COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 24.7.2025

COM(2025) 423 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

în temeiul articolului 77 din Statutul funcționarilor

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

în temeiul articolului 77 din Statutul funcționarilor

Temeiul juridic

Articolul 77 din Statutul funcționarilor, astfel cum a fost modificat ultima dată în 2013 1 , prevede că vârsta de pensionare trebuie evaluată la fiecare cinci ani, începând cu 1 ianuarie 2014, pe baza unui raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu. Raportul analizează în special evoluția vârstei de pensionare pentru funcționarii publici din statele membre și evoluția speranței de viață a funcționarilor din instituții.

De asemenea, colegiuitorii au decis că, dacă este cazul, Comisia trebuie să prezinte o propunere de modificare a vârstei de pensionare, în concordanță cu concluziile raportului respectiv, acordând o atenție deosebită evoluțiilor din statele membre.

Prezentul raport pune în aplicare dispoziția menționată anterior, analizând evoluția vârstei de pensionare pentru funcționarii publici din statele membre și evoluția speranței de viață a funcționarilor din instituții în perioada 2019-2023.

1.Domeniul de aplicare al raportului

Potrivit articolului 77 din Statutul funcționarilor, evoluția vârstei de pensionare pentru funcționarii publici din statele membre și evoluția speranței de viață a funcționarilor din instituții ar trebui evaluate la fiecare cinci ani, ceea ce înseamnă pentru acest raport o perioadă de referință de cinci ani cuprinsă între 1 ianuarie 2019 și 31 decembrie 2023 2 .

Colegiuitorii au prevăzut un domeniu de aplicare material care cuprinde atât evoluția vârstei de pensionare pentru funcționarii publici din statele membre, cât și evoluția speranței de viață a funcționarilor din instituții. În plus, colegiuitorii au specificat că, atunci când Comisia evaluează posibilitatea de modificare a vârstei de pensionare, aceasta ar trebui să acorde o atenție specială evoluțiilor din statele membre.

2.Informații generale

2.1.Colectarea datelor

Eurostat a solicitat experților din statele membre să furnizeze date în fiecare an în cadrul Grupului de lucru pentru articolul 83 din Statutul funcționarilor 3 . Grupul de lucru are competența de a soluționa, în cooperare cu Eurostat, orice problemă referitoare la metodologia de punere în aplicare a anexei XII la Statutul funcționarilor.

Pentru a-și respecta obligația de raportare și în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia Europeană a solicitat delegaților statelor membre din Grupul de lucru pentru articolul 83 să furnizeze date referitoare la sistemele lor de pensii pentru funcționarii publici și să confirme fiabilitatea acestora până în martie 2025. Datele respective au vizat în special vârsta de pensionare aplicabilă în perioada de referință și alte modalități de funcționare a sistemelor de pensii.

2.2.Aspecte metodologice

Compararea prestațiilor de pensie între statele membre este posibilă doar într-o anumită măsură, deoarece există diferențe structurale între sistemele de pensii. În special, sistemele pentru funcționarii publici din serviciile centrale ale statelor membre ar putea să nu includă aceleași populații, și anume sistemele din statele membre includ fie funcționarii administrației centrale, fie toți funcționarii din sectorul public, fie pot cuprinde populația generală activă împreună cu funcționarii publici din structurile administrației centrale.

În plus, anumite sisteme naționale sunt planuri de transfer sau de tip redistributiv (și anume, sisteme în care contribuțiile la pensie ale celor care lucrează sunt redistribuite către cei aflați la pensie), spre deosebire de planurile de economii (în care angajații contribuie la pensiile proprii viitoare). Mai mult, unele sisteme naționale prevăd vârste de pensionare diferite pentru femei și bărbați.

După cum confirmă jurisprudența instanțelor UE 4 , sistemul de pensii pentru funcționarii UE (PSEO) este un fond noțional (virtual) cu beneficii definite, în care contribuțiile membrilor personalului servesc la finanțarea pensiilor viitoare ale celor care contribuie. Contribuțiile acoperă efectiv costul drepturilor de pensie dobândite într-un anumit an și nu sunt în niciun fel legate de cheltuielile cu pensiile din anul respectiv 5 .

2.3.Definirea vârstei standard de pensionare

Articolul 77 din Statutul funcționarilor face referire la vârsta de pensionare, denumită și vârsta standard de pensionare. Acest termen corespunde vârstei la care un membru al personalului UE se pensionează automat fără o penalizare financiară. De la 1 ianuarie 2014, vârsta standard de pensionare pentru funcționarii UE a crescut la 66 de ani pentru personalul recrutat începând din 2014. Personalului recrutat înainte de această dată i se aplică dispozițiile tranzitorii.

Există două derogări de la vârsta standard de pensionare:

-în primul rând, membrii personalului pot solicita pensionarea anticipată, adică pensionarea înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare. Începând cu 1 ianuarie 2014, vârsta de pensionare anticipată a crescut la 58 de ani pentru întregul personal. Pensionarea anticipată atrage întotdeauna după sine o penalizare financiară semnificativă 6 ;

-în al doilea rând, membrii personalului pot rămâne în activitate până la vârsta de 67 de ani, la cererea lor și în cazul în care autoritatea împuternicită să facă numiri consideră că acest lucru este justificat în interesul serviciului. În mod excepțional, membrii personalului pot lucra până la vârsta de 70 de ani, caz în care sunt pensionați din oficiu în ultima zi a lunii în care împlinesc vârsta respectivă.

Pe baza informațiilor anterioare, majoritatea statelor membre au prezentat date corespunzătoare privind vârsta standard de pensionare, vârsta minimă de pensionare și vârsta maximă de pensionare în contextul Grupului de lucru pentru articolul 83.

3.Evoluția vârstei de pensionare a funcționarilor publici din cadrul serviciilor centrale ale statelor membre

Graficele de mai jos ilustrează vârsta standard de pensionare, vârsta minimă de pensionare și vârsta maximă de pensionare valabile pentru personalul din serviciile publice centrale ale statelor membre. Statele membre care nu sunt menționate în tabele sau care sunt menționate doar pentru un an fie nu au furnizat date către Eurostat, fie nu au o vârstă minimă sau maximă de pensionare 7 .

3.1. Vârsta standard de pensionare în serviciile publice centrale din statele membre

 

 

* În cazul Italiei, autoritățile au confirmat că datele sunt calculate ca medie, dat fiind că Italia dispune de modalități diferite de acces la pensii. În cazul Franței, autoritățile au confirmat că „âge d’annulation de la décote” (67 de ani) este vârsta la care o persoană se poate pensiona fără nicio penalizare a cuantumului pensiei sale, chiar dacă nu a contribuit la numărul necesar de ani. La această vârstă, pensia se calculează automat la cota integrală, indiferent de numărul de ani validați.

3.2. Vârsta minimă de pensionare

 

Astfel cum se menționează în secțiunea 2.3., pensionarea anticipată în instituțiile UE conduce întotdeauna la o penalizare financiară semnificativă, deoarece drepturile de pensie aferente sunt reduse cu 3,5 % pe an de diferență între vârsta efectivă de pensionare și vârsta standard de pensionare. În mod efectiv, pentru un membru al personalului care se pensionează la vârsta de 58 de ani, pensia brută se va reduce cu 28 %. Prin comparație, în cazul a șapte state membre, nu există penalizări pentru pensionarea anticipată în cazul funcționarilor publici cu o vârstă minimă de pensionare mai mare de 58 de ani.

3.3. Vârsta maximă de pensionare

 

3.4.Evaluarea evoluției vârstelor de pensionare pentru funcționarii publici ai statelor membre

 

* Pentru țările care au vârste de pensionare diferite pentru femei și bărbați, în tabelul de mai sus este reflectată valoarea cea mai mare. Pentru țările cu o vârstă standard de pensionare cu zecimale, s-a efectuat rotunjirea la cel mai apropiat număr întreg.

Graficele de mai sus prezintă evoluția vârstei minime, a vârstei standard și a vârstei maxime de pensionare aplicabile funcționarilor publici din administrațiile centrale ale statelor membre ale UE în perioada 2019 – 2023.

Se poate observa o divergență, deoarece în cazul funcțiilor publice din unele state membre nu există vârste minime sau maxime de pensionare, în timp ce în alte state nu există diferențe între vârsta maximă de pensionare și vârsta standard de pensionare pentru funcționarii publici din serviciile centrale.

Având în vedere acest lucru, deși această colectare de date oferă indicații utile cu privire la vârstele de pensionare aplicabile în serviciile centrale ale statelor membre, orice comparație ar trebui abordată cu prudență.

Evaluarea din 2019 a arătat că, în cazul funcțiilor publice din patru state membre, vârsta standard de pensionare era mai mare decât vârsta standard de pensionare pentru funcționarii UE, de 66 de ani, și că vârstele standard de pensionare în cazul funcțiilor publice din toate statele membre variau între 60 și 67 de ani.

Evaluarea din 2023 arată că, în cazul funcțiilor publice din cinci state membre, vârsta standard de pensionare era mai mare decât vârsta standard de pensionare a funcționarilor UE și vârstele standard de pensionare în cazul funcțiilor publice din toate statele membre variau între 60 și 68 de ani.

Având în vedere cele menționate, se constată următoarele:

-după modificarea Statutului funcționarilor din 2014, vârsta standard de pensionare aplicabilă personalului statutar în temeiul articolului 77 din Statutul funcționarilor rămâne printre cele mai ridicate, comparativ cu cele aplicabile serviciilor publice centrale ale statelor membre;

-în 2023, 81 % 8 dintre statele membre respondente au raportat că vârsta standard de pensionare în cazul funcțiilor publice era egală sau inferioară vârstei standard de pensionare pentru funcționarii UE;

-în perioada de referință, vârsta standard medie de pensionare în rândul statelor membre respondente a crescut cu mai puțin de un an;

-în urma creșterii vârstei standard de pensionare a funcționarilor UE de la 60 la 66 de ani în perioada 2004 – 2014, se poate observa un efect de recuperare a decalajului în cadrul funcțiilor publice ale statelor membre;

-în perioada de referință, se pot observa diferențe persistente între funcțiile publice ale statelor membre;

-în prezent, vârsta maximă de pensionare pentru funcționarii UE (70 de ani) corespunde celui mai înalt standard aplicabil în funcțiile publice centrale ale statelor membre;

-vârsta minimă de pensionare pentru personalul UE este printre cele mai scăzute. Prin comparație, în cazul a șapte state membre, nu există penalizări pentru pensionarea anticipată în ceea ce privește funcțiile publice pentru care vârsta minimă de pensionare este mai mare de 58 de ani 9 .

4.Evoluția speranței de viață a funcționarilor din cadrul instituțiilor

Evaluarea evoluției speranței de viață a personalului instituțiilor UE se bazează pe parametrii demografici stabiliți în anexa XII la Statutul funcționarilor. Aceiași parametri sunt utilizați pentru evaluarea actuarială anuală și la 5 ani a PSEO.

În fiecare an, Eurostat colectează acești parametri demografici pe baza înregistrărilor populației de participanți la sistem, compusă din personal în activitate și din pensionari. Informațiile sunt primite de la instituțiile și agențiile ai căror membri de personal sunt membri ai sistemului.

Tabelul privind mortalitatea în rândul funcționarilor publici ai UE (EULT) pentru anul 2023 este un tabel de mortalitate prospectiv, 10 bazat pe observarea pe termen lung a mortalității, în funcție de vârstă și sex, a tuturor membrilor sistemului PSEO. Tabelele de mortalitate utilizate pentru evaluarea PSEO sunt actualizate la fiecare cinci ani 11 pentru a reflecta cele mai recente evenimente privind mortalitatea.

4.1. Aspecte metodologice

Eurostat a utilizat tabele de mortalitate prospective pentru evaluările cincinale ale PSEO atât din 2019, cât și din 2023, și anume EULT 2018 și EULT 2023. Ambele tabele de mortalitate au fost revizuite și validate de două societăți diferite de actuari externi independenți, desemnate în temeiul articolului 13 alineatul (2) din anexa XII la Statutul funcționarilor.

Tabelele de mortalitate prospective iau în calcul ratele mortalității în funcție de sex, vârstă și de anul în cauză. Aceste tabele țin seama de modificările viitoare ale ratei mortalității, luând în considerare modificările observate și prognozate ale ratei mortalității pentru o anumită populație definită de-a lungul vieții sale. De exemplu, speranța de viață la vârsta de 65 de ani în 2023 ar fi actualizată utilizând rata de mortalitate observată pentru vârsta de 65 de ani în 2023 și ratele de mortalitate prognozate pentru vârsta de 66 de ani în 2024, pentru vârsta de 67 de ani în 2025 și așa mai departe, anticipând astfel viitoarele modificări ale tiparului de mortalitate.

În schimb, tabelele de mortalitate ale perioadei utilizează ratele mortalității dintr-un singur an (sau grup de ani) și pleacă de la premisa că aceste rate se aplică pe durata rămasă a vieții unei persoane. Acest lucru înseamnă că nicio modificare ulterioară adusă ratelor mortalității nu va fi luată în considerare. Un tabel de mortalitate al perioadei prezintă, prin urmare, numărul mediu de ani suplimentari pe care o persoană i-ar trăi dacă i s-ar aplica ratele de mortalitate specifice vârstei din zona și perioada în cauză pentru tot restul vieții sale. Aceste tabele iau în considerare faptul că mortalitatea este, în medie, mai mare atunci când persoana este în vârstă, dar nu consideră că mortalitatea evoluează în timp. În acest caz, mortalitatea viitoare ar trebui să corespundă întocmai mortalității observate în prezent.

Tabelele de mortalitate prospective ale UE din 2023 (EULT 2023), elaborate de Eurostat, cuprind o tendință de creștere continuă a speranțelor de viață pe un orizont de timp de 18 ani, pe baza evoluției mortalității pentru populația PSEO. Acest tabel se bazează pe observarea fenomenelor de mortalitate ale membrilor sistemului PSEO: această abordare este posibilă având în vedere dimensiunea populației PSEO și evită eventualele prejudecăți externe care ar apărea în cazul utilizării datelor externe.

Utilizarea unui tabel de mortalitate prospectiv corespunde celor mai bune practici actuariale. În timp ce o astfel de creștere continuă a speranței de viață nu este sigură, aceste ipoteze sunt utilizate pentru a determina speranța de viață a membrilor personalului. Această speranță de viață se reflectă în răspunderea PSEO pe baza căreia rata contribuției la pensie este ajustată anual pentru a se asigura echilibrul PSEO.

În cele din urmă, la calcularea speranței de viață, abordarea metodologică a Eurostat (împărtășită de actuarii externi care au validat metodologia și rezultatele) a fost să nu se acorde o pondere prea mare anilor afectați de pandemia de COVID-19. Această abordare reflectă cele mai bune practici actuariale și a fost, de asemenea, convenită de statele membre în cadrul Grupului de lucru pentru articolul 83.

4.2. Compararea speranței de viață din 2019 și 2023 privind funcționarii UE

Mortalitatea în rândul bărbaților și al femeilor este diferită și, prin urmare, atât tabelele de viață actuariale din 2019, cât și cele din 2023 sunt calculate separat în funcție de sex și vârstă.

Bărbați                         Femei        

Vârsta	Speranța de viață 2019	Speranța de viață 2023	Creșterea speranței de viață (2019 – 2023)		Vârsta	Speranța de viață 2019	Speranța de viață 2023	Creșterea speranței de viață (2019 – 2023)
18	65,9	66,1	0,212		18	68,4	68,9	0,486
19	64,9	65,2	0,216		19	67,4	67,9	0,486
20	64,0	64,2	0,220		20	66,4	66,9	0,486
21	63,0	63,2	0,224		21	65,5	65,9	0,485
22	62,0	62,2	0,229		22	64,5	65,0	0,484
23	61,0	61,2	0,233		23	63,5	64,0	0,483
24	60,0	60,3	0,237		24	62,5	63,0	0,482
25	59,0	59,3	0,242		25	61,5	62,0	0,482
26	58,1	58,3	0,248		26	60,5	61,0	0,482
27	57,1	57,3	0,252		27	59,5	60,0	0,482
28	56,1	56,3	0,255		28	58,5	59,0	0,482
29	55,1	55,4	0,259		29	57,5	58,0	0,483
30	54,1	54,4	0,263		30	56,5	57,0	0,484
31	53,1	53,4	0,266		31	55,6	56,0	0,484
32	52,1	52,4	0,270		32	54,6	55,1	0,485
33	51,2	51,4	0,273		33	53,6	54,1	0,485
34	50,2	50,4	0,275		34	52,6	53,1	0,486
35	49,2	49,5	0,278		35	51,6	52,1	0,487
36	48,2	48,5	0,280		36	50,6	51,1	0,486
37	47,2	47,5	0,282		37	49,6	50,1	0,487
38	46,2	46,5	0,283		38	48,6	49,1	0,486
39	45,3	45,5	0,284		39	47,7	48,1	0,486
40	44,3	44,6	0,282		40	46,7	47,2	0,485
41	43,3	43,6	0,281		41	45,7	46,2	0,483
42	42,3	42,6	0,278		42	44,7	45,2	0,481
43	41,3	41,6	0,274		43	43,7	44,2	0,478
44	40,4	40,6	0,269		44	42,8	43,2	0,474
45	39,4	39,7	0,262		45	41,8	42,3	0,470
46	38,4	38,7	0,253		46	40,8	41,3	0,465
47	37,5	37,7	0,244		47	39,8	40,3	0,459
48	36,5	36,8	0,233		48	38,9	39,3	0,453
49	35,6	35,8	0,223		49	37,9	38,4	0,445
50	34,6	34,8	0,211		50	37,0	37,4	0,437
51	33,7	33,9	0,199		51	36,0	36,4	0,429
52	32,7	32,9	0,186		52	35,0	35,5	0,421
53	31,8	31,9	0,174		53	34,1	34,5	0,412
54	30,8	31,0	0,161		54	33,1	33,5	0,402
55	29,9	30,1	0,148		55	32,2	32,6	0,393
56	29,0	29,1	0,135		56	31,3	31,6	0,383
57	28,1	28,2	0,122		57	30,3	30,7	0,372
58	27,1	27,3	0,109		58	29,4	29,8	0,361
59	26,2	26,3	0,096		59	28,5	28,8	0,351
60	25,3	25,4	0,084		60	27,6	27,9	0,340
61	24,4	24,5	0,073		61	26,7	27,0	0,328
62	23,6	23,6	0,062		62	25,8	26,1	0,316
63	22,7	22,7	0,053		63	24,9	25,2	0,305
64	21,8	21,8	0,045		64	24,0	24,3	0,293
65	20,9	21,0	0,038		65	23,1	23,4	0,281
66	20,1	20,1	0,039		66	22,3	22,5	0,270

Comparația speranței de viață din 2019 și 2023 pentru membrii personalului în activitate (18­66 de ani 12 ) arată o creștere modestă a speranței de viață.

Tabelul de mortalitate pentru bărbați din 2023 arată o creștere foarte modestă a speranței de viață, care variază între 0,212 ani (2 luni și 17 zile) pentru vârste active mai mici și 0,039 ani (14 zile) pentru vârsta standard de pensionare.

Tabelul de mortalitate pentru femei din 2023 arată o creștere modestă a speranței de viață, care variază între 0,486 ani (5 luni și 27 de zile) la vârste active mai mici și 0,270 ani (3 luni și 9 zile) pentru vârsta de pensionare.

În medie, evoluția tabelului de mortalitate al UE prezintă o creștere foarte modestă a speranței de viață pentru membrii personalului instituțiilor, și anume 4 luni pentru o vârstă mai mică și 2 luni pentru vârsta standard de pensionare.

În urma analizei evaluărilor precedente privind speranța de viață, tabelul de mortalitate pentru bărbați din 2018 a arătat o creștere foarte modestă a speranței de viață, care variază între 0,078 ani (28 de zile) pentru vârste active mai mici și 0,184 ani (2 luni și 7 zile) pentru vârsta standard de pensionare. Tabelul de mortalitate pentru femei din 2018 a arătat o creștere modestă a speranței de viață, care variază între 0,559 ani (6 luni și 24 de zile) la vârste active mai mici și 0,697 ani (8 luni și 14 zile) pentru vârstele de pensionare. În medie, evoluția tabelului de mortalitate al UE prezintă o creștere modestă a speranței de viață pentru membrii personalului instituțiilor, și anume 4 luni pentru o vârstă mai mică și 5 luni pentru vârsta standard de pensionare.

În perioada 2014 – 2023, speranța de viață pentru bărbați a crescut cu 0,29 ani (3 luni și 16 zile) la vârste active mai tinere și cu 0,223 ani (2 luni și 21 zile) la vârsta standard de pensionare. Speranța de viață pentru femei a crescut cu 1,045 ani (1 an și 16 zile) la vârste active mai tinere și cu 0,967 ani (11 luni și 18 zile) la vârsta standard de pensionare.

5.Evoluții în statele membre

În plus față de evaluarea de la punctele 3 și 4 din prezentul raport, Comisia a luat în considerare și câteva evoluții privind sistemele de pensii ale statelor membre.

5.1.Actualizarea vârstei de pensionare prin prisma evoluției speranței de viață

În majoritatea statelor membre, vârsta de pensionare este actualizată fie în mod regulat, fie ocazional pentru a reflecta evoluțiile speranței de viață.

Pe baza informațiilor furnizate de statele membre respondente în cadrul Grupului de lucru pentru articolul 83, s-au identificat diferite metode în rândul statelor membre în ceea ce privește practica actualizării vârstei de pensionare prin prisma evoluției speranței de viață.

 

5.2.Evoluțiile observate în ceea ce privește sistemele de pensii ale statelor membre

În perioada acoperită de raport, evenimentele majore au avut un impact asupra sistemelor de pensii din UE. Pandemia de COVID-19 și crizele energetice au generat perioade de inflație ridicată fără precedent și de producție economică scăzută, punând în pericol situația economică a multor cetățeni ai UE. Deși au luat măsuri temporare, statele membre s-au axat pe îmbunătățirea indexării, pe niveluri minime mai ridicate ale pensiilor și pe protecția persoanelor vulnerabile 13 .

În conformitate cu legislația națională actuală, în multe state membre vârsta de pensionare urmează să crească în următoarele decenii. Cu toate acestea, aceasta va fi mai mică de 66 până în 2030 pentru majoritatea statelor membre și va atinge o medie de 67 numai până în 2070. Acest lucru se datorează în principal convergenței planificate între vârsta de pensionare a bărbaților și a femeilor sau creșterii semnificative a speranței de viață  14 . Astfel de creșteri planificate ale vârstei de pensionare reflectă legislația convenită în ultimii ani. În schimb, în prezent, statele membre pun accentul mai degrabă pe acordarea de stimulente pentru a rămâne în câmpul muncii mai mult timp și pentru a combina activitatea profesională cu statutul de pensionar decât pe creșterea vârstei de pensionare și înăsprirea normelor privind pensionarea anticipată 15 . În câteva cazuri care evidențiază o astfel de reorientare a atenției, statele membre au introdus reforme de reducere (creșteri programate) a vârstei de pensionare 16 .

În cele din urmă, reformele în curs și cele planificate confirmă tendințele evidențiate mai sus. În special, unele state membre intenționează să îmbunătățească nivelul prestațiilor sau să permită combinarea pensiilor anticipate cu munca. În plus, în unele state membre se discută măsuri de reducere a sărăciei, în timp ce primele și normele mai flexibile pentru a încuraja prelungirea activității profesionale, inclusiv după vârsta de pensionare, rămân pe ordinea de zi a unor state membre 17 .

Concluzii

(1)Începând din 2019, unele state membre au majorat vârsta standard de pensionare aplicabilă funcționarilor lor publici din administrația centrală. Cu toate acestea, la sfârșitul anului 2023, în cazul a circa 81 % dintre statele membre respondente, vârsta standard de pensionare era egală sau inferioară vârstei legale de pensionare de 66 de ani aplicabilă membrilor personalului UE.

(2)Evoluția tabelelor de mortalitate ale UE arată o creștere medie foarte modestă a speranței de viață a membrilor personalului instituțiilor în perioada de referință.

(3)Având în vedere evoluția modestă observată a vârstei de pensionare în cadrul serviciilor publice centrale naționale și creșterea foarte modestă a speranței de viață a membrilor personalului UE, vârsta actuală de pensionare de 66 de ani pentru funcționarii UE este evaluată ca fiind adecvată și în concordanță cu cele mai înalte standarde aplicabile în serviciile publice naționale ale statelor membre.

(4)Evaluarea de mai sus este confirmată și de analiza evoluțiilor din statele membre. Vârsta de pensionare a membrilor personalului UE rămâne printre cele mai ridicate vârste de pensionare aplicabile, în comparație cu cele în vigoare în cadrul sistemelor naționale de pensii ale statelor membre, luând în considerare, de asemenea, reformele planificate ale pensiilor. În plus, evoluțiile recente arată o tendință de a se concentra pe mai degrabă pe oferirea de stimulente pentru a lucra mai mult, inclusiv după vârsta de pensionare, și de a combina activitatea profesională cu statutul de pensionar, decât pe creșterea vârstei de pensionare.

(5)Prin urmare, în această etapă nu există motive pentru a prezenta o propunere de modificare a vârstei legale de pensionare stabilită la 66 de ani în temeiul articolului 77 din Statutul funcționarilor.

(1)      Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013.

(2)      În mod normal, s-au utilizat date din 2019. Cu toate acestea, atunci când acele date nu erau disponibile, s-au utilizat date din 2018.

(3)      Grupul de lucru pentru articolul 83 este un grup de experți, din care fac parte reprezentanți ai institutelor de statistică ale guvernelor statelor membre și Oficiul de Statistică [ESTAT] al Comisiei.

(4)      A se vedea, de exemplu, cauza F-105/05 Wils/Parlamentul European, punctul 85 și cauza T-439/09 Purvis/Parlamentul European, punctul 45.

(5)      Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind aplicarea anexei XII la Statutul funcționarilor, COM(2018) 829 final.

(6)      Conform articolului 9 din anexa VIII la Statutul funcționarilor, drepturilor de pensie aferente li se aplică o reducere de 3,5 % pentru fiecare an de diferență între vârsta efectivă de pensionare și vârsta de pensionare.

(7) Atunci când datele nu erau disponibile, s-a evaluat legislația națională relevantă, dacă acest lucru a fost posibil.

(8)      Irlanda nu a răspuns consultării scrise lansate în martie 2025. În scopul acestui calcul, vârsta standard de pensionare a funcționarilor publici irlandezi a fost verificată în raport cu sursele oficiale online ale Ministerului irlandez pentru Cheltuieli Publice, Realizarea Planului Național de Dezvoltare și Reformă, https://www.publicservicepensions.gov.ie/en/topic/retirement-ages-in-the-public-service/ .

(9)      Începând cu 2014, pensionarea anticipată în instituțiile UE conduce întotdeauna la o penalizare financiară semnificativă, deoarece drepturile de pensie aferente sunt reduse cu 3,5 % pe an de diferență între vârsta efectivă de pensionare și vârsta standard de pensionare.

(10)      Un tabel de mortalitate prospectiv este un tip de tabel de mortalitate care utilizează mai degrabă ratele prognozate ale mortalității, decât cele actuale sau istorice. Acest tabel este conceput pentru a estima speranța de viață și probabilitățile de supraviețuire pe baza ipotezei că mortalitatea se va schimba în timp, de obicei, ca urmare a progreselor înregistrate în domeniul asistenței medicale, al standardelor de viață și al tehnologiei.

(11)      Articolul 9 din anexa XII la Statutul funcționarilor.

(12)      Trebuie remarcat faptul că, în conformitate cu articolul 52 din Statutul funcționarilor, se poate lucra până la vârsta de 67 de ani (dacă acest lucru este justificat în interesul serviciului) și de 70 de ani (în mod excepțional).

(13) Comisia Europeană și Comitetul pentru protecție socială, Raportul din 2024 privind caracterul adecvat al pensiilor, pagina 60.

(14) Comisia Europeană și Comitetul pentru protecție socială, Raportul din 2024 privind îmbătrânirea populației, pagina 22.

(15) Comisia Europeană și Comitetul pentru protecție socială, Raportul din 2024 privind caracterul adecvat al pensiilor, pagina 61.

(16) Comisia Europeană și Comitetul pentru protecție socială, Raportul din 2024 privind caracterul adecvat al pensiilor, pagina 67.

(17) Comisia Europeană și Comitetul pentru protecție socială, Raportul din 2024 privind caracterul adecvat al pensiilor, pagina 72.