<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-598/17</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62017CC0598</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:1037">EU:C:2018:1037</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>18</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>18</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile avocatului general Saugmandsgaard Øe – Cauza C‑598/17</HT></P><P><HT TYPE="SC">A‑Fonds</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Henrik Saugmandsgaard Øe</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20181219">19 decembrie 2018</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑598/17</HT></P><P>A‑Fonds</P><P>împotriva</P><P>Inspecteur van de Belastingdienst</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof ’s‑Hertogenbosch (Curtea de Apel din ’s‑Hertogenbosch, Țările de Jos)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Ajutoare existente și ajutoare noi</KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>ajutor nou<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="00BB" ID="QE0001"/></KEYWORD><KEYWORD>Ajutor ilegal</KEYWORD><KEYWORD>Restituirea impozitului pe dividende</KEYWORD><KEYWORD>Schemă extinsă la societăți stabilite în afara teritoriului statului membru în cauză</KEYWORD><KEYWORD>Libera circulație a capitalurilor</KEYWORD><KEYWORD>Rolul instanțelor naționale</KEYWORD><KEYWORD>Posibilitatea instanțelor naționale de a evalua aspectele unei scheme de ajutor în raport cu alte dispoziții ale Tratatului FUE decât articolele 107 și 108</KEYWORD><KEYWORD>Competența exclusivă a Comisiei</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prezenta cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof ’s‑Hertogenbosch (Curtea de Apel din ’s‑Hertogenbosch, Țările de Jos) privește interpretarea articolelor 107 și 108 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Din motive de claritate, facem referire, în prezentele concluzii, la dispozițiile Tratatului FUE, deși tratatul în vigoare în perioada în litigiu, din 2002 până în 2008, era Tratatul CE.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Prezenta trimitere preliminară se înscrie în cadrul unui litigiu între A‑Fonds, un organism de plasament de drept german, și Inspecteur van de Belastingdienst (inspectorul Administrației Fiscale, Țările de Jos, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>administrația fiscală<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>). A‑Fonds urmărește să obțină restituirea impozitului neerlandez pe dividende reținut în temeiul exercițiilor 2002/2003-2007/2008 invocând dreptul la libera circulație a capitalurilor prevăzut la articolul 63 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Această restituire a fost refuzată de administrația fiscală pentru motivul că A‑Fonds nu este stabilit în Țările de Jos. Instanța de trimitere consideră că acest refuz constituie o încălcare a articolului 63 TFUE și că, pentru remedierea acesteia, trebuie admisă cererea de restituire a impozitului pe dividende formulată de A‑Fonds.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Această instanță ridică totuși problema conformității unei astfel de decizii cu dreptul ajutoarelor de stat. Apreciind că măsura fiscală neerlandeză care prevede restituirea impozitului pe dividende constituie o schemă de ajutor existentă, instanța de trimitere urmărește să afle, în esență, dacă reglementarea în materia ajutoarelor de stat se opune admiterii cererii de restituire a impozitului pe dividende formulate de A‑Fonds în temeiul articolului 63 TFUE, din moment ce această decizie ar avea ca efect extinderea cercului de beneficiari ai schemei de ajutor în discuție.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>În prezentele concluzii, vom explica, cu titlu principal, motivele pentru care considerăm că instanța de trimitere nu este competentă să controleze compatibilitatea condiției legate de reședință a măsurii fiscale neerlandeze în discuție în litigiul principal cu articolul 63 TFUE, având în vedere competența exclusivă a Comisiei Europene de a aprecia compatibilitatea măsurilor de ajutor cu piața Uniunii care rezultă din articolele 107 și 108 TFUE, astfel cum au fost interpretate de Curte în Hotărârile Iannelli<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19770322">22 martie 1977</DATE>, <NAME.CASE>Iannelli &amp; Volpi</NAME.CASE> (<NO.CASE>74/76</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1977:51">EU:C:1977:51</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>Hotărârea Iannelli<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/>).</P></NOTE> și Nygård<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020423">23 aprilie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Nygård</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑234/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:244">EU:C:2002:244</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>În subsidiar, în cazul în care Curtea nu ar urma concluzia noastră cu privire la acest aspect, aceasta ar implica, în opinia noastră, că instanța de trimitere, constatând incompatibilitatea condiției legate de reședință cu articolul 63 TFUE, ar trebui să lase această condiție neaplicată și să admită cererea de restituire a impozitului pe dividende formulată de reclamantul din litigiul principal. La finalul analizei noastre, vom considera că o astfel de decizie nu constituie, în sine, o măsură de ajutor de stat și nu implică nicio obligație pentru instanțele naționale de a o notifica Comisiei.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 1 litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="19990322">22 martie 1999</DATE> de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="083" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1999">JO 1999, L 83, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).</P></NOTE> prevede că reprezintă un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>ajutor existent<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/> <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a tratatului în aceste state membre, respectiv schemele de ajutor și ajutoarele individuale puse în aplicare anterior și care se aplică și ulterior intrării în vigoare a tratatului<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 1 litera (c) din regulamentul menționat prevede că reprezintă un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>ajutor nou<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/> <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>orice ajutor, respectiv orice schemă de ajutor și orice ajutor individual care nu este ajutor existent, inclusiv modificările ajutoarelor existente<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul neerlandez</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Wet op de vennootschapsbelasting (Legea privind impozitul pe profit) din <DATE ISO="19691008">8 octombrie 1969</DATE></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Articolul 2 alineatul 1 literele f și g din Legea privind impozitul pe profit<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Este vorba despre singura versiune a Legii privind impozitul pe profit citată de instanța de trimitere care nu a precizat conținutul modificărilor legislative care au putut interveni în perioada în litigiu din 2002 până în 2008.</P></NOTE> prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="002.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>1.</NO.PARAG><ALINEA><P>Sunt impozabile în calitate de contribuabili naționali următoarele entități stabilite în Țările de Jos:</P><P>[…]</P><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>f.</NO.P><TXT>fondurile comune de plasament:</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>g.</NO.P><TXT>întreprinderile, menționate la alineatul 3, ale unor persoane juridice de drept public.<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 2 alineatul 3 din Legea privind impozitul pe profit stabilește o listă de întreprinderi care intervin în anumite sectoare economice.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Articolul 2 alineatul 7 din această lege prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>Organismele ai căror acționari, asociați sau membri sunt, direct sau indirect, numai persoane juridice de drept public neerlandez, precum și organismele ai căror administratori sunt numiți și revocați, direct sau indirect, exclusiv de persoane juridice de drept public neerlandez și al căror patrimoniu revine exclusiv unor persoane juridice de drept public neerlandez în cazul lichidării, sunt supuse impozitării numai în măsura în care exploatează o întreprindere în sensul alineatului 3<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>.</ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Wet op de dividendbelasting (Legea privind impozitul pe dividende) din <DATE ISO="19651223">23 decembrie 1965</DATE></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Articolul 1 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>Sub denumirea <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>impozit pe dividende<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="00BB" ID="QE0011"/> este prelevat un impozit direct de la persoanele care, direct sau prin intermediul unor certificate, au dreptul la venituri din acțiuni […]<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>În versiunea în vigoare la <DATE ISO="20020101">1 ianuarie 2002</DATE>, articolul 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende prevede<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Articolul 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende a fost modificat în mai multe rânduri în perioada pertinentă pentru faptele din cauza principală. Aceste modificări nu sunt pertinente pentru litigiul principal.</P></NOTE>:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="010.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>1.</NO.PARAG><ALINEA>Printr‑o decizie care se adoptă de către Inspecteur și care poate face obiectul unei contestații, se acordă persoanei juridice stabilite în Țările de Jos fără a fi supusă impozitului pe profit, la cererea sa, restituirea impozitului pe dividende care a fost reținut în sarcina sa în cursul unui an calendaristic, atunci când acest impozit se ridică la mai mult de 23 de euro. Prima teză nu este aplicabilă impozitului pe dividende prelevat asupra profitului pentru care societatea nu este beneficiarul efectiv. Cererea se efectuează printr‑o declarație depusă într‑un termen care se stabilește prin regulament ministerial.<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20070101">1 ianuarie 2007</DATE>, un nou alineat 4 a intrat în vigoare la articolul 10 din Legea privind impozitul pe dividende:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="010.004"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>4.</NO.PARAG><ALINEA>Primul alineat se aplică prin analogie în privința unei persoane juridice stabilite într‑un alt stat membru al Uniunii Europene care nu este supusă, în acest stat, unei impozitări pe profit și care, dacă ar fi fost stabilită în Țările de Jos, de asemenea nu ar fi fost supusă prelevării impozitului pe profit.<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Litigiul principal, întrebările preliminare și procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>A‑Fonds este un fond de plasament de drept german fără personalitate juridică (<HT TYPE="ITALIC">Spezial‑Sondervermögen</HT>), al cărui pachet integral de acțiuni este deținut, de la început, de un organism de drept public (<HT TYPE="ITALIC">Anstalt des öffentlichen Rechts</HT>) cu personalitate juridică și constituit dintr‑un grup de comune germane. Acesta din urmă desfășoară activități bancare, însă nu are ca scop exclusiv realizarea de profit. Acesta are de asemenea o misiune publică, și anume consacrarea veniturilor sale pentru susținerea unor activități sociale, culturale, sportive, științifice și educative, printre altele.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>În cursul exercițiilor 2002/2003-2007/2008, A‑Fonds deținea acțiuni sau părți sociale la societăți neerlandeze. În această perioadă a fost reținut un impozit pe dividendele distribuite de aceste societăți către A‑Fonds, a cărui restituire acesta din urmă a solicitat‑o administrației fiscale neerlandeze în temeiul articolului 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende. Această cerere a fost respinsă pentru motivul că acesta nu era stabilit în Țările de Jos, astfel cum prevede articolul citat anterior.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>În ceea ce privește obiectivul articolului 10 alineatul 1 din legea menționată, instanța de trimitere, cu referire la o hotărâre pronunțată de Hoge Raad (Curtea Supremă, Țările de Jos)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20131115">15 noiembrie 2013</DATE>, nr. 12/01866, NL:HR:2013:1128, BNB 2014/20.</P></NOTE>, precizează că scutirea de impozitul pe profit se extinde la impozitul anticipat constituit, în regimul fiscal neerlandez, de impozitul pe dividende și că acest obiectiv este limitat la anumite persoane juridice, printre care persoanele juridice de drept public care nu sunt supuse impozitului pe profit.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>A‑Fonds a sesizat rechtbank Zeeland‑West‑Brabant te Breda (Tribunalul din Zeeland‑Brabantul de Vest din Breda, Țările de Jos) cu cereri de anulare a acestor decizii, susținând printre altele că restrângerea dreptului la restituirea impozitului neerlandez pe dividende la organismele publice stabilite în Țările de Jos prevăzute la articolul 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende este contrară articolului 63 TFUE. Această instanță a respins cererile prin hotărârea pronunțată la <DATE ISO="20140506">6 mai 2014</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>A‑Fonds a formulat apel împotriva acestei hotărâri la Gerechtshof ’s‑Hertogenbosch (Curtea de Apel din ’s‑Hertogenbosch).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Considerând că reclamantul din litigiul principal este într‑o situație comparabilă din punct de vedere obiectiv cu cea a organismelor publice stabilite în Țările de Jos și care nu sunt supuse impozitului neerlandez pe profit, instanța de trimitere apreciază că refuzul de a‑i acorda restituirea impozitului pe dividende pentru motivul că acesta nu este stabilit în Țările de Jos constituie o încălcare a articolului 63 TFUE și că cererea de restituire trebuie admisă pentru a remedia această încălcare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Totuși, această instanță ridică problema conformității unei astfel de decizii cu dreptul ajutoarelor de stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Din decizia de trimitere reiese că această instanță apreciază că reglementarea privind dreptul la restituirea impozitului pe dividende prevăzută la articolul 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende constituie o schemă de ajutor de stat existentă, întemeindu‑se pe o decizie din <DATE ISO="20130502">2 mai 2013</DATE> adoptată de Comisie<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Decizia Comisiei privind schema de ajutor nr. SA.25338, C(2013) 2372 final (E 3/2008, ex CP 115/2004 și CP 120/2006).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>În această decizie, Comisia a constatat că scutirea de impozitul pe profit a anumitor organisme publice prevăzută la articolul 2 alineatul 7 din Legea privind impozitul pe profit constituia o schemă de ajutor existentă incompatibilă cu piața Uniunii pentru motivul că această schemă privește numai organisme <HT TYPE="ITALIC">publice</HT> care desfășoară activități economice și care se află, în consecință, într‑o situație comparabilă cu cea a întreprinderilor <HT TYPE="ITALIC">private</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Comisia a adoptat, în temeiul articolului 18 din Regulamentul nr. 659/1999, o decizie prin care a propus adoptarea unor măsuri utile pentru eliminarea scutirii de impozitul pe profit acordate organismelor publice, astfel încât întreprinderile publice care participă la activități economice să fie supuse aceluiași regim de impozitare pe profit precum întreprinderile private.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Apreciind că restituirea impozitului pe dividende, care este o plată anticipată a impozitului pe profit, constituie corolarul scutirii de impozitul pe profit, instanța de trimitere consideră că <HT TYPE="ITALIC">atât</HT> scutirea de impozitul pe profit prevăzută de Legea privind impozitul pe profit, <HT TYPE="ITALIC">cât și</HT> măsura fiscală în litigiu ar institui o aceeași schemă de ajutor existentă pe care Comisia ar fi calificat‑o astfel în decizia sa din <DATE ISO="20130502">2 mai 2013</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>În sfârșit, instanța de trimitere arată că este vorba despre o cauză pilot și că administrația fiscală neerlandeză a primit deja aproape 1000 de cereri de restituire similare.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>În acest context, Gerechtshof ’s‑Hertogenbosch (Curtea de Apel din ’s‑Hertogenbosch) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>1)</NO.P><TXT>Extinderea domeniului de aplicare al unei scheme de ajutor existente, ca urmare a faptului că un contribuabil se prevalează cu succes de dreptul la libera circulație a capitalurilor, prevăzut la articolul 56 TCE (în prezent, articolul 63 TFUE), constituie un ajutor nou, care trebuie considerat o modificare a unui ajutor existent?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns afirmativ, misiunea care revine instanței naționale în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE se opune să i se acorde contribuabilului un avantaj fiscal, pe care acesta îl poate pretinde în temeiul articolului 56 TCE (în prezent articolul 63 TFUE), sau instanța națională trebuie să notifice Comisiei decizia preconizată referitoare la acordarea acestui avantaj sau, având în vedere misiunea de verificare care îi revine în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE, instanța națională trebuie să acționeze în alt mod sau să ia altă măsură?<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Au depus observații scrise A‑Fonds, guvernul neerlandez și Comisia.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Considerații introductive cu privire la măsura fiscală în litigiu</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Litigiul principal are ca obiect restituirea impozitului pe dividende prevăzută la articolul 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>măsura fiscală în litigiu<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>). Această măsură fiscală în litigiu este strâns legată de scutirea de impozitul pe profit a anumitor organisme publice, prevăzută la articolul 2 alineatul 7 din Legea privind impozitul pe profit.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Astfel, potrivit articolului 2 alineatul 7 din Legea privind impozitul pe profit, organismele controlate direct sau indirect de autoritatea publică neerlandeză sunt supuse impozitului pe profit numai dacă desfășoară una dintre activitățile enumerate la articolul 2 alineatul 3 din aceeași lege.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Pentru organismele publice stabilite în Țările de Jos care nu desfășoară una dintre aceste activități și care, prin urmare, nu sunt supuse impozitului pe profit, Legea privind impozitul pe dividende prevede, la articolul 10 alineatul 1, restituirea impozitului pe dividende care a fost reținut în cursul unui an calendaristic.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la admisibilitatea cererii de decizie preliminară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Din decizia de trimitere reiese că instanța de trimitere s‑a întemeiat pe Decizia din <DATE ISO="20130502">2 mai 2013</DATE> a Comisiei atunci când a calificat măsura fiscală în litigiu drept schemă de ajutor existentă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>A se vedea punctele 22-24 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Totuși, această decizie nu privește în mod formal regimul restituirii impozitului pe dividende prevăzut la articolul 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende. Astfel, Comisia nu a analizat sau menționat această dispoziție nici în decizia menționată, nici în decizia sa ulterioară privind reforma legislativă adoptată în Țările de Jos în urma Deciziei din <DATE ISO="20130502">2 mai 2013</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Decizia (UE) 2016/634 a Comisiei din <DATE ISO="20160121">21 ianuarie 2016</DATE> privind ajutorul de stat nr. SA.25338 (2014/C) (ex E 3/2008 și ex CP 115/2004) pus în aplicare de Țările de Jos – Scutirea de la plata impozitului pe profit a întreprinderilor publice (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="113" PAGE.FIRST="148" DATE.PUB="2016">JO 2016, L 113, p. 148</REF.DOC.OJ>). În această decizie, Comisia a considerat că, în pofida reformei legislative adoptate în Țările de Jos în anul 2015, care a abrogat, începând de la <DATE ISO="20160101">1 ianuarie 2016</DATE>, scutirea de impozitul pe profit acordată majorității întreprinderilor publice neerlandeze în temeiul Legii privind impozitul pe profit, legiuitorul neerlandez menținuse totuși scutirea de impozitul pe profit pentru anumite porturi maritime, care constituia un ajutor de stat incompatibil cu piața Uniunii.</P></NOTE>. Aceste două decizii privesc în mod formal numai scutirea de impozitul pe profit acordată întreprinderilor publice în temeiul Legii privind impozitul pe profit.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Întrucât instanța de trimitere s‑a întemeiat, în întrebările preliminare, pe premisa potrivit căreia Comisia ar fi calificat de asemenea măsura fiscală în litigiu drept schemă de ajutor existentă, Comisia susține că cererea trebuie respinsă ca inadmisibilă pentru motivul că nu cuprinde elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util întrebărilor adresate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>În această privință, Comisia apreciază că informațiile cuprinse în decizia de trimitere nu permit să se stabilească dacă articolul 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende constituie o schemă de ajutor, dacă, în cazul unui răspuns afirmativ, această schemă de ajutor constituie o schemă de ajutor existentă sau nouă și dacă aceasta este compatibilă cu piața Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>În ceea ce privește aspectul dacă măsura fiscală în litigiu constituie o schemă de ajutor, Comisia arată că nu este posibil să fie aplicat prin analogie raționamentul urmat în deciziile citate anterior, printre altele deoarece nu se poate exclude faptul că cercul beneficiarilor în temeiul articolului 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende este mai larg decât cel prevăzut la articolul 2 alineatul 7 din Legea privind impozitul pe profit.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Comisia adaugă că măsura fiscală în litigiu a fost modificată în mai multe rânduri de la introducerea sa, fapt care de asemenea nu permite să se stabilească dacă este vorba despre o schemă de ajutor existentă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Comisia arată că Legea privind impozitul pe dividende a urmat unei decizii referitoare la impozitul pe dividende care datează din anul 1941 și că, potrivit documentelor parlamentare, Legea privind impozitul pe dividende urmărea doar să efectueze o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>revizie tehnică<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/> a acestei decizii. Totuși, atât limita cuantumului pentru a putea beneficia de restituire, cât și cercul beneficiarilor din acest dispozitiv ar fi fost ulterior modificate în mai multe rânduri. Prin urmare, potrivit Comisiei, ar trebui să se aprecieze dacă aceste modificări au transformat această schemă de ajutor existentă într‑o schemă de ajutor nouă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În orice caz, potrivit Comisiei, extinderea cercului de beneficiari ai restituirii impozitului pe dividende, pentru a asigura conformitatea acesteia cu articolul 63 TFUE, constituie o modificare diferită de schema prevăzută la articolul 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende, care trebuie apreciată separat de această schemă și care nu ar putea, așadar, să influențeze aprecierea măsurii fiscale în litigiu. În această privință, Comisia arată că decizia de trimitere nu conține informații suficiente pentru a stabili dacă această modificare distinctă constituie, în sine, un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>În ceea ce privește admisibilitatea deciziilor preliminare, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în cazul în care întrebările adresate privesc interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe. Rezultă că întrebările privind dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei<?PAGE NO="7"?> întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai atunci când este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică ori atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161221">21 decembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Vervloet și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑76/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:975">EU:C:2016:975</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170627">27 iunie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑74/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:496">EU:C:2017:496</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180307">7 martie 2018</DATE>, <NAME.CASE>flightright și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑274/16, C‑447/16 și C‑448/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:160">EU:C:2018:160</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Cu privire la acest din urmă aspect, necesitatea de a ajunge la o interpretare a dreptului Uniunii care să îi fie utilă instanței naționale impune, astfel cum subliniază articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții, definirea de către aceasta a cadrului factual și normativ în care se încadrează întrebările adresate sau cel puțin explicarea ipotezelor de fapt pe care se întemeiază aceste întrebări<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170627">27 iunie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑74/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:496">EU:C:2017:496</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171109">9 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Ispas</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑298/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:843">EU:C:2017:843</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171220">20 decembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Asociación Profesional Elite Taxi</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑434/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:981">EU:C:2017:981</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Totuși, în temeiul spiritului de cooperare care guvernează relațiile dintre instanțele naționale și Curte în cadrul procedurii preliminare, lipsa unor anumite constatări prealabile ale instanței de trimitere nu conduce în mod necesar la inadmisibilitatea cererii de decizie preliminară dacă, în pofida acestor lacune, Curtea, având în vedere elementele care rezultă din dosar, consideră că este în măsură să ofere un răspuns util instanței de trimitere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141211">11 decembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Azienda sanitaria locale n. 5 <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>Spezzino<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/> și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑113/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2440">EU:C:2014:2440</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160128">28 ianuarie 2016</DATE>, <NAME.CASE>CASTA și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑50/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:56">EU:C:2016:56</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161027">27 octombrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Audace și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑114/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:813">EU:C:2016:813</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161208">8 decembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Undis Servizi</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑553/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:935">EU:C:2016:935</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Trebuie subliniat că aspectul dacă măsura fiscală în litigiu constituie o măsură de ajutor nu face obiectul întrebărilor preliminare. Totuși, cele două întrebări preliminare sunt pertinente doar în ipoteza în care această măsură fiscală este efectiv un ajutor de stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>În acest context, arătăm că, deși măsura în litigiu constituie un avantaj fiscal, informațiile factuale și juridice transmise de instanța de trimitere nu sunt suficiente pentru a stabili dacă acest avantaj instituie în mod cert un ajutor de stat în sensul articolului 107 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Desigur, măsura fiscală în litigiu, reținută cu titlu de plată anticipată a impozitului pe profit, ar putea fi eventual considerată o schemă de ajutor de stat prin faptul că se aplică persoanelor juridice neerlandeze pentru care scutirea de impozitul pe profit prevăzută la articolul 2 alineatul 7 din Legea privind impozitul pe profit constituie un ajutor de stat vizat de deciziile Comisiei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, astfel cum susține Comisia, în lipsa unor precizări cu privire la regimul juridic aplicabil restituirii impozitului pe dividende, nu se cunosc nici domeniul de aplicare exact al articolului 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende, nici mai ales modalitățile de aplicare concrete, necesare pentru a aprecia ansamblul criteriilor care permit calificarea unei măsuri drept ajutor de stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În opinia noastră, lipsa acestor constatări prealabile ale instanței de trimitere nu împiedică însă Curtea să ofere instanței de trimitere un răspuns util pentru soluționarea litigiului principal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În această cauză, întrucât calificarea măsurii fiscale în litigiu drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>ajutor de stat<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/> nu reprezintă obiectul prezentei cereri de decizie preliminară, această apreciere revenind instanței naționale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011108">8 noiembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Adria‑Wien Pipeline și Wietersdorfer &amp; Peggauer Zementwerke</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑143/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:598">EU:C:2001:598</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, chiar dacă instanța de trimitere a conferit o aplicabilitate mai largă deciziilor decât cea conferită de Comisie, aceasta nu se opune, în sine, posibilității Curții de a oferi un răspuns util pentru soluționarea litigiului principal.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>În plus, arătăm că calificarea drept ajutor de stat efectuată de instanța de trimitere este posibilă, având în vedere faptul că Comisia a calificat scutirea de impozitul pe profit prevăzută de Legea privind impozitul pe profit pentru anumite organisme publice drept schemă de ajutor, precum și legătura dintre această schemă și măsura fiscală în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>În plus, în cazul în care această schemă constituie efectiv o schemă de ajutor, îndoielile cu privire la aspectul dacă această schemă de ajutor este existentă sau nouă cauzate de multiplele modificări intervenite de la instituirea sa nu împiedică furnizarea unui răspuns util instanței de trimitere, având în vedere, pe rând, ipotezele în care măsura fiscală în litigiu ar constitui o schemă de ajutor existentă sau nouă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Aspectul dacă măsura fiscală în litigiu este un ajutor de stat compatibil cu piața Uniunii nu este nici acesta decisiv pentru a putea furniza un răspuns util instanței de trimitere. În ipoteza unui ajutor existent, acest ajutor este prezumat ca fiind legal atât timp cât Comisia nu a constatat incompatibilitatea sa cu piața Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130718">18 iulie 2013</DATE>, <NAME.CASE>P</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑6/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:525">EU:C:2013:525</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ceea ce este cazul în litigiul principal, în care Comisia nu s‑a pronunțat în mod specific cu privire la măsura fiscală în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În ipoteza unui ajutor nou și în lipsa unor informații cu privire la notificarea ajutorului, nu este exclus ca acesta să fie ilegal în sensul articolului 1 litera (f) din Regulamentul nr. 659/1999. Astfel, reiese că acest ajutor a fost pus în aplicare înainte de luarea de către Comisie a unei decizii de autorizare a acestuia, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) TFUE. Consecințele acestor două situații pot fi avute în vedere în mod util în ipotezele succesive ale unei scheme de ajutor existente sau noi.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>În sfârșit, arătăm că aspectul dacă o decizie a instanței de trimitere de admitere a cererii de restituire către A‑Fonds<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>A se vedea punctul 37 din prezentele concluzii.</P></NOTE> constituie, <HT TYPE="ITALIC">în sine</HT>, un ajutor de stat este pertinent numai în măsura în care se apreciază, precum Comisia, că o astfel de decizie poate constitui un ajutor de stat. Astfel cum vom explica în prezentele concluzii, nu împărtășim această analiză a Comisiei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>A se vedea secțiunea IV. C.3.a) din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Rezultă din ansamblul acestor considerații că, deși revine instanței de trimitere sarcina de a efectua verificările necesare pentru calificarea măsurii fiscale în litigiu drept ajutor de stat, decizia de trimitere conține elemente de drept și de fapt suficiente pentru a permite Curții să furnizeze instanței de trimitere un răspuns util pentru soluționarea litigiului principal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>În consecință, întrebările adresate cu titlu preliminar sunt, în opinia noastră, admisibile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Pentru a răspunde la întrebările preliminare, pornim, în cele ce urmează, de la principiul că avantajul fiscal prevăzut la articolul 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende constituie efectiv o schemă de ajutor de stat.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="9"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">C.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la întrebările preliminare</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Considerații introductive cu privire la întrebările adresate de instanța de trimitere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>De la bun început, menționăm că instanța de trimitere nu solicită Curții să se pronunțe cu privire la libera circulație a capitalurilor, a cărei încălcare i se pare certă având în vedere condiția legată de reședință a măsurii fiscale în litigiu<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Arătăm totuși că guvernul neerlandez contestă această apreciere a instanței de trimitere. Astfel, acest guvern apreciază că A‑Fonds, datorită activităților sale bancare (a se vedea în această privință punctul 15 din prezentele concluzii), trebuie să fie comparat cu întreprinderi de drept public supuse impozitului pe profit, precum alte bănci deținute de autorități publice. Potrivit guvernului neerlandez, această comparație conduce la concluzia că A‑Fonds și celelalte bănci deținute de autorități publice sunt tratate în mod identic, dat fiind că niciuna dintre ele nu are dreptul la restituirea impozitului pe dividende.</P></NOTE>. Prin urmare, nu vom analiza acest aspect în concluziile noastre.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Prin intermediul celor două întrebări, instanța de trimitere urmărește să afle în esență dacă o decizie a unei instanțe naționale care are ca efect extinderea cercului de beneficiari ai unei scheme de ajutor de stat existente poate constitui, în sine, un ajutor de stat și, mai precis, un ajutor nou în sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul nr. 659/1999, prin faptul că ar modifica un ajutor existent. Dacă este cazul, aceasta urmărește să afle în esență dacă există o obligație a instanței naționale de a notifica o astfel de decizie Comisiei, în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Reiese din decizia de trimitere că instanța de trimitere urmărește de asemenea să afle dacă este competentă să aprecieze compatibilitatea condiției legate de reședință cu articolul 63 TFUE și să admită cererea formulată de A‑Fonds, ținând seama de repartizarea competențelor între instanțele naționale și Comisie care rezultă din articolele 107 și 108 TFUE, astfel cum au fost interpretate de Curte în Hotărârile Iannelli<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19770322">22 martie 1977</DATE>, <NAME.CASE>Iannelli &amp; Volpi</NAME.CASE> (<NO.CASE>74/76</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1977:51">EU:C:1977:51</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și Nygård<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020423">23 aprilie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Nygård</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑234/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:244">EU:C:2002:244</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Dat fiind că cele două întrebări preliminare sunt pertinente numai în măsura în care instanța de trimitere este competentă să aprecieze elementul schemei de ajutor în raport cu articolul 63 TFUE, vom prezenta analiza noastră cu privire la acest aspect prealabil (secțiunea 2) înainte de a răspunde la cele două întrebări preliminare, pe care le vom examina împreună (secțiunea 3).</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la competența instanței de trimitere de a controla compatibilitatea condiției legate de reședință a măsurii fiscale în litigiu în raport cu articolul 63 TFUE (aspect prealabil întrebărilor preliminare)</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere urmărește să afle în esență dacă este competentă să controleze compatibilitatea condiției legate de reședință a măsurii fiscale în litigiu calificate drept ajutor de stat cu articolul 63 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Ni se pare important ca instanța de trimitere să fie clarificată cu privire la acest aspect, din moment ce litigiul principal pune în lumină, în opinia noastră, relația necesară dintre normele care reglementează controlul ajutoarelor de stat și protecția libertăților de circulație pe care instanța națională trebuie să o asigure prin efectul direct.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, punerea în aplicare a sistemului de control al ajutoarelor de stat, astfel cum rezultă din articolele 107 și 108 TFUE, revine, pe de o parte, în sarcina Comisiei și, pe de altă parte, în sarcina instanțelor naționale, rolurile lor respective fiind complementare, însă distincte<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19911121">21 noiembrie 1991</DATE>, <NAME.CASE>Fédération nationale du commerce extérieur des produits alimentaires și Syndicat national des négociants et transformateurs de saumon</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑354/90</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1991:440">EU:C:1991:440</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0008">8</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20061005">5 octombrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Transalpine Ölleitung in Österreich</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑368/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:644">EU:C:2006:644</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131121">21 noiembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Deutsche Lufthansa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑284/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:755">EU:C:2013:755</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>În timp ce aprecierea compatibilității unor măsuri de ajutor cu piața Uniunii este de competența exclusivă a Comisiei, care acționează sub controlul instanțelor Uniunii, instanțele naționale asigură, până la adoptarea deciziei finale a Comisiei, protecția drepturilor justițiabililor în raport cu o încălcare eventuală de către autoritățile de stat a interdicției prevăzute la articolul 108 alineatul (3) TFUE. Intervenția instanțelor naționale rezultă din efectul direct recunoscut acestei dispoziții, care urmărește să interzică punerea în aplicare a proiectelor de ajutor înainte de autorizarea de către Comisie<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19911121">21 noiembrie 1991</DATE>, <NAME.CASE>Fédération nationale du commerce extérieur des produits alimentaires și Syndicat national des négociants et transformateurs de saumon</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑354/90</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1991:440">EU:C:1991:440</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0009">9</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0013">13</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20061005">5 octombrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Transalpine Ölleitung in Österreich</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑368/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:644">EU:C:2006:644</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131121">21 noiembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Deutsche Lufthansa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑284/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:755">EU:C:2013:755</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Curtea a reafirmat în mai multe rânduri că rolul central și exclusiv rezervat, la articolele 107 și 108 TFUE, al Comisiei în ceea ce privește recunoașterea incompatibilității eventuale a unui ajutor cu piața Uniunii este fundamental diferit de cel care revine instanțelor naționale în ceea ce privește protecția drepturilor pe care justițiabilii le au în temeiul efectului direct al interdicției prevăzute la ultima teză a articolului 108 alineatul (3) TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19911121">21 noiembrie 1991</DATE>, <NAME.CASE>Fédération nationale du commerce extérieur des produits alimentaires și Syndicat national des négociants et transformateurs de saumon</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑354/90</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1991:440">EU:C:1991:440</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19921216">16 decembrie 1992</DATE>, <NAME.CASE>Lornoy și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑17/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:514">EU:C:1992:514</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011108">8 noiembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Adria‑Wien Pipeline și Wietersdorfer &amp; Peggauer Zementwerke</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑143/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:598">EU:C:2001:598</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20070718">18 iulie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Lucchini</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑119/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:434">EU:C:2007:434</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130718">18 iulie 2013</DATE>, <NAME.CASE>P</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑6/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:525">EU:C:2013:525</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>În ceea ce privește Comisia, Curtea a statuat că, deși procedura prevăzută la articolele 107 și 108 TFUE lasă o largă marjă de apreciere acestei instituții pentru adoptarea unei decizii privind compatibilitatea unei scheme de ajutor de stat cu cerințele pieței Uniunii, această procedură nu trebuie să producă niciodată un rezultat contrar dispozițiilor specifice din tratat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19930615">15 iunie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Matra/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑225/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:239">EU:C:1993:239</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. De aici rezultă obligația Comisiei de a respecta coerența dintre articolul 107 TFUE și alte dispoziții ale tratatului. Această obligației a Comisiei se impune în mod special în ipoteza în care aceste alte dispoziții urmăresc de asemenea obiectivul unei concurențe nedenaturate pe piața Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19930615">15 iunie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Matra/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑225/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:239">EU:C:1993:239</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>În ceea ce privește rolul instanțelor naționale, Curtea a amintit în mod regulat că acestea trebuie să garanteze justițiabililor că se vor stabili toate consecințele unei încălcări a articolului 108 alineatul (3) TFUE, în conformitate cu dreptul lor național, în ceea ce privește atât validitatea actelor de punere în aplicare a măsurilor de ajutor, cât și recuperarea ajutoarelor financiare acordate cu încălcarea acestei dispoziții. Astfel, deși instanțele naționale sunt chemate, în acest scop, să stabilească dacă o măsură națională trebuie sau nu trebuie să fie calificată drept ajutor de stat în sensul articolului 107 TFUE, acestea nu se pot totuși pronunța cu privire la compatibilitatea măsurilor de ajutor cu piața Uniunii, această apreciere fiind de competența exclusivă a Comisiei, sub controlul Curții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011108">8 noiembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Adria‑Wien Pipeline și Wietersdorfer &amp; Peggauer Zementwerke</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑143/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:598">EU:C:2001:598</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Totuși, de asemenea potrivit unei jurisprudențe constante, libertățile fundamentale din Tratatul FUE care au efect direct generează pentru justițiabili drepturi pe care instanțele naționale au obligația de a le proteja. Astfel, instanța națională care trebuie să aplice, în cadrul competenței sale, normele de drept al Uniunii are printre altele obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice dispoziție contrară a legislației naționale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20070718">18 iulie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Lucchini</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑119/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:434">EU:C:2007:434</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>În acest context, Curtea s‑a confruntat deja cu problema dacă competența exclusivă a Comisiei de a aprecia compatibilitatea măsurilor de ajutor cu piața Uniunii în conformitate cu articolele 107 și 108 TFUE se opune posibilității ca, în cazul încălcării altor dispoziții ale Tratatului FUE având efect direct, aceste dispoziții să fie invocate în fața instanțelor naționale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>În această privință, în Hotărârea Iannelli<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19770322">22 martie 1977</DATE>, <NAME.CASE>Iannelli &amp; Volpi</NAME.CASE> (<NO.CASE>74/76</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1977:51">EU:C:1977:51</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curții i s‑a solicitat să stabilească printre altele dacă o măsură de ajutor existentă, pentru care Comisia nu pronunțase, la datele pertinente în litigiul principal, o decizie de compatibilitate, putea face de asemenea obiectul unei examinări în raport cu dispozițiile referitoare la libera circulație a mărfurilor, în special cu articolul 34 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Ex‑articolul 30 CEE. Pentru mai multă claritate, ne referim numai la articolele din Tratatul FUE în continuarea prezentelor concluzii.</P></NOTE>, de către instanța națională.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Curtea a răspuns mai întâi că împrejurarea că un sistem de ajutoare de stat sau prin intermediul resurselor de stat este susceptibil, prin simplul fapt că favorizează anumite întreprinderi sau producții naționale, să creeze obstacole, cel puțin indirect, pentru importul de produse similare sau concurente provenind din celelalte state membre nu este suficientă, în sine, pentru a asimila, ca atare, un ajutor unei măsuri cu efect echivalent unei restricții cantitative în sensul articolului 34 TFUE. În plus, o interpretare atât de extensivă a articolului 34 TFUE menționat încât ar asimila, ca atare, un ajutor în sensul articolului 107 TFUE unei restricții cantitative prevăzute la articolul 34 TFUE ar avea drept efect să modifice domeniul de aplicare al articolelor 107 și 108 TFUE și să aducă atingere sistemului de repartizare a competențelor avut în vedere de tratat prin instituirea procedurii de examinare permanentă prevăzute la articolul 108 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Curtea adaugă că acele aspecte ale ajutorului de stat care ar contraveni altor dispoziții specifice din Tratatul FUE decât articolele 107 și 108 TFUE pot fi atât de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>indisolubil legate de obiectul ajutorului încât este imposibil să fie evaluate separat, astfel încât efectul lor asupra compatibilității sau a incompatibilității ajutorului în ansamblu trebuie să fie apreciat în mod necesar prin intermediul procedurii de la articolul [108 TFUE]<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19770322">22 martie 1977</DATE>, <NAME.CASE>Iannelli &amp; Volpi</NAME.CASE> (<NO.CASE>74/76</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1977:51">EU:C:1977:51</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Curtea a admis totuși că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>situația este diferită atunci când, în cadrul analizei unei scheme de ajutor, este posibilă izolarea unor condiții sau elemente care, deși fac parte din această schemă, pot fi considerate ca nefiind necesare pentru realizarea obiectului său sau pentru funcționarea sa<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/>. În această din urmă ipoteză, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>nu există motive întemeiate pe repartizarea competențelor care rezultă din articolele [107 și 108 TFUE] pentru a concluziona că, în cazul încălcării altor dispoziții ale tratatului cu efect direct, aceste dispoziții nu ar putea fi invocate în fața instanțelor naționale pentru simplul motiv că elementul avut în vedere ar constitui un aspect al unui ajutor<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19770322">22 martie 1977</DATE>, <NAME.CASE>Iannelli &amp; Volpi</NAME.CASE> (<NO.CASE>74/76</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1977:51">EU:C:1977:51</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Începând cu această hotărâre, Curtea s‑a pronunțat din nou cu privire la raporturile dintre articolele 34 TFUE și 107 TFUE, cu ocazia unei acțiuni în constatarea neîndeplinirea obligațiilor, printre altele în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19850507">7 mai 1985</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Franța</NAME.CASE> (<NO.CASE>18/84</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1985:175">EU:C:1985:175</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0013">13</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19860605">5 iunie 1986</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>103/84</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1986:229">EU:C:1986:229</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19900320">20 martie 1990</DATE>, <NAME.CASE>Du Pont de Nemours Italiana</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑21/88</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1990:121">EU:C:1990:121</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Aceste hotărâri puteau crea o îndoială cu privire la conținutul Hotărârii Iannelli, în sensul că Curtea nu a efectuat o distincție între aspectele unui ajutor indisolubil legate de obiectul ajutorului și aspectele care nu sunt indisolubil legate de acesta. Totuși, cu privire la acest aspect, Hotărârea Iannelli a fost confirmată ulterior prin Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020423">23 aprilie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Nygård</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑234/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:244">EU:C:2002:244</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>În anul 2002, Curtea s‑a pronunțat din nou cu privire la acest aspect în Hotărârea Nygård<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020423">23 aprilie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Nygård</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑234/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:244">EU:C:2002:244</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În această cauză, i s‑a solicitat să se pronunțe cu privire la împrejurarea dacă împrejurarea că o taxă națională este destinată finanțării unei scheme de ajutor care a fost autorizată de Comisie în conformitate cu dispozițiile TFUE referitoare la ajutoarele de stat se opunea ca o instanță națională să efectueze o apreciere a compatibilității taxei menționate cu alte dispoziții ale TFUE cu efect direct, în special cu articolul 110 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>Ex‑articolul 95 CE.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>În această hotărâre, Curtea a amintit mai întâi că, deși articolele 107 și 108 TFUE, pe de o parte, și articolul 110 TFUE, pe de altă parte, urmăresc un obiectiv identic, care constă în a evita ca cele două tipuri de intervenție a unui stat membru – și anume acordarea de ajutoare, pe de o parte, și impunerea unei impozitări discriminatorii, pe de altă parte – să aibă ca efect denaturarea condițiilor de concurență pe piața Uniunii, aceste dispoziții sunt totuși întemeiate pe condiții de aplicare diferite, specifice celor două tipuri de măsuri statale pe care au ca obiect respectiv să le reglementeze, și, în plus, diferă prin consecințele lor juridice, mai ales în sensul că punerea în aplicare a articolelor 107 și 108 TFUE lasă un loc important intervenției Comisiei, spre deosebire de articolul 110 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020423">23 aprilie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Nygård</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑234/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:244">EU:C:2002:244</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Curtea concluzionează că practicile de discriminare fiscală nu sunt scutite de aplicarea articolului 110 TFUE pentru motivul că pot fi calificate simultan drept modalitate de finanțare a unui ajutor de stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Curtea a adăugat că existența procedurii prevăzute la articolul 108 TFUE nu se opune nicidecum aprecierii de către instanțele naționale a compatibilității unei scheme de ajutor în raport cu alte norme ale dreptului Uniunii decât cele conținute la articolul 107 TFUE, în ceea ce privește dispoziții ale tratatului având efect direct<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020423">23 aprilie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Nygård</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑234/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:244">EU:C:2002:244</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Totuși, referindu‑se la Hotărârea Iannelli<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19770322">22 martie 1977</DATE>, <NAME.CASE>Iannelli &amp; Volpi</NAME.CASE> (<NO.CASE>74/76</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1977:51">EU:C:1977:51</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea a amintit că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>posibilitatea instanțelor naționale de a aprecia aspectele unei scheme de ajutor în raport cu alte dispoziții ale [Tratatului FUE] decât cele ale articolelor [107 și 108 TFUE] presupune că aspectele în discuție pot fi evaluate separat, cu alte cuvinte că este vorba despre condiții sau despre elemente care, deși fac parte din schema de ajutor în discuție, nu sunt necesare pentru realizarea obiectului său sau pentru funcționarea sa<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/>. Dacă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>situația este aceasta, nu există motive întemeiate pe repartizarea competențelor care rezultă din articolele [107 și 108 TFUE] pentru a concluziona că, în cazul încălcării altor dispoziții ale tratatului cu efect direct, acestea din urmă nu ar putea fi invocate în fața instanțelor naționale pentru simplul motiv că elementul avut în vedere ar constitui un aspect al unui ajutor<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020423">23 aprilie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Nygård</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑234/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:244">EU:C:2002:244</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0058">58</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În acest scop, Curtea a constatat că, deși examinarea compatibilității unei scheme de ajutor cu piața Uniunii revine Comisiei, având în vedere faptul că această examinare implică evaluări de ordin economic și social, nu se poate contesta că, în ceea ce privește aprecierea repartizării produsului unei taxe parafiscale naționale, instanțele naționale sunt cel mai bine plasate pentru a aduna informațiile necesare și pentru a efectua evaluările care se impun în această privință, pe baza datelor care ar trebui să rezulte în mod normal din contabilitatea și din celelalte documente referitoare la gestionarea organismelor care percep taxa și care atribuie subvenții sau alte avantaje; a se vedea punctul 61 din hotărâre.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>În schimb, reiese din această jurisprudență că, dacă este vorba despre condiții sau despre elemente care sunt necesare pentru realizarea obiectului sau pentru funcționarea schemei de ajutor, repartizarea competențelor se opune ca instanțele naționale să aprecieze compatibilitatea acestor condiții în raport cu alte norme decât cele cuprinse la articolul 107 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>În speță, observăm că instanța de trimitere se confruntă cu o problematică asemănătoare celei examinate de Curte în hotărârile citate anterior, chiar dacă acestea din urmă au fost pronunțate în contexte diferite.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Prin urmare, în speță, nu putem fi de acord cu Comisia atunci când aceasta arată că invocarea articolului 63 TFUE în litigiul principal este independentă de competența exclusivă a Comisiei de a aprecia compatibilitatea măsurilor de ajutor cu piața Uniunii, în condițiile în care este vorba tocmai despre relația dintre cele două tipuri de competențe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Asemenea instanței de trimitere, înclinăm să considerăm că jurisprudența citată anterior este pertinentă în speță. Astfel, această jurisprudență permite să se asigure protecția juridică care decurge, pentru justițiabili, din efectul direct al dispozițiilor tratatului și, în cazul încălcării acestor dispoziții, să se restabilească legalitatea pe plan intern, fără a aduce însă atingere rolului central și exclusiv rezervat la articolele 107 și 108 TFUE Comisiei pentru aprecierea compatibilității unui ajutor cu piața Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020423">23 aprilie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Nygård</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑234/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:244">EU:C:2002:244</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0062">62</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>În speță, aspectul dacă instanța de trimitere poate controla condiția legată de reședință în raport cu articolul 63 TFUE depinde, în consecință, de aspectul dacă această condiție poate fi evaluată separat, în sensul că nu este necesară pentru realizarea obiectului sau pentru funcționarea schemei de ajutor în discuție. Admitem că o astfel de analiză nu este evidentă, cu atât mai mult cu cât, după cunoștințele noastre, Curtea nu s‑a pronunțat încă cu privire la o situație în care un aspect al unui ajutor este considerat ca fiind necesar pentru realizarea obiectului sau pentru funcționarea schemei de ajutor în discuție pentru a exclude competența instanței naționale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>În opinia noastră, un aspect este necesar pentru realizarea obiectului sau pentru funcționarea unui ajutor atunci când acesta este un element constitutiv sau esențial al ajutorului, astfel încât inaplicabilitatea acestuia conduce la modificarea domeniului de aplicare sau a caracteristicilor principale ale ajutorului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>În speță, considerăm, astfel cum susține guvernul neerlandez, că condiția de reședință în Țările de Jos este necesară pentru realizarea obiectului sau pentru funcționarea schemei de ajutor în discuție.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Astfel, având în vedere informațiile furnizate de instanța de trimitere cu privire la obiectivul măsurii fiscale în litigiu, este cert că legiuitorul neerlandez a limitat domeniul de aplicare al schemei prevăzute la articolul 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende la societățile stabilite în Țările de Jos care nu sunt supuse prelevării impozitului pe profit. Astfel, după cum susține guvernul neerlandez, întreprinderile de drept public stabilite în Țările de Jos care sunt scutite de impozitul pe profit nu pot deduce impozitul pe dividende reținut din impozitul pe profit. Pentru a evita ca impozitul pe dividende să continue, în acest caz, să se repercuteze asupra dividendelor percepute, măsura fiscală în litigiu prevede restituirea impozitului pe dividende reținut.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>Rezultă din această reglementare că condiția de reședință în Țările de Jos este o condiție de acordare a ajutorului și, prin aceasta, determină beneficiarii ajutorului. Această condiție este, așadar, un element constitutiv și esențial al ajutorului. Inaplicabilitatea acestei condiții legate de reședință din cauza incompatibilității sale cu articolul 63 TFUE, astfel cum este apreciată de instanța de trimitere, permite ca de ajutor să beneficieze persoane juridice de drept public stabilite în alt stat membru și care nu sunt scutite de impozitul pe profit în Țările de Jos, ci se află într‑o situație comparabilă, ceea ce are ca efect să modifice domeniul de aplicare al ajutorului, astfel cum este prevăzut de legiuitorul neerlandez.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>În opinia noastră, aceasta înseamnă că condiția legată de reședință este indisolubil legată de obiectul schemei măsurii fiscale în litigiu, astfel încât efectul său asupra compatibilității sau a incompatibilității ajutorului în ansamblu este de competența exclusivă a Comisiei în temeiul procedurii prevăzute la articolele 107 și 108 TFUE. În consecință, instanța de trimitere este împiedicată să aplice articolul 63 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>În plus, arătăm că poziția contrară conduce la o situație specială, precum în litigiul principal, în care, prin admiterea cererii întemeiate pe articolul 63 TFUE, această decizie are ca efect extinderea cercului de beneficiari ai unei scheme de ajutor. Or, în temeiul normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, nicio întreprindere nu poate invoca dreptul de a primi un ajutor de stat; a se vedea în același sens Concluziile avocatului general Wahl prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Kotnik și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑526/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:102">EU:C:2016:102</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0079">79</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Altfel spus, nu se poate considera că un stat membru este obligat să acorde un ajutor de stat unei întreprinderi, decizia de a acorda un ajutor fiind o opțiune politică a organelor legislative și administrative naționale. Dacă dreptul Uniunii ar putea totuși, în temeiul altor dispoziții precum articolul 63 TFUE, să oblige instanțele naționale să pronunțe decizii care, prin efectele lor, au ca rezultat extinderea domeniului de aplicare al schemelor de ajutor, contrar intenției legiuitorului, considerăm că aceasta duce la o situație paradoxală.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>Deși instanțele naționale sunt obligate în mod normal să respecte dispozițiile tratatului care au efect direct, apreciem că, în cazul în care criteriul stabilit în Hotărârea Iannelli și aplicat în Hotărârea Nygård trebuie să aibă o importanță reală, acesta, pentru motivele citate anterior, trebuie să se aplice în cauza principală și să conducă la necompetența instanței de trimitere de a controla compatibilitatea măsurii fiscale în litigiu cu articolul 63 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>În consecință, vom propune Curții să răspundă la întrebările preliminare că articolele 107 și 108 TFUE se opun ca o instanță națională să efectueze o apreciere a compatibilității unei condiții legate de reședință a unei scheme de ajutor existente cu articolul 63 TFUE, în cazul în care această condiție, precum cea în discuție în litigiul principal, este indisolubil legată de schema de ajutor în sensul că este necesară pentru realizarea obiectului sau pentru funcționarea acesteia din urmă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>Pentru cazul în care Curtea ar aprecia că jurisprudența citată anterior nu împiedică instanța de trimitere să controleze compatibilitatea condiției legate de reședință în raport cu articolul 63 TFUE, vom examina în subsidiar, în secțiunea următoare, aspectul dacă dreptul ajutoarelor de stat se opune ca o instanță națională să admită, în temeiul articolului 63 TFUE, cererea de restituire formulată de A‑Fonds.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la aspectul dacă dreptul ajutoarelor de stat se opune ca instanța națională să admită cererea de restituire a impozitului pe dividende în favoarea A‑Fonds din perspectiva articolului 63 TFUE (prima și a doua întrebare preliminară)</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>Astfel cum am explicat la punctul 31 din prezentele concluzii, atunci când a adresat întrebările preliminare, instanța de trimitere s‑a întemeiat pe premisa potrivit căreia măsura fiscală în litigiu constituia o schemă de ajutor existentă. Totuși, astfel cum a constatat Comisia, reiese că măsura fiscală în litigiu a fost modificată în mai multe rânduri<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>A se vedea punctul 36 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Întrucât nu dispunem de suficiente informații cu privire la aceste modificări de la instanța de trimitere, nu este exclus, astfel cum a arătat de asemenea Comisia, ca versiunea măsurii fiscale în litigiu în vigoare în perioada pertinentă pentru litigiul principal să constituie un ajutor nou în sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul nr. 659/1999.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>Prin urmare, pentru a răspunde la întrebările preliminare, este necesar să fie examinate succesiv ipotezele potrivit cărora această măsură fiscală ar constitui o schemă de ajutor existentă sau nouă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>În secțiunile următoare, vom prezenta motivele pentru care, în opinia noastră, în ipoteza unei scheme de ajutor existente, dreptul ajutoarelor de stat nu se opune ca instanța națională să admită cererea de restituire a impozitului pe dividende în favoarea A‑Fonds în temeiul articolului 63 TFUE (secțiunea a), iar, în ipoteza unei scheme de ajutor noi, articolul 108 alineatul (3) se opune unei astfel de decizii (secțiunea b).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la schema de ajutor existentă</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>În ipoteza în care măsura fiscală în litigiu constituie o schemă de ajutor existentă, aceasta trebuie să fie considerată ca fiind legală, din moment ce Comisia nu a constatat incompatibilitatea sa cu piața Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>A se vedea punctul 49 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Prin urmare, într‑o astfel de situație, se pare că dreptul ajutoarelor de stat nu se opune admiterii cererii de restituire formulate de A‑Fonds. Cu alte cuvinte, în cazul în care Curtea nu urmează analiza noastră cu privire la competență, aceasta înseamnă, în opinia noastră, că, în cauza principală, dacă instanța de trimitere constată că condiția legată de reședință încalcă articolul 63 TFUE, ea este obligată să lase neaplicată această condiție și să admită cererea de restituire a impozitului pe dividende formulată de reclamantul din litigiul principal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Admitem că consecințele practice ale unei asemenea hotărâri conduc la o situație specială. Deși, prin pronunțarea unei astfel de hotărâri, instanța națională elimină denaturarea concurenței care există între întreprinderile publice stabilite în Țările de Jos și organismele publice stabilite în alt stat membru, o astfel de hotărâre ar putea în același timp să crească efectele denaturării concurenței care ar putea exista în raport cu articolul 107 alineatele (2) și (3) TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Întrucât o astfel de hotărâre are ca efect extinderea cercului de beneficiari ai unei scheme de ajutor existente, instanța de trimitere urmărește să afle dacă hotărârea judecătorească menționată poate constitui, în sine, un ajutor de stat și, mai precis, un ajutor nou în sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul nr. 659/1999, prin faptul că ar modifica un ajutor existent, și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă există o obligație de a notifica o astfel de hotărâre Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>În opinia noastră, o hotărâre a unei instanțe naționale, pronunțată în cadrul funcției acesteia de protecție a liberei circulații a capitalurilor, nu poate constitui, în sine, o măsură de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>Astfel, cum au susținut de asemenea A‑Fonds și guvernul neerlandez, o astfel de hotărâre nu poate fi considerată ca provenind de la statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, aceasta fiind una dintre condițiile pentru calificarea ca <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>ajutor de stat<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>Noțiunea de ajutor avută în vedere la articolul 107 alineatul (1) TFUE vizează deciziile statelor membre prin care acestea din urmă, în scopul atingerii unor obiective economice și sociale care le sunt specifice, pun la dispoziția întreprinderilor sau a altor subiecte de drept resurse sau le oferă avantaje menite să favorizeze realizarea obiectivelor economice sau sociale urmărite<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19800327">27 martie 1980</DATE>, <NAME.CASE>Denkavit italiana</NAME.CASE> (<NO.CASE>61/79</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1980:100">EU:C:1980:100</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Cu alte cuvinte, decizia de a acorda un ajutor și aspectele unei astfel de măsuri reprezintă o opțiune politică care revine organelor legislative și administrative naționale, sub controlul Comisiei și al Curții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>În acest context, deși instanțele naționale fac parte dintr‑un stat membru în calitate de organe publice, misiunea lor este de a asigura, în calitate de instanțe independente, respectarea dreptului Uniunii, astfel încât deciziile lor nu pot să fie considerate ca provenind de la stat în sensul citat anterior al articolului 107 alineatul (1) TFUE și să constituie, în sine, o măsură de ajutor de stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>Aceasta este situația în litigiul principal. Restituirea impozitului constituie numai o consecință a punerii în aplicare de către instanța națională, în cadrul funcției sale, a liberei circulații a capitalurilor într‑un litigiu concret.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="16"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>În acest context, observăm că această decizie nu are un efect <HT TYPE="ITALIC">erga omnes</HT>, ci privește numai situația reclamantului din litigiul principal. Aspectul dacă alte persoane juridice de drept public nerezidente în Țările de Jos au de asemenea dreptul de a obține restituirea impozitului, invocând articolul 63 TFUE, presupune că instanța de trimitere, în lumina unei aprecieri concrete, consideră că această persoană se află într‑o situație comparabilă cu cea a organismelor publice stabilite în Țările de Jos și care nu sunt supuse impozitului neerlandez pe profit.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>Pentru același motiv, o decizie a instanței de trimitere de admitere a cererii de restituire formulate de A‑Fonds nu va avea ca obiect și nici ca efect să modifice dispozițiile legislative ale măsurii fiscale prevăzute la articolul 10 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe dividende în mod general, ci va determina inaplicabilitatea unei condiții a normelor naționale care este contrară articolului 63 TFUE în litigiul concret cu care aceasta este sesizată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>În cazul în care Curtea ar considera totuși că o astfel de decizie a instanței naționale poate, prin <HT TYPE="ITALIC">efectele sale</HT>, să constituie, în sine, o măsură de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și că acest ajutor este nou, implicând obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) TFUE, atragem atenția Curții asupra dificultăților practice care rezultă dintr‑o asemenea poziție. Astfel, aceasta ar conduce, în mod logic, instanța națională la suspendarea judecării cauzei pentru a notifica, eventual prin intermediul guvernului statului membru, proiectul său de decizie care permite, prin efectele sale, instituirea unui ajutor nou. În plus, instanța națională ar putea să pronunțe decizia sa numai în urma unei decizii de autorizare a Comisiei, adoptată, dacă este cazul, la finalul unei proceduri oficiale de investigare, ceea ce ar conduce la un proces complet nerealizabil<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>Menționăm de altfel că notificarea ajutoarelor noi trebuie să fie efectuată prin intermediul formularului de notificare care figurează în partea I din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din <DATE ISO="20040421">21 aprilie 2004</DATE> de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE. Deși această notificare trebuie transmisă Comisiei de către reprezentantul permanent al statului membru în cauză în temeiul articolului 3 alineatul (1) din acest regulament, arătăm totuși că informațiile care trebuie furnizate în formularul de notificare care figurează în partea I din anexa I la regulament sunt informații pe care judecătorii instanțelor naționale nu sunt în mod necesar capabili să le furnizeze.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>Articolul 108 alineatul (3) TFUE nu poate implica, în opinia noastră, ca decizia unui organ jurisdicțional să fie subordonată intervenției Comisiei, întrucât aceasta repune în discuție principiile independenței și imparțialității funcției de a judeca, precum și principiul secretului deliberărilor instanței. Astfel, după cum arată guvernul neerlandez, obligația de notificare a proiectelor de ajutor revine numai organelor statului care au capacitatea de a acorda ajutoare, adică, în speță, guvernul neerlandez sau administrația neerlandeză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>În sfârșit, observăm că instanța de trimitere, adresând întrebările preliminare, face referire la Hotărârea DEI<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161026">26 octombrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>DEI și Comisia/Alouminion tis Ellados</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑590/14 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:797">EU:C:2016:797</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0108">108</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Chiar dacă această hotărâre ar putea lăsa să se înțeleagă, astfel cum indică instanța de trimitere, că o hotărâre judecătorească poate constitui, în sine, în mod general, un ajutor nou prin faptul că ar avea ca efect modificarea unui ajutor existent și că aceasta ar trebui notificată în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) TFUE, nu suntem totuși siguri că acesta este conținutul real al hotărârii menționate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>Astfel, s‑ar putea reține de asemenea că Curtea a considerat pur și simplu, în cadrul unui recurs, cu privire la o situație cu totul specială și referitoare la o măsură provizorie a unei instanțe naționale pronunțându‑se în cadrul unei proceduri privind măsuri provizorii, că această măsură putea avea aceleași efecte precum un ajutor de stat și că Tribunalul nu putea, în mod general, să afirme că instanțele naționale care se pronunță în cadrul unei proceduri privind măsuri provizorii sunt scutite de respectarea articolelor 107 și 108 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>A se vedea în această privință în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161026">26 octombrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>DEI și Comisia/Alouminion tis Ellados</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑590/14 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:797">EU:C:2016:797</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0060">60</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și punctele 103-108).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="17"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>În orice caz, având în vedere îndoielile cu privire la conținutul real al acestei hotărâri, invităm Curtea să profite de ocazia oferită de cauza principală pentru a revizui jurisprudența sa rezultată din Hotărârea DEI menționată, în cazul în care conținutul acestei hotărâri este efectiv cel indicat de instanța de trimitere, sau să o clarifice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>Pentru motivele care precedă, vom propune Curții, în subsidiar, să răspundă la întrebările adresate că, în cazul unei scheme de ajutor existente cu privire la care Comisia nu s‑a pronunțat, dreptul ajutoarelor de stat nu se opune ca o instanță națională să admită cererea unui beneficiar întemeiată pe libera circulație a capitalurilor într‑un litigiu cu care este sesizată. O asemenea decizie nu constituie, în sine, un ajutor de stat și nu implică nicio obligație pentru instanțele naționale de a o notifica Comisiei.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la schema de ajutor nouă</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109.</NO.P><TXT>În ipoteza în care măsura fiscală în litigiu constituie o schemă de ajutor nouă în sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul nr. 659/1999, ar fi vorba despre un ajutor ilegal în sensul articolului 1 litera (f) din regulamentul menționat, întrucât această schemă ar fi fost instituită cu încălcarea obligației de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>A se vedea punctul 50 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110.</NO.P><TXT>Problema care se ridică în continuare este aceea dacă, în pofida incompatibilității schemei de ajutor cu articolul 63 TFUE, instanța de trimitere ar putea fi obligată să refuze restituirea impozitului pe dividende către A‑Fonds, pentru a se conforma interdicției de punere în aplicare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0111"><NO.P>111.</NO.P><TXT>Observăm că această problemă este specială, în sensul că consecințele care trebuie deduse din încălcarea articolului 63 TFUE și cele care rezultă din nerespectarea obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) TFUE sunt, în realitate, contradictorii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0112"><NO.P>112.</NO.P><TXT>În timp ce încălcarea articolului 63 TFUE determină inaplicabilitatea normelor naționale care îi sunt contrare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071218">18 decembrie 2007</DATE>, <NAME.CASE>A</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑101/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:804">EU:C:2007:804</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ceea ce conduce în speță, în principiu, la a acorda A‑Fonds restituirea impozitului pe dividende ca urmare a inaplicabilității condiției legate de reședință, nerespectarea obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) TFUE conduce, dimpotrivă, la nelegalitatea și la nevaliditatea schemei de ajutor, ceea ce se opune, în speță, ca A‑Fonds să poată beneficia de această restituire.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0113"><NO.P>113.</NO.P><TXT>Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții referitoare la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) în cazul nerespectării acestei obligații, instanțele naționale sunt obligate să lase neaplicate dispozițiile naționale de instituire a privilegiilor ilegale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150416">16 aprilie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Trapeza Eurobank Ergasias</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑690/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:235">EU:C:2015:235</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, consecința juridică a încălcării acestei interdicții prin măsurile de ajutor naționale o constituie ilegalitatea acestora<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20051027">27 octombrie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Distribution Casino Franța și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑266/04-C‑270/04, C‑276/04 și C‑321/04-C‑325/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:657">EU:C:2005:657</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111208">8 decembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Residex Capital IV</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑275/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:814">EU:C:2011:814</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, care determină, în principiu, nevaliditatea lor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19911121">21 noiembrie 1991</DATE>, <NAME.CASE>Fédération nationale du commerce extérieur des produits alimentaires și Syndicat national des négociants et transformateurs de saumon</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑354/90</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1991:440">EU:C:1991:440</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0016">16</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0017">17</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031021">21 octombrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>van Calster și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑261/01 și C‑262/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:571">EU:C:2003:571</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20061005">5 octombrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Transalpine Ölleitung in Österreich</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑368/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:644">EU:C:2006:644</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080212">12 februarie 2008</DATE>, <NAME.CASE>CELF și ministre de la Culture et de la Communication</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑199/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:79">EU:C:2008:79</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="18"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0114"><NO.P>114.</NO.P><TXT>În ceea ce privește, mai precis, rambursarea unei taxe care constituie o măsură de ajutor ilegală, întrucât a fost acordată cu încălcarea obligației de notificare, Curtea a statuat că nu ar fi conform cu interesul Uniunii să se dispună o astfel de rambursare în favoarea altor întreprinderi în cazul în care o asemenea decizie are ca efect extinderea cercului de beneficiari ai ajutorului, crescând astfel efectele ajutorului în loc să le elimine<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20061005">5 octombrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Transalpine Ölleitung in Österreich</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑368/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:644">EU:C:2006:644</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0049">49</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, potrivit Curții, instanțele naționale pur și simplu nu trebuie să extindă ajutorul la un grup mai larg de beneficiari<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20061005">5 octombrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Transalpine Ölleitung in Österreich</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑368/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:644">EU:C:2006:644</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0115"><NO.P>115.</NO.P><TXT>Observăm că situația care a condus la jurisprudența citată anterior este diferită de cea din litigiul principal în măsura în care se pune nu numai problema unui ajutor ilegal, dar și cea a încălcării articolului 63 TFUE, care se remediază, în principiu, prin admiterea cererii de restituire a impozitului pe dividende către A‑Fonds.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0116"><NO.P>116.</NO.P><TXT>Totuși, în opinia noastră, lucrurile nu stau diferit în situația menționată. Astfel, instanțele naționale trebuie să respecte în mod general și complet interdicția de punere în aplicare. Este necesară protecția părților afectate de denaturarea concurenței cauzată de acordarea ajutorului ilegal<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080212">12 februarie 2008</DATE>, <NAME.CASE>CELF și ministre de la Culture et de la Communication</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑199/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:79">EU:C:2008:79</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0117"><NO.P>117.</NO.P><TXT>Atât timp cât Comisia nu a examinat compatibilitatea ajutorului cu piața Uniunii, nu ar fi, în opinia noastră, conform cu dreptul Uniunii să se dispună acordarea ajutorului în favoarea altor întreprinderi în cazul în care o astfel de decizie are ca efect extinderea cercului de beneficiari ai ajutorului, crescând astfel efectele acestui ajutor ilegal, întrucât acesta ar fi instituit fără autorizare prealabilă, în loc să le elimine<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P>A se vedea de asemenea, în acest sens, Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Finanzamt Linz</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑66/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:242">EU:C:2015:242</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Observăm că, declarând inadmisibilă în cauza în discuție prima întrebare preliminară, Curtea nu s‑a pronunțat în mod direct cu privire la această întrebare.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0118"><NO.P>118.</NO.P><TXT>În consecință, în ipoteza unei scheme de ajutor noi și ilegale, interdicția de punere în aplicare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) TFUE s‑ar opune ca instanța de trimitere să admită cererea de restituire a impozitului pe dividende în favoarea A‑Fonds.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0119"><NO.P>119.</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de Gerechtshof ’s‑Hertogenbosch (Curtea de Apel din ’s‑Hertogenbosch, Țările de Jos) după cum urmează:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>Articolele 107 și 108 TFUE se opun ca o instanță națională să efectueze o apreciere a compatibilității unei condiții legate de reședință a unei scheme de ajutor existente cu articolul 63 TFUE, în cazul în care această condiție, precum cea în discuție în litigiul principal, este indisolubil legată de schema de ajutor în sensul că este necesară pentru realizarea obiectului sau pentru funcționarea acesteia din urmă.<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>