13.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/29


Acțiune introdusă la 10 iunie 2011 — Schwenk Zement/Comisia

(Cauza T-306/11)

2011/C 238/51

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Schwenk Zement KG (Ulm, Germania) (reprezentant: M. Raible, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Anularea Deciziei C(2011) 2367 final a Comisiei din 30 martie 2011 (cazul COMP/39520 — ciment și produse conexe)

obligarea Comisiei, conform articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv: caracterul disproporționat al formei deciziei

Decizia atacată încalcă principiul proporționalității întrucât constituie prima măsură de investigație îndreptată împotriva reclamantei și aceasta era deja dispusă să faciliteze informarea.

Desigur, Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (1) nu impune o raport progresiv între o simplă cerere de informații și o decizie prin care se solicită informații. Însă aceasta nu schimbă cu nimic faptul că la extinderea unei măsuri de investigație trebuie respectat principiul proporționalității.

O cerere de informații în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 este, în raport cu solicitarea de informații prevăzută la articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, instrumentul mai puțin constrângător și, în cazul unei întreprinderi dispuse să faciliteze informarea, la fel de eficient precum solicitarea.

2.

Al doilea motiv: încălcarea articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003

Decizia atacată nu îndeplinește cerințele temeiului juridic al articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003.

Comisia nu semnalează nicio încălcare concretă și informația solicitată prin cererea de informații nu are, în mare parte, nicio legătură cu presupusa încălcare.

Așadar, cererea de informații nu este necesară investigației Comisiei. Prin intermediul informației solicitate nu se poate demonstra încălcarea reglementării în materie de înțelegeri.

3.

Al treilea motiv: caracterul disproporționat al termenului

Termenul de două săptămâni ar fi insuficient pentru reclamantă pentru a răspunde întrebării nr. 11.

În decizia atacată, Comisia a scurtat termenul de răspuns la întrebarea nr. 11 fără nicio motivare de la două luni, prevăzut în proiectul de decizie, la două săptămâni.

Pentru reclamantă ar fi imposibil să răspundă în termenul de două săptămâni. Cu toate acestea, Comisia a refuzat în mod categoric prelungirea termenului.

Ar fi imperativ un termen mai mare având în vedere volumul informației solicitate, dificultatea de a obține informația și situația particulară a reclamantei.

4.

Al patrulea motiv: insuficienta motivare a deciziei atacate

Decizia atacată nu ar fi corespunzător motivată.

Decizia atacată nu permite să se cunoască faptele imputate reclamantei și nici relația dintre informația solicitată și presupusa încălcare.

De asemenea, nu există o motivare suficientă pentru stabilirea termenului în general și pentru scurtarea termenului de răspuns la întrebarea nr. 11 de la cele 2 luni prevăzute în proiectul de decizie la două săptămâni.

5.

Al cincilea motiv: încălcarea dreptului la apărare al reclamantei

Având în vedere presiunea de timp creată de Comisie, se încalcă dreptul la apărare al reclamantei, în special protecția sa împotriva unei posibile autoacuzări.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003 L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).