Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD): un sprijin valoros, însă contribuția sa la reducerea sărăciei nu este încă determinată

Sinteză

Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD) este succesorul programului european precedent în favoarea celor mai defavorizate persoane (MDP). În cadrul său, sunt puse la dispoziție 3,8 miliarde de euro cu titlu de finanțare din partea UE pentru perioada de programare 2014‑2020. Fondul este pus în aplicare la nivel național prin intermediul unor programe operaționale.

În comparație cu MDP, FEAD a adus două schimbări importante în lupta împotriva sărăciei. În primul rând, fondul oferă atât asistență materială, cât și măsuri de incluziune socială, pe lângă ajutor alimentar. În al doilea rând, gestiunea fondului a trecut, în cadrul Comisiei Europene, din sarcina Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală în sarcina Direcției Generale Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune. Această schimbare de ordin organizatoric în direcția politicii sociale a fost adoptată și de majoritatea autorităților statelor membre.

Cu toate acestea, în pofida schimbărilor respective, Curtea a constatat că FEAD rămâne în esență un program de sprijin alimentar, întrucât 83 % din resursele acestuia sunt alocate ajutorului alimentar. Acest lucru a fost posibil ca urmare a faptului că Regulamentul de bază privind FEAD permite statelor membre să finanțeze sprijin alimentar în aceeași măsură ca și în cadrul programului precedent MDP. Doar patru state membre au ales să își concentreze programele pe măsuri de incluziune socială specifice, acestea din urmă reprezentând 2,5 % din fond.

Termenul „cele mai defavorizate persoane” rămâne unul generic, lăsându-se așadar la latitudinea statelor membre să definească persoanele care sunt expuse cel mai mult la sărăcie și către care sprijinul din partea FEAD ar trebui direcționat prin intermediul programelor lor operaționale naționale. Jumătate din numărul statelor membre evaluate de Curte nu direcționează ajutorul către un grup vulnerabil specific sau către o situație specifică de sărăcie. Or, dacă se urmărește ca FEAD să aducă o valoare adăugată europeană pe lângă alte programe de sprijin, acesta trebuie orientat către cei care au cel mai mult nevoie de acest sprijin sau înspre formele cele mai grave de sărăcie.

Statele membre au trebuit să adopte o diversitate de măsuri de incluziune socială pentru a veni în completarea sprijinului material și Curtea a constatat că există o gamă largă de astfel de măsuri, de la difuzarea de broșuri informative până la sprijin individual personalizat. Doar câteva state membre monitorizează rezultatele obținute de aceste măsuri. În consecință, contribuția lor la atenuarea celor mai grave forme de sărăcie nu a putut fi stabilită.

Cele patru state membre care și-au concentrat programele pe măsuri de incluziune socială specifice și nu pe ajutor alimentar sau pe asistență materială au procedat la o monitorizare mai detaliată, datorită necesității de a asigura o mai bună direcționare conform Regulamentului de bază privind FEAD. Nu există însă probe suficiente care să confirme că aceste măsuri au fost complementare altor măsuri similare sprijinite prin Fondul social european (FSE).

Pentru următoarea perioadă de programare de după 2020, Comisia a propus integrarea FEAD în noul Fond social european Plus (FSE+), acesta din urmă conținând obiective specifice privind combaterea deprivării materiale.

Per ansamblu, Curtea consideră că FEAD este un instrument relevant, care a asigurat furnizarea de sprijin alimentar și material pentru persoanele care au cea mai mare nevoie de acesta, venind în completarea altor inițiative ale statelor membre și private, dar nu neapărat a altor inițiative ale UE. FEAD este un fond binevenit și pentru cei care se ocupă de persoanele cele mai defavorizate. Cu toate acestea, contribuția fondului la atenuarea sărăciei nu a fost stabilită. Curtea formulează recomandări care țin seama de propunerile Comisiei pentru perioada de programare 2021‑2027 și care vizează:

1. o mai bună direcționare a ajutorului;
2. garantarea unor măsuri de incluziune socială pentru destinatarii asistenței materiale de bază;
3. îmbunătățirea modului în care se evaluează incluziunea socială a destinatarilor finali ai sprijinului din partea FEAD.

Introducere

În pofida prosperității de ansamblu a Uniunii Europene (UE), nivelul de sărăcie este în continuare unul ridicat în UE. Strategia Europa 2020 este agenda UE pentru creștere economică și locuri de muncă pentru deceniul în curs. Reducerea sărăciei este o componentă-cheie de politică în cadrul acestei strategii: ea stabilește ținta de „a se reduce cu cel puțin 20 de milioane numărul persoanelor amenințate de sărăcie sau de excluziune socială” până în 2020, în comparație cu anul 2008. În 2017, 113 milioane de persoane, adică 22,5 % din populația UE, erau în continuare expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială¹. În 2008, la momentul la care UE și-a definit obiectivul principal, numărul acestor persoane era de 116 milioane. Riscul este mai ridicat pentru grupuri specifice, cum ar fi copiii sau persoanele în vârstă.

Începând cu anii 1980, UE a stabilit programe menite să sprijine persoanele cele mai defavorizate, mai întâi programul european pentru cele mai defavorizate persoane (MDP) și, din 2014, Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD), care constituie subiectul prezentului raport de audit.

MDP – programul precedent

În 1987, Consiliul a creat programul MDP, în cadrul căruia erau puse la dispoziție stocuri de intervenție publică de produse agricole către statele membre care doreau să le utilizeze ca ajutor alimentar în favoarea celor mai defavorizate persoane din rândul populațiilor lor. MDP, care era gestionat de Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală din cadrul Comisiei Europene (DG AGRI), a devenit o sursă importantă de sprijin pentru organizațiile care furnizează alimente persoanelor defavorizate. În 2010, peste 18 milioane de persoane din UE au beneficiat de acest program. MDP a devenit însă un subiect de dispută juridică între statele membre.

Programul MDP evoluase treptat într-o schemă de sprijin financiar pentru achiziția și furnizarea de alimente către persoanele cele mai defavorizate. În 2008, Germania a contestat abordarea Comisiei, susținând că MDP nu mai ținea de politica agricolă comună, ci de politici sociale, care intră în sfera de competență a statelor membre. Suedia a susținut poziția Germaniei în ceea ce privește această sesizare, însă Franța, Italia, Spania și Polonia s-au poziționat de partea Comisiei. În urma unor negocieri politice desfășurate la nivelul Consiliului, statele membre au ajuns la un compromis prin crearea unui fond nou, FEAD, în afara cadrului politicii agricole comune, care înlocuiește MDP pentru perioada de programare ulterioară. Programul MDP a continuat să funcționeze pentru o perioadă tranzitorie care s-a încheiat la 31 decembrie 2013 (pentru a permite organizațiilor de caritate din statele membre să se adapteze la situația nouă).

Curtea a auditat programul MDP în 2008² și a recomandat, printre altele, următoarele:

• programul să fie integrat în cadrul de politici sociale al statelor membre;
• să se elaboreze obiective precise, măsurabile, realizabile, relevante și determinate în timp și să se stabilească, de asemenea, indicatori de performanță relevanți pentru monitorizarea îndeplinirii obiectivelor programului.

FEAD – o nouă abordare pentru sprijinirea celor mai defavorizate persoane

În 2014, FEAD a înlocuit programul MDP. Scopul său era de a aduce o abordare nouă în ceea ce privește ajutorul care este furnizat persoanelor defavorizate și de a pune în aplicare recomandările Curții. Ca atare, fondul urmărea să nu fie numai un program de ajutor alimentar, ci să ofere și asistență materială în combinație cu măsuri de incluziune socială personalizate pentru a ajuta persoanele în cauză să depășească situația de sărăcie sau să nu mai fie expuse acestui risc. Acest lucru este reflectat în obiectivele FEAD (a se vedea caseta 1):

Fondul a fost creat nu numai pentru a furniza sprijin alimentar și asistență materială de bază celor mai defavorizate persoane și pentru a direcționa sprijinul material către situațiile cele mai nevoiașe, ci și pentru a scoate – acolo unde este posibil – persoanele în cauză din situația de sărăcie și a le îndruma către alte programe de sprijin ale UE sau naționale (a se vedea figura 1).

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Ca parte a acestei noi abordări, Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune (DG EMPL) a preluat gestiunea FEAD. Finanțarea din partea UE se ridică la 3,8 miliarde de euro, la care se adaugă contribuțiile statelor membre, ajungându-se la o finanțare în cuantum total de 4,5 miliarde de euro, pentru perioada de programare 2014‑2020.

Două tipuri de programe operaționale pentru punerea în aplicare a FEAD

În vederea punerii în aplicare a FEAD, statele membre puteau alege între două tipuri distincte de programe operaționale sau puteau opta pentru ambele tipuri de programe:

• Programele operaționale de „tipul I” furnizează ajutor alimentar și sprijin material, cum ar fi distribuția de pachete alimentare, sprijinirea organizațiilor care oferă mese calde persoanelor fără adăpost, distribuția de saci de dormit și de truse de igienă sau sprijinirea furnizării de mese de prânz în școli copiilor afectați de sărăcie ori acordarea de sprijin familiilor lor.
• În plus, aceste programe ar trebui să ofere măsuri auxiliare menite să atenueze excluziunea socială a celor mai defavorizate persoane. Acestea pot include măsuri precum consiliere cu privire la igiena personală sau cursuri de gătit, dar pot consta și în informare cu privire la programele de sprijin social disponibile la nivel național.
• Programele operaționale de „tipul II” nu furnizează niciun fel de ajutor alimentar sau de sprijin material. Ele cuprind măsuri care vizează incluziunea socială a unor categorii de populație clar definite din rândul celor mai defavorizate persoane. Astfel de măsuri ar trebui să fie clar corelate cu politici naționale în materie de incluziune socială și pot varia de la activități de consiliere similare celor disponibile prin măsurile auxiliare din cadrul programelor operaționale de tipul I la activități de incluziune socială similare măsurilor disponibile în cadrul FSE.

24 de state membre au optat pentru programe operaționale de tipul I, în timp ce 4 au optat pentru cele de tipul II. Niciun stat membru nu s-a prevalat de posibilitatea de a avea ambele tipuri de programe (a se vedea figura 2).

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, figură elaborată cu ajutorul site-ului mapchart.net.

O programare similară cu cea pentru fondurile ESI

FEAD este pus în aplicare pe o bază multianuală, cadrul financiar multianual curent acoperind perioada 2014‑2020. În mod asemănător cu fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI), cum este FSE, programele operaționale (PO) înaintate de statele membre trebuie aprobate de Comisie.

Statele membre desemnează o autoritate de management, care este responsabilă de gestiunea programului, atât din punctul de vedere al bunei gestiuni financiare, cât și din cel al conformității cu Regulamentul de bază privind FEAD. La rândul ei, autoritatea de management desemnează una sau mai multe organizații partenere, fie organisme publice, fie organizații fără scop lucrativ care furnizează ajutor alimentar și/sau asistență materială de bază. Organizațiile partenere își desfășoară activitatea în strânsă colaborare cu beneficiarii FEAD, de exemplu cu organizații de caritate care administrează cantine sociale sau care furnizează mese calde persoanelor fără adăpost.

FSE+, o nouă direcție pentru FEAD

La 30 mai 2018, Comisia Europeană a publicat o propunere de regulament privind Fondul social european Plus (FSE+), care ar trebui să faciliteze tranziția dinspre activități de incluziune socială sprijinite prin intermediul FEAD către măsuri active. Pentru următorul cadru financiar multianual (CFM), Comisia propune fuzionarea FEAD în cadrul FSE+.

În temeiul acestei propuneri, vor exista două obiective specifice pentru FSE+ legate de combaterea deprivării materiale: (i) un obiectiv specific care constă în promovarea integrării sociale a persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, inclusiv a persoanelor celor mai defavorizate și a copiilor, și (ii) un obiectiv specific care constă în reducerea deprivării materiale prin furnizarea de ajutor alimentar și/sau asistență materială de bază persoanelor celor mai defavorizate, inclusiv prin măsuri auxiliare. De asemenea, propunerea prevedea că măsurile auxiliare respective nu vor mai fi obligatorii, spre deosebire de situația din prezent în cadrul FEAD.

Sfera și abordarea auditului

Curtea a decis să efectueze acest audit în timp util pentru dezbaterile cu privire la regulamentul care va înlocui regulamentul actual privind FEAD cu regulamentul privind FSE+ propus și care va intra în vigoare pentru perioada de programare 2021‑2027.

Curtea a evaluat dacă FEAD a fost astfel conceput încât să reprezinte un instrument eficace pentru a reduce sărăcia și pentru a contribui la incluziunea socială a persoanelor celor mai defavorizate. Pentru a răspunde la această întrebare globală de audit, Curtea a examinat dacă:

• modul în care FEAD a fost conceput era în mod substanțial diferit de fostul MDP din punctul de vedere al reducerii sărăciei și al contribuției la incluziunea socială a celor mai defavorizate persoane;
• programarea FEAD în statele membre a direcționat ajutorul astfel încât FEAD să devină un instrument eficace;
• contribuția măsurilor privind incluziunea socială, elementul inovator al FEAD, putea fi măsurată.

Abordarea auditului a inclus analiza documentației legate de politică și de programare atât de la nivelul Comisiei, cât și de la nivelul statelor membre. În ceea ce privește statele membre, Curtea a examinat nouă programe operaționale din cadrul FEAD⁴, precum și documente de la baza acestora. Statele membre au fost selectate de Curte în funcție de criterii precum alocările financiare, tipul de programe operaționale, I sau II, pentru care acestea optaseră, precum și obținerea unui echilibru în ceea ce privește acoperirea geografică în UE (a se vedea figura 3). Auditul Curții nu a acoperit și modul în care fondul a fost pus în aplicare în statele membre.

Curtea a evaluat cadrul instituit la nivelul Comisiei pentru monitorizare și evaluare pe baza unei examinări a documentației relevante și a consultat evaluarea la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a FEAD⁵.

Sursa:Curtea de Conturi Europeană, figură elaborată cu ajutorul site-ului mapchart.net.

Curtea a efectuat un sondaj în rândul celor 28 de autorități de management responsabile de FEAD, la care au răspuns 27 dintre aceste autorități⁶. Sondajul avea ca scop obținerea de informații referitor la: tipul de program operațional selectat, abordarea aleasă pentru direcționarea sprijinului către categoriile de populație vizate de programul operațional, numărul și tipul organizațiilor partenere și procesul de selecție a acestora, precum și mecanismele de monitorizare stabilite pentru programul operațional (pentru mai multe detalii legate de rezultatele sondajului, a se vedea anexa I).

Observații

FEAD – un instrument de politică binevenit în vederea combaterii sărăciei

La fel ca fostul MDP, FEAD finanțează în principal sprijin alimentar

Dintre cele 24 de state membre care au optat pentru programe operaționale de tipul I, 10 furnizează exclusiv ajutor alimentar și 1 stat furnizează doar sprijin material. Celelalte state membre furnizează atât ajutor alimentar, cât și asistență materială.

Per ansamblu, programele operaționale de tipul I reprezintă 97,5 % din bugetul total al FEAD. Sprijinul alimentar constituie doar 83,5 % din bugetul total al FEAD și 90 % din acest ajutor alimentar a fost distribuit în cinci state membre: Franța, Italia, Polonia, România și Spania (a se vedea figura 4).

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza evaluării la jumătatea perioadei.

Sprijinul sub formă de asistență materială constituie 14 % din bugetul total al FEAD, fiind utilizat în principal în Grecia, Cipru, Luxemburg și Austria. Asistența materială este în principal direcționată către gospodăriile cu copii aflați în întreținere care trăiesc în sărăcie și include articole precum îmbrăcăminte pentru nou-născuți și produse de igienă personală.

Rezultatele sondajului Curții au confirmat accentul care continuă să fie pus pe sprijinul alimentar. La întrebarea adresată de Curte statelor membre referitoare la modul în care acestea și-au stabilit bugetele în temeiul Regulamentului privind FEAD, 13 au răspuns că bugetele lor erau fundamentate în mod direct pe volumul cheltuielilor din cadrul fostului MDP. Alte 11 state membre și-au stabilit bugetele pe baza numărului de destinatari finali (preconizați) și 12 s-au sprijinit pe consultările cu organizațiile partenere. Niciun stat membru nu a răspuns că și-ar fi stabilit bugetul pentru FEAD cu intenția de a veni în completarea programelor aferente FSE, fondul care reprezintă factorul motrice cel mai important al UE pentru incluziunea socială (a se vedea figura 5).

Sursa: Răspunsurile la întrebarea 6 din chestionarul transmis de Curte autorităților de management.

FEAD a ținut seama de o recomandare anterioară a Curții privind politica socială

Începând cu 2014, DG EMPL este responsabilă de punerea în aplicare a FEAD. Spre deosebire de MDP, autoritățile de management din statele membre sunt în cea mai mare parte administrații naționale responsabile de politici de incluziune socială. Doar una dintre autoritățile de management responsabile de FEAD fusese responsabilă și de punerea în aplicare a fostului program MDP, în timp ce 17 autorități de management din 27 sunt instituții în sarcina cărora este inclusă și punerea în aplicare a FSE (a se vedea figura 6). Trecerea către organisme care răspund de incluziunea socială reflectă una dintre recomandările formulate de Curte în urma auditului acesteia din 2008 referitor la MDP.

Sursa: Răspunsurile la întrebarea 1 din chestionarul transmis de Curte autorităților de management.

FEAD este un fond binevenit pentru cei care se ocupă de persoanele cele mai defavorizate

În răspunsurile lor la chestionarul Curții, 11 autorități de management au declarat că obiectivul programului lor operațional era de a continua operațiunile din cadrul MDP și 16 autorități de management vedeau în FEAD un instrument cu ajutorul căruia să se pună în aplicare o nouă abordare pentru sprijinirea persoanelor defavorizate. Două treimi din numărul total al autorităților de management au răspuns că programul FEAD viza să ajungă la categorii de populație care nu erau acoperite de programe naționale sau regionale și nici de alte fonduri ale UE (a se vedea figura 7).

Sursa: Răspunsurile la întrebarea 3 din chestionarul transmis de Curte autorităților de management.

În plus, rezultatele sondajului Curții au confirmat că 23 din 27 de autorități de management considerau că FEAD era fie foarte important, fie important pentru sprijinirea celor mai defavorizate persoane, în comparație cu alte programe naționale sau cu inițiative private existente în țările respective. Doar două autorități consideră că FEAD nu este un fond important (a se vedea figura 8).

Sursa: Răspunsurile la întrebarea 35 din chestionarul transmis de Curte autorităților de management.

Nu se cunoaște importanța relativă a FEAD

Comisia nu dispune de date care să demonstreze importanța relativă a FEAD în raport cu sprijinul global acordat persoanelor defavorizate în UE. Nu există la nivelul UE date comparabile între țări cu privire la sprijinul global acordat persoanelor defavorizate. Majoritatea statelor membre care au răspuns la chestionarul Curții nu au fost în măsură să furnizeze ponderea pe care finanțarea din partea FEAD o reprezintă din sprijinul total, care include donații financiare și materiale și contravaloarea în bani a muncii voluntare implicate. Tabelul 1 indică datele provenite de la șase state membre care au fost în măsură să furnizeze o estimare a importanței relative a FEAD.

Sursa: Răspunsurile la întrebarea 36 din chestionarul transmis de Curte autorităților de management.

Pentru a obține un indiciu cu privire la importanța relativă a FEAD, Curtea a solicitat informații în acest sens din partea Federației Europene a Băncilor de Alimente (FEBA). În 12 state membre, membrii acestei federații furnizează alimente organizațiilor de caritate și cu ajutorul finanțării puse la dispoziție prin FEAD. Pe baza cifrelor primite, Curtea estimează că FEAD finanțează o treime din alimentele furnizate de băncile de alimente respective. FEBA a subliniat că FEAD le permite să planifice redistribuirea anumitor alimente, cum ar fi laptele pentru nou-născuți. În acest mod, băncile de alimente sunt mai puțin dependente de fluxul neregulat de donații (pentru mai multe informații cu privire la FEBA în cadrul FEAD, a se vedea anexa II).

Direcționarea sprijinului din partea FEAD este esențială, însă nu este întotdeauna stabilită la nivel de program

Cadrul aferent FEAD oferă flexibilitate statelor membre în definirea „celor mai defavorizate persoane”

Regulamentul de bază privind FEAD prevede că statele membre sau organizațiile partenere sunt cele care pot defini cine sunt considerate drept „cele mai defavorizate persoane” (a se vedea caseta 2).

Direcționarea sprijinului este esențială, având în vedere resursele bugetare limitate

Dacă FEAD ar fi singura sursă de fonduri care abordează problema sărăciei în UE, resursele ar fi foarte limitate (a se vedea caseta 3).

Cu toate acestea, nu se așteaptă ca FEAD să ducă la eradicarea sărăciei în UE pe cont propriu. FEAD ar trebui să fie complementar altor programe de sprijin regionale și naționale, inițiativelor private și altor fonduri ale UE, precum FSE. Or, dacă se urmărește ca FEAD să aducă un plus de valoare alături de alte programe de sprijin, acesta trebuie orientat către persoanele care au cel mai mult nevoie de el sau înspre formele cele mai grave de sărăcie.

Autoritățile de management trebuie să se sprijine pe o multitudine de actori pentru a furniza sprijin celor mai defavorizate persoane. Acest lucru se poate dovedi dificil de realizat, dat fiind numărul mare de organizații implicate. Deși existența unor rețele mari de organizații partenere ar putea asigura un răspuns mai bun la nevoile locale, ea poate face în același timp ca procesul de coordonare să devină mai dificil. Datele obținute în urma sondajului Curții arată că aproximativ 5 700 de organizații partenere sunt implicate în organizarea ajutorului și alți 14 000 de beneficiari furnizează ajutorul respectiv (a se vedea anexa I). Dată fiind această situație, statele membre pot fie să direcționeze ajutorul la nivelul programelor operaționale, fie să lase direcționarea acestuia către persoanele care au cel mai mult nevoie de el la discreția organizațiilor partenere. În ambele cazuri, asigurarea direcționării sprijinului către persoanele cele mai nevoiașe este esențială pentru garantarea eficacității fondului.

Doar jumătate din statele membre examinate direcționează ajutorul la nivel de program operațional

Curtea a identificat, în urma examinării a opt programe operaționale de tipul I, că patru programe sunt axate într-adevăr pe categorii de populație specifice. Un stat membru nu numai că a stabilit o populație-țintă, dar a definit și măsurile și tipurile de sprijin alimentar pentru populația respectivă (a se vedea caseta 4). Această abordare vine în sprijinul unei utilizări adecvate a finanțării limitate din partea FEAD și garantează furnizarea ajutorului către cei care au cel mai mult nevoie de el.

Pe baza chestionarului său, Curtea a constatat, de asemenea, că peste jumătate din statele membre corelează primirea ajutorului din partea FEAD de condiția de a fi eligibil pentru diverse forme de asistență socială (a se vedea figura 9). Acest lucru înseamnă că finanțarea din partea FEAD va fi concentrată pe grupuri definite de persoane, așadar o formă de direcționare care sporește în mod potențial impactul FEAD și facilitează monitorizarea.

Sursa: Răspunsurile la întrebarea 21 din chestionarul transmis de Curte autorităților de management.

În cazurile în care statele membre definesc norme mai stricte privind accesul la sprijin, listele de eligibilitate sunt, în cea mai mare parte, stabilite de organisme publice (naționale, regionale sau locale) și într-o mai mică măsură de organizații partenere și de beneficiari (a se vedea figura 10).

Sursa: Răspunsurile la întrebarea 22 din chestionarul transmis de Curte autorităților de management.

De asemenea, Curtea a constatat că, în unele state membre, definiția privind cele mai defavorizate persoane este formulată în termeni foarte largi în programele lor operaționale. În consecință, sprijinul din partea FEAD devine accesibil pentru o gamă largă de destinatari finali. Acest lucru se întâmplă cu preponderență în statele membre care abordează sprijinul alimentar prin intermediul FEAD ca o continuare a MDP (în Belgia, Spania, Franța și Polonia).

Aceste patru state membre nu vizează categorii specifice ale populației în programele lor operaționale, deși acestea din urmă conțin o analiză adecvată a situației privind sărăcia la nivel național. Aceasta înseamnă că uneori sarcina de a selecta destinatarii finali le revine organizațiilor partenere sau beneficiarilor care furnizează ajutorul, cu riscul ca persoanele care au cel mai mult nevoie de acesta să nu beneficieze de el.

Comisia nu cunoaște dacă măsurile auxiliare din cadrul programelor operaționale de tipul I au fost eficace sau complementare

Măsurile auxiliare din cadrul programelor operaționale de tipul I sunt obligatorii, însă sunt definite în termeni vagi

Măsurile auxiliare constituie principalul element inovator al FEAD în comparație cu fostul MDP, în concordanță cu obiectivul de combatere a excluziunii sociale. Aceste măsuri vizează sprijinirea integrării sociale a destinatarilor finali ai FEAD și sunt obligatorii în cadrul programelor de tipul I. Ele sunt puse în aplicare pe lângă distribuirea de alimente și/sau asistența materială de bază, cu scopul de a atenua excluziunea socială și/sau de a rezolva urgențele sociale, într-o manieră mai autonomizantă și mai sustenabilă, de exemplu orientări cu privire la un regim alimentar echilibrat și sfaturi de gestionare a bugetului gospodăriei.

Curtea a observat că măsurile auxiliare sunt adesea definite doar în termeni vagi în programele operaționale. În cinci dintre cele opt cazuri examinate de Curte, nu a fost posibil să se identifice, din rapoartele anuale de implementare, nici numărul diferitelor măsuri care trebuiau implementate, nici numărul destinatarilor finali⁷. În plus, în patru cazuri, natura măsurilor auxiliare nu era clar specificată⁸ în programul operațional. Acest lucru era valabil, în special, în cazul a două programe pe care Curtea le-a analizat, în care măsurile auxiliare nu erau finanțate de FEAD⁹, ci din fonduri naționale, o opțiune prevăzută de Regulamentul de bază privind FEAD. În aceste cazuri, nivelul informațiilor cuprinse în program era și mai limitat¹⁰.

În chestionarul său, Curtea a formulat o întrebare pentru a afla ce fel de măsuri auxiliare erau puse în aplicare în statele membre (a se vedea figura 11). Majoritatea statelor membre utilizează FEAD pentru a redirecționa destinatarii finali către asistența oferită de serviciile lor sociale naționale competente sau pentru a furniza măsuri legate de alimente și de nutriție.

Sursa: Răspunsurile la întrebarea 11 din chestionarul transmis de Curte autorităților de management.

Potrivit evaluării la jumătatea perioadei, s-a constatat că măsurile auxiliare erau foarte relevante întrucât cauzele profunde ale sărăciei nu pot fi rezolvate doar prin sprijin alimentar sau prin asistență materială (a se vedea figura 12). Furnizarea tocmai a acestor măsuri dă sensul FEAD de „program pentru oameni”, și nu de un simplu „program de ajutor alimentar”.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza rezultatelor consultării publice deschise.

În plus, evaluarea la jumătatea perioadei indică o corelație clară între furnizarea de măsuri auxiliare și satisfacția globală a destinatarilor finali cu privire la program. Evaluarea concluzionează că „în statele membre în care măsurile auxiliare sunt puse în aplicare la scară mai mică, gradul de satisfacție globală cu privire la sprijinul din partea FEAD este oarecum mai mic, fapt care sugerează, la rândul său, rolul deloc neglijabil pe care îl au măsurile auxiliare atunci când vine vorba de eficacitatea FEAD”.

Deși constituie elementul inovator al FEAD, măsurile auxiliare puse în aplicare în statele membre nu pot fi comparate din cauza diversității lor. Din acest motiv, Comisia nu a definit niciun indicator comun referitor la furnizarea acestor măsuri și nici indicatori care să măsoare rezultatul lor.

Există însă exemple individuale în care punerea în aplicare a unor măsuri auxiliare este evaluată mai detaliat în raportul anual de implementare, de exemplu, în Spania sau în Polonia (a se vedea caseta 5). În cazuri precum cel al Slovaciei, autoritatea de management a efectuat vizite neanunțate pentru a verifica modul în care astfel de măsuri sunt puse în aplicare, însă acest lucru nu este menționat în niciunul dintre rapoartele anuale de implementare transmise Comisiei.

Complementaritatea cu FSE – sunt necesare mai multe eforturi în acest sens

FEAD furnizează celor mai defavorizate persoane sprijin pentru nevoile de bază și pentru incluziune socială. Potrivit evaluării la jumătatea perioadei, FEAD acordă sprijin unor grupuri-țintă care altfel nu ar fi acoperite de măsuri locale sau naționale și oferă asistență care altfel nu ar fi acordată.

FSE este axat pe grupuri care sunt mai aproape de piața muncii și acordă un sprijin mai focalizat pentru incluziune socioeconomică activă. Evaluarea la jumătatea perioadei subliniază nevoia de a se îmbunătăți și mai mult sinergiile dintre FEAD și FSE, „cu scopul de a ajuta destinatarii finali, în special pe cei de vârstă activă, să reducă din distanța la care se situează în raport cu piața muncii”.

Curtea nu a fost în măsură să determine cât de bine se completau reciproc FEAD și alte programe de sprijin, fie programe naționale, fie FSE. De exemplu, în cazul Franței, evaluarea ex ante critica lipsa de informații cu privire la interacțiunea dintre FEAD și măsurile aferente FSE¹¹. Rezultatele chestionarului Curții indică de asemenea o complementaritate redusă între FEAD și măsurile din cadrul FSE, întrucât puține state membre au declarat că integraseră persoane din FEAD în acțiuni ale FSE (a se vedea figura 13). Cifrele sunt și mai mici atunci când vine vorba de monitorizare, referitor la care 21 de respondenți au declarat că nu monitorizează deloc complementaritatea.

Sursa: Răspunsurile la întrebările 23 și 24 din chestionarul transmis de Curte autorităților de management.

Cele două state membre care au răspuns, la chestionarul Curții, că avea loc o monitorizare a datelor cuantificate privind numărul de destinatari finali ai FEAD care erau integrați în operațiuni aferente FSE au fost Estonia și Bulgaria. Ambele au declarat că integraseră destinatari finali ai FEAD în măsuri aferente FSE (a se vedea caseta 6).

Caseta 6

Bune practici în Estonia și Bulgaria – exemple de date disponibile cu privire la activitățile din cadrul FSE

Sursa: Răspunsurile la întrebarea 26 din chestionarul transmis de Curte autorităților de management.

Raportarea cu privire la măsurile auxiliare s-a îmbunătățit, însă contribuția acestor măsuri la atenuarea sărăciei nu a fost stabilită

Comisia și-a îmbunătățit schimbul de informații privind măsurile legate de incluziunea socială, în special cu privire la măsurile auxiliare pentru programele operaționale de tipul I. Un exemplu în acest sens constă în organizarea de către Comisie a unor reuniuni în cadrul rețelei FEAD, una dintre aceste reuniuni având ca tematică specifică măsurile auxiliare. Astfel de seminare oferă autorităților de management și organizațiilor implicate în punerea în aplicare a fondului oportunitatea de a face schimb de experiență și de bune practici. De asemenea, Comisia organizează în mod regulat seminare pe tema FEAD, în cadrul cărora sunt discutate diferite aspecte cu autoritățile de management.

În plus, în urma unui audit desfășurat de Serviciul de Audit Intern al Comisiei cu privire la FEAD, Comisia a introdus totodată unele îmbunătățiri în ceea ce privește raportarea cu privire la măsurile auxiliare în rapoartele anuale de implementare naționale. Aceste informații sunt însă, de regulă, de natură descriptivă și nu pot fi agregate.

În pofida acestor eforturi de a îmbunătăți raportarea, situația privind măsurile auxiliare rămâne inegală per ansamblul statelor membre. Atât timp cât nu este obligatoriu să se definească valori de referință sau valori-țintă și informațiile, dacă sunt disponibile, continuă să fie, în esență, de natură calitativă, monitorizarea impactului acestor măsuri din punctul de vedere al atenuării sărăciei este imposibil de realizat.

Examinând eficacitatea fondului, evaluarea la jumătatea perioadei considera că furnizarea și monitorizarea măsurilor auxiliare sunt un domeniu în care potențialul FEAD ar putea să fie și mai mult valorificat. Nevoia de a consolida măsurile auxiliare a fost adusă în discuție și de un raport publicat de o organizație parteneră din Spania, pe baza unor cercetări efectuate împreună cu destinatari finali și cu autorități publice¹².

Programele operaționale de tipul II – o abordare mai focalizată pe incluziunea socială, însă modul în care se asigură o punte de trecere către FSE nu este întotdeauna determinat

Programele operaționale de tipul II necesită stabilirea unor ținte precise

Programele operaționale de tipul II urmează o abordare care diferă în mod substanțial de cea aplicată de programele de tipul I. Cele de tipul II vizează în mod direct incluziunea socială a celor mai defavorizate persoane. Cele patru state membre care au optat pentru acest tip de programe sunt Danemarca, Germania, Țările de Jos și Suedia. Împreună, ele au alocat în acest scop 2,5 % din bugetul total al FEAD, din acest procent o pondere de 80 % corespunzând Germaniei. În cadrul programelor de tipul II, există obligația de a se stabili obiective specifice și de a se identifica secțiunea din cadrul populației defavorizate care este vizată (a se vedea caseta 7).

În procesul de programare a programelor operaționale de tipul II, statele membre au obligația, astfel cum este prevăzut în Regulamentul de bază privind FEAD, să specifice rezultatele scontate pentru obiectivele specifice și indicatorii aferenți de realizare și de rezultat, cu o valoare de bază și o valoare-țintă. Datorită acestui cadru de monitorizare mai strict, măsurarea rezultatelor obținute de FEAD este mai ușor de realizat decât în cazul programelor de tipul I (a se vedea caseta 8).

În Germania, FEAD poate fi utilizat în scopul stabilizării situației celor mai defavorizate grupuri de persoane care nu ajung să beneficieze de ajutorul oferit de serviciile sociale la nivel local. Sfera de operare a FEAD se situează în domeniul ofertei de asistență care poate fi accesată cu ușurință de către grupurile-țintă. În acest sens, FEAD poate, în anumite cazuri, constitui o oportunitate prin care se poate acorda sprijin din partea unor măsuri standard existente. Obiectivul general este de a utiliza FEAD ca o „punte” către alte scheme de sprijin.

Conform evaluării la jumătatea perioadei, aproximativ 23 000 de persoane au beneficiat de sprijinul FEAD în 2016, primul an de implementare a acestuia, în cadrul programelor operaționale de tipul II (21 660 în Germania). FEAD se afla „în general, pe calea cea bună” în ceea ce privește atingerea nivelurilor-țintă ale unor indicatori de realizare specifici. Mai mult, programele de incluziune socială au fost considerate foarte importante, întrucât ajutorul alimentar și asistența materială nu sunt suficiente pentru a combate sărăcia în mod eficace pe termen lung.

Sprijinul este direcționat într-un mod mai precis, în schimb, sinergia cu FSE nu este întotdeauna stabilită

În chestionarul Curții, statele membre care au optat pentru programe de tipul II au trebuit să răspundă la întrebarea dacă integraseră persoane beneficiare de sprijinul FEAD în măsuri din programele lor specifice FSE, având în vedere așa-numita „funcție de punte” pe care FEAD ar trebui să o aibă în trecerea către aceste măsuri din cadrul FSE. Două state membre au răspuns că au realizat acest lucru¹³. Cu toate acestea, la întrebarea următoare a Curții pentru a afla dacă, în plus, acestea monitorizează date cantitative în legătură cu această funcție de „punte”, doar un stat membru¹⁴ a răspuns afirmativ.

Concluzii și recomandări

În cadrul acestui audit, Curtea a evaluat dacă FEAD a fost astfel conceput încât să reprezinte un instrument eficace în ceea ce privește atenuarea sărăciei și în ceea ce privește contribuția sa la incluziunea socială a celor mai defavorizate persoane din UE. Curtea concluzionează că, pe lângă ajutorul alimentar care vizează atenuarea sărăciei, elementele inovatoare de politică socială ale FEAD oferă statelor membre posibilități de promovare a incluziunii sociale. Cu toate acestea, din cauza limitărilor care afectează monitorizarea fondului, contribuția acestuia la reducerea sărăciei nu a fost stabilită.

Curtea a constatat că, în pofida obiectivului său general constând în incluziunea socială a celor mai defavorizate persoane, FEAD rămâne în esență un program de sprijin alimentar: 83 % din bugetul FEAD este alocat sprijinului alimentar. Aceasta se întâmplă din cauza faptului că modul în care FEAD a fost conceput permite statelor membre să continue să ofere sprijin alimentar acolo unde îl consideră adecvat, astfel cum au procedat și în cazul MDP. Cu toate acestea, FEAD este foarte apreciat de către părțile interesate care se ocupă de cele mai defavorizate persoane (a se vedea punctele 19-27).

În termeni financiari, FEAD este un fond relativ mic. Ajutorul este furnizat destinatarilor finali prin intermediul unei multitudini de diferiți actori. Curtea a constatat că programarea FEAD în statele membre variază în mod considerabil din punctul de vedere al direcționării ajutorului. Jumătate din numărul statelor membre examinate de Curte au urmat o abordare solidă în materie de direcționare la nivel de program, axându-se pe formele cele mai grave de sărăcie, ceea ce ar trebui să permită o utilizare mai eficace a fondului. Cealaltă jumătate a optat să nu direcționeze ajutorul în mod specific în cadrul programelor operaționale. Direcționarea ajutorului către un grup vulnerabil anume este lăsată la discreția organizațiilor partenere, cu riscul aferent de a se produce un efect de dispersie a finanțării limitate (a se vedea punctele 28-36).

Noul element adus de FEAD pentru ambele tipuri de programe constă în accentul pus pe incluziunea socială a celor mai defavorizate persoane, ceea ce nu făcea parte din fostul MDP. Acolo unde aceste măsuri au fost utilizate în mod adecvat, s-a constatat că nivelul de satisfacție globală cu privire la fond era mai mare. Cu toate acestea, monitorizarea succesului măsurilor de incluziune socială nu este posibilă din cauza lipsei de date cantitative și, prin urmare, contribuția fondului la incluziunea socială a celor mai defavorizate persoane nu poate fi măsurată. Mai mult, puține state membre urmăresc complementaritatea dintre FEAD și măsurile aferente FSE (a se vedea punctele 37-56).

Pentru următorul cadru financiar multianual din perioada 2021‑2027, Comisia a propus fuzionarea FEAD în noul FSE+. Curtea a ținut seama de această propunere a Comisiei atunci când a formulat următoarele recomandări.

La aprobarea programelor operaționale aferente noului FSE+, Comisia ar trebui să solicite statelor membre să direcționeze ajutorul alimentar de bază și asistența materială de bază către persoanele care au cel mai mult nevoie de acestea, astfel:

1. descriind în mod clar situația privind sărăcia la nivel național;
2. definind categoria (categoriile) specifică (specifice) de populație vizate, precum și mijloacele care urmează să fie utilizate;
3. specificând logica de intervenție și, în special, rezultatele scontate, identificând valorile de referință (valorile de bază) și stabilind ținte cuantificate.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la momentul aprobării programelor aferente FSE+.

1. Statele membre care vor utiliza FSE+ pentru a aborda problema deprivării materiale prin acordarea de ajutor alimentar și/sau de asistență materială de bază celor mai defavorizate persoane ar trebui:
1. fie să includă măsuri auxiliare în programele lor operaționale pentru a veni în completarea sprijinului alimentar și a asistenței materiale de bază,
2. fie să definească în mod clar în programele lor operaționale care dintre măsurile de incluziune socială din cadrul FSE+ mai vast vor viza în mod explicit destinatarii ajutorului alimentar și/sau ai asistenței materiale.
2. Comisia ar trebui, la aprobarea programelor respective, să se asigure că recomandarea 2 litera (a) subpunctul (i) sau subpunctul (ii) este pusă în aplicare în mod eficace.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la momentul aprobării programelor aferente FSE+.

Comisia și statele membre ar trebui să elaboreze o metodologie pentru a evalua câți destinatari finali ai ajutorului alimentar și ai asistenței materiale și-ar putea îmbunătăți situația personală cu ajutorul FEAD și al altor programe de incluziune socială, fie în statele membre, fie prin intermediul FSE+.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul lunii iunie 2023.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera II, condusă de doamna Iliana Ivanova, membră a Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 27 februarie 2019.

Pentru Curtea de Conturi

Klaus-Heiner LEHNE
Președinte

Acronime și abrevieri

CFM: cadru financiar multianual

DG AGRI: Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală

DG EMPL: Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune

EaSI: Programul UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială

FEAD: Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane

FEBA: Federația Europeană a Băncilor de Alimente

FEG: Fondul european de ajustare la globalizare

Fondurile ESI: Fondurile structurale și de investiții europene

FSE: Fondul social european

FSE+: Fondul social european Plus (cadrul financiar multianual 2021‑2027)

MDP: Programul european pentru distribuirea de alimente către persoanele cele mai defavorizate

PO: program operațional

PROGRESS: Programul PROGRESS (2007‑2013)

Glosar

Activități de sprijin social în favoarea celor mai defavorizate persoane: totalul finanțării asigurate de inițiative publice și private, de organizații și instituții care oferă ajutor sau sprijin persoanelor aflate într-o situație de deprivare materială dintr-o anumită țară, ținând seama de donațiile materiale, de donațiile financiare și de contravaloarea în bani a muncii voluntare implicate.

Asistență materială: bunuri de consum de bază cu o valoare limitată, pentru uzul personal al persoanelor celor mai defavorizate, de exemplu îmbrăcăminte, încălțăminte, articole de igienă, materiale școlare și saci de dormit.

Autoritate de management: autoritate publică națională, regională sau locală (sau orice alt organism public sau privat) care a fost desemnat(ă) de statul membru să gestioneze un program operațional. Printre atribuțiile acesteia se numără selecția proiectelor în vederea finanțării lor, monitorizarea modului în care sunt implementate acestea și raportarea către Comisie cu privire la aspectele financiare și la rezultatele obținute. Autoritatea de management este, de asemenea, organismul care impune beneficiarilor corecții financiare în urma auditurilor efectuate de Comisie, de Curtea de Conturi Europeană sau de către orice autoritate din statul membru.

Beneficiar: un organism public sau privat responsabil de inițierea operațiunilor sau de inițierea și implementarea operațiunilor.

Cele mai defavorizate persoane: persoane fizice (persoane individuale), familii, gospodării sau grupuri constituite din persoane ale căror nevoi de asistență au fost stabilite în funcție de criterii obiective stabilite de către autoritățile naționale competente în consultare cu actorii din sector, evitând conflictele de interese, sau care sunt definite de organizațiile partenere și sunt aprobate de către autoritățile naționale competente respective și care pot include elemente necesare pentru a ajunge la persoanele cele mai defavorizate din anumite zone geografice.

Destinatar final: persoană defavorizată sau persoană care primește asistență.

Evaluare ex ante: o apreciere bazată pe probe, întocmită cu scopul de a îmbunătăți calitatea fiecărui program operațional și modul în care acesta este conceput și care ar trebui să se sprijine pe date pertinente.

Evaluare la jumătatea perioadei: raport cu privire la FEAD, comandat de Comisie (realizat de Metis GmbH în cooperare cu Fondazione Giacomo Brodolini și Panteia) și care urma să fie publicat de aceasta.

Fondul social european: obiectivul acestui fond constă în consolidarea coeziunii economice și sociale în cadrul Uniunii Europene prin îmbunătățirea ocupării forței de muncă și a oportunităților de angajare (în special prin intermediul unor măsuri de formare profesională), promovând un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și crearea unor locuri de muncă mai numeroase și de o mai bună calitate.

Măsuri auxiliare: activitățile prevăzute în plus față de distribuirea de alimente și/sau asistența materială de bază, cu scopul de a atenua excluziunea socială și/sau de a rezolva urgențele sociale, într-o manieră mai autonomizantă și mai sustenabilă, de exemplu orientări cu privire la un regim alimentar echilibrat și sfaturi de gestionare a bugetului.

Operațiune: un proiect, un contract sau o acțiune selectată de autoritatea de management a programului operațional în cauză sau care intră în domeniul ei de responsabilitate și care contribuie la realizarea obiectivelor programului operațional corespunzător.

Organizație parteneră: organism public și/sau organizație nonprofit care livrează alimentele și/sau asistența materială de bază, atunci când este cazul, și oferă totodată măsuri auxiliare, direct sau prin intermediul altor organizații partenere, sau care au activități care vizează direct incluziunea socială a celor mai defavorizate persoane și ale căror operațiuni au fost selectate de către autoritatea de management.

Program operațional de „tipul I”: program operațional de ajutor alimentar și/sau asistență materială de bază înseamnă un program operațional care sprijină distribuirea de alimente și/sau asistență materială de bază pentru persoanele cele mai defavorizate, combinată, atunci când este cazul, cu măsuri auxiliare, care vizează reducerea excluziunii sociale a persoanelor celor mai defavorizate.

Program operațional de „tipul II”: program operațional pentru incluziunea socială a persoanelor celor mai defavorizate înseamnă un program operațional care susține activitățile care nu intră în categoria măsurilor active pe piața forței de muncă, constând în asistență nefinanciară, nematerială, care vizează incluziunea socială a persoanelor celor mai defavorizate.

Regulamentul de bază privind FEAD: Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane.

Rețeaua FEAD: este o comunitate bazată pe adeziune deschisă pentru persoanele sau entitățile care acordă asistență celor mai defavorizate persoane în Europa. Printre membrii acestei rețele se numără autorități de management pentru FEAD, organizații care întreprind sau care sunt interesate de activități finanțate de FEAD, organizații neguvernamentale de la nivelul UE și instituții ale UE. Rețeaua FEAD îi reunește pe toți cei care lucrează pentru a diminua cele mai grave forme de sărăcie în țările europene. Este un spațiu destinat pentru schimbul de bune practici între membri, pentru încurajarea de idei noi și pentru discutarea modalităților de acordare a unei asistențe de o altă natură decât cea financiară celor mai defavorizate persoane din Europa.

Studiu privind destinatarii finali: studiul structurat privind destinatarii finali ai programelor operaționale de ajutor alimentar și/sau asistență materială de bază (programele operaționale de tipul I) este unul dintre instrumentele care trebuie utilizate pentru a evalua Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane.

Note

¹ Conform DG ESTAT.

² A se vedea Raportul special nr. 6/2009.

³ Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane.

⁴ Pentru tipul I de programe operaționale (PO I): Belgia, Republica Cehă, Spania, Franța, Italia, Polonia, România, Slovacia; pentru tipul II de programe operaționale (PO II): Germania.

⁵ La momentul redactării prezentului raport, această evaluare urma să fie publicată de Comisie.

⁶ Regatul Unit, care nu a pus în aplicare programul său inițial FEAD, nu a transmis Curții niciun răspuns.

⁷ Belgia, Republica Cehă, Franța, Italia, Slovacia.

⁸ Belgia, Republica Cehă, Franța, Slovacia.

⁹ Pentru finanțarea acestor măsuri, se poate utiliza până la 5 % din costurile achiziționării de alimente și/sau din asistența materială de bază în fiecare program operațional național.

¹⁰ Belgia și Franța.

¹¹ Evaluarea ex ante a programului operațional 2014‑2020 al Franței privind punerea în aplicare a FEAD [Évaluation ex ante du Programme Opérationnel 2014‑2020 pour la mise en œuvre du Fonds européen d’aide aux plus démunis (FEAD)].

¹² Evaluarea impactului FEAD în Spania, din punctul de vedere al destinatarilor finali, precum și al organizațiilor și al personalului de gestiune, Crucea Roșie spaniolă, 2018 (Valoración del impacto del Fondo de Ayuda Europea para las personas más desfavorecidas (FEAD) en España, a través de la percepción de las personas beneficiarias, Organizaciones y personal de gestión).

¹³ Germania și Țările de Jos.

¹⁴ Țările de Jos.

• Retrageri – produse – fructe și legume – retrase de pe piață, ca măsură de gestionare a crizelor, și redistribuite gratuit către organisme și fundații de caritate recunoscute, inclusiv către bănci de alimente, pentru a fi utilizate în cadrul activităților acestora de sprijinire a persoanelor defavorizate. Această măsură este în conformitate cu articolul 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
• Produse ale UE – această categorie se referă la Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD).
• Industrie – surplus de alimente, cu alte cuvinte produse alimentare comestibile care, din diverse motive, nu sunt achiziționate sau consumate de către cumpărători sau de către persoanele pentru care au fost produse, prelucrate, distribuite, servite sau achiziționate și care sunt recuperate din industria prelucrătoare – industrii, întreprinderi, producători etc. Băncile de alimente primesc acest surplus de alimente cu titlu gratuit și, în contrapartidă, îl redistribuie gratis către asociațiile de caritate care sprijină persoanele nevoiașe.
• Distribuție – surplus de alimente, cu alte cuvinte produse alimentare comestibile care, din diverse motive, nu sunt achiziționate sau consumate de către cumpărători sau de către persoanele pentru care au fost produse, prelucrate, distribuite, servite sau achiziționate și care sunt recuperate din sectorul de distribuție – lanțuri de magazine cu amănuntul, centre de distribuție, distribuitori angro etc. Băncile de alimente primesc acest surplus de alimente cu titlu gratuit și, în contrapartidă, îl redistribuie gratis către asociațiile de caritate care sprijină persoanele nevoiașe.
• Colectă – aceasta este o modalitate de a colecta alimente direct de la persoanele fizice. La sfârșitul lunii noiembrie sau la începutul lunii decembrie, unii dintre membrii FEBA organizează colecte de alimente: voluntari în supermarketuri roagă persoane care își fac cumpărăturile să cumpere ceva în plus pentru a fi donat către băncile de alimente.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit II – cameră specializată pe domeniile de cheltuieli aferente investițiilor pentru coeziune, creștere și incluziune –, condusă de doamna Iliana Ivanova, membră a Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul George Pufan, membru al Curții de Conturi Europene, beneficiind de sprijinul unei echipe formate din: Patrick Weldon, șef de cabinet, și Mircea Rădulescu, atașat în cadrul cabinetului; Emmanuel Rauch, manager principal; Naiara Zabala Eguiraun, Dana Moraru și Carmen Gruber, auditoare.

De la stânga la dreapta: Mircea Rădulescu, George Pufan, Carmen Gruber, Patrick Weldon, Emmanuel Rauch

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2019

© Uniunea Europeană, 2019

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://publications.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.