑o manieră umoristică sau satirică, stilul unei alte opere ori al unui autor (sau al mai multor opere ori autori aparținând aceluiași „gen” sau aceleiași „școli”). Ca atare, excepția referitoare la „pastișe” nu ar permite reutilizarea directă a materialelor protejate, inclusiv a fonogramelor, în scopul creării unei noi opere de artă lipsite de o astfel de intenție imitativă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-73" href="#t-73">73</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, Pelham ș.a., guvernul german și Comisia, în conformitate cu poziția adoptată de legiuitorul german la articolul 51a din UrhG și bazându‑se pe definiția „parodierii” dată în Hotărârea Deckmyn, susțin că noțiunea de „pastișă” include orice obiect care (i) „evoc[ă] o operă existentă” sau un obiect existent (în sensul reproducerii, într‑un mod perceptibil, a materialelor protejate), (ii) „prezentând în același timp diferențe perceptibile în raport cu aceasta” (în sensul că transmite o impresie diferită privitorului/ascultătorului). Totuși, spre deosebire de o „parodiere”, o „pastișă” nu ar trebui să „constitui[e] o manifestare a umorului sau o persiflare”. Cu toate acestea, (iii) ar fi necesară o „confruntare artistică” cu materialul-sursă. Totuși, această „confruntare” poate îmbrăca orice formă: materialul‑sursă poate fi substanțial modificat sau transformat într‑un alt stil (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-74" href="#t-74">74</a>
</span>), plasat într‑un context nou ori încărcat cu un înțeles sau un mesaj diferit de către autorul pastișei. Nu este necesară nicio interacțiune suplimentară cu materialul-sursă. În special, obiectul creat nu trebuie să fie în mod necesar critic, să intre în „dialog” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-75" href="#t-75">75</a>
</span>) cu materialul-sursă, să imite sau chiar să fie un omagiu pentru materialul-sursă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-76" href="#t-76">76</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, pentru aceste părți din cauză, excepția referitoare la „pastișe” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc funcționează, astfel cum anticipează BGH în prima sa întrebare, ca o prevedere cu caracter rezidual (catch-all clause) care poate cuprinde orice expresie creativă (sau chiar pur și simplu comunicativă) bazată pe reutilizarea materialului protejat, inclusiv, într‑adevăr, remixarea, memele, GIF‑urile, mashupurile, eșantionarea (etc.), care intră sub incidența articolului 11 sau a articolului 13 din cartă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-77" href="#t-77">77</a>
</span>). Cu toate acestea, sfera largă de aplicare a respectivei excepții ar fi compensată, de la caz la caz, prin obligația instanțelor de a verifica, atunci când o astfel de excepție este invocată ca apărare împotriva unei acuzații de încălcare, dacă, având în vedere toate circumstanțele relevante (precum cantitatea de material copiat, nivelul contribuției creatoare proprii, natura comercială sau necomercială a utilizării, riscul de substituire etc.), admiterea liberă a utilizării în cauză respectă un „echilibru just” între drepturile și interesele părților, în conformitate cu testul în trei etape prevăzut la articolul 5 alineatul (5) din Directiva InfoSoc. În temeiul acestei dispoziții, excepția referitoare la „pastișe” s‑ar putea aplica numai (i) în „anumite cazuri speciale” care (ii) „nu intră în conflict cu exploatarea normală a operei sau a altui obiect protejat” reutilizat și (iii) „nu aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Deși manifestăm o anumită înțelegere față de interpretarea sugerată de Pelham ș.a., de guvernul german și de Comisie (întrucât reprezintă o încercare bine‑intenționată de a oferi o soluție pragmatică la problema reutilizării creative a materialelor protejate descrise în secțiunea A) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-78" href="#t-78">78</a>
</span>) și deși există o anumită ambiguitate în ceea ce privește sensul obișnuit al termenului „pastișă” în limbajul curent (a), contextul în care este utilizat acest termen (b) și scopul articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc (c) ne determină, din păcate, să concluzionăm (în majoritatea, dar nu în toate aspectele) în favoarea lui CG (d).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">a)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Sensul obișnuit al termenului „pastișă”</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Toate părțile din cauză care au prezentat observații Curții sunt de acord că prezentarea exhaustivă a „sensului obișnuit” al termenului „pastișă” nu reprezintă un exercițiu facil. Nu doar că acest termen este unul relativ „de nișă” și, prin urmare, rar întâlnit în „limbajul cotidian”, ci el a fost utilizat, de‑a lungul timpului, în moduri diverse (și nu întotdeauna coerente), în funcție de epocă, limbă și domeniu artistic.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acestea fiind spuse, reiese din dicționarele (redactate în diverse limbi) și din studiile de specialitate publicate de experți în domeniul artelor pe care le‑am consultat în legătură cu această chestiune (precum și din cele pe care unitățile lingvistice ale Curții le-au consultat în limbile respective) că termenul „pastișă” este utilizat cu precădere pentru a desemna o operă artistică realizată într‑un stil care imită o altă operă, un artist sau o anumită perioadă (ori opere aparținând aceluiași „gen” și așa mai departe) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-79" href="#t-79">79</a>
</span>), prin împrumutarea și combinarea diferitelor motive, tropi și a altor elemente caracteristice în acest scop (în acord cu originea etimologică a termenului, și anume cuvântul italian „pasticcio”, care desemnează un preparat culinar obținut dintr‑un amestec de ingrediente) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-80" href="#t-80">80</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această categorie generală ascunde o diversitate de semnificații. Uneori, termenul „pastișă” este utilizat pentru a desemna o imitație disimulată, realizată de regulă cu intenție înșelătoare (devenind astfel sinonim cu plagiatul). Din punct de vedere istoric, această înțelegere reflectă, de exemplu, „pictura pasticcio”, un gen puțin apreciat care a înflorit în Italia ca urmare a Renașterii, pictorii realizând picturi care le imitau îndeaproape pe cele ale marilor maeștri, combinând cu îndemânare tehnici și motive împrumutate din mai multe capodopere ale acestora, lucrări care erau apoi vândute în mod fraudulos ca originale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-81" href="#t-81">81</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Alteori, termenul „pastișă” a fost utilizat pentru a descrie, în schimb, o imitare stilistică evidentă. În cadrul acestei categorii, în literatură, termenul se referă în mod strict și exclusiv la o imitare umoristică sau satirică a stilului, manierei sau temelor preferate ale unui autor (sau ale unei școli), prin referire la „pastișa literară”, un gen care a înflorit în Franța în secolul al XVIII‑lea și care prezenta aceste caracteristici (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-82" href="#t-82">82</a>
</span>). În mod deloc surprinzător, noțiunea „pastișă” este interpretată în acest sens în dreptul francez al proprietății intelectuale [care conține, încă din anii 1950, o excepție aproape identică celei reglementate la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc]. În temeiul acestui aspect umoristic sau satiric, termenul este considerat în acest cadru drept un simplu gen subsidiar al „parodiei” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-83" href="#t-83">83</a>
</span>). CG se întemeiază în fața Curții pe această interpretare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, în alte domenii ale artei, termenul „pastișă” este utilizat pentru a descrie, în sens mai larg, orice operă de artă caracterizată printr‑o imitare stilistică evidentă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-84" href="#t-84">84</a>
</span>). Dacă ne este permis să „reutilizăm creativ”, la rândul nostru, termenii folosiți de Curte în Hotărârea Deckmyn, caracteristicile esențiale ale „pastișei”, înțeleasă ca atare, sunt următoarele (i) aceea de a „evoca o operă existentă” (sau mai multe opere, un gen, un artist sau o școală), prin adoptarea „limbajului estetic” distinctiv al acesteia/acestuia (sau al acestora), în mod normal străin „autorului pastișei”, prezentând în același timp (ii) „diferențe perceptibile” în raport cu sursa imitată. Astfel, după cum s‑a arătat mai sus, o astfel de „pastișă” nu este concepută ca o imitare de rea‑credință care se substituie sursei, ci, de fapt, (iii) urmărește să fie recunoscută ca imitație (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-85" href="#t-85">85</a>
</span>). Scopul exact al „pastișei” este, în schimb, lipsit de relevanță: asemenea unei „parodieri”, acesta poate fi o „manifestare a umorului sau o persiflare” ori poate conține o dimensiune critică față de opera-sursă. Ea poate fi, dimpotrivă, și un omagiu sau un tribut adus materialului respectiv. Totuși, o „pastișă” nu este în mod necesar de natură „evaluativă” sau, în alt mod, „comentativă” față de opera respectivă. Aceasta poate fi concepută, de exemplu, și pentru a evoca un anumit context cultural. Ea poate de asemenea constitui un scop în sine („autorul pastișei” demonstrându‑și măiestria prin crearea unei narațiuni noi, prin imitație) etc. (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-86" href="#t-86">86</a>
</span>). Această formă de imitație evidentă și referențială este caracteristică postmodernismului (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-87" href="#t-87">87</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În studiile cinematografice, operele lui Quentin Tarantino sunt adesea descrise ca „pastișe”, deoarece reproduc cu îndemânare și în mod evident elemente precum tropi, tehnici de filmare, mise en scène, structură, intrigi, personaje și teme (etc.) care sunt caracteristice filmelor mai vechi care aparțin unui anumit gen (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-88" href="#t-88">88</a>
</span>). Aceeași este situația în muzică, în legătură cu artiști contemporani precum Bruno Mars (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-89" href="#t-89">89</a>
</span>) datorită tendinței lor de a imita opere anterioare care aparțin unui anumit gen prin compunerea unor piese care prezintă stiluri de producție, tropi, tehnici vocale, motive comune, aranjamente și hookuri tipice pentru acestea din urmă. Termenul „pastișă” este utilizat de asemenea pentru a desemna opere precum filmul „Blade Runner” din anul 1982, regizat de Ridley Scott, sau piesa de succes „Bohemian Rhapsody” a trupei Queen, care imită și îmbină cu măiestrie stiluri distincte (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-90" href="#t-90">90</a>
</span>). În orice caz, imitația stilistică se află în centrul acestei concepții de „pastișă”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Desigur, astfel cum subliniază Pelham ș.a., guvernul german și Comisia, unele dicționare și unii experți arată că termenul „pastișă” a fost utilizat și într‑o anumită măsură este încă utilizat, în mod alternativ, pentru a desemna opere de artă realizate prin recombinarea elementelor preluate din alte opere, fără nicio intenție de imitație stilistică (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-91" href="#t-91">91</a>
</span>). „Opera pasticcio”, un gen de lucrări inspirate din stilul operei, constând într‑un „colaj” din arii și piese muzicale celebre, populară în secolul al XVIII‑lea, constituie principalul exemplu invocat în acest sens. Această interpretare face ca termenul „pastișă” să devină sinonim al mai multor termeni care evocă practici similare de tip „colaj”, cum ar fi „cento‑ul” utilizat în literatură, „colajul” utilizat în artele vizuale, „medley‑ul” utilizat în muzică sau filmele „found‑footage” realizate din materiale de arhivă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-92" href="#t-92">92</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Totuși, dincolo de faptul că alți experți trasează o distincție, de exemplu în domeniul muzicii, între „pastișă” și „pasticcio” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-93" href="#t-93">93</a>
</span>), considerăm că a deduce, din explicația furnizată la punctul precedent, astfel cum o fac respectivele părți din cauză, că termenul „pastișă” este o noțiune deschisă și poate include orice formă de reutilizare creativă a materialului existent (de la „meme” la „mashupuri” și „eșantionare”), înseamnă a supraevalua relevanța acestei interpretări alternative în „limbajul curent” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-94" href="#t-94">94</a>
</span>) și, prin urmare, rolul pe care aceasta l‑ar fi putut juca în conceperea Directivei InfoSoc (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-95" href="#t-95">95</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acestea fiind spuse, suntem de acord că, având în vedere această ambiguitate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-96" href="#t-96">96</a>
</span>), interpretarea contextuală și teleologică este esențială pentru a contura o definiție uniformă a noțiunii juridice de „pastișă” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc. Cu toate acestea, astfel cum vom explica în secțiunile următoare, aceste elemente confirmă impresia noastră cu privire la „sensul obișnuit” al termenului „pastișă” care trebuie adoptat în această privință.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">b)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Contextul în care este utilizat acest termen</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Amintim că termenul „pastișă” este utilizat ca parte a unei excepții de la dreptul de autor și drepturile conexe, prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc, excepție care se mai referă de asemenea la „caricatură” și „parodiere”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">59.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de o parte, o serie de elemente care decurg din acest context specific susțin, în opinia noastră, definirea noțiunii controversate drept imitare stilistică.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">60.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, gruparea termenilor „caricaturi”, „parodiere” și „pastișe” în cadrul unei singure dispoziții implică în mod necesar faptul că, în viziunea legiuitorului Uniunii, acestea prezintă anumite trăsături comune. Având în vedere explicațiile prezentate la punctele 50-54 de mai sus, pare rezonabil să se presupună că legiuitorul a considerat că „pastișa” este, la fel ca „parodierea” (și probabil „caricatura”), o formă de expresie derivată bazată pe imitarea unei surse.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">61.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, având în vedere acest context, este evident, în opinia noastră, că noțiunea juridică de „pastișă” nu poate cuprinde tipul de imitare disimulată descrisă la punctul 51de mai sus. Ar fi contrar însăși naturii regimului Uniunii privind proprietatea artistică și literară să se acorde o excepție în favoarea plagiatului. Această noțiune nu poate viza decât tipul de imitație stilistică evidentă discutată la punctele 52-54 de mai sus.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">62.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al treilea rând, contrar celor susținute de CG, această noțiune nu poate fi limitată la accepțiunea franceză, literară, a termenului „pastișă”, menționată la punctul 52, și anume o imitare umoristică sau satirică, făcând-o un sinonim al „parodierii”. Faptul că „parodierea” și „pastișa” au anumite trăsături comune și, din acest motiv, ambele sunt incluse la articolul 5 alineatul (3) litera (k) nu înseamnă că cele două ar trebui asimilate în totalitate în scopuri juridice. Atunci când legiuitorul alege să includă termeni distincți, cu aceeași forță normativă, în cuprinsul unui act legislativ, Curtea trebuie să fie precaută în a‑l interpreta pe unul dintre aceștia ca fiind redundant din punct de vedere juridic (mai ales în cazul interpretării unei liste restrictive și exhaustive de excepții și limitări) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-97" href="#t-97">97</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">63.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă din aceste considerații că, în opinia noastră, noțiunea de „pastișă”, în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc, acoperă o gamă largă de creații artistice caracterizate printr‑o imitare stilistică explicită, care prezintă caracteristicile esențiale enunțate la punctul 53 de mai sus (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-98" href="#t-98">98</a>
</span>). În această etapă ar trebui adăugat un ultim element contextual. Nimic din modul de redactare a acestei dispoziții nu impune ca „pastișa” creată de utilizator să fie o „operă” originală în sensul dreptului de autor. Astfel, deși, după cum s‑a arătat mai sus, „pastișa” trebuie să prezinte „diferențe perceptibile” în raport cu sursa sa, aceasta nu trebuie să depășească pragul de „originalitate” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-99" href="#t-99">99</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">64.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Principalul contraargument, de natură contextuală, invocat de Pelham ș.a, de guvernul german și de Comisie împotriva unei astfel de interpretări a „pastișei” ca imitație stilistică este că, în opinia lor, excepția corespunzătoare ar fi lipsită de orice efect util, contrar cerinței de interpretare a excepțiilor enunțată de Curte (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-100" href="#t-100">100</a>
</span>). Astfel, o asemenea imitație nu ar intra, de la bun început, în sfera drepturilor de reproducere prevăzute la articolul 2 din Directiva InfoSoc. „Stilul” nu este, în sine, protejat de dreptul de autor. Acesta ține de domeniul ideilor, nu de cel al formelor de exprimare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-101" href="#t-101">101</a>
</span>). În mod similar, elemente precum motivele, structurile sau tehnicile comune (și așa mai departe) caracteristice unei școli sau unui gen artistic, deși pot fi elemente formative ale unei opere, nu sunt nici ele protejate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-102" href="#t-102">102</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">65.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această obiecție nu ne convinge. În mod evident, constituind o derogare de la drepturile de reproducere prevăzute la articolul 2 din Directiva InfoSoc (atât dreptul de autor, cât și drepturile conexe), excepția referitoare la „pastișe” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din directiva menționată este concepută pentru situațiile în care este incident (cel puțin) unul dintre drepturile respective. Ca atare, aceasta trebuie interpretată astfel încât să permită, într‑o anumită măsură, „utilizarea” unor materiale protejate, cum ar fi părțile „originale” ale unor opere sau „eșantioanele” de fonograme, în caz contrar aceasta devenind, într‑adevăr, lipsită de sens.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">66.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, în ceea ce privește creațiile de natură imitativă, linia de demarcație dintre preluarea de elemente neprotejate și reproducerea unor materiale protejate este una subtilă. O serie de acțiuni recente în justiție au avut ca obiect pretențiile unor autori potrivit cărora stilul lor „unic” ar constitui o formă de exprimare „originală” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-103" href="#t-103">103</a>
</span>). Într‑o altă serie de acțiuni, intens comentată, titularii de drepturi au invocat încălcarea drepturilor de autor în ceea ce privește reutilizarea caracteristicilor stilistice prezente în operele lor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-104" href="#t-104">104</a>
</span>). Aceasta este cu atât mai adevărat atunci când opera de artă imită îndeaproape stilul unei singure opere. Elementele împrumutate, deși „stilistice”, ar putea fi considerate în continuare originale, în special atunci când sunt combinate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-105" href="#t-105">105</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">67.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În fapt, potrivit definiției pe care o propunem, excepția referitoare la „pastișe” ar oferi creatorilor o anumită marjă de manevră pentru a reutiliza elementele protejate din opere sau obiecte (într‑un mod „recognoscibil”) în creația lor, atât timp cât elementele respective servesc unei imitări evidente a unei alte opere (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-106" href="#t-106">106</a>
</span>). De exemplu, utilizatorul poate foarte bine să reutilizeze „eșantioanele” preluate din fonograme (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-107" href="#t-107">107</a>
</span>) pentru a crea o „pastișă” a genului din care fac parte operele subiacente (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-108" href="#t-108">108</a>
</span>). În esență, o astfel de reproducere a materialului protejat nu constituie, în sine, o „pastișă”. Opera imitativă rezultată poate fi considerată însă o „pastișă”. În general, efectul util al excepției referitoare la „pastișe” este garantat printr‑o astfel de interpretare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">68.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În schimb, alte elemente contextuale se opun în mod clar, în opinia noastră, definirii noțiunii de „pastișă” în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc ca desemnând orice operă de artă realizată din material protejat, fără nicio intenție de imitație stilistică, astfel cum sugerează Pelham ș.a., guvernul german și Comisia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">69.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, astfel cum susține CG, nimic din modul de redactare sau din structura acestei dispoziții nu indică faptul că excepția referitoare la „pastișe” a fost concepută ca o prevedere cu caracter rezidual (catch-all clause) pentru reutilizarea creativă (sau chiar comunicativă) a materialului protejat. Prin enumerarea în respectiva dispoziție, cu aceeași forță normativă, a trei noțiuni distincte („caricatură”, „parodiere” și „pastișă”), legiuitorul a intenționat să permită trei categorii de utilizare clar definite (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-109" href="#t-109">109</a>
</span>). Transformarea „pastișei” într‑o astfel de „ipoteză” ar conduce de asemenea la golirea de conținut a celorlalte două noțiuni, întrucât „caricatura” și „parodierea” ar fi percepute doar ca simple forme de reutilizare creativă, subsumate celei dintâi noțiuni (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-110" href="#t-110">110</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">70.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, deși din jurisprudența Curții, citată la punctul 64 de mai sus, reiese că excepțiile și limitările enumerate la articolul 5 alineatele (1)-(4) din Directiva InfoSoc nu trebuie să facă în mod necesar obiectul unei interpretări stricte și că, în schimb, efectul lor util trebuie menținut, considerăm că interpretarea excepției referitoare la „pastișe” sugerată de Pelham ș.a., guvernul german și Comisia este cât se poate de îndepărtată de o interpretare strictă. Aceasta nu doar că asigură efectul util al dispoziției, ci o și potențează, conferindu‑i cel mai larg domeniu de aplicare posibil.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">71.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al treilea rând, astfel cum s‑a arătat la punctele 36 și 37 de mai sus, sistemul excepțiilor și al limitărilor prevăzut la articolul 5 din Directiva InfoSoc, în forma sa actuală, enumeră în mod exhaustiv ipotezele în care utilizarea materialului protejat este permisă în mod liber. Deși unele dintre ipotezele respective au un domeniu de aplicare relativ larg (cum ar fi „utilizarea de citate” sau „copia privată”), ele nu sunt niciodată complet lipsite de limitări. În schimb, potrivit interpretării sugerate de Pelham ș.a., de guvernul german și de Comisie, excepția referitoare la „pastișe” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din directiva menționată ar acoperi o gamă nedefinită și potențial nelimitată de reutilizări în scopuri creative ale materialului protejat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-111" href="#t-111">111</a>
</span>), sub rezerva unei evaluări comparative de la caz la caz în temeiul testului în trei etape (la fel de deschis) prevăzut la articolul 5 alineatul (5), având în vedere diverși factori (întinderea și scopul utilizării, riscul de substituire etc.). Astfel, după cum susține CG, acest lucru ar transforma excepția respectivă într‑o clauză generală de „fair use”, precum cea care se regăsește în alte sisteme juridice, inclusiv în Statele Unite (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-112" href="#t-112">112</a>
</span>), a cărei logică flexibilă, de la caz la caz, este în contradicție cu caracterul închis al sistemului Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-113" href="#t-113">113</a>
</span>). Aceasta ar avea de asemenea efectul curios de a (re)legitima clauza de „utilizare liberă” prevăzută la articolul 24 alineatul (1) din UrhG pe care Curtea a considerat‑o în Hotărârea Pelham I incompatibilă cu însuși acest sistem.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">c)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Scopul articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">72.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În mod evident, excepția referitoare la „pastișe” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc se întemeiază pe libertatea de exprimare și pe libertatea artelor de care beneficiază utilizatorii de opere sau de alte obiecte protejate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-114" href="#t-114">114</a>
</span>). Având în vedere această logică, este la fel de clar că această excepție conferă „drepturi” utilizatorilor respectivi (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-115" href="#t-115">115</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">73.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acestea fiind spuse, în opinia noastră, legiuitorul a urmărit prin această excepție să contribuie în mod specific la garantarea libertății menționate, permițând anumite expresii „derivate” protejate în temeiul articolului 11 și/sau al articolului 13 din cartă, și anume „pastișele”. Astfel, respectivele „pastișe”, după cum sunt definite la punctul 53 de mai sus, sunt opere de artă care intră sub incidența articolului 13 din cartă. Acestea pot fi utilizate de asemenea pentru a exprima opinii protejate în temeiul articolului 11 din cartă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-116" href="#t-116">116</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">74.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În schimb, ar fi eronat să se deducă din acest drept fundamental subiacent că excepția referitoare la „pastișe” a fost menită să acopere eventual toate expresiile „derivate” respective [sub rezerva îndeplinirii testului în trei etape prevăzut la articolul 5 alineatul (5) din Directiva InfoSoc].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">75.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Faptul că excepția referitoare la „pastișe” nu a fost niciodată destinată să acopere orice expresie „derivată” rezultă de asemenea din procesul de revizuire a acquis‑ului Uniunii în domeniul proprietății literare și artistice care a precedat adoptarea Directivei CDSM, precum și din lucrările pregătitoare ale acesteia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-117" href="#t-117">117</a>
</span>). În acest context, s‑a propus completarea acquis‑ului cu o excepție privind reutilizarea creativă sau comunicativă a materialului protejat (în special în cadrul CGU) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-118" href="#t-118">118</a>
</span>), care a fost luată în considerare, pentru o anumită perioadă, atât de Comisie (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-119" href="#t-119">119</a>
</span>), cât și de membri ai Parlamentului European (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-120" href="#t-120">120</a>
</span>). În mod evident, la momentul respectiv, nimeni nu a considerat că excepția referitoare la „pastișe” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc îndeplinea deja această funcție. În cele din urmă, ambele instituții au abandonat această idee (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-121" href="#t-121">121</a>
</span>), iar legiuitorul Uniunii s‑a limitat, în cele din urmă, la a reitera excepția referitoare la „pastișe” prevăzută la articolul 17 alineatul (7) litera (b) din Directiva CDSM (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-122" href="#t-122">122</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">76.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, argumentul teleologic invocat de Pelham ș.a., de guvernul german și de Comisie pentru a susține interpretarea noțiunii de „pastișă” este oarecum diferit. În esență, aceste părți susțin că, în conformitate cu jurisprudența Curții, articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc ar trebui interpretat într‑un mod care „respectă pe deplin” drepturile fundamentale garantate de articolul 11 și de articolul 13 din cartă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-123" href="#t-123">123</a>
</span>). În această privință, aceste părți din cauză susțin că, în cazul în care o gamă largă de practici creative (sau chiar pur și simplu comunicative) bazate pe reutilizarea materialelor protejate, inclusiv remixuri, meme, GIF‑uri, mashupuri, eșantionare (și altele asemenea), nu ar fi vizate de excepția referitoare la „pastișe”, forme de exprimare omniprezente în actualul mediu digital și, totodată, dezirabile din punct de vedere social s‑ar afla în pericol. O astfel de interpretare ar pune Directiva InfoSoc în contradicție cu aceste drepturi fundamentale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">77.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum vom explica în detaliu în continuare, împărtășim, într-o anumită măsură, aceste considerații. Astfel, suntem de acord că sistemul de reglementare literar și artistic al Uniunii, în forma sa actuală, nu lasă o marjă de manevră suficientă pentru ca anumite reutilizări creative ale materialelor protejate să se alinieze pe deplin, în special, la libertatea artelor. Cu toate acestea, interpretarea conformă cu drepturile fundamentale a noțiunii de „pastișă” propusă de aceste părți din cauză nu este o modalitate adecvată de a remedia această problemă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">78.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, o interpretare conformă cu carta a unui text de drept derivat al Uniunii presupune că respectivul text să fie susceptibil de o astfel de interpretare, având în vedere formularea, contextul și finalitatea acestuia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-124" href="#t-124">124</a>
</span>). În speță, astfel cum am explicat deja, noțiunea de „pastișă” utilizată la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din directiva menționată, interpretată în mod contextual și teleologic, nu este susceptibilă de a fi interpretată în modul sugerat de aceste părți din cauză. Susținerea unei astfel de poziții ar însemna a extinde această dispoziție până la denaturare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">79.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum s‑a explicat la punctul 37 de mai sus, Curtea a considerat că, întrucât lista excepțiilor și a limitărilor prevăzute la articolul 5 alineatele (1)-(4) din Directiva InfoSoc este exhaustivă, instanțele nu pot acorda derogări suplimentare de la dreptul de autor și drepturile conexe în temeiul drepturilor fundamentale garantate de cartă. În mod similar, în opinia noastră, nici Curtea nu poate să denatureze o excepție existentă, în lumina libertății de exprimare, pentru a permite utilizări pentru care nu a fost niciodată concepută (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-125" href="#t-125">125</a>
</span>). Acest lucru ar echivala, în opinia noastră, cu o interpretare contra legem. Aceasta ar compromite „echilibrul just” stabilit de legiuitor între titularii de drepturi și utilizatori, precum și „nivelul ridicat de protecție” pe care legiuitorul a dorit să îl garanteze celor dintâi (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-126" href="#t-126">126</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">80.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Într‑o astfel de situație, în care o interpretare conformă nu este posibilă, ceea ce rămâne de examinat este compatibilitatea Directivei InfoSoc cu drepturile fundamentale respective. După cum am arătat anterior, vom examina acest aspect în secțiunea C.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">d)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzie intermediară</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">81.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din considerațiile care precedă rezultă că o „pastișă”, în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc, este o creație artistică care (i) evocă o operă existentă prin adoptarea „limbajului estetic” distinctiv al acesteia, (ii) prezentând în același timp diferențe perceptibile în raport cu sursa imitată și (iii) având vocația de a fi recunoscută ca imitație. Scopul urmărit prin această imitare stilistică evidentă este lipsit de pertinență. Utilizarea unor elemente protejate aparținând unor opere sau altor obiecte protejate, inclusiv a unor „eșantioane” de fonograme, intră sub incidența excepției corespunzătoare atunci când rezultă o creație artistică care prezintă caracteristicile esențiale respective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">82.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">A doua întrebare adresată de BGH se referă, în mod specific, la aspectul dacă existența unei astfel de „pastișe” necesită identificarea intenției subiective a utilizatorului sau dacă este suficient ca „pastișa” să fie recunoscută ca atare de o persoană care cunoaște materialul reutilizat protejat și care are capacitatea intelectuală necesară să perceapă „pastișa”. În opinia noastră, se impune un răspuns succint la această întrebare. Pe de o parte, din definiția de mai sus rezultă că „pastișa” se caracterizează printre altele prin faptul că este destinată să fie recunoscută ca imitație (spre deosebire de plagiat). Astfel, aspectul dacă utilizatorul a avut această intenție este, într‑adevăr, determinant. Pe de altă parte, considerăm că, pentru a garanta securitatea juridică necesară (și, în special, pentru a evita ca utilizatorii de rea‑credință să prezinte retrospectiv un plagiat drept „pastișă” în cazul unor proceduri privind încălcarea dreptului de proprietate intelectuală), această intenție ar trebui evaluată în mod obiectiv. În consecință, faptul că utilizarea reprezintă o „pastișă” ar trebui să reiasă din rezultatul final. Această utilizare ar trebui să fie indicată (într‑o formă oarecare) în cadrul noii creații sau, cel puțin, să fie recognoscibilă ca atare pentru un privitor sau ascultător familiarizat cu opera-sursă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">83.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În consecință, excepția referitoare la „pastișe” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc prevede o marjă de manevră limitată pentru reutilizarea creativă a materialelor protejate. „Eșantioanele” și alte împrumuturi de astfel de materiale care nu servesc unei astfel de imitații stilistice evidente nu intră sub incidența acestei excepții. De exemplu, aceasta nu se poate aplica reutilizării unui „eșantion” preluat dintr‑o fonogramă, precum cel din „Metall auf Metall”, pentru a crea o nouă operă muzicală într‑un stil complet diferit, precum „Nur Mir” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-127" href="#t-127">127</a>
</span>). Celelalte excepții și limitări rămase oferă o marjă de manevră la fel de limitată, aspect ce va fi analizat în secțiunile următoare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Excepția privind „utilizarea de citate”</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">84.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 5 alineatul (3) litera (d) din Directiva InfoSoc conține o excepție opțională de la, printre altele, drepturile de reproducere prevăzute la articolul 2 din directiva menționată pentru utilizări care pot fi calificate drept „utilizări de citate” și care îndeplinesc anumite condiții. În plus, potrivit articolului 17 alineatul (7) litera (a) din Directiva CDSM, această excepție este obligatorie în ceea ce privește utilizările online care intră sub incidența dispoziției menționate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-128" href="#t-128">128</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">85.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din Hotărârea Pelham I reiese că această excepție nu se limitează la reproducerea tipică a unui fragment dintr‑o operă literară într‑un alt text, ci poate include utilizarea altor tipuri de opere (muzicale, cinematografice etc.) sau a altor obiecte protejate (fonograme, fixări ale filmelor etc.) în alte tipuri de conținut. În special, utilizarea unui „eșantion” dintr‑o fonogramă și integrarea acestuia într‑un conținut muzical nou poate fi calificată drept „utilizare de citate” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-129" href="#t-129">129</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">86.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, „utilizarea de citate” nu este permisă exclusiv în scopurile enumerate la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din Directiva InfoSoc (și anume „critică sau recenzie”), această enumerare fiind doar orientativă („[…] în scopuri cum sunt […]”). Astfel cum a admis Curtea (în mod implicit) în Hotărârea Pelham I, o astfel de „utilizare de citate” poate urmări foarte bine un scop artistic diferit (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-130" href="#t-130">130</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">87.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În mod evident, aceasta înseamnă că excepția privind „utilizarea de citate” este pertinentă în cazul reutilizării de materiale protejate în domeniul artistic. Nici cerințele exprese prevăzute în cadrul dispoziției menționate nu sunt excesiv de restrictive în această privință. În primul rând, este obligatorie indicarea „sursei, inclusiv a numelui autorului”, „cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil”. În ceea ce privește, de exemplu, „utilizarea de citate” dintr‑o operă muzicală într‑un alt conținut muzical, acest lucru poate fi dificil de realizat chiar în cadrul conținutului respectiv (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-131" href="#t-131">131</a>
</span>). Cu toate acestea, includerea unor astfel de informații în materialul însoțitor (pliant, descriere etc.) corespunde „spiritului” de atribuire inerent acestei cerințe (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-132" href="#t-132">132</a>
</span>). În al doilea rând, „utilizarea de citate” trebuie să fie pur și simplu „în conformitate cu practica corectă” și să se încadreze „în măsura justificată de anumite scopuri speciale”, și anume să fie proporțională. Astfel, „citarea” unor fragmente lungi dintr‑o operă sau dintr‑un obiect protejat sau chiar a întregii opere poate fi permisă în mod liber, în funcție de împrejurări (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-133" href="#t-133">133</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">88.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, excepția privind „utilizarea de citate” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din Directiva InfoSoc nu include orice formă de reutilizare artistică a unui material protejat. În conformitate cu definiția termenului „utilizarea de citate” adoptată de Curte în Hotărârea Pelham I, pentru a se califica drept „utilizare de citate”, materialul terților, de exemplu un „eșantion” dintr‑o fonogramă, trebuie reprodus (i) în scopul „interacționării” cu opera subiacentă astfel „citată”, ceea ce presupune (ii) ca ascultătorul/privitorul să poată „identifica” opera respectivă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-134" href="#t-134">134</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">89.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu alte cuvinte, dincolo de simpla legătură materială inerentă oricărei utilizări a operelor existente sau a altor obiecte protejate într‑o nouă creație, o astfel de utilizare, pentru a fi calificată drept „utilizare de citate”, trebuie să fie un mijloc pentru o oarecare interacțiune intelectuală între noua creație și materialul-sursă, „fie că este cu titlu de confruntare, de omagiu sau cu alt titlu” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-135" href="#t-135">135</a>
</span>). Simpla însușire a unui material provenit de la terți, datorită proprietăților sale estetice, pentru a fi utilizat ca element de construcție nu este suficientă. În plus, pentru a îndeplini această funcție de „interacțiune”, o „utilizare de citate” trebuie să poată fi recunoscută ca referire la conținutul unui terț. Desigur, o „utilizare de citate” nu trebuie neapărat să fie delimitată în mod explicit în cadrul noii creații (așa cum s‑ar proceda într‑un text scris, prin ghilimele sau caractere cursive). Acest lucru ar fi imposibil, de exemplu, în cazul unei referințe la o operă muzicală într‑un conținut muzical nou. Fragmentul din materialul terților poate fi integrat fără sincope în acesta din urmă. Cu toate acestea, el trebuie să poată fi recunoscut ca o „utilizare de citate” de către persoanele familiarizate cu opera-sursă care dispun de capacitatea de înțelegere necesară pentru a percepe existența unei „utilizări de citate” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-136" href="#t-136">136</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">90.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Interpretată în acest sens, excepția privind „utilizarea de citate” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din Directiva InfoSoc include situațiile în care, în cadrul propriei creații, creatorii fac referire, într‑o manieră deschisă, la o operă existentă, ca omagiu adus autorului sau importanței culturale a operei respective, pentru a evoca un context cultural comun (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-137" href="#t-137">137</a>
</span>) sau pentru a‑și contrapune propriile idei, prin intermediul unor astfel de „utilizări de citate”, celor ale unor compozitori din trecut (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-138" href="#t-138">138</a>
</span>). Aceasta include de asemenea, astfel cum a lăsat să se înțeleagă Curtea în Hotărârea Pelham I, anumite cazuri de eșantionare, inclusiv în genul „hip‑hop”, în care „eșantioanele” recognoscibile sunt destinate să funcționeze ca „citate” digitale care fac trimitere la operele subiacente (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-139" href="#t-139">139</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">91.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Totuși, aceasta nu va include numeroase cazuri de reutilizare a unui material protejat, în care „împrumutarea” din materialul respectiv nu poate fi recunoscută ca fiind o „utilizare de citate”, iar sursa este „pur și simplu” însușită pentru a realiza o nouă creație, fără nicio altă interacțiune intelectuală. Aceasta ar include, de exemplu, pe lângă majoritatea memelor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-140" href="#t-140">140</a>
</span>) și a GIF‑urilor, practica artistică de însușire a temelor celebre pentru a construi variațiuni sau utilizarea unor „eșantioane” care nu sunt menite să fie recunoscute ca referință de către ascultător și/sau sunt prea scurte pentru a permite orice interacțiune cu opera subiacentă (de exemplu, un sunet izolat de tobă sau câteva secunde dintr‑un fragment instrumental, reutilizate în buclă pentru a forma secțiunea ritmică a unei noi creații), precum cea în discuție în litigiul principal (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-141" href="#t-141">141</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Excepția privind „parodierea”</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">92.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Amintim că articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc conține (de asemenea) o excepție opțională referitoare la utilizarea materialului protejat „în cazul parodierii”. Această excepție a devenit de asemenea obligatorie, în temeiul articolului 17 alineatul (7) litera (b) din Directiva CDSM, în ceea ce privește utilizările online care intră sub incidența dispoziției menționate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">93.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Amintim că, în Hotărârea Deckmyn, Curtea a statuat că printre caracteristicile esențiale ale unei „parodieri” în sensul dispoziției respective se numără (i) aceea „de a evoca o operă existentă”, (ii) „prezentând în același timp diferențe perceptibile în raport cu aceasta”, și (iii) aceea „de a constitui o manifestare a umorului sau o persiflare”. În plus, conținutul parodic nu trebuie să depășească pragul de „originalitate”. De asemenea, conținutul respectiv nu trebuie să constituie o parodiere „a” operei-sursă. Aceasta din urmă poate fi reutilizată pur și simplu ca mijloc de exprimare a unui mesaj umoristic sau satiric, orientat către altceva.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">94.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această abordare destul de largă a „parodierii” oferă o marjă de manevră pentru reutilizarea creativă a materialului protejat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-142" href="#t-142">142</a>
</span>). Aceasta s‑ar putea aplica, de exemplu, în numeroase situații implicând creații de tip memă, care presupun reproducerea „recognoscibilă” a unor cadre din filme (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-143" href="#t-143">143</a>
</span>) și transformarea subversivă umoristică a acestora prin modificări substanțiale și/sau prin adăugarea de texte explicative (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-144" href="#t-144">144</a>
</span>). În mod similar, aceasta poate include anumite cazuri de mashupuri, care ar putea fi create prin „eșantionarea” altor fonograme, caracterizate prin tonul lor umoristic sau prin incongruența lor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-145" href="#t-145">145</a>
</span>). Aceasta poate include de asemenea anumite „found footage”, în care cadre din filme sunt reutilizate într‑un mod umoristic (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-146" href="#t-146">146</a>
</span>), sau chiar o détournement (deturnare) creativă a unor personaje îndrăgite de public, protejate prin drepturi de autor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-147" href="#t-147">147</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">95.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, întrucât presupune subversiunea umoristică sau satirică a materialului protejat, această excepție nu poate viza obiecte precum GIF‑urile reacționale sau memele bazate pe materiale care erau deja, încă de la început, de natură umoristică. De asemenea, aceasta nu se poate aplica, prin ipoteză, nici întregii game de reutilizări creative lipsite de orice intenție umoristică sau critică, inclusiv majorității cazurilor de „eșantionare” (incluzându-l pe cel în discuție în litigiul principal).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">C.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Compatibilitatea Directivei InfoSoc cu libertatea artelor</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">96.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din secțiunea anterioară rezultă că, pe de o parte, drepturile exclusive de reproducere acordate titularilor de drepturi asupra obiectelor lor protejate, în temeiul articolului 2 din Directiva InfoSoc, limitează posibilitatea viitorilor creatori de a reutiliza obiectele respective (sau chiar o mică parte a acestora) într‑un mod perceptibil în creațiile noi. Pe de altă parte, excepțiile și limitările prevăzute la articolul 5 din directiva menționată, inclusiv excepția referitoare la „pastișe”, oferă o marjă de manevră limitată în această privință. Prin urmare, rămâne problema compatibilității unui astfel de sistem cu libertatea artelor prevăzută la articolul 13 din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">97.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Expresiile artistice „derivate” se încadrează în mod clar în domeniul de aplicare al articolului 13 din cartă. Prin restrângerea acestor expresii, dreptul de autor și drepturile conexe implică limitări ale acestei libertăți fundamentale. De asemenea acestea limitează în mod indirect dreptul publicului de a avea acces la respectivele forme de exprimare. Cu toate acestea, libertatea artelor nu este absolută. În conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din cartă, astfel de limitări sunt admisibile cu condiția ca acestea (i) să fie „prevăzute de lege”, (ii) să respecte „substanța” libertății respective și (iii) să respecte principiul proporționalității, ceea ce presupune că respectivele limitări (a) „răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți” și (b) sunt adecvate, necesare și proporționale stricto sensu.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">98.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu se contestă faptul că limitările în cauză sunt „prevăzute de lege” (și anume de Directiva InfoSoc) și respectă „substanța” libertății artelor, astfel cum s‑a menționat la punctul 26 de mai sus (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-148" href="#t-148">148</a>
</span>). De asemenea este clar că acestea răspund „necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți”. Astfel cum s‑a explicat la punctele 24 și 28 de mai sus, dreptul de autor conferit creatorilor asupra operelor lor reprezintă o măsură pozitivă menită să protejeze dreptul lor la libertatea artelor, în temeiul articolului 13 din cartă; drepturile conexe conferite producătorilor de fonograme și filme, precum și radiodifuzorilor sunt destinate protejării investițiilor acestora. În plus, ambele tipuri de drepturi beneficiază de protecție, constituind „proprietate intelectuală” în sensul articolului 17 alineatul (2) din cartă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-149" href="#t-149">149</a>
</span>). În sfârșit, sistemul prevăzut de Directiva InfoSoc este un mijloc „adecvat” pentru atingerea obiectivelor urmărite. De asemenea, acesta este „necesar” în această privință, întrucât drepturile exclusive mai restrânse sau excepțiile și limitările mai ample nu ar asigura, cu aceeași eficiență, „nivelul ridicat de protecție” a proprietății intelectuale urmărit de legiuitorul Uniunii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">99.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Singurul aspect care face obiectul dezacordului este acela dacă cerința proporționalității stricto sensu este îndeplinită, respectiv dacă dezavantajele generate de restricțiile impuse asupra libertății artelor prin sistemul instituit de Directiva InfoSoc sunt proporționale cu avantajele care decurg din sistemul respectiv în raport cu obiectivele urmărite (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-150" href="#t-150">150</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">100.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aceste dezavantaje au fost discutate anterior. De regulă, reutilizarea recognoscibilă a unui material protejat într‑o operă nouă intră în sfera dreptului (drepturilor) de reproducere ale titularului (titularilor) în cauză, ceea ce poate restrânge în mod semnificativ capacitatea oricărei persoane de a realiza expresii artistice „derivate”. În această privință, ar fi oarecum simplist ca răspunsul să fie acela că oricine dorește să procedeze astfel trebuie „doar” să obțină permisiunea titularilor de drepturi și să plătească o taxă de licență în acest sens.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">101.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">De exemplu, pentru a împrumuta în mod legal un „eșantion” dintr‑o fonogramă și pentru a‑l utiliza într‑o nouă compoziție, un artist ar trebui, de regulă, să obțină (i) în mod necesar o licență pentru utilizarea fonogramei și (ii) eventual o licență pentru utilizarea operei subiacente (dacă „eșantionul” conține elemente „originale” ale acesteia din urmă) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-151" href="#t-151">151</a>
</span>). În această privință, pe lângă faptul că titularii de drepturi nu sunt întotdeauna cunoscuți sau ușor de localizat, obținerea unor astfel de licențe va reprezenta adesea o sarcină prea mare pentru noii creatori.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">102.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În absența unui sistem de licențe încadrate și obligatorii pentru reutilizarea artistică a operelor sau fonogramelor (și altora asemenea), principiul libertății contractuale este cel care prevalează. Părțile nu se află totuși pe aceeași poziție de negociere. Sistemul dreptului de autor le conferă titularilor de drepturi libertatea deplină de a acorda sau nu o licență, ceea ce le oferă, încă de la început, o poziție de negociere favorabilă. Aceștia pot solicita, pentru utilizarea materialului lor, o remunerație care poate să nu fie proporțională cu veniturile pe care creația derivată le‑ar putea genera în cazul exploatării acesteia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-152" href="#t-152">152</a>
</span>). Mai mult artiștii consacrați și producătorii acestora (precum marile case de discuri) vor dispune adesea de mijloace financiare care le consolidează poziția de negociere. În timp ce alți artiști și producători de renume se vor afla în poziția de a negocia în condiții de egalitate, acest lucru nu se aplică și în cazul micilor artiști. Acest lucru conduce la riscul unei posibilități de creație „pe două niveluri”, operele „derivate” fiind rezervate celor puternici și înstăriți.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">103.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cele din urmă, titularii de drepturi asupra operelor anterioare pot pur și simplu refuza să permită reutilizarea operelor lor, ceea ce îi obligă pe creatori să aleagă între (i) a nu crea opera de artă avută în vedere sau (ii) a reutiliza oricum materialul protejat, asumându‑și riscul unei acțiuni costisitoare pentru încălcarea drepturilor de autor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-153" href="#t-153">153</a>
</span>). Astfel de „constrângeri” sunt deosebit de împovărătoare atunci când forma de artă în cauză se bazează pe împrumuturi concrete, cum ar fi „eșantionarea” (dar și colajul etc.). În general, aceasta poate afecta multe forme de creație.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">104.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Avantajele sistemului stabilit prin Directiva InfoSoc reprezintă „imaginea în oglindă” a dezavantajelor respective. Acesta recompensează creativitatea și/sau investițiile anterioare, garantând titularilor de drepturi asupra operelor anterioare un control aproape total în privința utilizării proprietății lor intelectuale și o posibilitate clară de a o valorifica la întregul său potențial.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">105.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum s‑a arătat în secțiunea B din prezentele concluzii, legiuitorul a urmărit să stabilească un „echilibru” între recompensarea trecutului și sprijinirea creației noi. Excepțiile și limitările existente ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe, în special cele privind „utilizarea de citate”, „parodierea” și „pastișa”, susțin, în această privință, creatorii viitorului în detrimentul titularilor de drepturi din trecut. În opinia noastră, nu există nicio îndoială că, deși sunt prezentate ca fiind opționale de către legiuitor la articolul 5 alineatul (3) din Directiva InfoSoc, statele membre sunt obligate să le transpună în dreptul lor național pentru a se conforma articolului 13 din cartă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-154" href="#t-154">154</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">106.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, problema adesea subliniată de doctrină (și care stă la baza interpretării oarecum „creative” a „pastișei” propusă de Pelham ș.a., de guvernul german și de Comisie) constă în faptul că un astfel de sistem de drepturi exclusive largi și de excepții și de limitări restrânse, enumerate exhaustiv, este, prin natura sa, deosebit de rigid.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">107.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După cum s‑a observat, potrivit excepțiilor și limitărilor actuale, materialul protejat poate fi reutilizat în mod liber numai dacă contribuie la o creație artistică în mod evident imitativă („pastișa”), ca trimitere „dialogică” la opera-sursă („utilizarea de citate”) sau ca deturnare umoristică sau critică („parodierea”). Acest sistem nu permite niciodată însușirea unui astfel de material, selectat „exclusiv” pentru valoarea sa estetică, și reutilizarea acestuia într‑o nouă creație. Acest lucru este valabil indiferent de (i) întinderea și valoarea (atât creativă, cât și economică) a materialului împrumutat și de (ii) magnitudinea aportului adus de utilizator și, prin urmare, de „intensitatea creativă” a acelei creații noi. Pare destul de evident că ponderea dreptului de proprietate intelectuală care revine titularului de drepturi în cauză, în temeiul articolului 13 și/sau articolului 17 alineatul (2) din cartă, depinde de primul parametru, în timp ce ponderea dreptului de exercitare a libertății artelor care revine noului autor, în temeiul articolului 13 din cartă, depinde de al doilea parametru. După cum o ilustrează exemplele menționate la punctul 32 de mai sus, o astfel de reutilizare poate aduce un nivel ridicat de inovație și valoare culturală (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-155" href="#t-155">155</a>
</span>). Cu toate acestea, sistemul actual nu lasă loc pentru astfel de nuanțe.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">108.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, acest sistem tratează în mod nediferențiat, pe de o parte, contrafacerea, plagiatul și exagerările anumitor adepți ai „appropriation art” (arta prin apropriere) (care împrumută într‑o măsură foarte mare din opere existente, venind însă cu un aport redus) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-156" href="#t-156">156</a>
</span>), a căror produse ar putea prejudicia semnificativ interesele economice ale titularilor de drepturi prin înlocuirea materialului-sursă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-157" href="#t-157">157</a>
</span>), și, pe de altă parte, operele de artă create prin împrumutul unei cantități reduse de material protejat sau prin utilizarea acestuia într‑un mod profund „transformator” care, pentru acest motiv, nu concurează cu opera-sursă și, astfel, nu ar cauza asemenea prejudicii. De exemplu, în litigiul principal, instanțele germane au decis că realizarea și exploatarea piesei „Nur mir” nu au afectat în mod negativ exploatarea obișnuită a piesei „Metall auf Metall” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-158" href="#t-158">158</a>
</span>). Cu toate acestea, în lipsa unei excepții sau a unei limitări aplicabile, aceste considerații economice sunt pur și simplu ignorate de normele actuale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-159" href="#t-159">159</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">109.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Esența problemei constă în a stabili dacă un astfel de „echilibru” respectă cerințele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din cartă (și, prin urmare, poate fi considerat ca fiind cu adevărat „just”). În acest stadiu, dorim să subliniem că, în mod evident, legiuitorul Uniunii dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește punerea în balanță a două categorii de drepturi și interese concurente, ambele protejate de cartă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-160" href="#t-160">160</a>
</span>). În consecință, pot exista mai multe rezultate care să fie considerate ca realizând un „echilibru just” și care să fie compatibile cu respectiva dispoziție. În acest context, legiuitorul poate alege, în principiu, să încline mai mult balanța în favoarea titularilor de drepturi și să acorde un „nivel ridicat” de protecție proprietății lor intelectuale. Totuși, nici această marjă de apreciere nu poate fi nelimitată. În caz contrar, cerința proporționalității stricto sensu ar deveni lipsită de conținut, iar odată cu ea s‑ar anula și garanția esențială a dreptului fundamental pe care aceasta este menită să o protejeze. După cum a observat avocatul general Saugmandsgaard Øe în Concluziile prezentate în cauza Tele2 Sverige ș.a. (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-161" href="#t-161">161</a>
</span>), această cerință „inițiază, astfel, o dezbatere cu privire la valorile care trebuie să prevaleze într‑o societate democratică și, în definitiv, cu privire la tipul de societate în care dorim să trăim”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">110.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ar trebui adoptat un standard adecvat de control pentru a reconcilia această marjă de apreciere cu imperativul controlului judiciar. Prin urmare, în opinia noastră, Curtea ar trebui să poată cenzura o măsură adoptată de legiuitorul Uniunii, într‑un astfel de context, în care „echilibrul” dintre drepturile fundamentale realizat în cadrul măsurii respective este vădit eronat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-162" href="#t-162">162</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">111.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia noastră, în ceea ce privește sistemul instituit prin Directiva InfoSoc, trebuie făcută o distincție. Referitor la drepturile conexe acordate producătorilor de fonograme, producătorilor de filme și radiodifuzorilor, astfel cum au fost interpretate de Curte, acest echilibru este vădit eronat (1). În schimb, referitor la drepturile de autor acordate creatorilor, acest echilibru este, în general, conform cu articolul 52 alineatul (1) din cartă (2). Cu toate acestea, o anumită evoluție ar putea fi de dorit de lege ferenda (3).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dezechilibrul drepturilor conexe, astfel cum sunt interpretate în actualitate</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">112.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește drepturile conexe, în opinia noastră este evident că a include reutilizarea „recognoscibilă”, dintr‑o creație nouă, a oricărui fragment, chiar și „foarte scurt”, din obiecte protejate precum fonogramele, fixările de filme sau emisiunile, selectate „doar” pentru valoarea lor estetică, în sfera drepturilor exclusive de reproducere ale producătorilor sau radiodifuzorilor în cauză nu asigură, în mod evident, un „echilibru just” între dreptul de proprietate intelectuală al acestor părți interesate, prevăzut de articolul 17 alineatul (2) din cartă, pe de o parte, și dreptul oricărei persoane la libertatea artelor, consacrat de articolul 13 din cartă, pe de altă parte. În fapt, tocmai aceasta a statuat BVerfG în litigiul principal, în temeiul drepturilor fundamentale garantate de Constituția germană (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-163" href="#t-163">163</a>
</span>), în ceea ce privește reutilizarea unor „eșantioane” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-164" href="#t-164">164</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">113.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, în cadrul acestei evaluări comparative, libertatea artelor consacrată la articolul 13 din cartă ar trebui să aibă o pondere semnificativă. Aceasta deoarece, reprezentând o emanație a libertății de exprimare, „constituie unul dintre fundamentele esențiale” ale unei societăți democratice. Astfel, dreptul oricărei persoane de a participa la viața culturală a comunității reprezintă „una dintre condițiile fundamentale pentru [progresul unei astfel de societăți]” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-165" href="#t-165">165</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">114.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În schimb, dreptul invocat de producători și radiodifuzori în temeiul articolului 17 alineatul (2) din cartă are o forță mai redusă. Amintim că dreptul de proprietate intelectuală prevăzut de această dispoziție trebuie să fie luat în considerare din perspectiva funcției sale în societate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-166" href="#t-166">166</a>
</span>). Cu alte cuvinte, protecția „proprietății” producătorului/radiodifuzorului nu constituie un scop în sine. Drepturile conexe exclusive asupra fonogramelor, filmelor și difuzărilor ar trebui luate în considerare în lumina justificării acestora. Astfel, ca limitări ale libertății artistice a fiecărei persoane, acestor drepturi nu trebuie să li se confere un domeniu de aplicare mai larg decât cel impus de justificarea respectivă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-167" href="#t-167">167</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">115.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia noastră, rațiunea protecției investițiilor, care justifică drepturile conexe acordate producătorilor și radiodifuzorilor, explicată la punctul 28 de mai sus, indiferent de meritele sale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-168" href="#t-168">168</a>
</span>), nu poate impune, având în vedere libertatea artelor, ca aceste drepturi conexe să vizeze reutilizarea creativă a oricărui fragment „recognoscibil” din fonograme, filme sau difuzări.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">116.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Simplul fapt că producătorii și radiodifuzorii pot obține venituri din acordarea de licențe pentru astfel de fragmente nu este, în sine, relevant. Drepturile conexe au fost concepute pentru a se asigura că vânzările și tranzacțiile legale în legătură cu respectivele obiecte protejate nu sunt amenințate de copii ilegale, astfel încât producătorii și radiodifuzorii să poată obține venituri satisfăcătoare de pe urma acestora și să‑și recupereze investițiile făcute cu ocazia producerii lor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-169" href="#t-169">169</a>
</span>). Acestea nu au fost concepute pentru a garanta producătorilor și radiodifuzorilor posibilitatea de a obține cea mai mare remunerație posibilă de pe urma fonogramelor, filmelor și difuzărilor lor, prin acordarea de licențe pentru orice fragment (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-170" href="#t-170">170</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">117.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Spre deosebire de „împrumutarea” unui bun tangibil aparținând unei persoane, nu orice reproducere a unor fragmente dintr‑o fonogramă, dintr‑un film sau dintr‑o difuzare diminuează valoarea acesteia și amenință investiția producătorului sau a radiodifuzorului în cauză. Acești titulari de drepturi ar trebui să fie protejați doar împotriva reproducerilor unor părți ale obiectelor lor, cum ar fi „eșantioanele” de fonograme, care sunt suficient de substanțiale (din punct de vedere cantitativ sau calitativ) pentru a afecta posibilitatea pe care aceștia o au de a obține un randament satisfăcător al investiției lor, deoarece respectivele reproduceri ar putea fi folosite pentru a crea un produs alternativ, ceea ce ar putea avea un impact negativ asupra vânzărilor respectivelor obiecte sau asupra altor tranzacții legale cu acestea (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-171" href="#t-171">171</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">118.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">De exemplu, în ceea ce privește fonogramele, aceasta ar include eșantioane lungi și/sau distinctive care integrează „hookuri” din melodii celebre. În schimb, reutilizarea unor eșantioane scurte și/sau nedistinctive nu ar implica un astfel de risc, indiferent dacă eșantioanele respective sunt „recunoscute în momentul ascultării” prin ascultare comparativă. Prin urmare, este puțin sau deloc justificat ca interesele titularilor de drepturi să prevaleze asupra libertății artelor în cel de al doilea scenariu (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-172" href="#t-172">172</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">119.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dimpotrivă, o astfel de interpretare subminează în mod semnificativ libertatea artelor, întrucât împiedică formele de artă contemporană, facilitate de revoluția digitală, bazate pe reutilizarea fonogramelor, fixări de filme și programe (etc.), cum ar fi „eșantionarea”, în pofida valorii culturale asociate acestora. Supunerea oricărei reutilizări „recognoscibile” a oricărui fragment din fonograme, fixări de filme sau emisiuni difuzate unui control prealabil exercitat de titularii de drepturi este, totodată, incompatibilă cu însăși funcționarea și cu realitățile practice ale internetului. Interpretate ca atare, aceste drepturi afectează comunicările cotidiene și tendințele de pe internet, cum ar fi memele, GIF‑urile, precum și întreaga gamă de CGU discutată mai sus (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-173" href="#t-173">173</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">120.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia noastră, argumentele contrare nu se susțin în cadrul unei analize aprofundate. Dificultățile legate de obținerea autorizațiilor pentru utilizarea eșantioanelor au fost deja examinate mai sus. Afirmația, reiterată de CG în fața Curții, potrivit căreia nu există un obstacol real în calea creației artistice deoarece, în măsura în care drepturile conexe se aplică doar reproducerii fonogramei (sau fixării unui film, și altele) în sine, creatorii ar avea întotdeauna libertatea de a recrea ei înșiși sunetele (sau imaginile) înregistrate (fie cu instrumente muzicale, fie cu alte instrumente necesare) nu este convingătoare. În opinia noastră, această afirmație neagă însăși esența unei forme de artă care constă tocmai în utilizarea muzicii înregistrate pentru a crea muzică nouă (sau conținut audio-video înregistrat pentru a crea conținut audio-video). Aceasta se bazează pe ipoteza derogatorie potrivit căreia, de exemplu, în muzică, „eșantioanele” din fonograme sunt utilizate pentru a economisi munca, timpul și efortul pe care le‑ar necesita recrearea sunetului subiacent. De fapt, „eșantioanele” sunt adesea utilizate și combinate datorită rezultatelor estetice specifice pe care o asemenea tehnică le produce. Nu ar fi întotdeauna posibil să se obțină același rezultat prin reînregistrarea sunetului de pe un disc. Astfel, produsul rezultat nu este întotdeauna un substitut al produsului original (din punct de vedere artistic). În plus, în multe situații, „eșantionarea” implică mai mult timp și efort decât producția independentă a unui sunet asemănător. „Autorii de eșantioane” trebuie să asculte o varietate largă de piese muzicale, să identifice fragmente pe care le consideră compatibile, iar apoi să le prelucreze. Aceasta poate fi o muncă laborioasă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-174" href="#t-174">174</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">121.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Suntem pe deplin conștienți de faptul că excluderea în Hotărârea Pelham I a „eșantioanelor” care sunt modificate până la punctul de a nu fi „recunoscut[e] în momentul ascultării” de sub incidența dreptului de reproducere al producătorilor de fonograme a fost deja prezentată de Curte ca o contribuție la asigurarea unui „echilibru just” între libertatea artelor și dreptul de proprietate intelectuală al producătorului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">122.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, în primul rând, afirmația potrivit căreia „eșantionarea” este liberă în cazul în care eșantionul nu poate fi recunoscut neagă de asemenea o parte din esența formelor de artă bazate pe crearea muzicii prin utilizarea înregistrărilor, selectate în virtutea proprietăților lor estetice: în cazul în care „eșantionul” trebuie să fie modificat până la punctul de a nu fi recunoscut, de ce să mai fie utilizat de la bun început? (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-175" href="#t-175">175</a>
</span>) Cu toată considerația cuvenită, un aspect și mai important este acela că Curtea nu a efectuat o evaluare comparativă aprofundată a drepturilor și intereselor în cauză (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-176" href="#t-176">176</a>
</span>). Deși Curtea a afirmat că interpretarea sa lasă o anumită marjă de manevră pentru reutilizarea liberă a eșantioanelor (prin modificare) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-177" href="#t-177">177</a>
</span>), aceasta nu a explicat (i) modul în care orice eșantion „recognoscibil”, chiar foarte scurt, ar putea aduce atingere posibilității producătorului de a obține un randament satisfăcător al investiției sale și (ii) motivul pentru care interesele economice ale producătorului ar trebui să prevaleze asupra libertății fundamentale din punct de vedere social a artelor, chiar și în ceea ce privește fragmentele scurte.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">123.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia noastră, există mai multe modalități de a remedia dezechilibrul descris la punctele anterioare, atunci când se adoptă o abordare holistică a sistemului prevăzut de Directiva InfoSoc.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">124.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de o parte, Curtea ar putea merge mai departe decât a făcut‑o în Hotărârea Pelham I și ar putea adopta, în schimb, o interpretare teleologică a noțiunii destul de deschise de „reproducere în parte” în sensul articolului 2 literele (c)-(e) din Directiva InfoSoc (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-178" href="#t-178">178</a>
</span>), ținând seama în mod corespunzător de rațiunea de a fi a dreptului prevăzut de această dispoziție, în sensul că vizează numai fragmentele care ar putea afecta posibilitatea de care dispune producătorul sau radiodifuzorul de a obține un randament satisfăcător al investiției sale. Adoptarea unei astfel de reguli de minimis ar „reechilibra” drepturile conexe și, astfel, ar asigura compatibilitatea acestora cu articolul 52 alineatul (1) din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">125.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, „reechilibrarea” necesară ar fi realizată și în cazul în care legiuitorul Uniunii ar modifica Directiva InfoSoc în mod expres pentru a exclude fragmentele scurte din domeniul de aplicare al articolului 2 literele (c)-(e) din aceasta (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-179" href="#t-179">179</a>
</span>) sau pentru a include o excepție dedicată reutilizării materialelor protejate, inclusiv a fragmentelor din fonograme, filme și difuzări în cadrul unei noi creații artistice, sub rezerva (printre altele) a îndeplinirii testului în trei etape prevăzut la articolul 5 alineatul (5) din directiva menționată (care, amintim, include cerința ca utilizarea să nu intre „în conflict cu exploatarea normală a operei sau a altui [obiect protejat]”), astfel cum se arată în secțiunea 3 de mai jos.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Echilibrul suficient asigurat în ceea ce privește drepturile de autor</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">126.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În schimb, interdicția de a prelua părți „originale” ale unor opere protejate, chiar și de dimensiuni reduse, în scopul realizării unei creații noi, sub rezerva excepțiilor referitoare la „utilizarea de citate”, „parodiere” și „pastișe”, îndeplinește, în opinia noastră, cerințele proporționalității stricto sensu.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">127.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul de proprietate intelectuală ce revine autorului, în temeiul articolului 17 alineatul (2) din cartă, are o pondere semnificativ mai mare în raport cu cel care revine producătorilor și radiodifuzorilor, discutat în secțiunea precedentă. În fapt, funcția dreptului de proprietate intelectuală al autorului asupra „operelor” sale este de a proteja propriul său drept la libertatea artelor în temeiul articolului 13 din cartă. Nu este vorba doar despre protejarea unei investiții economice. Există alte motive de natură profund personală și esențială care leagă autorul de roadele propriei creații și care explică motivul pentru care acesta ar dori, în mod legitim, să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește reutilizarea operei de către alți creatori (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-180" href="#t-180">180</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">128.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, cazurile de reutilizare a unei opere într‑o nouă creație aduc, de fapt, față în față doi creatori, care invocă pretenții contrare privind libertatea artelor, ceea ce face ca concilierea respectivelor interese concurente să fie un exercițiu deosebit de complex. Acest lucru justifică acordarea, în această privință, a unei marje de apreciere deosebit de largi a legiuitorului Uniunii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">129.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia noastră, chiar dacă importanța pretențiilor lor poate varia în fiecare caz, astfel cum se explică la punctul 107 din prezentele concluzii „echilibrul” abstract stabilit în Directiva InfoSoc este, la nivel sistemic, în general „just”. Întinderea dreptului de reproducere acordat autorilor asupra „operelor” lor, în temeiul articolului 2 litera (a) din Directiva InfoSoc, deși are propriul impact asupra formelor de artă bazate pe reutilizare și comunicare cotidiană pe internet (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-181" href="#t-181">181</a>
</span>), nu depășește propria justificare, deoarece se limitează la copierea părților „originale” ale operelor, lăsând oricui posibilitatea de a reutiliza elemente care nu reprezintă creația proprie a autorului, după cum se explică la punctul 26 de mai sus. În plus, excepțiile referitoare la „utilizarea de citate”, „parodiere” și „pastișe” permit utilizarea referențială/dialogică și imitativă a operelor existente și chiar subversiunea acestora în scopuri umoristice sau satirice (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-182" href="#t-182">182</a>
</span>). Aceasta nu înseamnă că „echilibrul” realizat în sistemul actual este singurul posibil, astfel cum se va explica în secțiunea următoare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O evoluție de dorit de lege ferenda</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">130.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Se observă adesea că obiectivul final al normelor Uniunii privind proprietatea literară și artistică este de a încuraja crearea, producerea și diseminarea de informații, cunoștințe și conținut cultural (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-183" href="#t-183">183</a>
</span>). În mod logic, drepturile exclusive, excepțiile și limitările ar trebui concepute ținând seama de acest obiectiv final.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">131.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, ar putea fi de dorit să se sporească flexibilitatea acestui sistem în ceea ce privește reutilizarea artistică (sau chiar comunicativă) a materialelor protejate. Ar fi mai bine aliniat la nevoile diferitelor mișcări artistice contemporane, cum ar fi genul muzical hip‑hop. Este cel puțin discutabil dacă acel gen artistic ar fi cunoscut dezvoltarea pe care a avut‑o în anii 1980 în cazul în care drepturile exclusive acordate autorilor și producătorilor, astfel cum sunt prevăzute în Directiva InfoSoc, ar fi fost aplicate ad litteram. Același lucru este valabil și pentru multe dintre exemplele istorice prezentate la punctul 32 de mai sus. Împiedicarea dezvoltării unor noi forme de artă nu este un rezultat de dorit din punct de vedere social. Acest sistem ar putea de asemenea să se alinieze mai bine la funcționarea și tendințele internetului. CGU reprezintă un fenomen social important în această privință. Cu toate acestea, sistemul nu reușește, în forma sa actuală, să ofere soluții specifice în acest sens. Pe internet există numeroase expresii derivate valoroase într‑un anumit tip de zonă gri, în principal ca urmare a unei anumite toleranțe implicite a titularilor de drepturi (sau a incapacității efective de a controla toate expresiile respective). Fără îndoială, și aceste forme de creativitate ar trebui să fie sprijinite. Aceasta nu este doar o chestiune de participare socială, ci și una de diversitate artistică. În cele din urmă, există de asemenea riscul ca acest sistem să fie respins atât de creatori, cât și de public în cazul în care normele prea rigide nu sunt adaptate la un mediu în schimbare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">132.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instituirea unei excepții dedicate reutilizării artistice a materialelor protejate (cum ar fi clauza de „utilizare liberă” din dreptul german), care să permită un echilibru concret, de la caz la caz, între drepturile și interesele părților, ar putea fi utilă în această privință. Aceasta ar sprijini cazurile de reutilizare artistică caracterizate printr‑un nivel foarte ridicat de creativitate și, prin urmare, valoroase din punct de vedere social (păstrând totodată la distanță copierea fără valoare creativă proprie). Un sistem de licențe obligatorii reglementate sau de remunerație legală (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-184" href="#t-184">184</a>
</span>) ar putea fi de asemenea imaginat ca mijloc de sprijinire a creatorilor de ieri, în anumite situații. O astfel de excepție flexibilă și deschisă ar asigura de asemenea adaptarea în timp util a sistemului de proprietate literară și artistică la schimbările sociale și tehnologice actuale și viitoare. Din punct de vedere economic, faptul că multe țări din întreaga lume au adoptat o clauză de acest tip ar trebui să atenueze preocupările legate de faptul că aceasta ar „distruge” industriile culturale ale Uniunii Europene (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-185" href="#t-185">185</a>
</span>). În orice caz, ar reveni legiuitorului sarcina de a introduce astfel de mecanisme (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-186" href="#t-186">186</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">V.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzie</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">133.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere toate considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) după cum urmează:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-182" title="page-53">
      1) Articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională
    </p>
    <p class="C10Marge1" id="para-183" title="page-53">
      trebuie interpretat în sensul că „pastișa”, în sensul acestei dispoziții, este o creație artistică care (i) evocă o operă existentă, prin adoptarea „limbajului estetic” distinctiv al acesteia, (ii) prezentând în același timp diferențe perceptibile în raport cu sursa imitată și (iii) având vocația de a fi recunoscută drept o imitație. Scopul urmărit prin această imitare stilistică evidentă este lipsit de pertinență. Utilizarea unor elemente protejate aparținând unor opere sau altor obiecte protejate, inclusiv „eșantioane” de fonograme, intră în domeniul de aplicare al excepției corespunzătoare în cazul în care din aceasta rezultă o creație artistică ce prezintă aceste caracteristici esențiale.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-184" title="page-53">
      2) Articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva 2001/29
    </p>
    <p class="C10Marge1" id="para-185" title="page-53">
      trebuie interpretat în sensul că utilizarea unei opere sau a unui alt obiect protejat trebuie considerată ca fiind efectuată „în cazul pastișelor”, în sensul acestei dispoziții, atunci când „pastișa” este recunoscută ca atare de o persoană care cunoaște materialul reutilizat protejat și care are capacitatea intelectuală necesară să perceapă „pastișa”.
    </p>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">1</a>
</span>) Limba originală: engleza.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-2" href="#c-2">2</a>
</span>) Pentru o definiție a „eșantionării” (sampling), a se vedea Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza Pelham ș.a. (C‑476/17, denumite în continuare „Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza Pelham ș.a.”, EU:C:2018:1002, punctul 1): „[s]amplingul (eșantionarea) este o tehnică care constă în prelevarea, cu ajutorul unor echipamente electronice, a unor extrase […] dintr‑o fonogramă pentru a le utiliza ca elemente ale unei noi compoziții într‑o altă fonogramă”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-3" href="#c-3">3</a>
</span>) În normele privind dreptul de autor, termenul „fonogramă” este înțeles ca desemnând orice „fixare” exclusiv sonoră a sunetelor (și anume înregistrarea sunetului) (a se vedea articolul 3 din Convenția internațională pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune din 26 octombrie 1961, denumită în continuare „Convenția de la Roma”) și articolul 2 litera (b) din Tratatul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) privind interpretările și execuțiile și fonogramele, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996 și aprobat în numele Comunității Europene prin Decizia 2000/278/CE a Consiliului din 16 martie 2000 (JO 2000, L 89, p. 6, Ediție specială, 11/vol. 20, p. 212) (denumită în continuare „TIEF 1996”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-4" href="#c-4">4</a>
</span>) Hotărârea din 29 iulie 2019, Pelham ș.a. (C‑476/17, EU:C:2019:624, denumită în continuare „Hotărârea Pelham I”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-5" href="#c-5">5</a>
</span>) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-6" href="#c-6">6</a>
</span>) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE (JO 2019, L 130, p. 92).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-7" href="#c-7">7</a>
</span>) Deși articolul 17 alineatul (7) litera (b) din Directiva CDSM nu este aplicabil în speță (întrucât nu privește nici dreptul de comunicare publică, nici reutilizarea materialelor protejate de către utilizatorii de „servicii de partajare a conținuturilor online”), această dispoziție și articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc ar trebui interpretate în mod uniform [a se vedea prin analogie Hotărârea din 31 mai 2016, Reha Training (C‑117/15, EU:C:2016:379 punctele 28-34)].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-8" href="#c-8">8</a>
</span>) A se vedea articolul 5 din Grundgesetz (Legea fundamentală).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-9" href="#c-9">9</a>
</span>) Potrivit acestei dispoziții, „o operă independentă care a fost creată prin utilizarea liberă a operei unei alte persoane poate fi publicată și exploatată fără acordul autorului operei utilizate”. BVerfG a apreciat că această dispoziție putea fi aplicată prin analogie în cazul reutilizării fonogramelor.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-10" href="#c-10">10</a>
</span>) Desigur, membrii grupului Kraftwerk invocă în principal drepturile conexe ale producătorilor de fonograme. Totuși, ei își întemeiază susținerile și pe dreptul de autor, cu titlu subsidiar. În orice caz, excepția referitoare la „pastișe” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc se aplică în mod transversal atât dreptului de autor, cât și tuturor drepturilor conexe (a se vedea punctul 36 de mai jos). Prin urmare, întrebările adresate cu privire la această excepție nu se limitează la utilizările fonogramelor, ci acoperă și alte utilizări ale altor obiecte protejate, cum ar fi operele. Astfel, ambele tipuri de drepturi ar trebui luate în considerare în cadrul analizei.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-11" href="#c-11">11</a>
</span>) Deși această problemă privește artele în general, întrucât litigiul principal se referă la muzică, ne vom concentra raționamentul asupra acestui domeniu, în timp ce, în mod ocazional, vom face referiri și la alte domenii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-12" href="#c-12">12</a>
</span>) Libertatea artelor este recunoscută ca un drept fundamental autonom, la nivel național, în diferite state membre, inclusiv în Germania [a se vedea articolul 5 din Grundgesetz (Legea fundamentală)] și în dreptul internațional [a se vedea articolul 27 din Declarația universală a drepturilor omului (denumită în continuare „DUDO”), articolul 15 alineatul (1) litera (a) din Pactul internațional al ONU cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (denumit în continuare „PIDESC”) și articolul 19 alineatul (2) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice al ONU].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-13" href="#c-13">13</a>
</span>) Explicații cu privire la Carta drepturilor fundamentale (JO 2007, C 303, p. 17). Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Curtea EDO”) a statuat că libertatea de exprimare, astfel cum este garantată la articolul 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”), include „libertatea de exprimare artistică” (Curtea EDO, 24 mai 1988, Müller și alții împotriva Elveției, CE:ECHR:1988:0524JUD001073784, punctul 27). Distincția dintre cele două constă în aspectul dacă exprimarea este sau nu este „artistică”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-14" href="#c-14">14</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea Pelham I (punctul 34), Curtea EDO, 24 mai 1988, Müller și alții împotriva Elveției, CE:ECHR:1988:0524JUD001073784, punctul 27, și Curtea EDO, 8 iulie 1999, Karataș împotriva Turciei, CE:ECHR:1999:0708JUD002316894, punctul 49.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-15" href="#c-15">15</a>
</span>) Astfel cum reiese în mod clar din utilizarea termenului general „arte” la articolul 13, libertatea în cauză are un domeniu de aplicare larg, acoperind toate formele de exprimare artistică, indiferent de suport (literatură, muzică, arte vizuale etc.) [a se vedea Peers, S., Hervey, T., Kenner, J., et Ward, A., (ed.), The EU Charter of Fundamental Rights: A Commentary, Hart Publishing, Oxford, 2021, p. 417-419].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-16" href="#c-16">16</a>
</span>) A se vedea Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice (actul de la Paris din 24 iulie 1971), astfel cum a fost modificată la 28 iulie 1979 (denumită în continuare „Convenția de la Berna”); Tratatul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) privind dreptul de autor, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996 și aprobat în numele Comunității Europene prin Decizia 2000/278/CE a Consiliului din 16 martie 2000 (JO 2000, L 89, p. 6, Ediție specială, 11/vol. 20, p. 212, denumit în continuare „TDA”); Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, care constituie anexa 1C la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 și aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO 1994, L 336, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3) (denumit în continuare „Acordul TRIPS”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-17" href="#c-17">17</a>
</span>) A se vedea, în ceea ce privește faptul că articolul 10 din CEDO (și, prin extensie, articolul 13 din cartă) impune autorităților publice nu numai „obligații negative” (lipsa oricărei ingerințe), ci și „pozitive” (adoptarea de măsuri pentru a garanta exercitarea efectivă a libertății de exprimare), Curtea EDO, 6 mai 2003, Appleby împotriva Regatului Unit, CE:ECHR:2003:0506JUD004430698, punctul 39. În fapt, libertatea artistică și protecția dreptului de autor sunt adesea prevăzute împreună în instrumentele de drept internațional [a se vedea articolul 27 alineatele (1) și (2) din DUDO și articolul 15 literele (a) și (c) din PIDESC].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-18" href="#c-18">18</a>
</span>) Și un set de „drepturi morale” (a se vedea articolul 6 bis din Convenția de la Berna), care nu intră sub incidența Directivei InfoSoc. A se vedea de asemenea nota de subsol 54 de mai jos.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-19" href="#c-19">19</a>
</span>) Cu alte cuvinte, „reflectă personalitatea [autorului lor]” [a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2009, Infopaq International (C‑5/08, EU:C:2009:465, punctul 37, denumită în continuare „Hotărârea Infopaq”)]. Meritele artistice sunt, în schimb, lipsite de relevanță. Astfel, judecătorii nu pot decide ce constituie artă „valoroasă” sau „nevaloroasă” (întrucât o astfel de apreciere este, prin natura sa, subiectivă).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-20" href="#c-20">20</a>
</span>) A se vedea de asemenea articolul 9 din Convenția de la Berna.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-21" href="#c-21">21</a>
</span>) A se vedea considerentele (9)-(11) și (14) ale Directivei InfoSoc, precum și Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza Pelham I (punctul 83).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-22" href="#c-22">22</a>
</span>) La fel ca libertatea de exprimare prevăzută la articolul 11 din cartă, având în vedere formularea largă a articolului 13 din cartă, libertatea artelor nu se opune doar cenzurii din motive politice sau morale. Limitarea tipului de material pe care artiștii îl pot utiliza implică de asemene, o „constrângere” asupra artelor în sensul articolului 13.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-23" href="#c-23">23</a>
</span>) A se vedea articolul 2 din TDA și articolul 9 alineatul (2) din Acordul TRIPS.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-24" href="#c-24">24</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Infopaq (punctele 38, 39 și 48).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-25" href="#c-25">25</a>
</span>) Deși o anumită dispunere a unor astfel de elemente într‑o compoziție poate fi „originală” și poate justifica protecția prin dreptul de autor, aceasta nu conferă compozitorului dreptul exclusiv asupra fiecăruia dintre aceste elemente în mod individual, deoarece acestea nu reprezintă „creația sa”, ci fac parte dintr‑un vocabular comun utilizat de nenumărați creatori. A se vedea Wilson, L., „The case for common property in musical objects”, Vanderbilt Journal of Entertainment &amp; Technology Law, vol. 26, nr. 3, 2024, p. 413-460.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-26" href="#c-26">26</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea Infopaq (punctele 38, 39 și 48) și Hotărârea din 1 decembrie 2011, Painer (C‑145/10, EU:C:2011:798, punctele 36, 40, 41, 42 și 95-98).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-27" href="#c-27">27</a>
</span>) Nu există un prag, cum ar fi numărul de note care pot fi copiate în mod liber, dincolo de care devin aplicabile normele privind dreptul de reproducere. Stabilirea existenței drepturilor de autor asupra elementelor împrumutate se face printr‑o evaluare calitativă, nu cantitativă.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-28" href="#c-28">28</a>
</span>) Criteriul utilizat pentru evaluarea aspectului dacă a existat o încălcare constă în compararea elementelor formative ale operei preexistente cu cele ale noii creații. În cazul operelor muzicale, este vorba despre o comparație fonetică. Se constată o încălcare atunci când unele dintre caracteristicile originale ale primei opere sunt perceptibile (din punct de vedere senzorial) în cea de a doua operă. Modificările minore, cum ar fi schimbările de tonalitate sau de tempo, sunt nesemnificative. Cu toate acestea, atunci când modificările sunt de natură să facă ca elementele originale ale primei opere să nu mai fie perceptibile în cadrul celuilalt obiect protejat, nu există o „reproducere” în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva InfoSoc [a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 martie 2021, VG Bild‑Kunst (C‑392/19, EU:C:2021:181, punctul 25)].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-29" href="#c-29">29</a>
</span>) Sub rezerva excepțiilor și limitărilor care vor fi discutate în secțiunea B de mai jos.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-30" href="#c-30">30</a>
</span>) Lăsăm deoparte (întrucât nu putem examina fiecare problemă potențială în cadrul unei singure serii de concluzii) dreptul de reproducere acordat artiștilor interpreți sau executanți în ceea ce privește fixările interpretărilor sau execuțiilor lor prevăzut la articolul 2 litera (b) din Directiva InfoSoc, care are o logică diferită.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-31" href="#c-31">31</a>
</span>) A se vedea de asemenea articolul 10 din Convenția de la Roma, articolul 11 din TIEF 1996 și articolul 14 alineatul (2) din Acordul TRIPS.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-32" href="#c-32">32</a>
</span>) De exemplu, atunci când o operă muzicală este înregistrată, pe lângă dreptul de autor asupra operei respective, de care beneficiază autorul, înregistrarea este protejată, în sine, în temeiul dreptului conex dreptului de autor prevăzut la articolul 2 litera (c) din Directiva InfoSoc, care este acordat producătorului.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-33" href="#c-33">33</a>
</span>) A se vedea considerentul (10) din Directiva InfoSoc.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-34" href="#c-34">34</a>
</span>) Cu privire la teza potrivit căreia „eșantionarea” este o formă de exprimare artistică protejată în temeiul articolului 13 din cartă, a se vedea Hotărârea Pelham I (punctul 35). Același lucru este valabil, prin analogie, pentru reutilizarea operelor cinematografice sau a transmisiunilor, în vederea creării unei opere de artă.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-35" href="#c-35">35</a>
</span>) Sub rezerva excepției și limitării care vor fi analizate în secțiunea B de mai jos.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-36" href="#c-36">36</a>
</span>) A se vedea Grisse, K. și Kaiser, C., „On the significance of (un)recognisability for the reproduction right in European copyright law: Pelham GmbH v Hutter (C‑476/17)”, European Intellectual Property Review, vol. 44, nr. 2, 2022, p. 78-90, p. 82.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-37" href="#c-37">37</a>
</span>) Există o dezbatere amplă cu privire la ceea ce a intenționat Curtea prin această formulare (a se vedea printre alții Grisse, K și Kaiser, C., nota de subsol 36, op. cit., p. 82). În opinia noastră, prin utilizarea termenului „recunoscut”, Curtea a dorit să indice faptul că „eșantionul” poate fi identificat ca provenind din fonograma originală, în urma unei comparații fonetice (a se vedea, prin analogie, nota de subsol 28 de mai sus). Sintagma „în momentul ascultării” este menită (în mod clar) să indice faptul că „eșantionul” trebuie să fie perceptibil de către oameni. Eșantioanele care pot fi detectate numai de roboți și de mașini nu intră în sfera protecției. Problema dificilă care trebuie soluționată se referă la persoana a cărei apreciere este relevantă. Un producător experimentat de muzică hip‑hop va detecta mai multe eșantioane în comparație cu un ascultător obișnuit. Pentru a soluționa această problemă, instanțele ar putea recurge la ficțiuni juridice (asemănătoare celei privind „consumatorul mediu” utilizată în domeniul dreptului mărcilor). În acest scop, instanța de trimitere a creat, de fapt, în aplicarea răspunsului furnizat de Curte în cauza Pelham I, ficțiunea juridică a „ascultătorului mediu de muzică”. Instanța menționată a considerat că „eșantionul” în cauză, deși ușor modificat, poate fi în continuare „recunoscut în momentul ascultării” de către un astfel de ascultător în piesa „Nur mir”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-38" href="#c-38">38</a>
</span>) Astfel, dreptul de reproducere relevant nu se aplică decât în cazul în care fragmentul din obiectul protejat preluat a fost modificat până la punctul de a nu mai putea fi „recunoscut” în noua creație [a se vedea Hotărârea Pelham I (punctele 29-31)]. A se vedea, prin analogie, nota de subsol 28 de mai sus.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-39" href="#c-39">39</a>
</span>) Citat atribuit compozitorului rus I. Stravinsky.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-40" href="#c-40">40</a>
</span>) Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza Cofemel (C‑683/17, EU:C:2019:363, punctul 55).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-41" href="#c-41">41</a>
</span>) A se vedea punctul 66 de mai jos.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-42" href="#c-42">42</a>
</span>) Totuși, acest fenomen nu este nicidecum limitat la acel domeniu. Pentru a da doar câteva exemple din domeniul artelor vizuale, picturi precum „Déjeuner sur l’herbe” realizată de Monet sau „The Sheepshearer (after Millet)” realizată de van Gogh sunt constituite din material reutilizat, reinterpretat într‑o manieră creativă. Mișcarea „appropriation art” (aproprierea prin artă), inițiată în secolul al XX‑lea, care include dadaismul, arta pop, arta conceptuală (și așa mai departe), de către artiști precum Bouchet, Warhol sau Koons, conține de asemenea exemple (destul de extreme) în această privință [a se vedea Williams, T., „Appropriation in art”, în Marter, J. (ed.), The Grove Encyclopedia of American Art, Oxford University Press, 2011].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-43" href="#c-43">43</a>
</span>) De exemplu, cele trei concerte pentru orgă ale lui Bach, BWV 593, 594 și 596, sunt inspirate din Concerto pentru două viori și basso continuo Op. 3 nr. 8 de Vivaldi (RV 522), din Concerto pentru vioară și basso continuo Op. 7 nr. 5 de Vivaldi (RV 208) și din Concerto pentru două viori și violoncel al acestuia, Op. 3 nr. 11 (RV 565). Cele douăsprezece variațiuni ale operei „Je suis Lindor” în mi bemol major, K. 354/299a, ale lui Mozart se bazează pe o arie celebră din Le barbier de Séville de Baudron.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-44" href="#c-44">44</a>
</span>) De exemplu, în partitura compusă pentru filmul Passage to Marseille din 1944, Steiner a reutilizat mai multe măsuri din imnul național francez La Marseillaise. Sonata nr. 2 pentru pian, Concord, Mass. a lui Ives utilizează în mod recurent motivul inițial format din patru note al Simfoniei nr. 5, Op. 67, a lui Beethoven.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-45" href="#c-45">45</a>
</span>) „Eșantionarea” este o chestiune complexă care trebuie evaluată în mod abstract. „Eșantioanele” pot lua multe forme (acestea pot fi lungi, scurte, distinctive, nedistinctive). Acestea pot fi redate o singură dată sau în mod repetitiv. Uneori, acestea sunt reproduse în mod fidel, alteori sunt modificate și adaptate. În plus, „eșantionarea” nu se limitează la un singur gen muzical. Desigur, aceasta este asociată genului hip‑hop, în parte din motive istorice. La apariția sa ca gen muzical în anii 1970 în Bronx (New York, Statele Unite), DJ‑ii utilizau două exemplare ale aceluiași disc, redate simultan pe două platane, pentru a repeta în buclă anumite părți dintr‑o piesă muzicală, creând astfel un „beat” continuu pe care maestrul de ceremonii (MC) putea să cânte rap. Ulterior, eșantionarea digitală a permis producătorilor de hip‑hop să exploreze fonogramele din trecut pentru a crea astfel de „beaturi” prin copierea unor fragmente din acestea (a se vedea Katz, M., Capturing sound – how technology has changed music, University of California Press, ediția revizuită, 2010, p. 124-176).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-46" href="#c-46">46</a>
</span>) Conceptul de „intertextualitate”, dezvoltat inițial în teoria literară, dar extins la celelalte domenii ale artelor, exprimă ideea că nicio operă nu poate exista ca un întreg autonom, deoarece (i) orice operă este impregnată de referințe externe, citate și influențe și (ii) receptarea operei respective este întotdeauna filtrată prin prisma altor opere cunoscute anterior de către privitor, ascultător sau cititor.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-47" href="#c-47">47</a>
</span>) A se vedea pentru mai multe detalii Olufunmilayo, A.B., „From J. C. Bach to hip hop: musical borrowing, copyright and cultural context”, North Carolina Law Review, 2006, vol. 84, p. 547-645; Boyle, J., Ap Siôn, P., Redhead, M, „Musical Borrowing and Quotation in the Twentieth and Twenty first Centuries”, Contemporary Music Review, vol. 33, nr. 2, p. 125-127; și Myung‑Ji Lee, B., The art of borrowing: quotations and allusions in western music, 2016.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-48" href="#c-48">48</a>
</span>) Termenul „remixare” desemnează procesul de combinare a unor conținuturi existente într‑o manieră nouă, iar remixurile reprezintă rezultatul acestui proces (a se vedea Chandler, D., și Munday, R., A Dictionary of Social Media, Oxford University Press, Oxford, 2016, termenul „remixing”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-49" href="#c-49">49</a>
</span>) Termenul „mashup” desemnează, în sens larg, procesul de creare a unei opere noi prin combinarea conținutului din mai multe surse existente, precum și orice produs al unui astfel de proces (a se vedea Chandler, D., și Munday, R., nota de subsol 48, op. cit., termenul „mashup”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-50" href="#c-50">50</a>
</span>) O „memă” constă într‑o singură imagine, uneori (dar nu întotdeauna) preluată dintr‑un film sau o emisiune celebră, însoțită de un text umoristic, care este larg distribuită în mediul online [a se vedea Chandler, D., și Munday, R., nota de subsol 48, op. cit., termenul „memă (memă de pe internet)”].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-51" href="#c-51">51</a>
</span>) GIF‑urile sunt alcătuite din câteva cadre de conținut audiovizual, reprezentând imagini animate sau inanimate, și sunt utilizate în mod curent pe rețelele de socializare pentru a exprima o reacție la un mesaj, un comentariu etc. (a se vedea https://www.merriam‑webster.com/dictionary/reaction%20GIF).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-52" href="#c-52">52</a>
</span>) De exemplu, înainte de secolul al XVIII‑lea nu existau în general drepturi de autor asupra operelor muzicale. Dreptul conex al producătorilor de fonograme a fost instituit abia în anii 1960, iar drepturile aferente fixărilor de filme și difuzărilor a fost instituit în anii 1990 (a se vedea Hugenholtz, P.B., „Neighbouring rights are obsolete”, International Review of Intellectual Property and Competition Law, 2019, vol. 50, nr. 8, p. 1006-1011). În plus, domeniul de aplicare și durata acestor diferite drepturi a fost extinsă în mod progresiv.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-53" href="#c-53">53</a>
</span>) A se vedea United States District Court for the Southern District of New York, 17 decembrie 1991, Grand Upright Music v. Warner Bros Records, Inc., 780 F. Supp. 182 (S.D.N.Y. 1991).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-54" href="#c-54">54</a>
</span>) O sarcină suplimentară este creată de „drepturile morale” rezervate autorilor asupra operelor lor. În această privință, articolul 6 bis din Convenția de la Berna acordă autorului, în primul rând, dreptul de a invoca calitatea sa de autor al operei (denumit în continuare „dreptul de atribuire”). Acesta implică, de regulă, obligația de a menționa numele autorului atunci când opera este reprodusă într‑o creație nouă. În al doilea rând și mai problematic, articolul 6 bis conferă autorului dreptul de a se opune oricărei deformări, mutilări ori altei modificări sau oricăror alte atingeri ale acesteia, care îi „prejudiciază onoarea sau reputația” (denumit în continuare „dreptul la integritate”). Unele norme ale statelor membre în materie de drepturi de autor, precum cele franceze, merg mai departe, deoarece conferă autorului dreptul de a interzice orice modificare materială a operei sale, chiar și atunci când aceasta nu este susceptibilă de a fi atât de „prejudiciabilă”. Acesta este, în mod evident, un obstacol enorm în calea reutilizării creative a operelor existente.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-55" href="#c-55">55</a>
</span>) A se vedea în acest sens articolul 17 alineatul (4) din Directiva CDSM. Pentru o explicație completă cu privire la sistemul obligațiilor de filtrare enunțat în cadrul acestuia, a se vedea Concluziile avocatului general Saugmandsgaard Øe prezentate în cauza Polonia/Parlamentul și Consiliul (C‑401/19, EU:C:2021:613, punctele 48-69).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-56" href="#c-56">56</a>
</span>) A se vedea printre alții Cabay, J. și Lambrecht, M., „Remix prohibited: how rigid EU copyright laws inhibit creativity”, Journal of Intellectual Property Law &amp; Practice, vol. 10, nr. 5, 2015, p. 359-377; Senftleben, M., „Flexibility grave: partial reproduction focus and closed system fetishism in CJEU, Pelham”, International Review of Intellectual Property and Competition Law, 2020 p. 751-769; și Westkamp, G., „Two constitutional cultures, technological enforcement and user creativity: the impending collapse of the EU copyright regime?”, International Review of Intellectual Property and Competition Law, vol. 53, 2022, p. 62-93.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-57" href="#c-57">57</a>
</span>) Astfel, pe lângă excepția prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Directiva InfoSoc (lipsită de relevanță pentru prezenta analiză), statele membre sunt, în principiu, libere să transpună celelalte excepții și limitări în dreptul lor național (a se vedea totuși punctul 105 de mai jos).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-58" href="#c-58">58</a>
</span>) A se vedea considerentele (3) și (31) ale Directivei InfoSoc.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-59" href="#c-59">59</a>
</span>) A se vedea considerentul (32) al Directivei InfoSoc.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-60" href="#c-60">60</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Pelham I (punctele 63-65) și punctele 12-15 de mai sus. Dispoziții similare existau în dreptul mai multor state membre (a se vedea Hui, A. și Döhl, F., „Collateral damage: reuse in the arts and the new role of quotation provisions in countries with free use provisions after the ECJ’s Pelham, Funke Medien and Spiegel Online judgments”, International Review of Intellectual Property and Competition Law, vol. 52, nr. 7, p. 852-892.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-61" href="#c-61">61</a>
</span>) Hotărârea din 29 iulie 2019, Funke Medien (C‑469/17, EU:C:2019:623, punctele 55-64, denumită în continuare, „Hotărârea Funke Medien”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-62" href="#c-62">62</a>
</span>) Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online (C‑516/17, EU:C:2019:625, punctele 40-49, denumită în continuare, „Hotărârea Spiegel Online”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-63" href="#c-63">63</a>
</span>) Hotărârea din 3 septembrie 2014, Deckmyn și Vrijheidsfonds (C‑201/13, EU:C:2014:2132, punctul 20, denumită în continuare, „Hotărârea Deckmyn”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-64" href="#c-64">64</a>
</span>) A se vedea, în ceea ce privește Franța, punctul 52 de mai jos. A se vedea, pentru o analiză comparativă a ordinilor juridice ale statelor membre, Mezei, P., Jütte, B. J., Sganga, C., și Pascault, L., „Oops, I sampled again … the meaning of «pastiche» as an autonomous concept under EU copyright law”, International Review of Intellectual Property and Competition Law, vol. 55, 2024, p. 1225-1256.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-65" href="#c-65">65</a>
</span>) În schimb, „parodierile” și „caricaturile” erau permise în temeiul clauzei de „utilizare liberă” prevăzută la articolul 24 alineatul (1) din UrhG (a se vedea Stieper, M., „Es ist nicht alles Kunst, was glänzt – Versuch einer Eingrenzung des Pastichebegriffs in § 51a UrhG”, GRUR, 2023, p. 1660-1665).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-66" href="#c-66">66</a>
</span>) În ceea ce privește utilizările care nu intră în sfera acelor servicii, excepția referitoare la „pastișe” rămâne opțională în temeiul articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc (a se vedea totuși punctul 105 de mai jos).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-67" href="#c-67">67</a>
</span>) Legiuitorul german a abrogat, cu aceeași ocazie, clauza privind „utilizarea liberă”, prevăzută la articolul 24 alineatul (1) din legea menționată (ca reacție la Hotărârea Pelham I) (a se vedea punctul 15 de mai sus).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-68" href="#c-68">68</a>
</span>) Acesta nu este limitat la utilizările care intră sub incidența articolului 17 din Directiva CDSM.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-69" href="#c-69">69</a>
</span>) A se vedea Deutscher Bundestag Drucksache 19/27426, 19. Wahlperiode 09.03.2021, Gesetzentwurf der Bundesregierung, Entwurf eines Gesetzes zur Anpassung des Urheberrechts an die Erfordernisse des digitalen Binnenmarktes. Se pare că o interpretare similară a excepției referitoare la „pastișe” a fost susținută de către legiuitorul austriac, spaniol și ungar (pentru o analiză comparativă, a se vedea Mezei, P., Jütte, B.J., Sganga, C., și Pascault, L., nota de subsol 64, op. cit.).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-70" href="#c-70">70</a>
</span>) A se vedea punctul 16 de mai sus.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-71" href="#c-71">71</a>
</span>) A se vedea prin analogie, în ceea ce privește „parodierea”, Hotărârea Deckmyn (punctele 14 și 15). Această interpretare nu este repusă în discuție de natura facultativă a articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc. Deși statele membre sunt, în principiu, libere să transpună excepția relevantă, acestea nu sunt libere să stabilească domeniul de aplicare al acesteia într‑un mod nearmonizat (ibidem, punctul 16).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-72" href="#c-72">72</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea Deckmyn (punctul 19 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-73" href="#c-73">73</a>
</span>) A se vedea pentru aceeași opinie Pollaud‑Dulian, F., „Le pastiche en quête de sens”, Recueil Dalloz, vol. 23, 2024, p. 1138, și Spina Ali, G., „Is EU copyright law an obstacle to internet memes?”, European Intellectual Property Review, vol. 45, 2023, nr. 12, p. 714-724, mai exact p. 721.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-74" href="#c-74">74</a>
</span>) Astfel cum au explicat Pelham ș.a., faptul că piesa muzicală „Nur mir” aparține unui gen muzical diferit de genul căruia îi aparține piesa muzicală „Metall auf Metall” a fost considerat o „confruntare” suficientă de către Oberlandesgericht Hamburg (Tribunalul Regional Superior din Hamburg).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-75" href="#c-75">75</a>
</span>) În schimb, un astfel de „dialog” este impus în temeiul excepției privind „utilizarea de citate” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din Directiva InfoSoc (a se vedea punctul 88 de mai jos).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-76" href="#c-76">76</a>
</span>) Cel puțin, aceasta este ceea ce am putea deduce din explicațiile date de Pelham ș.a, de guvernul german și de Comisie cu privire la sensul noțiunii de „confruntare artistică”, care au fost extrem de vagi. A se vedea, pentru aceeași definiție, Hudson, E., „The pastiche exception in copyright law: a case of mashed‑up drafting?”, Intellectual Property Quarterly, 2017, nr. 4, p. 346-368; Kreutzer, T., The pastiche in copyright law, Gesellschaft für Freiheitsrechte, 2022, p. 14-22; Opinion on CG and YN v Pelham GmbH and Others, Case C‑590/23 (Pelham II), European Copyright Society, 6 noiembrie 2024.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-77" href="#c-77">77</a>
</span>) A se vedea, pentru aceeași opinie, Comisia Europeană, Reforma drepturilor de autor: Întrebări și răspunsuri, actualizate ultima dată la 22 februarie 2022 (https://digital‑strategy.ec.europa.eu/ro/faqs/copyright‑reform‑questions‑and‑answers). Întrebare „Directiva privind drepturile de autor împiedică utilizatorii să se exprime pe internet în același mod ca în prezent? Memele și GIF‑urile sunt interzise?” Răspuns „Nu. Dimpotrivă, încărcarea memeurilor și a altor conținuturi generate de utilizatori în scopul citării, criticii, revizuirii, caricaturii, parodierii și pastișei (cum ar fi GIF‑urile sau altele similare) este permisă în mod specific. […]” (sublinierea noastră)</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-78" href="#c-78">78</a>
</span>) A se vedea de asemenea secțiunea C de mai jos.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-79" href="#c-79">79</a>
</span>) A se vedea în ceea ce privește dicționarele care conțin în mod exclusiv sau, cel puțin, ca intrare principală, această definiție, în limba engleză: Collins English Dictionary; the Oxford Dictionary of English; the Merriam‑Webster English Dictionary; the Shorter Oxford English Dictionary. În limba spaniolă: Real Academia Española, Diccionario de la Lengua Española. În limba germană: Duden; Brockhous. În limba franceză: Littré; Dictionnaire de l’Académie Française; Le Petit Robert; Larousse; Le Robert. A se vedea, pentru studii efectuate de experți în domeniul artelor, Hoesterey, I., Pastiche: cultural memory in art, film, literature, Indiana Universty Press, 2001, p. 1-10; Dyer, R., Pastiche, Routledge, 2007, p. 28-40. A se vedea în doctrină Döhl, F., „Pastiche zwischen Generalklausel und Auffangtatbestand”, Zeitschrift für geistiges Eigentum, nr. 4, 2020, p. 380-442.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-80" href="#c-80">80</a>
</span>) A se vedea Hoesterey, I., nota de subsol 79, op. cit., p. 1-4.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-81" href="#c-81">81</a>
</span>) Ibidem.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-82" href="#c-82">82</a>
</span>) De exemplu, în romanul său din anul 1919, Pastiches et Mélanges, Proust relatează o infracțiune măruntă imitând stilul literar al nouă autori celebri, printre care Balzac și Flaubert. Umorul rezidă în „contrastul” creat de faptul că o asemenea anecdotă este povestită folosind solemnitatea specifică limbajului acelor scriitori (a se vedea Hoesterey, I., nota de subsol 79, op. cit., p. 1, 4-7 și 80-94).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-83" href="#c-83">83</a>
</span>) Vivant M. și Bruguière, J.-M., Droit d’auteur et droits voisins, Dalloz, Paris, 2015, p. 415-416.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-84" href="#c-84">84</a>
</span>) A se vedea Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza Pelham I (nota de subsol 30).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-85" href="#c-85">85</a>
</span>) „Pastișa” însăși atrage atenția asupra faptului că aceasta conține material imitativ. Recunoașterea faptului că „pastișa” se referă la o operă anterioară este esențială pentru identitatea sa (a se vedea Dyer, R., nota de subsol 79, op. cit.).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-86" href="#c-86">86</a>
</span>) Uneori, compunerea unei opere în stilul unei alte opere de succes ascunde o intenție mai puțin onorabilă: aceea de a‑și atrage o parte din succesul respectiv.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-87" href="#c-87">87</a>
</span>) A se vedea Hoesterey, I., nota de subsol 79, op. cit., p. 8 și 9, Jacques, S., The parody exception in copyright law, Oxford University Press, Oxford, 2019, p. 10, și Döhl, F., nota de subsol 79, op. cit., p. 440-443.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-88" href="#c-88">88</a>
</span>) A se vedea Bell, C., Premonitions of the past: an analysis of pastiche in the films of Quentin Tarantino, Digitised Theses, 2011. De exemplu, filmul lui Tarantino din anul 1997, „Jackie Brown”, reprezintă o „pastișă” a filmelor de tip „blaxploitation” din anii 1970, cu protagoniste feminine, precum „Foxy Brown”. A se vedea, pentru alte exemple de „pastișe” în cinematografie, Hoesterey, I., nota de subsol 79, op. cit., p. 47-52, Dyer, R., nota de subsol 79, op. cit.; și în ceea ce privește noțiunea de „pastișă”, Kuhn, A., Westwell, G., A Dictionary of Film Studies, a 2-a ediție, Oxford University Press, 2020.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-89" href="#c-89">89</a>
</span>) A se vedea DJ Louie XIV, „Pharrell, Bruno Mars and the age of pastiche pop – are chart‑topping retro‑style hits honoring the past or simply retreading it?”, Medium, 4 mai 2015 (https://medium.com/cuepoint/pharrell‑bruno‑mars‑and‑the‑age‑of‑pastiche‑pop‑cdeaf98aff54). Un exemplu din muzica clasică ar fi reprezentat de Liszt, care realizează o „pastișă” utilizând opera lui Bach în „Variationen über das Motiv von Bach, S.180”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-90" href="#c-90">90</a>
</span>) „Blade Runner” îmbină, pe de o parte, arhitectura futuristă, estetica, regia și tematica filmului de avangardă science‑fiction „Metropolis” din anul 1927, regizat de Fritz Lang, iar pe de altă parte, tropii specifici „genului” film noir, reunind toate aceste elemente într‑un peisaj urban post‑apocaliptic al orașului Los Angeles (a se vedea Kuhn, A., Westwell, G., nota de subsol 88, op. cit.). „Bohemian Rhapsody” combină tropi, motive, structuri și armonii provenind din diferite stiluri, de la muzica clasică și operă până la muzica metal.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-91" href="#c-91">91</a>
</span>) A se vedea, cu privire la un astfel de sens alternativ, a doua intrare, Collins English Dictionary; The Oxford Dictionary of English; The Merriam‑Webster English Dictionary; Shorter Oxford English Dictionary; în limba franceză: Littré, Le Petit Robert. A se vedea de asemenea Hoesterey, I., nota de subsol 79, op. cit., p. 10-16; Dyer, R., nota de subsol 79, op. cit., p. 9-21; și Ortland, E., „Pastiche im europäischen Sprachgebrauch und im Urheberrecht”, Zeitschrift für Geistiges Eigentum, vol. 14, nr. 1, 2022, p. 3, 17-19.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-92" href="#c-92">92</a>
</span>) Termenul „cento” se referă la poemele din antichitatea greacă formate din versuri individuale preluate de la poeți consacrați, precum Homer și Virgiliu (a se vedea Hoesterey, I., nota de subsol 79, op. cit., p. 9, 11 și 80). „Colajul” reprezintă în artele vizuale un proces dezvoltat ca urmare a tehnicii papiers collés utilizate de Braque și Picasso în jurul anului 1910, constând în inserarea unor elemente vizuale (decupaje din ziare, ambalaje de țigări etc.) în compoziții cubiste (ibidem, p. 11). Termenul „found footage” desemnează un film constând în recombinarea unor secvențe cinematografice preexistente, însușite de realizatorul filmului, precum în cazul filmului „La Classe américaine”, realizat de Michel Hazanavicius și Dominique Mézerette (a se vedea „found footage” în Kuhn, A. și Westwell, G., nota de subsol 88, op. cit.).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-93" href="#c-93">93</a>
</span>) A se vedea „Pastiche” și „Pasticcio” în Kennedy, J., Kennedy, M., Rutherford‑Johnson, T., The Oxford Dictionary of Music, ediția a 6-a, Oxford University Press, Oxford, 2012.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-94" href="#c-94">94</a>
</span>) A se vedea, pentru aceeași opinie, Döhl, F., nota de subsol 79, op. cit., p. 390, 425, 426 și 429-436.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-95" href="#c-95">95</a>
</span>) Într‑adevăr, este greu de crezut că legiuitorul Uniunii ar fi putut avea în vedere genul „opera pasticcio” din secolul al XVIII‑lea în momentul elaborării Directivei InfoSoc (ibidem, p. 418).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-96" href="#c-96">96</a>
</span>) O analiză comparativă a versiunilor lingvistice ale Directivei InfoSoc nu oferă mai multă claritate, întrucât (i) marea majoritate a acestor versiuni utilizează fie termenul francez „pastiche” (DA, DE, EN, ES, FR, IT, NL, PT), fie un termen străin aproape identic (ET „pastišis”; FI „pastississa”; HR „pastiša”; LT „pastišui”; MT „pastiċċ”; PL „pastiszu”; RO „pastișă”; SL „pastiša”; SV „pastischsyfte”) și (ii) puținele versiuni lingvistice divergente oferă indicații contradictorii, deoarece unele utilizează termeni care pot fi traduși prin „imitație” (BG „имитацията”; EL „μίμηση”; HU „utánzat”) sau chiar prin „imitație stilistică” (LV „stilizācijās”), în timp ce altele utilizează termeni care evocă mai degrabă un „colaj” alcătuit din părți preluate din lucrări anterioare (CS, SK: „koláže”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-97" href="#c-97">97</a>
</span>) Desigur, articolul 5 alineatul (3) litera (k) își are originea într‑o propunere a delegației franceze în cadrul Consiliului Uniunii Europene, inspirată în mod evident de dreptul francez [a se vedea Comunicarea Comisiei către Parlamentul European în temeiul articolului 251 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul CE privind poziția comună a Consiliului cu privire la adoptarea unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională [SEC(2000) 1734 final, punctul 3.2.4]. Cu toate acestea, originea unei dispoziții de drept al Uniunii nu poate, în sine, să determine interpretarea acesteia. Odată integrat într‑un instrument de drept al Uniunii, termenul „pastișă” a devenit o noțiune autonomă, iar Curtea nu ar trebui să își fundamenteze definirea acesteia pe o singură tradiție națională.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-98" href="#c-98">98</a>
</span>) În mod evident, poate exista o anumită suprapunere între noțiunile „parodiere” și „pastișă”. După cum s‑a arătat mai sus, unele „pastișe”, astfel definite, pot avea un scop umoristic sau critic.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-99" href="#c-99">99</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea Deckmyn (punctul 21). Cu toate acestea, în practică, „pastișa” va fi de obicei „originală”, întrucât pragul de originalitate este unul redus. De asemenea, dorim să subliniem că, astfel cum se întâmplă de obicei în cazul normelor privind dreptul de autor (a se vedea nota de subsol 19 de mai sus), meritul artistic al „pastișei” (indiferent dacă este remarcabilă ori modestă) este în mod vădit lipsit de relevanță pentru aplicarea excepției corespunzătoare.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-100" href="#c-100">100</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea Deckmyn (punctul 23 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-101" href="#c-101">101</a>
</span>) Doar expresia concretă a „stilului” respectiv într‑o anumită operă beneficiază de o astfel de protecție.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-102" href="#c-102">102</a>
</span>) A se vedea, cu privire la dicotomia idee/expresie și distincția dintre elementele obișnuite și cele „originale”, punctul 26 de mai sus.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-103" href="#c-103">103</a>
</span>) A se vedea cauzele Andersen/Stability AI și Getty Images/Stability AI, aflate în prezent pe rolul High Court (Regatul Unit).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-104" href="#c-104">104</a>
</span>) Printre alții, în anul 2018, succesorul în drepturi al coautorului piesei din anul 1973, Let’s Get It, al lui Marvin Gaye, l‑a chemat în judecată pe Ed Sheeran susținând că acesta ar fi „furat” combinația dintre progresia acordurilor și ritmul armonic din respectiva piesă, utilizând‑o în propriul său piesa muzicală Thinking Out Loud. În ambele cauze, acțiunile pentru încălcarea dreptului de autor au fost, în cele din urmă, respinse, pentru motivul că elementele preluate erau prea comune pentru a putea beneficia de protecția conferită de dreptul de autor [a se vedea United States Court of Appeals For the Second Circuit, 1 noiembrie 2024, Structured Asset Sales, LLC v. Sheeran, nr. 23-905 (Al doilea Circuit, 2024)]. Cu toate acestea, astfel de litigii generează o stare de incertitudine juridică în rândul muzicienilor care doresc să imite stiluri distinctive. În Uniunea Europeană, excepția referitoare la „pastișe”, astfel cum este stabilită mai sus, ar consolida poziția juridică a creatorilor în această privință.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-105" href="#c-105">105</a>
</span>) A se vedea Döhl, F., nota de subsol 79, op. cit., p. 427-429. De exemplu, în anul 2013, moștenitorii lui Marvin Gaye și producătorul său muzical i‑au acuzat pe Pharrell Williams și pe Robin Thicke că, în piesa lor muzicală „Blurred lines”, au „furat” „motive melodice distincte, hookuri, linii melodice de bas [și] tehnici de evocare sonoră” din piesa muzicală al lui Gaye, „Got to Give It Up”. Instanțele americane implicate au hotărât că piesa muzicală „Blurred lines” constituia o încălcare a drepturilor de autor asupra piesei muzicale „Got to Give It Up”, deoarece combinația de elemente stilistice împrumutate era una „originală” [a se vedea United States Court of Appeals for the Ninth Circuit, 21 martie 2018, Williams v. Gaye, 895 F.3d 1106 (Al nouălea Circuit, 2018)]. În Uniune, excepția referitoare la „pastișe” ar fi putut evita acest rezultat, întrucât piesa muzicală „Blurred lines” ar putea fi considerată o „pastișă” a piesei muzicale „Got to Give It Up”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-106" href="#c-106">106</a>
</span>) Sub rezerva testului în trei etape prevăzut la articolul 5 alineatul (5) din Directiva InfoSoc. În această privință, acest test ar putea fi crucial, în special, atunci când se evaluează admisibilitatea anumitor opere de artă imitative generate de inteligența artificială prin scanarea operelor protejate și a altor obiecte protejate.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-107" href="#c-107">107</a>
</span>) A se vedea prin analogie, în ceea ce privește excepția privind „utilizarea de citate” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din Directiva InfoSoc, Hotărârea Pelham I (punctul 68).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-108" href="#c-108">108</a>
</span>) Prin analogie, compoziția „Nach Bach” a lui Rochberg imită stilul baroc nu doar prin adoptarea anumitor forme distinctive, ci și prin reproducerea directă a unor părți „originale” ale operelor lui Bach (a se vedea Myung‑Ji Lee, B., nota de subsol 47, op. cit., p. 56).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-109" href="#c-109">109</a>
</span>) A se vedea Döhl, F., nota de subsol 79, op. cit., p. 424 și 425.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-110" href="#c-110">110</a>
</span>) Aceasta ar determina de asemenea caracterul redundant al excepției privind „utilizarea de citate”, prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din Directiva InfoSoc, întrucât orice conținut care reutilizează materiale aparținând unor terți, inclusiv „utilizarea de citate”, ar putea fi considerat „pastișă”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-111" href="#c-111">111</a>
</span>) Observăm că unele instanțe germane și unii autori, deși susțin definiția „pastișei” sugerată de Pelham ș.a., de guvernul german și de Comisie, limitează domeniul său de aplicare prin interpretarea cerinței „confruntării artistice” în sensul că implică faptul că „pastișa” trebuie să fie „antitematică”, adică critică față de materialul-sursă [a se vedea, de exemplu, Landgericht Berlin (Tribunalul Regional din Berlin, Germania), 2 noiembrie 2021, The Unkownable, ECLI:DE/LGBE:2021:1102:15O551.19.00] sau, cel puțin, să „intre în dialog” cu materialul respectiv (a se vedea Stieper, M., nota de subsol 65, op. cit., p. 1662). Această interpretare alternativă a conceptului de „confruntare artistică” este susținută de asemenea de CG, aparent pe o bază subsidiară. Potrivit acestei interpretări, excepția referitoare la „pastișe” ar acoperi un subansamblu mai restrâns de reutilizări creative, excluzând multe CGU și majoritatea cazurilor de „eșantionare” în care un astfel de dialog sau o astfel de confruntare antitematică nu poate fi identificată. Cu toate acestea, nu vedem utilitatea acestei interpretări. Cerința ca utilizarea să fie „antitematică” confundă „parodierea” cu „pastișa” (a se vedea punctul 93 de mai jos). La rândul său, impunerea unui „dialog” confundă „pastișa” cu „utilizarea de citate” (a se vedea punctul 88 de mai jos).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-112" href="#c-112">112</a>
</span>) Clauza „fair use”, prevăzută în Secțiunea 107 din Legea americană privind dreptul de autor, ca excepție de la dreptul de autor, permite în mod liber orice utilizare a materialului protejat considerată „echitabilă” în lumina unor factori precum „scopul și natura utilizării, inclusiv împrejurarea dacă aceasta are un caracter comercial sau este destinată unor scopuri educaționale nonprofit”, „natura operei protejate”, „cantitatea și caracterul substanțial al părții utilizate în raport cu întreaga operă” și „efectul utilizării asupra pieței potențiale sau asupra valorii operei protejate”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-113" href="#c-113">113</a>
</span>) În special, în sistemul prevăzut în prezent la articolul 5 din Directiva InfoSoc, testul în trei etape prevăzut la alineatul (5) nu este conceput pentru a fi singurul criteriu pentru acordarea unei excepții. Astfel, funcția acestui test este de a restrânge și mai mult domeniul de aplicare al excepțiilor și limitărilor (deja restrânse și puține) enumerate la articolul 5 alineatele (1)-(4) din directiva menționată. Chiar dacă o astfel de utilizare îndeplinește cerințele uneia dintre excepțiile și limitările respective, utilizarea în cauză poate fi permisă numai dacă, pe lângă cerințele respective, testul în trei etape este îndeplinit.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-114" href="#c-114">114</a>
</span>) A se vedea considerentul (70) al Directivei CDSM. A se vedea de asemenea, prin analogie, în ceea ce privește excepția referitoare la „parodiere”, Hotărârea Deckmyn (punctele 25 și 26).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-115" href="#c-115">115</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Funke Medien (punctul 70) și Hotărârea Spiegel Online (punctul 54).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-116" href="#c-116">116</a>
</span>) A se vedea prin analogie Hotărârea Deckmyn (punctul 25).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-117" href="#c-117">117</a>
</span>) Pentru singurul element care rezultă din lucrările pregătitoare ale Directivei InfoSoc, a se vedea nota de subsol 97 de mai sus.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-118" href="#c-118">118</a>
</span>) A se vedea, de exemplu, Gowers, A., Gowers Review of Intellectual Property, 2006, punctele 4.86-4.89, Recomandarea 11: „Propose that Directive 2001/29/EC be amended to allow for an exception for creative, transformative or derivative works, within the parameters of the Berne Three Step Test”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-119" href="#c-119">119</a>
</span>) A se vedea, inter alia, Comisia Europeană, Cartea verde, Drepturile de autor în economia cunoașterii, 16 iulie 2008, COM(2008) 466, p. 19 și 20.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-120" href="#c-120">120</a>
</span>) Parlamentul European, Comisia pentru afaceri juridice, Proiect de raport referitor la punerea în aplicare a Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională [2014/2256 (INI)], punctul 13.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-121" href="#c-121">121</a>
</span>) A se vedea, inter alia, Comisia Europeană, Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2009 – Drepturile de autor în economia cunoașterii [COM(2009) 532 final], p. 9, și Rezoluția Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2017, C265, p. 121), punctul 42.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-122" href="#c-122">122</a>
</span>) Chiar dacă legiuitorul Uniunii a introdus, de altfel, noi excepții dedicate altor forme de utilizare în mediul online (a se vedea articolele 3-6 din Directiva CDSM). Astfel, deși legiuitorul a considerat, în directiva menționată, că este „deosebit de important pentru a se asigura un echilibru între drepturile fundamentale prevăzute în [cartă] […] și dreptul la proprietate, inclusiv la proprietatea intelectuală”, ca o oarecare reutilizare a materialelor protejate în cadrul CGU să fie permisă, în special „în cazul pastișelor”, nu rezultă că toate CGU ar trebui considerate drept „pastișe”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-123" href="#c-123">123</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Funke Medien (punctele 65-76) și Hotărârea Spiegel Online (punctele 50-59).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-124" href="#c-124">124</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea Funke Medien (punctul 76) și Hotărârea Spiegel Online (punctul 59).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-125" href="#c-125">125</a>
</span>) A se vedea Pollaud‑Dulian, F., nota de subsol 73, op. cit. Cu atât mai mult, faptul că, așa cum subliniază guvernul german, din considerentul (31) al Directivei InfoSoc reiese că excepțiile și limitările prevăzute la articolul 5 din acest instrument „trebuie reanalizate prin prisma noului mediu electronic”, inclusiv a noilor utilizări, nu poate justifica denaturarea excepției referitoare la „pastișe” până la a o face să devină o prevedere cu caracter rezidual (catch-all clause) pentru reutilizări creative, inclusiv în cadrul CGU (a se vedea Döhl, F., nota de subsol 79, op. cit., p. 417-418).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-126" href="#c-126">126</a>
</span>) A se vedea considerentele (4) și (9) ale Directivei InfoSoc.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-127" href="#c-127">127</a>
</span>) A se vedea Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza Pelham I (nota de subsol 30).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-128" href="#c-128">128</a>
</span>) A se vedea de asemenea, în ceea ce privește operele, articolul 10 alineatul (1) din Convenția de la Berna.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-129" href="#c-129">129</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Pelham I (punctele 68 și 72).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-130" href="#c-130">130</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea Pelham I (punctul 72).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-131" href="#c-131">131</a>
</span>) Cu greu ne‑am putea imagina, de pildă, un muzician de jazz care să se oprească în mijlocul unui chorus pentru a explica publicului că tocmai a utilizat un citat din piesa „Summertime” a lui Gershwin.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-132" href="#c-132">132</a>
</span>) A se vedea Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza Pelham I (punctul 68). Aceasta respectă de asemenea dreptul moral de atribuire acordat autorilor (a se vedea nota de subsol 54 de mai sus).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-133" href="#c-133">133</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea Pelham I (punctul 71). Aceasta este supusă testului în trei etape prevăzut la articolul 5 alineatul (5) din Directiva InfoSoc. Cu cât utilizarea de citate este mai extinsă, cu atât este mai mare riscul ca materialul care „citează” să intre în concurență cu exploatarea normală a sursei „citate” [a se vedea Hotărârea Spiegel Online (punctul 79)].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-134" href="#c-134">134</a>
</span>) Hotărârea Pelham I (punctele 71-73). În acest caz, excepția privind „utilizarea de citate” poate justifica reproducerea atât a fonogramei, cât și a operei subiacente, prin derogare de la drepturile prevăzute la articolul 2 litera (c) și, respectiv, la articolul 2 litera (a) din Directiva InfoSoc.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-135" href="#c-135">135</a>
</span>) Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza Pelham I (punctul 64).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-136" href="#c-136">136</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea Pelham I (punctul 72). Atât timp cât această condiție este îndeplinită, în opinia noastră, poate exista chiar un anumit grad de modificare a materialului-sursă (precum schimbarea tonalității, a tempoului etc.). În mod evident, atunci când materialul protejat reutilizat este modificat până la punctul la care nu mai este „recognoscibil” în cadrul noului conținut, acesta nu mai poate fi calificat drept o „utilizare de citate”, întrucât nu își mai poate îndeplini funcția de mijloc de „interacțiune” (ibidem, punctul 73). Cu toate acestea, într‑un astfel de caz, nu există niciun act de „reproducere” în sensul articolului 2 din Directiva InfoSoc și, prin urmare, nu este necesară nicio excepție.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-137" href="#c-137">137</a>
</span>) Aceasta include, în opinia noastră, exemple care variază de la „citate” din melodii ale muzicienilor de jazz în improvizația lor, până la piesa muzicală „Rockolletion” a lui Laurent Voulzy (care ilustrează episoade din tinerețea acestuia prin intermediul diferitelor melodii pe care el le asculta la radio în acea perioadă) și până la „utilizarea de citate” din melodiile folclorice de către Bartók în compozițiile sale (a se vedea Myung‑Ji Lee, B., nota de subsol 47, op. cit., p. 38-39).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-138" href="#c-138">138</a>
</span>) Din nou, în piesa „Nach Bach” a lui Rochberg se evidențiază un contrast intenționat și clar între operele lui Bach care sunt „citate” (caracterizate printr‑o armonie și o structură riguroase, specifice stilului baroc) și părțile compuse de Rochberg (care sunt atonale) (a se vedea Myung‑Ji Lee, B., nota de subsol 47, op. cit., p. 56).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-139" href="#c-139">139</a>
</span>) Este de remarcat că hip‑hopul de la începutul anilor 1990 se caracterizează prin utilizarea „eșantioanelor” preluate din fonograme care conțin piese emblematice ale muzicii afro‑americane, menite să constituie referințe recognoscibile adresate comunității hip‑hop. Diverse piese hip‑hop semnalizează chiar în mod deliberat astfel de „eșantioane” prin sunete care imită o zgârietură, o pocnitură sau o șuierătură, atrăgând atenția asupra faptului că este redat un disc „virtual” de vinil și că, prin urmare, o altă piesă muzicală este „citată” (a se vedea, de exemplu, Williams, J.A., „Theoretical approaches to quotation in hip‑hop recordings”, Contemporary Music Review, vol. 33, nr. 2, 2014, p. 188-209, mai exact p. 193-196).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-140" href="#c-140">140</a>
</span>) Memele sunt incluse doar în măsura în care textul asociat are ca scop comentarea sau criticarea imaginii preluate ori utilizarea acesteia ca dovadă în sprijinul unei afirmații făcute de autor. Totuși, majoritatea memelor preiau imagini preexistente pentru a crea un sens cu totul nou, iar nu ca formă de „interacțiune” cu opera-sursă (a se vedea Spina Ali, G., nota de subsol 73, op. cit., p. 722-724).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-141" href="#c-141">141</a>
</span>) A se vedea Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza Pelham I (punctul 67). Rezultatul aparent paradoxal al acestei interpretări este că „eșantioanele” lungi și ușor de recunoscut pot fi calificate drept „citate” și, prin urmare, pot fi permise în mod liber, în timp ce eșantioanele scurte, obscure, cu legături mai puțin evidente, nu ar putea fi calificate astfel, deși prejudiciul adus intereselor producătorului fonogramei reutilizate pare mai probabil în primul caz decât în cel de al doilea. Totuși, în opinia noastră, fragmentele scurte și obscure nu ar trebui, în mod fundamental, să atragă incidența dreptului de reproducere al producătorului fonogramei (a se vedea secțiunea C de mai jos).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-142" href="#c-142">142</a>
</span>) Totuși, aceasta va fi întotdeauna supusă, de la caz la caz, testului în trei etape prevăzut la articolul 5 alineatul (5) din Directiva InfoSoc.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-143" href="#c-143">143</a>
</span>) Întrucât articolul 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc are un caracter transversal și, în special, califică toate tipurile diferite de drepturi de reproducere, excepția privind „parodierea” poate justifica atât reutilizarea unei opere, cât și, de exemplu, reutilizarea unei fonograme, a unui film sau a unor difuzări.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-144" href="#c-144">144</a>
</span>) A se vedea Spina Ali, G., nota de subsol 73, op. cit., p. 719.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-145" href="#c-145">145</a>
</span>) Într‑adevăr, „umorul” în muzică nu îmbracă întotdeauna forma ridiculizării tradiționale, ci poate, în opinia noastră, să rezulte foarte bine în mod legitim, de exemplu, dintr‑un contrast incongruent între surse, precum suprapunerea unor cântece folclorice cu un fragment muzical de tip death metal (a se vedea Jacques, S., „Mash‑ups and mixes: what impact have the recent copyright reforms had on the legality of sampling?”, Entertainment Law Review, vol. 27, nr. 1, 2016, p. 3-10, mai exact p. 6).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-146" href="#c-146">146</a>
</span>) În opinia noastră, filmul „La classe américaine”, menționat mai sus, s‑ar califica drept „parodiere” în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (k) din Directiva InfoSoc.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-147" href="#c-147">147</a>
</span>) A se vedea, de exemplu, tribunal judiciaire de Rennes (Tribunalul din Rennes, Franța), 10 mai 2021, nr. 17/04478. În cauza respectivă, un artist a realizat lucrări în care personajul Tintin (protejat de dreptul de autor) era reprezentat într‑un cadru profund diferit de mediul său „obișnuit”, până la punctul unei incongruențe comice (un context care presupunea, de exemplu, întâlniri în scop de flirt cu personaje de tip pin‑up, în contrast flagrant cu absența oricărei dimensiuni sexuale în opera originală a lui Hergé).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-148" href="#c-148">148</a>
</span>) Acest lucru se datorează faptului că monopolul acordat autorilor asupra operelor lor, precum și producătorilor și radiodifuzorilor asupra fonogramelor, filmelor și difuzărilor lor nu împiedică libera circulație a ideilor și a elementelor comune, esențiale pentru orice creație artistică viitoare.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-149" href="#c-149">149</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea din 26 aprilie 2022, Polonia/Parlamentul și Consiliul (C‑401/19, EU:C:2022:297, punctul 82) și, prin analogie, Curtea EDO, 1 septembrie 2022, Safarov împotriva Azerbaidjanului (CE:ECHR:2022:0901JUD000088512, punctul 30).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-150" href="#c-150">150</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea din 17 decembrie 2020, Centraal Israëlitisch Consistorie van België ș.a. (C‑336/19, EU:C:2020:1031, punctul 64).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-151" href="#c-151">151</a>
</span>) În plus, „eșantionul” poate genera de asemenea dreptul conex de reproducere al interpretului asupra înregistrării, necesitând o autorizare suplimentară.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-152" href="#c-152">152</a>
</span>) Astfel, obținerea drepturilor pentru un eșantion poate costa considerabil mai mult decât achiziționarea de vopsele sau pensule. De exemplu, majoritatea memelor nu sunt monetizate, ceea ce ar face aproape imposibilă plata taxelor de licențiere.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-153" href="#c-153">153</a>
</span>) Desigur, există numeroase cazuri în care titularii drepturilor manifestă toleranță față de expresiile derivate. Cu toate acestea, respectivele expresii rămân dependente de voința acestora.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-154" href="#c-154">154</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea Funke Medien (punctele 57 și 58) și Hotărârea Spiegel Online (punctele 42 și 43). Faptul că drepturile exclusive conferite titularilor de drepturi nu sunt perpetue contribuie de asemenea la un anumit echilibru între vechi și nou. Cu toate acestea, durata drepturilor a fost considerabil extinsă de‑a lungul timpului. În ceea ce privește dreptul de autor, acesta se extinde acum pe durata vieții autorului și timp de 70 de ani după decesul acestuia. În cazul fonogramelor, protecția se extinde pe o perioadă de 50 de ani de la data fixării (sau a publicării legale) [a se vedea articolul 1 alineatul (1) și, respectiv, articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (JO 2006, L 372, p. 12, Ediție specială, 17/vol. 3, p. 7]. Aceasta îngreunează reutilizarea culturii contemporane într‑o creație nouă. Acest lucru este valabil în special în cazul „eșantionării”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-155" href="#c-155">155</a>
</span>) Nu intenționăm să lăsăm să se înțeleagă că orice copiere este întotdeauna creativă. Ceea ce contează însă este faptul că aceasta poate fi creativă și că sistemul dreptului de autor nu reflectă pe deplin această realitate.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-156" href="#c-156">156</a>
</span>) A se vedea Pollaud‑Dulian, F., „« Fait d’hiver »: la revanche des trois petits cochons sur le grand méchant Koons”, RTD Com, 2021, p. 818.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-157" href="#c-157">157</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 26 aprilie 2017, Stichting Brein (C‑527/15, EU:C:2017:300, punctul 70).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-158" href="#c-158">158</a>
</span>) S‑a susținut chiar că numeroase cazuri de reutilizare creativă contribuie chiar la creșterea valorii materialului-sursă. De exemplu, utilizarea de „eșantioane” provenite din fonograme sau lucrări muzicale uitate poate reînvia interesul pentru acestea și poate duce, de pildă, la creșterea numărului de difuzări legale ale respectivelor opere pe platforme precum Spotify (pentru dovezi în acest sens a se vedea Schuster, M., „Fair use, girl talk, and digital sampling: an empirical study of music sampling’s effect on the market for copyrighted works”, Oklahoma Law Review, vol. 67, nr. 3, 2015).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-159" href="#c-159">159</a>
</span>) Mai exact, aceste considerații sunt luate în considerare, dar numai în scopul unei anumite excepții sau limitări. Atunci când o utilizare intră sub incidența unei astfel de excepții sau limitări, se aplică testul în trei etape prevăzut la articolul 5 alineatul (5) din Directiva InfoSoc și aspectul de a stabili dacă utilizarea respectivă „intră în conflict cu exploatarea normală” a operei sau a obiectului-sursă. Cu toate acestea, ea nu este evaluată dincolo de acest scenariu. Prin urmare, absența unui prejudiciu economic nu poate justifica acordarea unei derogări în cazul în care nu se aplică nicio excepție sau limitare.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-160" href="#c-160">160</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea din 17 decembrie 2015, Neptune Distribution (C‑157/14, EU:C:2015:823, punctul 76 și jurisprudența citată). A se vedea de asemenea, prin analogie, Curtea EDO, 10 ianuarie 2013, Ashby Donald și alții împotriva Franței, CE:ECHR:2013:0110JUD003676908, punctul 40.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-161" href="#c-161">161</a>
</span>) Concluziile prezentate în cauzele conexate C‑203/15 și C‑698/15 (EU:C:2016:572, punctul 248).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-162" href="#c-162">162</a>
</span>) Acest aspect este diferit de cel dacă legiuitorul a încălcat „substanța” unui drept fundamental. Respectarea acestei „substanțe” și a proporționalității stricto sensu sunt două cerințe distincte și ar trebui tratate ca atare.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-163" href="#c-163">163</a>
</span>) A se vedea articolul 5 din Grundgesetz (Legea fundamentală), care garantează libertatea artelor.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-164" href="#c-164">164</a>
</span>) A se vedea punctul 12 de mai sus.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-165" href="#c-165">165</a>
</span>) A se vedea Curtea EDO, 7 decembrie 1976, Handyside, CE:ECHR:1976:1207JUD000549372, punctul 49; Garben, S., „Fundamental rights in EU copyright harmonization: Balancing without a solid framework: Funke Medien, Pelham, Spiegel Online”, Common Market Law Review, vol. 57, nr. 6, 2020, p. 1909-1932, mai exact p. 1929-1930.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-166" href="#c-166">166</a>
</span>) A se vedea prin analogie Hotărârea din 3 septembrie 2008, Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia (C‑402/05 P și C‑415/05 P, EU:C:2008:461, punctul 355 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-167" href="#c-167">167</a>
</span>) A se vedea prin analogie Hotărârea din 4 octombrie 2011, Football Association Premier League ș.a. (C‑403/08 și C‑429/08, EU:C:2011:631, punctele 104-107 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-168" href="#c-168">168</a>
</span>) De exemplu, la momentul adoptării Convenției de la Roma (1961), producerea discurilor presupunea, în mod obișnuit, investiții substanțiale (legate de costurile studiourilor de înregistrare, ale tehnicienilor, masterizării, fabricării și distribuției discurilor), iar aceste costuri au justificat acordarea dreptului conex producătorilor de fonograme [a se vedea OMPI, Guide to the Rome Convention and to the Phonograms Convention (Ghid privind Convenția de la Roma și Convenția asupra fonogramelor), 1981, p. 11]. O parte a doctrinei se întreabă dacă această rațiune mai este valabilă, având în vedere că, în prezent, costurile legate, de exemplu, de înregistrarea, producția și distribuția fonogramelor reprezintă doar o fracțiune din ceea ce reprezentau în trecut (a se vedea Hugenholtz, P.B. „Neighbouring rights are obsolete”, International Review of Intellectual Property and Competition Law, vol. 50, nr. 8, 2019, p. 1006-1011).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-169" href="#c-169">169</a>
</span>) A se vedea considerentul (10) al Directivei InfoSoc. Reiese din istoricul Convenției de la Roma că dreptul conex acordat în special producătorilor de fonograme a constituit un răspuns la creșterea fenomenului de „piraterie” în masă a discurilor, fenomen apărut în anii 1960 odată cu accesibilitatea tot mai mare a publicului la aparate de înregistrare ieftine și ușor de utilizat (a se vedea OMPI, Guide to the Rome Convention and to the Phonograms Convention, 1981, p. 11). Acest drept a fost instituit cu scopul de a preveni intrarea pe piață a copiilor fidele ale discurilor, întrucât aceste copii ar fi înlocuit originalele, împiedicând producătorii să‑și recupereze investiția și eliminând motivația acestora de a continua să investească în fonograme (a se vedea Hugenholtz, P.B., nota de subsol 168, op. cit., p. 1006-1011; Westkamp, G., nota de subsol 56, op. cit.; Grisse, K., și Kaiser, C., nota de subsol 36, op. cit., p. 79 și 80; BVerfG, decizia menționată la punctul 12 de mai sus, punctul 104).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-170" href="#c-170">170</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 4 octombrie 2011, Football Association Premier League ș.a. (C‑403/08 și C‑429/08, EU:C:2011:631, punctele 107 și 108).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-171" href="#c-171">171</a>
</span>) În mod similar, Curtea a statuat, în ceea ce privește dreptul sui generis acordat producătorului unei baze de date asupra acesteia [a se vedea articolul 7 din Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date (JO 1996, L 77, p. 20, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 102)], că actele de extragere și de reutilizare a conținutului unei baze de date intră sub incidența dreptului exclusiv numai „în măsura în care aceste acte […] constituie un risc pentru posibilitățile de amortizare a acestei investiții prin exploatarea normală a bazei de date în discuție” [Hotărârea din 3 iunie 2021, CV‑Online Latvia (C‑762/19, EU:C:2021:434, punctul 47)], de regulă deoarece astfel de acțiuni tind să conducă la crearea unui produs substitut, redirecționând veniturile care ar trebui să revină producătorului bazei de date (ibidem, punctul 40).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-172" href="#c-172">172</a>
</span>) Extinderea drepturilor conexe asupra unor astfel de fragmente înseamnă efectiv că titularii de drepturi se bucură de un drept mai larg decât cel pe care îl au autorii asupra operelor lor. Producătorii pot, în mod efectiv, să împiedice utilizarea oricăror „eșantioane” recognoscibile din fonogramele lor, în timp ce autorul operei subiacente ar trebui să demonstreze că „eșantionul” în cauză conține o parte „originală” a operei respective. Adesea, acest lucru nu ar fi valabil în cazul „eșantioanelor” scurte sau nedistinctive care pot conține elemente comune și/sau pot fi prea scurte pentru a reflecta „originalitatea” operei respective. De asemenea, având în vedere rațiunea de a fi a acestor două categorii de drepturi de proprietate intelectuală, nu este clar motivul pentru care unui „simplu” act de fixare ar trebui să i se acorde o protecție mai ridicată decât cea acordată actului de creație.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-173" href="#c-173">173</a>
</span>) A se vedea Senftleben, M., nota de subsol 56, op. cit., p. 757-758; Arora, Y., „Music Sampling and copyright law: are the courts hung up on restricting creativity?”, Trinity College Law Review, vol. 25, 2022, p. 168-190; Westkamp, G., nota de subsol 56, op. cit.; și Kraetzig, V., „Pastiche als Fair Use?”, Zeitschrift für Urheber- und Medienrecht, 2024, p. 1-9.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-174" href="#c-174">174</a>
</span>) A se vedea Katz, M., nota de subsol 45, op. cit.; Arora, Y., nota de subsol 173, op. cit., p. 172-174; Bently, L., Sherman, B., „Culture of copying: digital sampling and copyright law”, Entertainment Law Review, vol. 3, nr. 5, 1992, p. 158-163, mai exact p. 160.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-175" href="#c-175">175</a>
</span>) A se vedea Döhl, F., nota de subsol 79, op. cit., p. 422, și Arora, Y., nota de subsol 173, op. cit., p. 184.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-176" href="#c-176">176</a>
</span>) A se vedea, pentru același comentariu, Grisse, K. și Kaiser, C., nota de subsol 36, op. cit., p. 80; Garben, S., nota de subsol 165, op. cit., p. 1911, 1912 și 1927-1929; și Westkamp, G., nota de subsol 56, op. cit.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-177" href="#c-177">177</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Pelham I (punctele 36-38).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-178" href="#c-178">178</a>
</span>) Astfel, în opinia noastră, nici textul articolului 2 litera (c) din Directiva InfoSoc și nici sistemul instituit prin această directivă nu obligă Curtea să interpreteze în mod literal noțiunea de „reproducere în parte” în sensul dispoziției menționate ca incluzând orice fragment dintr‑o fonogramă [Hotărârea Pelham I (punctele 29 și 30)]. În fapt, Curtea a respins o astfel de interpretare literală și a adoptat, în schimb, o interpretare teleologică în ceea ce privește dreptul de reproducere acordat autorilor asupra operelor lor. În cauza respectivă, Curtea a interpretat sintagma „reproducere în parte” cuprinsă la articolul 2 litera (a) din Directiva InfoSoc în sensul că nu vizează orice fragment dintr‑o operă, ci numai fragmentele care contribuie la „originalitatea” operei în ansamblu.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-179" href="#c-179">179</a>
</span>) Astfel cum a procedat, de exemplu, la articolul 15 alineatul (1) din Directiva CDSM, în ceea ce privește dreptul conex acordat editorilor de publicații de presă în privința utilizării online a publicațiilor lor de presă de către prestatorii de servicii ale societății informaționale.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-180" href="#c-180">180</a>
</span>) Drepturile morale acordate autorului în temeiul dreptului internațional și național reflectă acest lucru (a se vedea nota de subsol 54 de mai sus).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-181" href="#c-181">181</a>
</span>) Într‑adevăr, pe lângă drepturile conexe ale producătorilor și radiodifuzorilor, multe meme, GIF‑uri, mashupuri, „eșantioane” (etc.) vor încălca drepturile de autor, deoarece vor conține părți „originale” ale operelor.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-182" href="#c-182">182</a>
</span>) Cu toate acestea, nu se poate exclude posibilitatea existenței unor circumstanțe excepționale (neprevăzute de legiuitor) în care drepturile de autor ar putea constitui o limitare vădit disproporționată a libertății de exprimare, ceea ce ar putea justifica autorizarea liberă de către o instanță a unei utilizări bazate pe această libertate (a se vedea, în acest sens, Concluziile avocatului general Szpunar în cauza Pelham și alții, punctul 98).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-183" href="#c-183">183</a>
</span>) A se vedea considerentele (9)-(11) și (14) ale Directivei InfoSoc.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-184" href="#c-184">184</a>
</span>) Cum ar fi „compensația echitabilă” acordată în cazul copierii private [a se vedea articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Directiva InfoSoc]. În plus, în ceea ce privește reutilizarea operelor, dreptul moral la integritate ce revine autorului, astfel cum a fost conceput în cadrul Convenției de la Berna, ar fi respectat dacă autorului i s‑ar permite să împiedice doar acea reutilizare care i‑ar aduce atingere onoarei sau reputației. Dreptul de atribuire ar fi respectat prin obligarea creatorilor de mâine să își indice sursele, ceea ce pare pe deplin rezonabil.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-185" href="#c-185">185</a>
</span>) A se vedea Geiger, C., „Freedom of artistic creativity and copyright law: a compatible combination?”, UC Irvine Law Review, vol. 8, nr. 3, 2018, p. 413-458; McDonagh, L.T., „Is the creative use of musical works without licence acceptable under copyright law”, International Review of Intellectual property and Competition Law, vol. 43, nr. 4, 2012, p. 401-426; Senftleben, M., nota de subsol 56, op. cit., p. 751-769; Westkamp, G., nota de subsol 56, op. cit.; Döhl, F., nota de subsol 79, op. cit., p. 387, 417 și 440-443.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-186" href="#c-186">186</a>
</span>) Pentru a îndeplini testul în trei etape prevăzut de diferitele instrumente internaționale obligatorii pentru Uniune, care limitează crearea de noi excepții de la dreptul de autor sau de la drepturile conexe [a se vedea articolul 9 alineatul (2) din Convenția de la Berna; articolul 13 din Acordul TRIPS, articolul 10 alineatele (1) și (2) din TDA și articolul 16 alineatele (1) și (2) din TIEF 1996] și, în mod specific, pentru a îndeplini etapa „cazurilor speciale”, o astfel de excepție ar trebui să fie circumscrisă unor condiții necesare și suficiente. Aspectul dacă utilizarea îndeplinește celelalte două etape (lipsa unui „conflict cu exploatarea normală” a operei sau a altui obiect protejat și faptul că nu aduce „în mod nejustificat atingere intereselor legitime” ale titularului dreptului) ar putea fi examinat de instanțe de la caz la caz.</p>
</body>
</html>
