Oficiul pentru Publicații – Ghid de redactare interinstituțional

1.2.2. Numerotarea actelor

Numerele sunt atribuite de Oficiul pentru Publicații.

Elemente ale numerotării

Numărul unui act conține trei elemente, ordonate după cum urmează:

—

abrevierea pentru domeniu, între paranteze: „(UE)” pentru Uniunea Europeană, „(Euratom)” pentru Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, „(UE, Euratom)” pentru Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, „(PESC)” pentru politica externă și de securitate comună;

—

anul publicării, scris cu patru cifre; și

—

numărul de ordine al documentului, atribuit pornind de la o singură serie, indiferent de domeniu și de tipul de document, format din oricâte cifre sunt necesare:

(domeniu) AAAA/N

Înainte de 1 ianuarie 2015

Numerotarea actelor era neuniformă, variind în funcție de tipul actului. Trimiterile la aceste acte se vor face păstrând numerotarea originală.

Principii generale

(a)

Prescurtarea „nr.” se utilizează numai în cazul în care numărul de ordine precedă anul:

Regulamentul (UE) nr. 16/2010 al Comisiei

Decizia nr. 284/2010/UE a Parlamentului European și a Consiliului

Dacă anul precedă numărul de ordine, nu se utilizează prescurtarea „nr.”:

Decizia 2010/300/UE a Comisiei

(b)

Anul se scrie cu patru cifre (înainte de 1 ianuarie 1999 anul se scria cu două cifre):

Regulamentul (CE) nr. 23/1999 al Comisiei

Decizia 2010/294/UE a Consiliului

Regulamentul (CE) nr. 2820/98 al Consiliului

NB:

Abrevierile utilizate pentru domenii s-au schimbat în timp, pe măsură ce au fost adoptate noi tratate sau modificări la tratate:

—

înainte de 1 noiembrie 1993: abrevierile utilizate erau „CEE”, „CECO”, „Euratom”;

—

începând cu 1 noiembrie 1993 (data intrării în vigoare a Tratatului de la Maastricht): „CEE” devine „CE”. Se adaugă abrevierile „JAI” (pentru justiție și afaceri interne), „PESC” (pentru politica externă și de securitate comună) și „CEM” (pentru convențiile semnate între statele membre);

—

la 24 iulie 2002: Tratatul CECO expiră și abrevierea corespunzătoare nu se mai utilizează;

—

la 1 decembrie 2009: ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, se introduce abrevierea „UE”, iar abrevierea „CE” dispare. Dintre abrevierile create ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană, „PESC” este menținută, spre deosebire de „JAI” și „CEM”, care nu se mai utilizează.

Numerotare

Actele au un număr de ordine atribuit pornind de la una dintre seriile existente, ordinea elementelor fiind determinată de tipul actului.

Regulamente

Acestor acte li se atribuie un număr de tipul: abrevierea (între paranteze), urmată de numărul de ordine și de an:

Regulamentul (UE) nr. 641/2010

Numerotarea regulamentelor a evoluat în timp. Diferitele etape sunt următoarele:

—

din 1952 până la 31 decembrie 1962:

Regulamentul nr. 17

—

de la 1 ianuarie 1963 până la 31 decembrie 1967 [se adaugă referința la tratatul (tratatele) relevant(e), precum și anul]:

Regulamentul nr. 1009/67/CEE

—

de la 1 ianuarie 1968 (se schimbă poziția referinței la tratat):

Regulamentul (CEE) nr. 1470/68

Directive

Pentru directive, anul este urmat de numărul de ordine și de abreviere:

Directiva 2010/24/UE a Consiliului

De la 1 ianuarie 1992 până la 31 decembrie 2014, numărul directivelor este atribuit de Secretariatul General al Consiliului.

Unele directive mai vechi au în titlu un adjectiv ordinal:

Prima directivă 73/239/CEE a Consiliului
(și nu Prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului
sau prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului)

Decizii

Pentru deciziile publicate în seria L I, numărul de ordine este urmat de an și de abreviere:

Decizia nr. 477/2010/UE a Parlamentului European și a Consiliului

Deciziile adoptate printr-o procedură legislativă se numerotează consecutiv, în cadrul aceleiași serii de numere ca regulamentele [Decizia nr. 477/2010/UE a Parlamentului European și a Consiliului, Regulamentul (UE) nr. 478/2010 al Comisiei, Regulamentul (UE) nr. 479/2010 al Comisiei etc.].

Pentru deciziile publicate în seria L II, anul este urmat de numărul de ordine și de abreviere:

Decizia 2010/294/UE a Consiliului

Bugete

Actele de adoptare definitivă a bugetului general, respectiv a bugetelor rectificative, au un număr care se găsește în cuprins și pe pagina de titlu (de exemplu, „2010/117/UE, Euratom”), dar care nu este citat în referințe.

Numerotare dublă

Anumite acte pot avea numerotare dublă:

—

un număr atribuit Oficiul pentru Publicații [de exemplu, „(UE) 2015/299”];

—

un număr atribuit de autor (de exemplu, „BCE/2015/5”, „ATALANTA/4/2015” etc.).

Pentru actele și instrumentele Băncii Centrale Europene, precum și pentru deciziile Comitetului politic și de securitate, numărul atribuit de autor se găsește la sfârșitul titlului, între paranteze:

Decizia (UE) 2015/299 a Băncii Centrale Europene […] (BCE/2015/5)

Decizia (PESC) 2015/711 a Comitetului politic și de securitate […] (ATALANTA/4/2015)

Pentru anumite acte, numărul atribuit de către Oficiul pentru Publicații nu include abrevierea domeniului și se găsește la sfârșitul titlului, între paranteze drepte. Acestea sunt: deciziile diferitelor consilii și comitete create prin acorduri internaționale, actele referitoare la Spațiul Economic European (SEE), acte privind Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) și regulamentele Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU):

Decizia nr. 1/2015 a Comitetului ambasadorilor ACP-UE […] [2015/1909]

Decizia nr. 159/2014 a Comitetului mixt al SEE […] [2015/94]

Decizia nr. 226/17/COL a Autorității AELS de Supraveghere […] [2018/564]

Regulamentul nr. 78 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) […] [2015/145]

Înainte de 1 ianuarie 2015

Actele referitoare la Spațiul Economic European (SEE), actele privind Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) și regulamentele Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) au doar un număr atribuit de autor.

Acte sau texte nenumerotate

Este posibil ca un act sau un text să nu aibă un număr, de exemplu:

—

acordurile internaționale (a se vedea punctul 1.2.3(b) „L II – Acte fără caracter legislativ”) atașate – nu anexate – la o decizie. În limbile engleză și franceză, diferența terminologică atașat/anexat se regăsește în dubletele attached/annexed și, respectiv, joint/annexé. Această diferență se reflectă, în momentul publicării, și printr-o aranjare în pagină specifică tipului de act în discuție: actele atașate sunt acte de sine stătătoare care se publică în același timp cu deciziile care fac referire la acestea, în vreme ce anexele fac parte integrantă dintr-un act);

—

informările referitoare la data intrării în vigoare a unui acord internațional (acestea sunt singurele informări publicate în seria L);

—

rectificările.