ISSN 1831-5380
Planul site-ului | Aviz juridic | Cookie-urilor | Întrebări frecvente | Contact | Imprimare

4.2.2. Structura logică a documentelor

Un document tipărit este alcătuit din două elemente: conținutul, adică înșiruirea de caractere asociate structurii lor logice, și prezentarea.

Structura logică a documentelor - 240202-ro.gif

Prezentarea, care aparține domeniului tipografiei, este finalizată de tipograf, în conformitate cu instrucțiunile de design grafic. Cel mai adesea, prezentarea textului original, aranjarea sa în pagină etc. nu corespund prezentării finale a textului compusă de către tipograf. Prin urmare, în cursul pregătirii manuscrisului este adesea inutil, chiar prejudiciabil, să se încerce o apropiere prea mare de prezentarea textului tipărit (de exemplu, despărțirile în silabe nu trebuie făcute manual, întrucât acestea vor trebui eliminate în momentul tratării textului de către tipograf).

Totuși, este imperios ca tipograful să poată recunoaște diferitele părți de text. În acest sens, în momentul creării documentului, se va acorda atenție următoarelor aspecte:

aplicarea unei foi de stiluri;
aplicarea unui marcaj care să respecte un protocol bine definit.

Foi de stiluri

Dacă se dorește ca textul să fie corect interpretat de către tipograf, este esențial să se marcheze corect diferitele niveluri ale textului (titluri, text normal, adnotări etc.).

În acest sens, Word oferă o soluție simplă, dar care trebuie utilizată în mod riguros: stilurile. Fiecare parte componentă a textului se distinge prin aplicarea unui marcaj (stil) diferit:

titluri de nivel diferit (Heading 1, Heading 2 etc.);
text normal, aliniat în ambele sensuri, aliniat la stânga etc. (Normal etc.);
referințe, casete, note de subsol etc.

Fiecărui element trebuie să i se atribuie un stil unic, de preferință pe baza unei structuri logice.

Nu se vor diferenția, de exemplu, titlurile de nivel diferit în mod manual (aldine, italice etc.)!

Dacă fiecare autor ar dispune de libertatea de alegere a stilurilor, s-ar putea ivi dificultăți: fiecare lucrare face obiectul unei procesări specifice, cu numeroase stiluri, ceea ce poate deveni dificil de gestionat. Din acest motiv este recomandabilă, chiar necesară, o standardizare a stilurilor.

În mod ideal, foile de stiluri aplicabile diverselor lucrări ar trebui să aibă o bază comună (o foaie standard). Concomitent, foile de stiluri pot să fie însoțite de șabloane specifice care acoperă o gamă largă de prezentări (prin „șablon specific” se înțelege adaptarea unei foi unice de stiluri la prezentarea tipografică specifică a lucrării care trebuie pregătită).

Utilizarea riguroasă a stilurilor, în special pentru diferențierea titlurilor, prezintă un avantaj suplimentar în Word: permite autorului să creeze în mod automat un cuprins, ceea ce este imposibil atunci când titlurile sunt diferențiate manual.

Protocol de marcaj

O altă tehnică majoră folosită pentru a diferenția elementele textului este aplicarea unui „protocol de marcaj”, și anume indicarea nivelului logic al tuturor elementelor textului (de exemplu, titlul capitolului, al secțiunii; text normal, text indentat; referințe). Un protocol de marcaj trebuie elaborat prin descrierea elementelor menționate, a marcajelor și a prezentării tipografice dorite.

Marcajele au adesea un format de tipul <MARKER>, de exemplu <TCHAP> pentru un marcaj care indică un titlu de capitol. Ele provin din limbajul de marcaj SGML (standard generalised markup language). Din momentul aplicării SGML, s-au înregistrat numeroase progrese, la ora actuală fiind predominant limbajul XML.

Marcajele folosite în aceste protocoale prezintă avantajul că pot fi interpretate direct de programele de editare asistate de calculator (precum și de programele avansate de procesare a textelor), eliminând nevoia de a efectua o finalizare laborioasă a documentelor înainte de tipărire. Aplicarea protocoalelor de marcaj necesită un acord încă din faza de început, în mod ideal din momentul creării lucrării.

În cazul unui document multilingv, este necesară implicarea în acest proces a serviciului de traducere al instituției. Acesta, acționând în calitate de multiplicator de texte care produce versiunile lingvistice dorite, poate procesa textul marcat, concentrându-se astfel asupra conținutului, fără a pierde resursele pentru reproducerea inutilă a unei prezentări. De asemenea, trebuie precizat că un document marcat, care conține un minimum de coduri de formatare, se adaptează mai bine procesării cu ajutorul unor instrumente de tehnologie lingvistică avansată.

Actualizat la: 29.2.2012
Sus
Pagina anterioarăPagina următoare