02015R2447 — RO — 15.03.2021 — 009.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/2447 AL COMISIEI din 24 noiembrie 2015 (JO L 343 29.12.2015, p. 558) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
Jurnalul Oficial |
||
NR. |
Pagina |
Data |
||
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/989 AL COMISIEI din 8 iunie 2017 |
L 149 |
19 |
13.6.2017 |
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/604 AL COMISIEI din 18 aprilie 2018 |
L 101 |
22 |
20.4.2018 |
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/1394 AL COMISIEI din 10 septembrie 2019 |
L 234 |
1 |
11.9.2019 |
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2020/893 AL COMISIEI din 29 iunie 2020 |
L 206 |
8 |
30.6.2020 |
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2020/1727 AL COMISIEI din 18 noiembrie 2020 |
L 387 |
1 |
19.11.2020 |
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2020/2038 AL COMISIEI din 10 decembrie 2020 |
L 416 |
48 |
11.12.2020 |
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2021/235 AL COMISIEI din 8 februarie 2021 |
L 63 |
386 |
23.2.2021 |
Rectificat prin:
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/2447 AL COMISIEI
din 24 noiembrie 2015
de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii
TITLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
CAPITOLUL 1
Domeniul de aplicare al legislației vamale, misiunea vămii și definiții
Articolul 1
Definiții
În scopul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
„bagaj de mână” înseamnă, în cazul călătoriei pe cale aeriană, bagajul pe care persoana fizică îl poartă cu sine atunci când intră în cabina aeronavei și când iese din aceasta;
„birou vamal de prezentare” înseamnă biroul vamal de a cărui competență ține locul în care sunt prezentate mărfurile;
„bagaj de cală”, în cazul călătoriei pe cale aeriană, înseamnă bagajul care a fost înregistrat la aeroportul de plecare și la care persoana fizică nu are acces pe durata zborului și nici, dacă este cazul, pe durata eventualelor escale;
„mărfuri identice” înseamnă, în contextul determinării valorii în vamă, mărfuri produse în aceeași țară și care sunt identice din toate punctele de vedere, inclusiv în privința caracteristicilor fizice, a calității și a renumelui. Existența unor diferențe minore de aspect nu exclude mărfurile respective din categoria mărfurilor considerate identice dacă ele corespund definiției;
„aeroport internațional din Uniune” înseamnă orice aeroport din Uniune care, după autorizarea de către autoritatea vamală, este deschis traficului aerian cu teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii;
„zbor în interiorul Uniunii” înseamnă deplasarea unei aeronave între două aeroporturi din Uniune, care nu efectuează nicio escală între aceste două aeroporturi și nu are ca punct de pornire sau punct final un aeroport din afara Uniunii;
„produse transformate principale” înseamnă produsele transformate pentru care a fost acordată autorizația pentru perfecționare activă;
„activități de comercializare” înseamnă, în contextul determinării valorii în vamă, toate activitățile legate de acțiunile de publicitate sau comercializare și de promovare a vânzării mărfurilor în cauză, precum și toate activitățile legate de garanțiile aferente;
„produse transformate secundare” înseamnă produsele transformate care sunt un produs secundar necesar al operațiunii de transformare, altele decât produsele transformate principale;
„aeronavă de turism sau de afaceri” înseamnă o aeronavă particulară destinată curselor al căror itinerar este stabilit de către utilizator;
„antrepozit vamal public de tip III” înseamnă un antrepozit vamal exploatat de autoritățile vamale;
„instalație de transport fixă” înseamnă mijloace tehnice utilizate pentru transportul continuu al unor mărfuri precum energia electrică, gazul și petrolul;
„birou vamal de tranzit” înseamnă oricare dintre următoarele:
biroul vamal de a cărui competență ține punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Uniunii atunci când mărfurile părăsesc acest teritoriu în cursul unei operațiuni de tranzit printr-o frontieră cu un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii, altul decât o țară de tranzit comun;
biroul vamal de a cărui competență ține punctul de intrare pe teritoriul vamal al Uniunii atunci când mărfurile au traversat un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii în cursul unei operațiuni de tranzit;
„mărfuri similare”, în contextul determinării valorii în vamă, înseamnă mărfuri produse în aceeași țară, care, deși nu seamănă în toate privințele, prezintă caracteristici și materiale componente asemănătoare care le permit să îndeplinească aceleași funcții și să fie interschimbabile din punct de vedere comercial; calitatea mărfurilor, renumele lor și existența unei mărci se numără printre elementele care se iau în considerare pentru a stabili dacă mărfurile sunt similare sau nu.
CAPITOLUL 2
Drepturile și obligațiile persoanelor în ceea ce privește legislația vamală
Articolul 2
Formatele și codurile pentru cerințele comune în materie de date
[Articolul 6 alineatul (2) din cod]
▼M7 —————
Până la data introducerii sistemului de decizii vamale în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578, autoritățile vamale pot decide că, pentru următoarele cereri și autorizații, se aplică alte formate și coduri decât cele stabilite în anexa A la prezentul regulament:
cererile și autorizațiile legate de simplificare pentru determinarea cuantumurilor care fac parte din valoarea în vamă a mărfurilor;
cererile și autorizațiile legate de garanțiile globale;
cererile și autorizațiile pentru amânarea plății;
cererile și autorizațiile pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară, astfel cum se menționează la articolul 148 din cod;
cererile și autorizațiile pentru serviciile de transport maritim regulat;
cererile și autorizațiile pentru statutul de emitent autorizat;
cererile și autorizațiile pentru statutul de cântăritor autorizat de banane;
cererile și autorizațiile pentru autoevaluare;
cererile și autorizațiile pentru acordarea statutului de destinatar agreat pentru operațiunile TIR;
cererile și autorizațiile pentru statutul de expeditor agreat pentru regimul de tranzit unional;
cererile și autorizațiile pentru statutul de destinatar agreat pentru regimul de tranzit unional;
cererile și autorizațiile pentru utilizarea de sigilii speciale;
cererile și autorizațiile pentru utilizarea unei declarații de tranzit cu set redus de date;
cererile și autorizațiile pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație vamală.
Până la data introducerii sistemului de decizii vamale în cadrul CVU, autoritățile vamale pot permite ca, pentru următoarele cereri și autorizații, în locul cerințelor în materie de date stabilite în anexa A la prezentul regulament să fie folosite formatele și codurile aferente cerințelor în materie de date pentru cereri și autorizații stabilite în anexa 12 la Regulamentul delegat (UE) 2016/341:
cererile și autorizațiile pentru utilizarea declarației simplificate;
cererile și autorizațiile pentru vămuirea centralizată;
cereri și autorizații pentru înscrierea datelor în evidențele declarantului;
cererile și autorizațiile pentru utilizarea regimului de perfecționare activă;
cererile și autorizațiile pentru utilizarea regimului de perfecționare pasivă;
cererile și autorizațiile pentru utilizarea regimului de destinație finală;
cererile și autorizațiile pentru utilizarea regimului de admitere temporară;
cererile și autorizațiile pentru exploatarea spațiilor de depozitare în scopul antrepozitării vamale a mărfurilor.
Articolul 3
Securitatea sistemelor electronice
[Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Articolul 4
Stocarea datelor
[Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Toate datele validate de sistemul electronic relevant sunt păstrate timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care au fost validate datele respective, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare.
Articolul 5
Disponibilitatea sistemelor electronice
[Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Se asigură disponibilitatea permanentă a sistemelor electronice. Această obligație nu se aplică însă:
în cazuri specifice legate de utilizarea sistemelor electronice stabilite în acordurile menționate la alineatul (1) sau, în absența acordurilor respective, la nivel național;
în caz de forță majoră.
Articolul 6
Autoritatea vamală competentă
(Articolul 9 din cod)
Autoritățile vamale responsabile cu înregistrarea sunt cele desemnate de statele membre. Statele membre comunică Comisiei denumirea și adresa autorităților respective. Comisia publică informațiile în cauză pe internet.
Articolul 7
Sistemul electronic referitor la numărul EORI
[Articolul 16 din cod]
Prin sistemul respectiv, autoritatea vamală competentă pune la dispoziție informații de fiecare dată când se atribuie numere EORI noi sau când apar modificări ale datelor stocate în ceea ce privește înregistrările deja eliberate.
Până la data modernizării sistemului EORI central, codurile pentru cerințele comune în materie de date pentru înregistrarea operatorilor economici și a altor persoane sunt stabilite în anexa 9 la ►M1 Regulamentul delegat (UE) 2016/341 ◄ .
Articolul 8
Procedura generală referitoare la dreptul de a fi ascultat
[Articolul 22 alineatul (6) din cod]
Comunicarea menționată la articolul 22 alineatul (6) primul paragraf din cod:
include o trimitere la documentele și informațiile pe care autoritățile vamale intenționează să își bazeze decizia;
indică termenul în care persoana în cauză trebuie să își exprime punctul de vedere, începând de la data la care această persoană primește sau se consideră că a primit comunicarea menționată;
include o trimitere la dreptul persoanei în cauză de a avea acces la documentele și informațiile menționate la litera (a), în conformitate cu dispozițiile aplicabile.
Articolul 9
Procedura specifică referitoare la dreptul de a fi ascultat
[Articolul 22 alineatul (6) din cod]
Autoritățile vamale pot include comunicarea menționată la articolul 22 alineatul (6) primul paragraf din cod în procesul de verificare sau de control dacă intenționează să ia o decizie pe baza oricăruia dintre elementele enumerate în continuare:
rezultatele unei verificări efectuate în urma prezentării mărfurilor;
rezultatele unei verificări a declarației vamale menționate la articolul 191 din cod;
rezultatele controlului ulterior acordării liberului de vamă menționat la articolul 48 din cod, în cazul în care mărfurile se află încă sub supraveghere vamală;
rezultatele unei verificări a dovezii statutului vamal de mărfuri unionale sau, dacă este cazul, rezultatele verificării cererii de înregistrare a acestei dovezi sau de vizare a acestei dovezi;
eliberarea unei dovezi de origine de către autoritățile vamale;
rezultatele controlului mărfurilor pentru care nu s-a depus o declarație sumară, o declarație de depozitare temporară, o declarație de reexport sau o declarație vamală.
Dacă se efectuează o comunicare în conformitate cu alineatul (1), persoana în cauză poate:
să își exprime imediat punctul de vedere prin aceleași mijloace utilizate și pentru comunicarea realizată în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446; sau
să solicite o comunicare în conformitate cu articolul 8, cu excepția cazurilor menționate la alineatul (1) litera (f).
Persoana în cauză este informată de autoritățile vamale în legătură cu cele două posibilități.
Articolul 10
Sistemul electronic referitor la decizii
[Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Prin sistemul respectiv, autoritatea vamală competentă pune la dispoziție fără întârziere informații, cel târziu în termen de șapte zile de la data la care autoritatea ia cunoștință de aceste informații.
Articolul 11
Autoritatea vamală desemnată să primească cereri
[Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod]
Statele membre comunică Comisiei o listă a autorităților vamale menționate la articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod, desemnate să primească cereri. Statele membre comunică, de asemenea, Comisiei orice modificare ulterioară a acestei liste.
Articolul 12
Acceptarea cererii
[Articolul 22 alineatul (2) din cod]
În cazul în care solicitantul nu furnizează informațiile solicitate de autoritățile vamale în termenul stabilit de autorități în acest scop, cererea nu este acceptată, iar solicitantul este informat în consecință.
Articolul 13
Stocarea informațiilor referitoare la decizii
[Articolul 23 alineatul (5) din cod]
Autoritatea vamală competentă să ia o decizie păstrează toate datele și informațiile justificative pe care s-a bazat la momentul luării deciziei timp de cel puțin trei ani de la data de încheiere a perioadei de valabilitate a deciziei.
Articolul 14
Consultarea dintre autoritățile vamale
[Articolul 22 din cod]
În cazul în care, în urma examinării menționate la primul paragraf, autoritatea vamală consultată stabilește că solicitantul nu îndeplinește una/unul sau mai multe dintre condițiile și criteriile necesare pentru a lua o decizie favorabilă, rezultatele, documentate și justificate corespunzător, se transmit autorității vamale competente să ia decizia.
Termenul-limită stabilit pentru consultare în conformitate cu alineatul (1) poate fi prelungit de autoritatea vamală competentă să ia decizia în oricare dintre următoarele cazuri:
dacă, din cauza naturii examinărilor ce urmează să fie efectuate, autoritatea consultată solicită mai mult timp;
dacă solicitantul efectuează ajustări pentru a asigura îndeplinirea condițiilor și a criteriilor menționate la alineatul (1) și le comunică autorității vamale competente să ia decizia, care informează în consecință autoritatea vamală consultată.
Articolul 15
Revocarea unei decizii favorabile
[Articolul 28 din cod]
O decizie suspendată în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 este revocată de autoritatea vamală competentă să ia o decizie în cazurile menționate la articolul 16 alineatul (1) literele (b) și (c) din regulamentul menționat în cazul în care titularul deciziei nu ia, în termenul prevăzut, măsurile necesare pentru a îndeplini condițiile stabilite pentru decizie sau pentru a respecta obligațiile impuse prin decizia respectivă.
Articolul 16
Cererea pentru obținerea unei decizii referitoare la informațiile obligatorii
[Articolul 22 alineatul (1) din cod]
În cazul în care autoritatea vamală care primește notificarea deține orice fel de informații pe care le consideră relevante pentru prelucrarea cererii, aceasta transmite informațiile respective autorității vamale la care a fost depusă cererea cât mai curând posibil și cel târziu în termen de 30 de zile de la data notificării.
Articolul 17
Coerența cu deciziile ITO existente
[Articolul 22 alineatul (3) din cod]
În scopul de a se asigura că o decizie ITO pe care intenționează să o emită este coerentă cu deciziile ITO care au fost deja emise, autoritatea vamală competentă să ia o decizie consultă sistemul electronic menționat la articolul 21 și ține o evidență a acestor consultări.
Articolul 18
Notificarea deciziilor IOO
[Articolul 6 alineatul (3) din cod]
Articolul 19
Schimbul de date cu privire la deciziile IOO
[Articolul 23 alineatul (5) din cod]
Articolul 20
Monitorizarea deciziilor ITO
[Articolul 23 alineatul (5) din cod]
Dacă sunt îndeplinite formalități vamale de către titularul unei decizii ITO sau pe seama acestuia pentru mărfuri care fac obiectul deciziei ITO, acest lucru se indică în declarația vamală prin menționarea numărului de referință al deciziei ITO.
Articolul 21
Sistemul electronic referitor la ITO
[Articolul 16 alineatul (1) și articolul 23 alineatul (5) din cod]
Prin sistemul respectiv, autoritatea vamală competentă pune la dispoziție fără întârziere informații, cel târziu în termen de șapte zile de la data la care autoritatea ia cunoștință de aceste informații.
În plus față de informațiile menționate la alineatul (1):
supravegherea menționată la articolul 55 din prezentul regulament include date care sunt utile pentru a se monitoriza utilizarea deciziilor ITO;
autoritatea vamală care a primit cererea și a luat decizia ITO notifică prin sistemul menționat la alineatul (1) dacă se acordă o perioadă de utilizare prelungită a deciziei ITO, indicând data de încheiere a perioadei de utilizare prelungită și cantitățile de mărfuri acoperite de această perioadă.
Articolul 22
Utilizarea prelungită a deciziilor referitoare la informațiile obligatorii
[Articolul 34 alineatul (9) din cod]
Utilizarea unei decizii pentru care s-a acordat o perioadă de utilizare prelungită încetează imediat ce sunt atinse cantitățile respective.
Pe baza supravegherii menționate la articolul 55, Comisia informează statele membre imediat ce au fost atinse cantitățile în cauză.
Articolul 23
Acțiuni pentru a se asigura clasificarea tarifară uniformă și corectă sau determinarea uniformă și corectă a originii
[Articolul 34 alineatul (10) din cod]
Comisia notifică fără întârziere autorităților vamale suspendarea luării deciziilor ITO și IOO în conformitate cu articolul 34 alineatul (10) litera (a) din cod dacă:
Comisia a identificat decizii incorecte sau neuniforme;
autoritățile vamale au prezentat Comisiei cazuri în care nu au reușit să soluționeze, într-un interval maxim de 90 de zile, divergențele lor de opinie în ceea ce privește clasificarea uniformă și corectă sau determinarea uniformă și corectă a originii.
De la data la care Comisia a notificat autorităților vamale suspendarea și până când se asigură clasificarea uniformă și corectă sau determinarea uniformă și corectă a originii nu se emite nicio decizie referitoare la informațiile obligatorii pentru mărfuri care intră sub incidența literei (a) sau (b).
În scopul aplicării alineatelor (1)-(3), deciziile IOO sunt considerate neuniforme dacă conferă o origine diferită unor mărfuri care:
se încadrează la aceeași poziție tarifară și a căror origine a fost determinată pe baza acelorași reguli de origine; și
au fost obținute în condiții identice, folosindu-se același proces de fabricație și materiale echivalente, în special în ceea ce privește caracterul lor originar sau neoriginar.
Articolul 24
Conformitate
[Articolul 39 litera (a) din cod]
Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (a) din cod este considerat respectat dacă:
nu există nicio decizie a unei autorități administrative sau judiciare care să concluzioneze că una dintre persoanele descrise la litera (b) a comis, în cursul ultimilor trei ani, încălcări grave sau repetate ale legislației vamale sau ale dispozițiilor fiscale în legătură cu activitatea sa economică; precum și dacă
niciuna dintre următoarele persoane nu are un cazier care conține infracțiuni grave în legătură cu activitatea sa economică, inclusiv cu activitatea economică a solicitantului, dacă este cazul:
solicitantul;
angajatul sau angajații responsabili cu chestiunile vamale ale solicitantului; și
persoana sau persoanele responsabile de solicitant sau care exercită controlul asupra gestiunii acestuia.
Articolul 25
Sistemul adecvat de gestionare a evidențelor comerciale și de transport
[Articolul 39 litera (b) din cod]
Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (b) din cod este considerat respectat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
solicitantul menține un sistem contabil care este coerent cu principiile de contabilitate general acceptate aplicate în statul membru în care sunt ținute evidențele contabile, permite controale vamale bazate pe audit și menține un istoric al datelor care oferă o pistă de audit din momentul în care datele sunt înscrise în dosar;
evidențele ținute de solicitant în scopuri vamale sunt integrate în sistemul contabil al solicitantului sau permit verificări încrucișate ale informațiilor cu sistemul contabil;
solicitantul permite accesul fizic al autorității vamale la sistemele sale contabile și, dacă este cazul, la evidențele sale comerciale și de transport;
solicitantul permite accesul electronic al autorității vamale la sistemele sale contabile și, dacă este cazul, la evidențele sale comerciale și de transport dacă sistemele sau evidențele respective sunt ținute în format electronic;
solicitantul dispune de un sistem logistic care identifică mărfurile ca mărfuri unionale sau neunionale și indică, acolo unde este cazul, localizarea acestora;
solicitantul dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri și dispune de sisteme de control intern care permit prevenirea, detectarea și corectarea greșelilor, precum și prevenirea și detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare;
dacă este cazul, solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de gestionare a licențelor și a autorizațiilor acordate în conformitate cu măsurile de politică comercială sau aferente schimburilor comerciale cu produse agricole;
solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de arhivare a documentelor și a informațiilor, precum și de protecție împotriva pierderii datelor;
solicitantul se asigură că angajații vizați au primit instrucțiuni să informeze autoritățile vamale ori de câte ori sunt descoperite dificultăți în îndeplinirea cerințelor și instituie proceduri pentru informarea autorităților vamale cu privire la astfel de dificultăți;
solicitantul dispune de măsuri adecvate de securitate în scopul protejării sistemului informatic al solicitantului împotriva intruziunilor neautorizate și în scopul securizării documentelor acestuia;
dacă este cazul, solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare pentru gestionarea licențelor de import și de export legate de prohibiții și restricții, inclusiv de măsuri care vizează diferențierea mărfurilor ce fac obiectul unor prohibiții sau restricții de alte mărfuri, precum și de măsuri vizând asigurarea respectării prohibițiilor și restricțiilor respective.
Articolul 26
Solvabilitate financiară
[Articolul 39 litera (c) din cod]
Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (c) din cod este considerat îndeplinit dacă solicitantul respectă următoarele condiții:
solicitantul nu face obiectul unei proceduri de faliment;
în ultimii trei ani anteriori depunerii cererii, solicitantul și-a îndeplinit obligațiile financiare în ceea ce privește plata taxelor vamale și a oricăror alte taxe, impozite sau impuneri percepute la sau în legătură cu importul sau exportul de mărfuri;
solicitantul demonstrează, pe baza evidențelor și a informațiilor disponibile pentru cei trei ani anteriori depunerii cererii, că are o situație financiară suficientă pentru a-și îndeplini obligațiile și a-și respecta angajamentele, ținând seama de tipul și volumul activității economice, inclusiv că nu are active nete negative, cu excepția cazului în care acestea pot fi acoperite.
Articolul 27
Standardele practice de competență sau calificările profesionale
[Articolul 39 litera (d) din cod]
Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (d) din cod este considerat respectat dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:
solicitantul sau persoana responsabilă cu chestiunile vamale ale solicitantului respectă unul dintre următoarele standarde practice de competență:
o experiență practică dovedită de cel puțin trei ani în chestiuni vamale;
un standard de calitate în domeniul vamal, adoptat de un organism european de standardizare.
solicitantul sau persoana responsabilă cu chestiunile vamale ale solicitantului a absolvit un curs de formare pe tema legislației vamale corespunzător implicării sale în activitățile din domeniul vamal și pertinent pentru această implicare, furnizat de oricare dintre următoarele entități:
o autoritate vamală a unui stat membru;
o instituție de învățământ recunoscută pentru a furniza astfel de calificări de către autoritățile vamale sau de către un organism al unui stat membru care este responsabil cu formarea profesională;
o asociație profesională sau comercială recunoscută de autoritățile vamale ale unui stat membru sau acreditată în Uniune pentru a furniza o astfel de calificare.
Articolul 28
Standarde de securitate și siguranță
[Articolul 39 litera (e) din cod]
Criteriul prevăzut la articolul 39 litera (e) din cod este considerat respectat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
clădirile care urmează să fie folosite în cadrul operațiunilor legate de autorizația AEOS oferă protecție împotriva intruziunii ilegale și sunt construite din materiale care rezistă la tentativele de acces ilegal;
există măsuri adecvate pentru a împiedica accesul neautorizat la birouri, zone de expediere, cheiuri de încărcare, zone de încărcare și alte locuri relevante;
au fost luate măsuri pentru manipularea mărfurilor, care includ protecția împotriva introducerii neautorizate, substituirii sau manipulării greșite a mărfurilor, precum și împotriva oricărei intervenții neautorizate asupra unităților de încărcare;
solicitantul a luat măsuri care permit ca partenerii săi comerciali să fie identificați cu precizie și să se asigure că, prin punerea în aplicare a unor aranjamente contractuale adecvate sau a altor măsuri corespunzătoare în conformitate cu modelul de afaceri al solicitantului, partenerii comerciali respectivi garantează securitatea părții care le corespunde din lanțul de aprovizionare internațional;
solicitantul efectuează, în măsura în care legislația națională permite acest lucru, o anchetă de securitate privind eventualii viitori angajați care ocupă posturi sensibile sub aspectul securității și procedează la un control al antecedentelor angajaților existenți care ocupă astfel de posturi, în mod periodic și atunci când circumstanțele justifică acest lucru;
solicitantul dispune de proceduri corespunzătoare în materie de securitate pentru prestatorii externi de servicii contractați;
solicitantul se asigură că angajații săi cu responsabilități relevante pentru chestiuni de securitate participă în mod regulat la programe care vizează sensibilizarea lor față de aspectele de securitate respective;
solicitantul a numit o persoană de contact competentă pentru întrebările în materie de securitate și siguranță.
Criteriile trebuie considerate respectate în măsura în care se stabilește că criteriile pentru eliberarea certificatului respectiv sunt identice sau echivalente cu cele prevăzute la articolul 39 litera (e) din cod.
Criteriile sunt considerate respectate atunci când solicitantul este deținătorul unui certificat de securitate și siguranță eliberat de o țară terță cu care Uniunea a încheiat un acord ce prevede recunoașterea certificatului respectiv.
Articolul 29
Examinarea criteriilor
[Articolul 22 din cod]
Dacă solicitantul deține un număr mare de spații, iar termenul-limită aplicabil pentru luarea deciziei nu permite examinarea tuturor spațiilor în cauză, autoritatea vamală poate decide să examineze doar o proporție reprezentativă din aceste spații dacă a stabilit că solicitantul aplică aceleași standarde de securitate și siguranță în toate spațiile sale și aplică aceleași standarde și proceduri comune pentru a-și ține evidențele la toate spațiile sale.
Articolul 30
Sistemul electronic referitor la statutul AEO
[Articolul 16 alineatul (1) din cod]
O interfață armonizată pentru comercianți la nivelul UE, concepută de Comisie și de statele membre de comun acord, este utilizată pentru schimbul de informații cu privire la cereri și decizii legate de autorizații AEO.
Dacă este cazul, în special atunci când statutul AEO constituie baza pentru acordarea aprobării, a unor autorizații sau a unor facilități în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, autoritatea vamală competentă poate acorda acces la sistemul electronic menționat la alineatul (1) autorității naționale corespunzătoare responsabile pentru securitatea aviației civile. Accesul trebuie să fie legat de următoarele informații:
autorizațiile AEOS, inclusiv numele titularului autorizației și, dacă este cazul, modificarea sau revocarea acestora ori suspendarea statutului de operator economic autorizat, precum și motivele care stau la baza acestor decizii;
toate reevaluările autorizațiilor AEOS și rezultatele acestora.
Autoritățile naționale responsabile pentru securitatea aviației civile care prelucrează informațiile respective le utilizează exclusiv în scopul programelor relevante pentru agenții abilitați sau expeditorii cunoscuți și pun în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a asigura securitatea acestor informații.
Articolul 31
Procedura de consultare și schimbul de informații dintre autoritățile vamale
[Articolul 22 din cod]
Consultarea menționată la alineatul (1) este obligatorie atunci când:
cererea pentru acordarea statutului de AEO este depusă, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, la autoritatea vamală din locul unde este ținută sau este accesibilă contabilitatea principală în scopuri vamale a solicitantului;
cererea pentru acordarea statutului de AEO este depusă, în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, la autoritățile vamale ale statului membru în care solicitantul are un sediu permanent și în care sunt păstrate sau sunt accesibile informațiile despre activitățile sale de gestionare generală a serviciilor logistice în Uniune;
o parte din evidențele și documentele care prezintă importanță în legătură cu cererea pentru acordarea statutului de AEO sunt păstrate în alt stat membru decât cel al autorității vamale competente să ia o decizie;
solicitantul statutului de AEO dispune de un spațiu de depozitare sau are alte activități legate de domeniul vamal într-un alt stat membru decât cel al autorității vamale competente.
Articolul 32
Respingerea unei cereri
[Articolul 22 din cod]
Respingerea unei cereri pentru AEO nu afectează deciziile favorabile existente luate în privința solicitantului în conformitate cu legislația vamală, cu excepția cazului în care acordarea deciziilor favorabile menționate se bazează pe respectarea oricăruia dintre criteriile referitoare la AEO care s-a dovedit că nu a fost respectat în timpul examinării cererii AEO.
Articolul 33
Combinarea ambelor tipuri de autorizații
[Articolul 38 alineatul (3) din cod]
Atunci când solicitantul are dreptul să i se acorde atât o autorizație AEOC, cât și o autorizație AEOS, autoritatea vamală competentă să ia decizia eliberează o autorizație combinată.
Articolul 34
Revocarea unei autorizații
[Articolul 28 din cod]
Dacă aceeași persoană este în același timp AEOS și AEOC, iar articolul 28 din cod sau articolul 15 din prezentul regulament este aplicabil din cauza neîndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 39 litera (e) din cod, autorizația AEOS este revocată, în timp ce autorizația AEOC rămâne valabilă.
Articolul 35
Monitorizarea
[Articolul 23 alineatul (5) din cod]
În cazul în care AEOS este un agent abilitat sau un expeditor cunoscut astfel cum sunt definiți la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și îndeplinește cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 185/2010, autoritatea vamală competentă pune imediat la dispoziția autorității naționale corespunzătoare responsabile pentru securitatea aviației civile următoarele informații minime de care dispune referitoare la statutul AEO:
autorizația AEOS, inclusiv numele titularului autorizației și, dacă este cazul, modificarea sau revocarea acesteia ori suspendarea statutului de operator economic autorizat, precum și motivele care stau la baza acestor decizii;
informații privind o eventuală vizită efectuată de autoritățile vamale la amplasamentul specific, data ultimei vizite și precizarea scopului vizitei, și anume dacă aceasta a avut în vedere procesul de autorizare, reevaluarea sau monitorizarea;
eventualele reevaluări ale autorizației AEOS și rezultatele acestora.
Autoritățile vamale naționale, în acord cu autoritatea națională corespunzătoare responsabilă pentru securitatea aviației civile, stabilește modalități detaliate referitoare la schimbul de orice fel de informații care nu este acoperit de sistemul electronic menționat la articolul 30 din prezentul regulament.
Autoritățile naționale responsabile pentru securitatea aviației civile care prelucrează informațiile respective le utilizează exclusiv în scopul programelor relevante pentru agenții abilitați sau expeditorii cunoscuți și pun în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a asigura securitatea informațiilor.
Articolul 36
Sistemul electronic referitor la gestionarea riscurilor și controalele vamale
[Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Articolul 37
Zborurile de tranzit
(Articolul 49 din cod)
Bagajele de mână și cele de cală sunt supuse regulilor aplicabile bagajelor persoanelor care sosesc dintr-o țară terță, cu excepția cazului în care persoana care transportă bagajele în cauză dovedește statutul mărfurilor pe care le conțin bagajele respective ca fiind mărfuri unionale.
Bagajele de mână pot fi supuse unui control la ultimul aeroport internațional din Uniune în care aeronava efectuează escala pentru a se stabili statutul lor vamal de mărfuri unionale.
Articolul 38
Zboruri de tranzit în aeronave de turism și de afaceri
(Articolul 49 din cod)
Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor persoanelor la bordul aeronavelor de turism sau de afaceri se realizează la următoarele aeroporturi:
pentru zborurile care sosesc dintr-un aeroport din afara Uniunii și în care aeronava, după o escală la un aeroport din Uniune, își continuă zborul către alt aeroport din Uniune, la primul aeroport internațional din Uniune;
pentru zborurile care sosesc dintr-un aeroport din Uniune și în care aeronava, după o escală la un aeroport din Uniune, își continuă zborul către un aeroport din afara Uniunii, la ultimul aeroport internațional din Uniune.
Articolul 39
Zboruri de transfer de intrare
(Articolul 49 din cod)
Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală pot fi efectuate, în cazuri excepționale și în plus față de controalele și formalitățile menționate la primul paragraf, la primul aeroport internațional din Uniune unde acestea se dovedesc necesare în urma controalelor efectuate asupra bagajelor de mână.
Se pot efectua controale și formalități vamale suplimentare aplicabile bagajelor de mână la aeroportul de sosire al unui zbor din interiorul Uniunii numai în cazuri excepționale în care acestea se dovedesc necesare în urma controalelor efectuate asupra bagajelor de cală.
Articolul 40
Zboruri de transfer de ieșire
(Articolul 49 din cod)
Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de cală pot fi efectuate, în cazuri excepționale și în plus față de controalele și formalitățile menționate la primul paragraf, la ultimul aeroport internațional din Uniune unde acestea se dovedesc necesare în urma controalelor efectuate asupra bagajelor de mână.
Se pot efectua controale și formalități vamale suplimentare aplicabile bagajelor de mână la aeroportul de plecare al unui zbor din interiorul Uniunii numai în cazuri excepționale în care acestea se dovedesc necesare în urma controalelor efectuate asupra bagajelor de cală.
Articolul 41
Transferul către o aeronavă de turism sau de afaceri
(Articolul 49 din cod)
Articolul 42
Transferuri între aeroporturi pe teritoriul aceluiași stat membru
(Articolul 49 din cod)
Autoritățile vamale pot realiza controale, la aeroportul internațional din Uniune unde are loc transferul bagajelor de cală, asupra:
bagajelor care sosesc dintr-un aeroport din afara Uniunii și sunt transferate în cadrul unui aeroport internațional din Uniune către o aeronavă care efectuează un zbor către un aeroport internațional din Uniune pe același teritoriu național;
bagajelor care au fost încărcate pe o aeronavă într-un aeroport internațional din Uniune în vederea transferului în cadrul altui aeroport internațional din Uniune pe același teritoriu național către o aeronavă ce efectuează un zbor către un aeroport din afara Uniunii.
Articolul 43
Măsuri de prevenire a transferului ilegal
(Articolul 49 din cod)
Statele membre trebuie să se asigure că:
la sosirea într-un aeroport internațional din Uniune unde trebuie efectuate controale vamale, este monitorizat orice transfer de mărfuri aflate în bagajele de mână înainte să fie efectuate aceste controale asupra bagajelor respective;
la plecarea dintr-un aeroport internațional din Uniune unde trebuie efectuate controale vamale, este monitorizat orice transfer de mărfuri aflate în bagajele de mână după ce au fost efectuate aceste controale asupra bagajelor respective;
la sosirea într-un aeroport internațional din Uniune unde trebuie efectuate controale vamale, au fost luate măsuri corespunzătoare în scopul de a se evita orice transfer de mărfuri din bagajele de cală înainte să fie efectuate aceste controale asupra bagajelor respective;
la plecarea dintr-un aeroport internațional din Uniune unde trebuie efectuate controale vamale, au fost luate măsurile corespunzătoare în scopul de a se evita orice transfer de mărfuri aflate în bagajele de cală după ce au fost efectuate aceste controale asupra bagajelor de cală.
Articolul 44
Eticheta aplicată pe bagaj
(Articolul 49 din cod)
Bagajele de cală înregistrate la un aeroport din Uniune sunt identificate printr-o etichetă aplicată pe bagaj. Anexa 12-03 include un model și caracteristicile tehnice ale etichetei.
Articolul 45
Lista aeroporturilor internaționale din Uniune
(Articolul 49 din cod)
Fiecare stat membru furnizează Comisiei o listă a aeroporturilor sale internaționale și informează Comisia cu privire la eventualele modificări aduse acestei liste.
Articolul 46
Ambarcațiunile de agrement
(Articolul 49 din cod)
Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor persoanelor aflate la bordul unei ambarcațiuni de agrement se realizează în toate porturile de escală din Uniune, indiferent de originea sau destinația ambarcațiunii. Ambarcațiunea de agrement este o ambarcațiune de agrement astfel cum este definită în Directiva 94/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 6 ).
Articolul 47
Traversări legate de transferuri
(Articolul 49 din cod)
Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor persoanelor care utilizează un serviciu maritim furnizat de aceeași navă și care comportă itinerarii succesive cu punctul de plecare, de escală sau de destinație într-un port din afara Uniunii se efectuează în orice port din Uniune în care sunt încărcate sau descărcate bagajele.
CAPITOLUL 3
Conversii monetare
Articolul 48
Dispoziții privind rata de schimb
(Articolul 53 din cod)
Rata de schimb care trebuie utilizată este rata cea mai recentă stabilită de Banca Centrală Europeană înainte de penultima zi a lunii și se aplică pe toată durata lunii următoare.
Totuși, atunci când rata aplicabilă la începutul lunii diferă cu mai mult de 5 % de rata stabilită de Banca Centrală Europeană înainte de data de 15 a aceleiași luni, această din urmă rată se aplică începând cu data de 15 și până la sfârșitul lunii în cauză.
Statele membre pot rotunji în sens ascendent sau descendent, până la cea mai apropiată zecimală, suma obținută în urma conversiei.
TITLUL II
FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ TAXELE LA IMPORT SAU LA EXPORT ȘI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL DE MĂRFURI
CAPITOLUL 1
Tariful vamal comun și clasificarea tarifară a mărfurilor
Articolul 49
Norme generale privind gestionarea uniformă a contingentelor tarifare
[Articolul 56 alineatul (4) din cod]
Articolul 50
Responsabilitățile autorităților vamale ale statelor membre pentru gestionarea uniformă a contingentelor tarifare
[Articolul 56 alineatul (4) din cod]
Articolul 51
Alocarea cantităților în cadrul contingentelor tarifare
[Articolul 56 alineatul (4) din cod]
Orice alocare de către Comisie ia în considerare toate cererile nesoluționate pentru a beneficia de contingente tarifare pe baza declarațiilor vamale acceptate până și inclusiv în a doua zi lucrătoare anterioară zilei de alocare, pe care autoritățile vamale le-au transmis către sistemul menționat la articolul 54 din prezentul regulament.
Articolul 52
Anularea cererilor și returnarea cantităților alocate neutilizate din cadrul contingentelor tarifare
[Articolul 56 alineatul (4) din cod]
În cazul în care Comisia a alocat deja cantitatea solicitată pe baza unei declarații vamale invalidate, autoritatea vamală returnează imediat cantitatea atribuită în sistemul electronic menționat la articolul 54 din prezentul regulament.
Articolul 53
Starea critică a contingentelor tarifare
[Articolul 56 alineatul (4) din cod]
Prin derogare de la alineatul (1), un contingent tarifar este considerat critic de la data deschiderii sale, în oricare din următoarele cazuri:
contingentul tarifar este deschis pentru o perioadă de mai puțin de trei luni;
în cursul celor doi ani precedenți nu s-au deschis contingente tarifare referitoare la aceleași produse, cu aceeași origine și având o durată echivalentă cu a contingentului tarifar respectiv („contingente tarifare echivalente”);
un contingent tarifar echivalent deschis în cursul celor doi ani precedenți a fost epuizat cel târziu în ultima zi din a treia lună de durată stabilită a contingentului sau a avut un volum inițial mai mare decât contingentul tarifar respectiv.
Articolul 54
Sistemul electronic pentru gestionarea contingentelor tarifare
[Articolul 16 alineatul (1) și articolul 56 alineatul (4) din cod]
Pentru gestionarea contingentelor tarifare, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru:
schimburile de informații între autoritățile vamale și Comisie cu privire la cererile pentru a beneficia de contingente tarifare, returnările în cadrul contingentelor tarifare și statutul contingentelor tarifare și pentru stocarea informațiilor respective;
gestionarea de către Comisie a cererilor pentru a beneficia de contingente tarifare și a returnărilor în cadrul contingentelor tarifare;
schimburile de informații între autoritățile vamale și Comisie cu privire la alocarea cantităților în cadrul contingentelor tarifare și stocarea informațiilor respective;
înregistrarea oricărui eveniment sau act ulterior care ar putea afecta tragerile inițiale sau returnările în cadrul contingentelor tarifare ori alocarea lor.
Articolul 55
Normele generale privind supravegherea punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri
[Articolul 56 alineatul (5) din cod]
Începând cu data prevăzută la articolul 4 alineatul (1) al patrulea paragraf din Directiva (UE) 2017/2455, lista de date care poate fi solicitată de către Comisie este prevăzută în anexa 21-03 la prezentul regulament.
În cazul în care mărfurilor li se acordă liberul de vamă în conformitate cu articolul 194 alineatul (1) din cod, autoritățile vamale furnizează Comisiei datele fără întârziere.
Autoritățile vamale introduc fără întârziere datele respective în sistemul electronic menționat la articolul 56 din prezentul regulament.
Prin derogare de la alineatul (1), Comisia poate solicita punerea în liberă circulație a următoarelor liste de date în scopul supravegherii:
lista de date prevăzută în anexa 21-02 la prezentul regulament, până la data de implementare a modernizării sistemelor naționale de import menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 a Comisiei ( 8 );
lista de date prevăzută în anexa 21-01 la prezentul regulament, până la ultima dată de implementare a etapei 1 a proiectului vizând vămuirea centralizată pentru import în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151.
Prin derogare de la alineatul (1), Comisia poate solicita lista de date prevăzute în anexa 21-01 sau anexa 21-02 la prezentul regulament în scopul supravegherii la export, până la ultima dată de implementare a sistemului automatizat de export menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151.
Articolul 56
Sistemul electronic pentru supravegherea punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri
[Articolul 16 alineatul (1) și articolul 56 alineatul (5) din cod]
Pentru supravegherea punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru transmiterea și stocarea informațiilor următoare:
datele de supraveghere privind punerea în liberă circulație sau exportul de mărfuri;
informații care pot actualiza datele de supraveghere introduse și stocate în sistemul electronic privind punerea în liberă circulație sau exportul de mărfuri.
CAPITOLUL 2
Originea mărfurilor
Articolul 57
Certificatul de origine pentru produsele care fac obiectul unor regimuri speciale de import nepreferențiale
[Articolul 61 alineatele (1) și (2) din cod]
În cadrul regimurilor de import nepreferențiale, trimiterile la certificatele de origine eliberate în conformitate cu articolele 55-65 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 sunt considerate trimiteri la certificatele de origine menționate la prezentul articol.
Autoritățile emitente păstrează o copie a fiecărui certificat de origine eliberat.
Autoritățile emitente nu pot elibera retroactiv certificatul de origine prevăzut la alineatul (1) decât după ce se asigură că datele de identificare din cererea exportatorului corespund cu cele din dosarul de export corespunzător.
Articolul 58
Furnizarea de informații privind cooperarea administrativă referitoare la regimurile speciale de import nepreferențiale
(Articolul 61 din cod)
În scopul instituirii procedurii de cooperare administrativă sus-menționate, țările terțe vizate transmit Comisiei:
denumirile și adresele autorităților emitente, precum și specimenele de ștampile utilizate de autoritățile respective;
denumirile și adresele autorităților guvernamentale cărora trebuie să li se trimită cererile de verificare ulterioară a certificatelor de origine prevăzute la articolul 59 din prezentul regulament.
Comisia transmite informațiile de mai sus autorităților competente ale statelor membre.
Articolul 59
Verificarea ulterioară a certificatelor de origine pentru produsele care fac obiectul unor regimuri speciale de import nepreferențiale
(Articolul 61 din cod)
În aceste scopuri, autoritățile vamale restituie certificatul de origine sau o copie a acestuia autorității menționate la articolul 58 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament. În cazul în care o factură a însoțit declarația, factura originală sau o copie a acesteia se anexează la certificatul de origine restituit.
Autoritățile vamale specifică, dacă este cazul, motivele verificării ulterioare și furnizează orice informații aflate în posesia lor care sugerează că informațiile înscrise pe certificatul de origine sunt incorecte sau că certificatul de origine nu este autentic.
În cazul în care nu se primește niciun răspuns în termen de șase luni de la trimiterea unei solicitări în conformitate cu alineatul (2), autoritățile vamale refuză utilizarea regimului special de import nepreferențial pentru produsele în cauză.
Articolul 60
În scopul prezentei secțiuni, se aplică definițiile stabilite la articolul 37 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
Articolul 61
Declarațiile furnizorului și utilizările acestora
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Pentru fiecare trimitere de mărfuri se întocmește separat câte o declarație a furnizorului, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 62 din prezentul regulament.
Articolul 62
Declarația pe termen lung a furnizorului
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
O declarație pe termen lung a furnizorului se întocmește pentru trimiteri expediate în decursul unei perioade de timp și precizează trei date:
data la care este întocmită declarația (data emiterii);
data la care începe perioada (data începerii), care nu poate fi cu mai mult de 12 luni înainte sau cu mai mult de 6 luni după data emiterii;
data la care se încheie perioada (data încheierii), care nu poate fi cu mai mult de 24 de luni după data începerii.
Articolul 63
Întocmirea declarațiilor furnizorului
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolul 64
Eliberarea certificatelor de informații INF 4
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolul 65
Cooperarea administrativă dintre statele membre
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Autoritățile vamale își oferă reciproc asistență pentru a verifica exactitatea informațiilor furnizate în declarațiile furnizorilor.
Articolul 66
Controlul declarațiilor furnizorilor
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolul 67
Autorizația de „exportator autorizat”
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolul 68
Înregistrarea exportatorilor în afara cadrului SGP al Uniunii
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
▼M2 —————
▼M2 —————
Articolul 69
Înlocuirea documentelor privind originea eliberate sau întocmite în afara cadrului SGP al Uniunii
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Documentul înlocuitor privind originea menționat la alineatul (1) poate fi eliberat pentru următorii sau poate fi întocmit de oricare dintre aceștia, în aceeași formă ca documentul inițial privind originea sau sub forma unui atestat de origine înlocuitor întocmit mutatis mutandis în conformitate cu articolul 101 și cu anexa 22-20:
un exportator autorizat sau înregistrat în Uniune, care reexpediază mărfurile;
un reexpeditor al mărfurilor pe teritoriul Uniunii, atunci când valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială care urmează să fie divizată nu depășește valoarea limită aplicabilă;
un reexpeditor al mărfurilor pe teritoriul Uniunii, atunci când valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială care urmează să fie divizată depășește valoarea limită aplicabilă și cu condiția ca reexpeditorul să atașeze o copie a documentului inițial privind originea la documentul înlocuitor privind originea.
Atunci când înlocuirea documentului inițial privind originea nu este posibilă în conformitate cu primul paragraf, documentul înlocuitor privind originea menționat la alineatul (1) pate fi eliberat sub forma unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 de către biroul vamal sub al cărui control sunt plasate mărfurile în cauză.
Biroul vamal căruia i se solicită să elibereze certificatul înlocuitor de circulație a mărfurilor EUR.1 notează pe documentul inițial privind originea sau pe un document atașat la acesta greutatea, numărul și natura produselor reexpediate, precum și țara de destinație a acestora și indică numărul de serie al certificatului înlocuitor corespunzător sau numerele de serie ale certificatelor înlocuitoare corespunzătoare. Biroul vamal păstrează documentul inițial privind originea timp de cel puțin trei ani.
Articolul 69a
Originea preferențială a produselor prelucrate obținute din mărfurile cu caracter originar preferențial
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Alineatul (1) nu se aplică în niciunul dintre următoarele cazuri:
operațiunea de prelucrare include, de asemenea, alte mărfuri din afara Uniunii decât cele menționate la alineatul (1), inclusiv mărfurile cu caracter originar preferențial care fac obiectul unui alt regim preferențial;
produsele prelucrate sunt obținute din mărfurile echivalente menționate la articolul 223 din cod;
autoritățile vamale au autorizat reexportul temporar al mărfurilor pentru prelucrare ulterioară în conformitate cu articolul 258 din cod.
Articolul 70
Obligația de a asigura cooperarea administrativă în cadrul sistemului REX
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Pentru a asigura aplicarea adecvată a SGP, țările beneficiare se angajează:
să creeze și să mențină structurile și sistemele administrative necesare pentru aplicarea și gestionarea, pe teritoriile lor, a normelor și a procedurilor prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 inclusiv, acolo unde este cazul, dispozițiile necesare pentru aplicarea cumulului;
să asigure cooperarea autorităților lor competente cu Comisia și cu autoritățile vamale ale statelor membre.
Cooperarea menționată la alineatul (1) litera (b) constă în:
furnizarea, la cererea Comisiei, a întregului sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a SGP în țara respectivă, inclusiv vizite de control la fața locului efectuate de Comisie sau de autoritățile vamale ale statelor membre;
fără a aduce atingere articolelor 108 și 109 din prezentul regulament, verificarea caracterului originar al produselor, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, inclusiv vizite la fața locului, la cererea Comisiei sau a autorităților vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.
Articolul 71
Proceduri și metode de cooperare administrativă aplicabile cu privire la exporturile care utilizează certificate de origine tip A și declarații pe factură
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Fiecare țară beneficiară aplică sau se asigură că sunt aplicate:
regulile de origine pentru produsele exportate, prevăzute în subsecțiunea 2 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;
normele privind completarea și eliberarea certificatelor de origine tip A;
dispozițiile cu privire la utilizarea declarațiilor pe factură, care urmează să fie elaborate în conformitate cu cerințele stabilite în anexa 22-09;
dispozițiile cu privire la obligațiile de notificare menționate la articolul 73 din prezentul regulament;
dispozițiile cu privire la acordarea derogărilor menționate la articolul 64 alineatul (6) din cod.
Autoritățile competente ale țărilor beneficiare cooperează cu Comisia sau cu statele membre, în special prin:
furnizarea, la cererea Comisiei, a întregului sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a SGP în țara respectivă, inclusiv vizite de control la fața locului efectuate de Comisie sau de autoritățile vamale ale statelor membre;
fără a aduce atingere articolelor 73 și 110 din prezentul regulament, verificarea caracterului originar al produselor, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, inclusiv vizite la fața locului, la cererea Comisiei sau a autorităților vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.
Articolul 72
Obligațiile de notificare aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați (REX)
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Țările beneficiare notifică Comisiei denumirile, adresele și datele de contact ale autorităților situate pe teritoriul lor care:
fac parte din autoritățile guvernamentale ale țării în cauză sau acționează sub autoritatea guvernului și dețin competența de a înregistra exportatorii în sistemul REX, de a modifica și de a actualiza datele privind înregistrarea, precum și de a revoca înregistrările;
fac parte din autoritățile guvernamentale ale țării în cauză și sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu Comisia și cu autoritățile vamale ale statelor membre, astfel cum se prevede în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
Articolul 73
Obligațiile de notificare aplicabile până la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați (REX)
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Comisia transmite aceste informații autorităților vamale ale statelor membre. Atunci când informațiile sunt comunicate în cadrul modificării unor comunicări precedente, Comisia va indica data intrării în vigoare a noilor ștampile conform instrucțiunilor date de autoritățile guvernamentale competente ale țărilor beneficiare. Aceste informații sunt pentru uz oficial; totuși, atunci când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale în cauză pot permite importatorului să consulte specimenele ștampilelor.
Țările beneficiare care au furnizat deja informațiile prevăzute la primul paragraf nu au obligația de a le furniza din nou decât dacă între timp au intervenit schimbări.
Articolul 74
Procedura de eliberare a unui certificat de origine tip A
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Autoritățile competente din țările beneficiare pun certificatul de origine tip A la dispoziția exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului. Cu toate acestea, autoritățile competente din țările beneficiare pot, de asemenea, să elibereze un certificat de origine tip A după exportul produselor care fac obiectul acestuia, dacă:
certificatul nu a fost eliberat la momentul exportului din cauza unor erori sau omisiuni involuntare sau a unor circumstanțe speciale; sau
s-a dovedit autorităților competente că certificatul de origine tip A a fost eliberat, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice; sau
destinația finală a produselor vizate a fost stabilită în timpul transportului sau al depozitării și după o eventuală divizare a trimiterii, în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
Articolul 75
Condiții pentru întocmirea unei declarații pe factură
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Utilizarea unei declarații pe factură presupune îndeplinirea următoarelor condiții:
se întocmește o declarație pe factură pentru fiecare trimitere;
dacă mărfurile din trimitere au fost deja supuse, în țara exportatoare, unei verificări prin raportare la definiția noțiunii de „produse originare”, exportatorul poate menționa această verificare în declarația pe factură.
Articolul 76
Condițiile pentru eliberarea unui certificat de origine tip A în caz de cumul
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
În cazul aplicării unui cumul în temeiul articolelor 53, 54, 55 sau 56 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară cărora li s-a solicitat eliberarea unui certificat de origine tip A pentru produse la fabricarea cărora s-au utilizat materiale originare dintr-o parte cu care este permis cumulul se bazează pe următoarele elemente:
în cazul cumulului bilateral, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului și eliberată în conformitate cu dispozițiile de la articolul 77 din prezentul regulament;
în cazul cumulului cu Norvegia, Elveția sau Turcia, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului și eliberată în conformitate cu regulile de origine relevante ale Norvegiei, Elveției sau Turciei, după caz;
în cazul cumulului regional, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului, și anume un certificat de origine tip A, eliberat pe baza formularului prevăzut în anexa 22-08, sau, după caz, o declarație pe factură, al cărei text este prezentat în anexa 22-09;
în cazul cumulului extins, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului și eliberată în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant dintre Uniune și țara vizată.
În cazurile menționate la literele (a), (b), (c) și (d) de la primul paragraf, caseta 4 din certificatul de origine tip A conține, după caz, indicația:
Articolul 77
Dovada caracterului originar din Uniune în scopul cumulului bilateral și exportatorul autorizat
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Dovada caracterului originar al produselor unionale se face:
fie prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, eliberat conform formularului prevăzut în anexa 22-10; fie
prin prezentarea unei declarații pe factură, al cărei text este prevăzut în anexa 22-09 ►M1 ————— ◄ . O declarație pe factură poate fi întocmită de orice exportator pentru trimiterile care conțin produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR sau de un exportator autorizat din Uniune.
Autoritățile vamale ale statelor membre pot autoriza orice exportator stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii, denumit în continuare „exportator autorizat”, care expediază frecvent produse originare din Uniune în cadrul cumulului bilateral, să întocmească declarații pe factură, indiferent de valoarea produselor vizate, dacă respectivul exportator oferă autorităților vamale toate garanțiile necesare verificării următoarelor aspecte:
caracterul originar al produselor;
respectarea celorlalte cerințe aplicabile în statul membru respectiv.
Autoritățile vamale retrag autorizația în oricare dintre următoarele cazuri:
exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (4);
exportatorul autorizat nu mai îndeplinește condițiile menționate la alineatul (5);
exportatorul autorizat se folosește în mod abuziv de autorizație.
Articolul 78
Obligația ca exportatorii să fie înregistrați și derogarea de la această obligație
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
SGP se aplică în următoarele cazuri:
în cazul mărfurilor care îndeplinesc cerințele din prezenta subsecțiune, din subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și din subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 exportate de un exportator înregistrat;
în cazul oricărei trimiteri formate din unul sau mai multe colete care conține produse originare exportate de orice exportator, dacă valoarea totală a produselor originare expediate nu depășește 6 000 EUR.
Articolul 79
Procedura de înregistrare în țările beneficiare și procedurile la export aplicabile în perioada de tranziție până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Cu toate acestea, în cazul în care țara beneficiară nu este în măsură să înceapă înregistrarea la acea dată, aceasta notifică Comisiei în scris până la 1 iulie 2016 faptul că înregistrarea exportatorilor este amânată până la 1 ianuarie 2018 sau 1 ianuarie 2019.
Fără a aduce atingere articolului 94 alineatul (2) din prezentul regulament, certificatele de origine tip A eliberate în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat pot fi admise în Uniune ca dovadă de origine, dacă sunt eliberate înainte de data înregistrării exportatorului în cauză.
Autoritățile competente ale unei țări beneficiare care întâmpină dificultăți în ceea ce privește încheierea procesului de înregistrare în termenul de 12 luni precizat mai sus, pot cere Comisiei prelungirea acestuia. O astfel de prelungire nu poate depăși șase luni.
După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depășește 6 000 EUR, începând cu data de la care înregistrarea lor este valabilă în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament.
Articolul 80
Baza de date a exportatorilor înregistrați: obligațiile autorităților
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Autoritățile vamale ale statelor membre, după primirea formularului de cerere completat prevăzut în anexa 22-06A, alocă fără întârziere exportatorului numărul de exportator înregistrat sau, după caz, reexpeditorului de mărfuri și introduce în sistemul REX numărul de exportator înregistrat, datele de înregistrare și data de la care este valabilă înregistrarea în conformitate cu articolul 86 alineatul (4).
Autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru informează exportatorul sau, după caz, reexpeditorul mărfurilor, cu privire la numărul de exportator înregistrat atribuit respectivului exportator sau reexpeditor de mărfuri și cu privire la data de la care este valabilă înregistrarea.
Articolul 81
Data de aplicare a anumitor dispoziții
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolul 82
Baza de date a exportatorilor înregistrați: drepturile de acces la baza de date
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Comisia pune următoarele date la dispoziția publicului, cu condiția ca exportatorul să își fi exprimat consimțământul în acest sens prin semnarea casetei 6 din formularul prevăzut în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz:
numele exportatorului înregistrat, astfel cum se specifică în caseta 1 din formularul prevăzut în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz;
adresa sediului exportatorului înregistrat, astfel cum se specifică în caseta 1 din formularul prevăzut în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz;
detalii de contact, astfel cum se specifică în caseta 1 și în caseta 2 din formularul prevăzut în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz;
o descriere cu titlu orientativ a mărfurilor care fac obiectul tratamentului preferențial, inclusiv o listă orientativă a pozițiilor sau a capitolelor din Sistemul armonizat, astfel cum se specifică în caseta 4 din formularul prevăzut în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz;
numărul EORI al exportatorului înregistrat, astfel cum se specifică în caseta 1 din formularul prevăzut în anexa 22-06A, sau numărul de identificare al operatorului (TIN) corespunzător exportatorului înregistrat, astfel cum se specifică în caseta 1 din formularul prevăzut în anexa 22-06;
dacă exportatorul înregistrat este operator sau producător, astfel cum se specifică în caseta 3 din formularul prevăzut în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz.
Refuzul de a semna caseta 6 nu constituie un motiv pentru refuzarea înregistrării exportatorului.
Comisia pune întotdeauna următoarele date la dispoziția publicului:
numărul exportatorului înregistrat;
data de înregistrare a exportatorului înregistrat;
data de la care este valabilă înregistrarea;
data revocării înregistrării, după caz;
informații care indică dacă înregistrarea este valabilă și pentru exporturile în Norvegia, Elveția sau Turcia;
data ultimei sincronizări între sistemul REX și site-ul web public.
Articolul 83
Baza de date a exportatorilor înregistrați: protecția datelor
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Exportatorii înregistrați primesc informațiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a)-(e) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ) sau la articolul 10 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 11 ). În plus, aceștia primesc, de asemenea, următoarele informații:
informații privind temeiul juridic al operațiunilor de prelucrare la care urmează să fie supuse datele;
perioada de păstrare a datelor.
Exportatorii înregistrați primesc aceste informații prin intermediul unei notificări anexate cererii de obținere a statutului de exportator înregistrat, astfel cum se prevede în anexa 22-06 ►M2 sau în anexa 22-06A, după caz ◄ .
Comisia este considerată operator asociat în ceea ce privește prelucrarea tuturor datelor pentru a garanta faptul că exportatorii înregistrați își vor obține drepturile.
În cazul în care un exportator înregistrat a depus o astfel de cerere la Comisie fără să fi încercat să își obțină drepturile de la operatorul de date, Comisia transmite această cerere operatorului de date al exportatorului înregistrat.
În cazul în care exportatorul înregistrat nu a reușit să își obțină drepturile de la operatorul de date, exportatorul înregistrat prezintă o astfel de cerere Comisiei, care acționează în calitate de operator. Comisia are dreptul de a rectifica, de a șterge sau de a bloca datele.
Autoritățile menționate, fiecare acționând în conformitate cu competențele sale, fac schimb de informații relevante, își oferă reciproc asistență la efectuarea auditurilor și a inspecțiilor, examinează dificultățile de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, examinează problemele survenite la aplicarea supravegherii independente sau la exercitarea drepturilor persoanelor vizate, redactează propuneri armonizate pentru soluții comune la orice probleme survenite și promovează cunoașterea drepturilor privind protecția datelor, după caz.
Articolul 84
Obligațiile de notificare aplicabile statelor membre pentru implementarea sistemului exportatorilor înregistrați (REX)
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Statele membre notifică Comisiei denumirile, adresele și datele de contact ale autorităților lor vamale care:
dețin competența de a înregistra exportatorii și reexpeditorii de mărfuri în sistemul REX, de a modifica și de a actualiza datele de înregistrare, precum și de a revoca înregistrarea;
sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu autoritățile competente ale țărilor beneficiare, astfel cum se prevede în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 subsecțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
Notificarea se transmite Comisiei până la 30 septembrie 2016.
Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor notificate în temeiul primului paragraf.
Articolul 85
Procedura de înregistrare în statele membre și procedurile la export aplicabile în perioada de tranziție până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Până la 31 decembrie 2017, exportatorii autorizați din statele membre care nu sunt încă înregistrați pot întocmi declarații pe factură în scopul cumulului în temeiul articolului 53 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depășește 6 000 EUR, începând cu data la care este valabilă înregistrarea lor în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament.
Articolul 86
Cererea de obținere a statutului de exportator înregistrat
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Cererea se redactează folosind formularul prevăzut în anexa 22-06.
Exportatorului i se atribuie un număr de exportator înregistrat de către autoritățile competente ale țării beneficiare în vederea exportului în cadrul SGP al Uniunii, al Norvegiei și al Elveției, în măsura în care aceste țări au recunoscut țara în care a avut loc înregistrarea ca țară beneficiară.
Primul și al doilea paragraf se aplică mutatis mutandis în scopul exporturilor în cadrul SGP al Turciei, după ce această țară începe să aplice sistemul REX. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data la care Turcia începe să aplice acest sistem.
Articolul 87
Sistemul exportatorilor înregistrați: cerință privind publicarea
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Comisia publică pe site-ul său web data la care țările beneficiare încep să aplice sistemul REX. Comisia actualizează aceste informații.
Articolul 88
Înregistrarea automată a exportatorilor pentru o țară care devine țară beneficiară a SGP al Uniunii
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
În cazul în care se adaugă o țară la lista țărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, Comisia activează automat pentru SGP-ul său înregistrările tuturor exportatorilor înregistrați în țara respectivă, cu condiția ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în cadrul sistemului REX și să fie valabile cel puțin pentru SGP al Norvegiei, al Elveției sau al Turciei.
În acest caz, un exportator care este deja înregistrat cel puțin pentru SGP-ul Norvegiei, al Elveției sau al Turciei nu trebuie să depună o cerere la autoritățile sale competente pentru a se înregistra pentru SGP-ul Uniunii.
Articolul 89
Revocarea înregistrării
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru revocă înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat:
nu mai există;
nu mai îndeplinește condițiile pentru a exporta mărfuri în cadrul SGP;
a informat autoritatea competentă a țării beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru că nu mai intenționează să exporte mărfuri în cadrul SGP;
intenționat sau din neglijență, întocmește sau permite întocmirea unui atestat de origine care conține informații incorecte și care duce la obținerea tratamentului tarifar preferențial în mod incorect.
Articolul 90
Revocarea automată a înregistrărilor atunci când o țară este eliminată de pe lista țărilor beneficiare
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolul 91
Obligațiile exportatorilor
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Exportatorii și exportatorii înregistrați îndeplinesc următoarele obligații:
țin o contabilitate comercială adecvată privind producția și furnizarea de mărfuri eligibile pentru tratament preferențial;
pun la dispoziție toate documentele justificative referitoare la materialele utilizate la fabricare;
păstrează toate documentele vamale referitoare la materialele utilizate la fabricare;
păstrează, timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislația națională prevede astfel, registre:
ale atestatelor de origine întocmite;
cu evidența materialelor originare și neoriginare utilizate, precum și cu evidența producției și a stocurilor.
Registrele și atestatele de origine menționate pot fi păstrate în format electronic, dar trebuie să permită trasabilitatea materialelor utilizate la fabricarea produselor exportate și confirmarea caracterului originar al acestora.
Articolul 92
Dispoziții generale privind atestatul de origine
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
În cazul în care produsele vizate sunt considerate originare din țara exportatoare beneficiară sau din altă țară beneficiară în conformitate cu articolul 55 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sau în conformitate cu articolul 55 alineatul (6) al doilea paragraf din regulamentul menționat, atestatul de origine este întocmit de exportator în țara exportatoare beneficiară.
▼M1 —————
Dacă divizarea unei trimiteri are loc în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și dacă se respectă termenul de doi ani menționat la primul paragraf, atestatul de origine poate fi întocmit retroactiv de exportatorul din țara exportatoare a produselor. Această dispoziție se aplică mutatis mutandis în cazul în care divizarea unei trimiteri are loc în altă țară beneficiară ori în Norvegia, Elveția sau Turcia.
Atestatul se poate întocmi pe orice document comercial care permite identificarea exportatorului respectiv și a mărfurilor vizate.
Exportatorul nu este obligat să semneze atestatul de origine.
Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis pentru următoarele:
atestatele de origine întocmite în Uniune în vederea cumulului bilateral, astfel cum se menționează la articolul 53 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;
atestatele de origine a mărfurilor exportate către o țară beneficiară a sistemelor SGP ale Norvegiei, Elveției sau Turciei în scopul cumulului cu materiale originare din Uniune.
Articolul 93
Atestatul de origine în cazul cumulului
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator conține mențiunea „Extended cumulation with country x”, „Cumul étendu avec le pays x” sau „Acumulación ampliada con el país x”.
Articolul 94
Depunerea și valabilitatea certificatelor de origine tip A sau a declarațiilor pe factură și prezentarea cu întârziere a acestora
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Dovezile de origine prezentate autorităților vamale ale țării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanțe excepționale.
În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menționat.
Articolul 95
Înlocuirea certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Biroul vamal verifică dacă certificatul înlocuitor este în conformitate cu dovada de origine inițială.
Articolul 96
Importul eșalonat folosind certificate de origine tip A sau declarații pe factură
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
La cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine la importul primei trimiteri atunci când mărfurile:
sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente și continue cu o valoare comercială semnificativă;
fac obiectul aceluiași contract de vânzare, iar părțile contractante sunt stabilite în țara exportatoare sau în statul membru (statele membre);
sunt clasificate la același cod (de opt cifre) din Nomenclatura combinată;
provin exclusiv de la același exportator, sunt destinate aceluiași importator și fac obiectul formalităților de intrare la același birou vamal din același stat membru.
Această procedură se aplică pe o perioadă stabilită de autoritățile vamale competente.
Articolul 97
Scutiri de la obligația de a furniza un certificat de origine tip A sau o declarație pe factură
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Produsele expediate de persoane private către persoane private sub formă de colete mici sau produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare beneficiind de preferințele tarifare ale SGP, fără a fi necesar să se prezinte un certificat de origine tip A sau o declarație pe factură, cu condiția:
ca respectivele produse:
să nu constituie importuri cu caracter comercial;
să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru a beneficia de SGP;
să nu existe îndoieli asupra veridicității declarației menționate la litera (a) punctul (ii).
Importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiții:
importurile au un caracter ocazional;
importurile constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor ori al călătorilor sau al familiilor acestora;
este evident, prin natura și cantitatea produselor, că nu se urmărește un scop comercial.
Articolul 98
Neconcordanțe și erori formale în certificatele de origine tip A sau în declarațiile pe factură
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolul 99
Valabilitatea atestatului de origine
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Un singur atestat de origine poate acoperi mai multe trimiteri dacă mărfurile îndeplinesc următoarele condiții:
sunt prezentate neasamblate sau demontate în sensul regulii generale 2(a) pentru interpretarea Sistemului armonizat;
sunt clasificate la secțiunea XVI sau XVII sau la poziția 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat; și
sunt destinate să fie importate în tranșe.
Articolul 100
Admisibilitatea unui atestat de origine
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Pentru ca importatorii să aibă dreptul de a beneficia de SGP la prezentarea unui atestat de origine, mărfurile trebuie să fi fost exportate la sau după data la care țara beneficiară din care se exportă mărfurile a început înregistrarea exportatorilor în conformitate cu articolul 79 din prezentul regulament.
În cazul în care o țară este admisă sau readmisă ca țară beneficiară în ceea ce privește produsele menționate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012, mărfurile originare din acea țară beneficiază de sistemul generalizat de preferințe, cu condiția să fi fost exportate din țara beneficiară la sau după data la care țara beneficiară a început să aplice sistemul exportatorilor înregistrați menționat la articolul 70 alineatul (3) din prezentul regulament.
Articolul 101
Înlocuirea atestatelor de origine
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Atestatul înlocuitor se întocmește în conformitate cu cerințele specificate în anexa 22-20.
Atestatele de origine înlocuitoare pot fi întocmite doar dacă atestatul de origine inițial a fost întocmit în conformitate cu articolele 92, 93, 99 și 100 din prezentul regulament și cu anexa 22-07.
Cu toate acestea, reexpeditorii care nu sunt înregistrați pot întocmi atestate de origine înlocuitoare când valoarea totală a produselor originare din trimiterea inițială care urmează să fie divizată depășește 6 000 EUR dacă atașează o copie a atestatului de origine inițial întocmit în țara beneficiară.
Articolul 102
Principiile generale și măsurile de precauție care trebuie luate de către declarant
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Înainte de a declara mărfurile în vederea punerii în liberă circulație, declarantul se asigură că mărfurile respectă normele prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunile 3-9 din prezenta secțiune și în subsecțiunile 2 și 3 din titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, în special verificând:
pe site-ul web public, dacă exportatorul este înregistrat în sistemul REX, atunci când valoarea totală a produselor originare expediate depășește 6 000 EUR; și
dacă atestatul de origine este întocmit în conformitate cu anexa 22-07 ►M1 ————— ◄ .
Articolul 103
Scutiri de la obligația de a furniza un atestat de origine
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Pentru următoarele produse, întocmirea și prezentarea unui atestat de origine nu sunt obligatorii:
produsele expediate de persoane private către persoane private sub formă de colete mici a căror valoare totală nu depășește 500 EUR;
produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor, a căror valoare totală nu depășește 1 200 EUR.
Produsele prevăzute la alineatul (1) îndeplinesc următoarele condiții:
nu constituie importuri cu caracter comercial;
au fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru a beneficia de SGP;
nu există îndoieli asupra veridicității declarației menționate la litera (b).
În scopul aplicării alineatului (2) litera (a), importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiții:
importurile au un caracter ocazional;
importurile constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor ori al călătorilor sau al familiilor acestora;
este evident, prin natura și cantitatea produselor, că nu se urmărește un scop comercial.
Articolul 104
Neconcordanțe și erori formale în atestatele de origine; prezentarea cu întârziere a atestatelor de origine
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolul 105
Importul eșalonat folosind atestate de origine
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolul 106
Suspendarea aplicării preferinței
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Autoritățile vamale pot suspenda aplicarea preferinței tarifare pe toată durata procedurii de verificare prevăzute la articolul 109 din prezentul regulament dacă:
informațiile furnizate de declarant nu sunt suficiente pentru a confirma caracterul originar al produselor sau îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 42 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sau la articolul 43 din regulamentul menționat;
declarantul nu răspunde în termenul acordat pentru furnizarea informațiilor menționate la alineatul (1).
Articolul 107
Refuzul de a acorda o preferință tarifară
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Autoritățile vamale ale statului membru importator refuză să acorde preferințe tarifare, fără a fi obligate să solicite documente justificative suplimentare sau să trimită țării beneficiare o cerere de verificare, dacă:
mărfurile nu sunt aceleași cu cele menționate în atestatul de origine;
declarantul nu prezintă un atestat de origine pentru produsele vizate, în cazul în care se solicită un astfel de atestat;
fără a aduce atingere articolului 78 alineatul (1) litera (b) și articolului 79 alineatul (3) din prezentul regulament, atestatul de origine deținut de declarant nu a fost întocmit de un exportator înregistrat în țara beneficiară;
atestatul de origine nu este întocmit în conformitate cu anexa 22-07;
nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
În urma unei cereri de verificare în sensul articolului 109 adresate autorităților competente ale țării beneficiare, autoritățile vamale ale statului membru importator refuză să acorde preferințe tarifare dacă:
au primit un răspuns conform căruia exportatorul nu avea dreptul să întocmească atestatul de origine;
au primit un răspuns conform căruia produsele vizate nu sunt originare dintr-o țară beneficiară sau nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 42 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;
atunci când au formulat cererea de verificare, au avut îndoieli întemeiate în privința valabilității atestatului de origine sau a exactității informațiilor furnizate de declarant cu privire la adevărata origine a produselor vizate și sunt îndeplinite oricare dintre condițiile următoare:
nu au primit niciun răspuns în termenul stabilit în conformitate cu articolul 109 din prezentul regulament; sau
au primit un răspuns care nu oferă explicații satisfăcătoare la întrebările formulate în cerere.
Articolul 108
Obligațiile autorităților competente în ceea ce privește controlul originii de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Pentru a asigura respectarea regulilor privind caracterul originar al produselor, autoritățile competente din țara beneficiară procedează la:
verificări ale caracterului originar al produselor, la cererea autorităților vamale ale statelor membre;
controale regulate asupra exportatorilor, din proprie inițiativă.
Primul paragraf se aplică mutatis mutandis cererilor adresate autorităților Norvegiei și Elveției pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor, cu scopul de a solicita acestor autorități să asigure legătura cu autoritățile competente din țara beneficiară.
Cumulul extins este permis, în temeiul articolului 56 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, doar dacă o țară cu care Uniunea are un acord de liber schimb în vigoare a acceptat să furnizeze sprijin țării beneficiare în materie de cooperare administrativă în același mod în care ar fi furnizat un astfel de sprijin autorităților vamale ale statelor membre, în conformitate cu dispozițiile relevante din acordul de liber schimb în cauză.
Articolul 109
Verificarea ulterioară a atestatelor de origine și a atestatelor de origine înlocuitoare
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Atunci când solicită cooperarea autorităților competente dintr-o țară beneficiară pentru a verifica valabilitatea unui atestat de origine, caracterul originar al produselor sau ambele, autoritățile vamale ale unui stat membru indică în cererea lor, acolo unde este cazul, motivele pentru care au îndoieli întemeiate în privința valabilității atestatului de origine sau a caracterului originar al produselor.
În sprijinul cererii de verificare se poate transmite o copie a atestatului de origine sau a atestatului de origine înlocuitor și orice alte informații sau documente suplimentare care sugerează că informațiile indicate în atestat sau în atestatul înlocuitor sunt incorecte.
Pentru comunicarea rezultatelor verificării, statul membru solicitant stabilește un termen inițial de șase luni de la data transmiterii cererii de verificare, cu excepția cererilor adresate Norvegiei sau Elveției pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor pe baza unui atestat de origine întocmit într-o țară beneficiară, în cazul cărora termenul se prelungește la opt luni.
Articolul 110
Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Dacă autoritățile vamale din statele membre iau hotărârea să suspende acordarea preferințelor tarifare pe perioada cât așteaptă rezultatele verificării, acestea acordă importatorului liberul de vamă pentru produse sub rezerva oricăror măsuri de precauție pe care le consideră necesare.
Articolul 111
Verificarea ulterioară a dovezilor de origine referitoare la produsele a căror origine a fost dobândită prin cumul
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolele 73 și 110 din prezentul regulament se aplică, de asemenea, țărilor din același grup regional în vederea furnizării de informații Comisiei sau autorităților vamale ale statelor membre și în vederea verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A sau a declarațiilor pe factură eliberate în conformitate cu regulile privind cumulul regional de origine.
Articolul 112
Ceuta și Melilla
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolul 113
Cerințe generale
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Produsele originare din una dintre țările sau teritoriile beneficiare beneficiază de preferințele tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, la prezentarea unuia dintre următoarele documente:
un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, eliberat conform formularului prevăzut în anexa 22-10; sau
în cazurile menționate la articolul 119 alineatul (1), o declarație, al cărei text apare în anexa 22-13, dată de exportator pe o factură, pe un aviz de expediție sau pe orice alt document comercial care descrie produsele vizate îndeajuns de detaliat pentru a permite identificarea lor (denumită în continuare „declarație pe factură”).
Caseta 7 din certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 sau declarațiile pe factură conțin mențiunea „Autonomous trade measures” sau „Mesures commerciales autonomes”.
Articolul 114
Procedura de eliberare a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Produsele originare în sensul titlului II capitolul 1 secțiunea 2 subsecțiunea 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sunt eligibile, la importul în Uniune, pentru a beneficia de preferințele tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, cu condiția să fi fost transportate direct în Uniune în sensul articolului 69 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, eliberat fie de autoritățile vamale, fie de alte autorități guvernamentale competente ale unei țări beneficiare sau ale unui teritoriu beneficiar, cu condiția ca țara beneficiară respectivă sau teritoriul beneficiar respectiv:
să fi comunicat Comisiei informațiile necesare în conformitate cu articolul 124 din prezentul regulament; și
să acorde sprijin Uniunii permițând autorităților vamale din statele membre să verifice autenticitatea documentului sau exactitatea informațiilor referitoare la adevărata origine a produselor vizate.
Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 se păstrează de către autoritățile competente ale țării beneficiare exportatoare, ale teritoriului beneficiar exportator sau ale statului membru exportator timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care a fost eliberat certificatul de circulație a mărfurilor.
Exportatorul se angajează să prezinte, la cererea autorităților competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii corectitudinii caracterului originar al produselor eligibile pentru tratament preferențial și se angajează să permită controale ale evidențelor sale contabile și verificări de către autoritățile menționate privind împrejurările în care au fost obținute produsele.
Articolul 115
Importul eșalonat
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale țării importatoare, produsele neasamblate sau demontate, în sensul regulii generale 2(a) pentru interpretarea Sistemului armonizat, care se clasifică la secțiunea XVI sau XVII ori la poziția 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat, sunt importate eșalonat, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine pentru respectivele produse la importul primei tranșe.
Articolul 116
Prezentarea dovezii de origine
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Dovezile de origine se depun la autoritățile vamale ale statelor membre importatoare în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 163 din cod. Autoritățile menționate pot solicita traducerea unei dovezi de origine și pot solicita, de asemenea, ca declarația de import să fie însoțită de o declarație prin care importatorul să ateste că produsele îndeplinesc condițiile necesare pentru aplicarea prezentei subsecțiuni.
Articolul 117
Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Prin derogare de la articolul 114 alineatul (10), un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat în mod excepțional după exportul produselor la care se referă, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:
nu a fost eliberat în momentul exportului ca urmare a unor erori, a unor omisiuni involuntare sau a unor circumstanțe speciale; sau
se demonstrează într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile competente că un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 a fost eliberat, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.
Pe certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să figureze una dintre următoarele mențiuni:
Articolul 118
Eliberarea unui duplicat al certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Pe duplicatul eliberat astfel trebuie să figureze una dintre următoarele mențiuni:
Articolul 119
Condiții pentru întocmirea unei declarații pe factură
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Declarația pe factură poate fi întocmită de oricare dintre următorii:
un exportator autorizat din Uniune în sensul articolului 120 din prezentul regulament;
orice exportator pentru orice trimitere de mărfuri formată din unul sau mai multe colete care conține produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR și cu condiția ca sprijinul menționat la articolul 114 alineatul (1) din prezentul regulament să se aplice acestei proceduri.
În cazurile menționate la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declarații pe factură face obiectul următoarelor condiții speciale:
se întocmește o declarație pe factură pentru fiecare trimitere;
dacă mărfurile din trimitere au fost deja supuse, în țara exportatoare, unei verificări prin raportare la definiția noțiunii de „produse originare”, exportatorul poate menționa această verificare în declarația pe factură.
Dispozițiile de la primul paragraf nu îi scutesc pe exportatori de obligația de a îndeplini orice alte formalități necesare în temeiul regulamentelor vamale sau poștale.
Articolul 120
Exportatorul autorizat
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolul 121
Valabilitatea dovezii de origine
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
La cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine la importul primei trimiteri atunci când mărfurile îndeplinesc următoarele condiții:
sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente și continue cu o valoare comercială semnificativă;
fac obiectul aceluiași contract de vânzare, ale cărui părți contractante sunt stabilite în țara exportatoare sau în Uniune;
sunt clasificate la același cod (de opt cifre) din Nomenclatura combinată;
provin exclusiv de la același exportator, sunt destinate aceluiași importator și fac obiectul formalităților de intrare la același birou vamal din Uniune.
Această procedură se aplică pentru perioada și cantitățile stabilite de autoritățile vamale competente. Această perioadă nu poate depăși în niciun caz trei luni.
Articolul 122
Scutiri de la obligația prezentării dovezii de origine
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
În plus, valoarea totală a produselor nu trebuie să depășească 500 EUR în cazul coletelor mici și 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajele personale ale călătorilor.
Articolul 123
Neconcordanțe și erori formale
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Constatarea unor mici neconcordanțe între datele declarate în dovada de origine și cele din documentele prezentate biroului vamal în scopul îndeplinirii formalităților pentru importul produselor nu duce ipso facto la considerarea dovezii de origine ca nulă și neavenită dacă se stabilește în mod clar că documentul respectiv corespunde produselor prezentate.
Erorile formale evidente, cum ar fi greșelile de dactilografiere dintr-o dovadă de origine, nu au drept consecință respingerea documentului, dacă aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea datelor declarate în documentul respectiv.
Articolul 124
Cooperarea administrativă
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolul 125
Verificarea dovezilor de origine
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Dacă autoritățile vamale din statul membru importator iau hotărârea să suspende acordarea preferențelor tarifare menționate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pe perioada cât așteaptă rezultatele verificării, se acordă importatorului liberul de vamă pentru produse sub rezerva oricăror măsuri de precauție considerate necesare.
Articolul 126
Ceuta și Melilla
[Articolul 64 alineatul (1) din cod]
CAPITOLUL 3
Valoarea în vamă a mărfurilor
Articolul 127
Dispoziții generale
[Articolul 70 alineatul (3) litera (d) din cod]
În scopul prezentului capitol, două persoane sunt considerate a fi afiliate dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
una dintre ele face parte din conducerea sau consiliul de administrație al întreprinderii celeilalte persoane;
au calitatea juridică de asociați;
una este angajatorul celeilalte;
o terță parte posedă, controlează sau deține direct sau indirect 5 % sau mai mult din acțiunile sau părțile emise cu drept de vot de ambele persoane;
una dintre ele o controlează pe cealaltă în mod direct sau indirect;
ambele sunt controlate în mod direct sau indirect de către o terță persoană;
împreună, acestea controlează direct sau indirect o terță persoană;
sunt membre ale aceleiași familii.
Articolul 128
Valoarea de tranzacție
[Articolul 70 alineatul (1) din cod]
Articolul 129
Prețul efectiv plătit sau de plătit
[Articolul 70 alineatele (1) și (2) din cod]
Prețul efectiv plătit sau de plătit în sensul articolului 70 alineatele (1) și (2) din cod include toate plățile efectuate sau care trebuie efectuate drept condiție a vânzării mărfurilor importate de către cumpărător către oricare dintre următoarele persoane:
vânzătorul;
o terță parte în beneficiul vânzătorului;
o terță parte afiliată cu vânzătorul;
o terță parte atunci când plata este efectuată către partea respectivă pentru a îndeplini o obligație a vânzătorului.
Plățile se pot face cu acreditive sau instrumente negociabile și se pot efectua direct sau indirect.
Articolul 130
Reducerile
[Articolul 70 alineatele (1) și (2) din cod]
Articolul 131
Livrarea parțială
[Articolul 70 alineatul (1) din cod]
Articolul 132
Ajustările de preț pentru mărfurile cu defecte
[Articolul 70 alineatul (1) din cod]
O ajustare făcută de către vânzător, în favoarea cumpărătorului, a prețului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri poate fi luată în considerare pentru determinarea valorii în vamă în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
mărfurile erau defecte în momentul acceptării declarației vamale de punere în liberă circulație;
vânzătorul a făcut ajustarea pentru a compensa defectele în vederea îndeplinirii:
fie a unei obligații contractuale asumate înainte de acceptarea declarației vamale;
fie a unei obligații legale aplicabile mărfurilor.
▼M4 —————
Articolul 133
Evaluarea condițiilor și a prestațiilor
[Articolul 70 alineatul (3) litera (b) din cod]
În cazul în care vânzarea sau prețul mărfurilor importate face obiectul unei condiții sau al unei prestații a cărei valoare poate fi determinată în raport cu mărfurile care se evaluează, se consideră că această valoare face parte din prețul efectiv plătit sau de plătit, cu excepția cazului în care aceste condiții sau prestații se referă la oricare dintre următoarele:
o activitate în cazul căreia se aplică articolul 129 alineatul (2) din prezentul regulament;
un element al valorii în vamă în temeiul articolului 71 din cod.
Articolul 134
Tranzacțiile între persoane afiliate
[Articolul 70 alineatul (3) litera (d) din cod]
Totuși, mărfurile se evaluează în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod dacă declarantul demonstrează că valoarea de tranzacție declarată este foarte apropiată de una dintre următoarele valori de referință determinate la aceeași dată sau în jurul aceleiași date:
valoarea de tranzacție în vânzările, între cumpărători și vânzători care nu sunt afiliați în niciun caz special, de mărfuri identice sau similare pentru export către teritoriul vamal al Uniunii;
valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, determinată în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod;
valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, determinată în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (d) din cod.
La stabilirea valorii mărfurilor identice sau similare menționate la alineatul (2) se iau în considerare următoarele elemente:
diferențele demonstrate la nivelurile comerciale;
nivelurile cantitative;
elementele enumerate la articolul 71 alineatul (1) din cod;
costurile suportate de vânzător în cadrul vânzărilor în care acesta și cumpărătorul nu sunt afiliați, unde astfel de costuri nu sunt suportate de vânzător în cadrul vânzărilor între persoane afiliate.
Articolul 135
Mărfuri și servicii utilizate la fabricarea mărfurilor importate
[Articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod]
În cazul în care mărfurile sau serviciile au fost produse de cumpărător sau de o persoană afiliată cu acesta, valoarea lor este corespunzătoare costului de producție.
Articolul 136
Redevențe și drepturi de licență
[Articolul 71 alineatul (1) litera (c) din cod]
Redevențele și drepturile de licență sunt considerate a fi plătite ca o condiție a vânzării pentru mărfurile importate dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:
vânzătorul sau o persoană afiliată cu vânzătorul cere cumpărătorului să efectueze această plată;
cumpărătorul face plata pentru a îndeplini o obligație a vânzătorului, în conformitate cu obligațiile contractuale;
mărfurile nu pot fi vândute cumpărătorului sau nu pot fi cumpărate de către cumpărător fără a se efectua plata unei redevențe sau a unui drept de licență către un licențiator.
Articolul 137
Locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii
[Articolul 71 alineatul (1) litera (e) din cod]
În scopul articolului 71 alineatul (1) litera (e) din cod, locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii este:
pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, portul în care mărfurile sosesc prima dată pe teritoriul vamal al Uniunii;
pentru mărfurile transportate pe cale maritimă în unul din departamentele franceze de peste mări care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii și transportate direct către o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, sau viceversa, portul în care mărfurile sosesc prima dată pe teritoriul vamal al Uniunii, cu condiția ca acestea să fi fost descărcate sau transbordate acolo;
pentru mărfurile transportate pe cale maritimă și apoi, fără transbordare, pe căi navigabile interioare, primul port unde se poate face descărcarea;
pentru mărfurile transportate pe calea ferată, pe căi navigabile interioare sau pe căi rutiere, locul unde este situat biroul vamal de intrare;
pentru mărfurile transportate în alte moduri, locul unde se traversează frontiera teritoriului vamal al Uniunii.
Dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (b), la alineatul (2) și la alineatul (3), locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii este următorul:
pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, portul de descărcare;
pentru mărfurile transportate cu ►M1 alte moduri de transport ◄ , locul specificat la alineatul (1) literele (c), (d) sau (e) situat în acea parte a teritoriului vamal al Uniunii în care sunt expediate mărfurile.
Articolul 138
Cheltuieli de transport
[Articolul 71 alineatul (1) litera (e) din cod]
Articolul 139
Taxe percepute pentru trimiterile poștale
[Articolul 70 alineatul (1) din cod]
Taxele poștale achitate până la locul de destinație pentru mărfurile expediate prin poștă se includ în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepția taxelor poștale suplimentare percepute pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 140
Neacceptarea valorilor de tranzacție declarate
[Articolul 70 alineatul (1) din cod]
Articolul 141
Valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare
[Articolul 74 alineatul (2) literele (a) și (b) din cod]
În cazul în care nu se identifică o astfel de vânzare, valoarea în vamă se determină având în vedere valoarea de tranzacție a mărfurilor identice sau similare vândute la un nivel comercial diferit sau în cantități diferite. Această valoare de tranzacție ar trebui ajustată pentru a ține cont de diferențele care pot fi atribuite nivelului comercial și/sau cantității.
Articolul 142
Metoda deductivă
[Articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod]
Vânzările următoare nu se iau în considerare în scopul determinării valorii în vamă în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod:
vânzările de mărfuri la un alt nivel comercial în afară de primul nivel comercial după import;
vânzările către persoane afiliate;
vânzările către persoane care furnizează, în mod direct sau indirect, gratuit sau la un cost redus, mărfurile sau serviciile enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod pentru a fi utilizate la fabricarea și vânzarea la export a mărfurilor importate;
vânzările în cantități care nu sunt suficiente pentru a permite să se determine prețul unitar.
La determinarea valorii în vamă, din prețul unitar determinat în conformitate cu alineatele (1)-(4) se deduc următoarele elemente:
fie comisioanele plătite în mod obișnuit sau convenite a fi plătite, fie elementele adăugate în mod obișnuit pentru profit și cheltuielile generale (inclusiv costurile directe sau indirecte de comercializare a mărfurilor în cauză) în legătură cu vânzarea pe teritoriul vamal al Uniunii a mărfurilor importate din aceeași categorie sau de același tip care se încadrează într-un grup sau într-o gamă de mărfuri produse de un anumit sector industrial;
cheltuieli uzuale de transport și de asigurare, precum și cheltuielile conexe care se suportă pe teritoriul vamal al Uniunii;
taxele la import și alte taxe de plătit pe teritoriul vamal al Uniunii pentru importul sau vânzarea mărfurilor.
Aceste prețuri unitare se pot utiliza la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate pentru perioade de 14 zile. Fiecare perioadă începe într-o zi de vineri.
Prețurile unitare se calculează și se notifică după cum urmează:
după aplicarea deducerilor prevăzute la alineatul (5), statele membre notifică Comisiei un preț unitar per 100 kg net pentru fiecare categorie de mărfuri. Statele membre pot stabili sume forfetare pentru costurile menționate la alineatul (5) litera (b) care se vor aduce la cunoștința Comisiei;
perioada de referință pentru determinarea prețurilor unitare este perioada precedentă de 14 zile care se încheie în ziua de joi care precede săptămâna în cursul căreia urmează să fie stabilite noi prețuri unitare;
statele membre notifică Comisiei prețurile unitare în euro nu mai târziu de ora 12.00 a zilei de luni din săptămâna în cursul căreia noile prețuri unitare sunt transmise de către Comisie. În cazul în care această zi nu este lucrătoare, notificarea se efectuează în ziua lucrătoare imediat precedentă. Prețurile unitare se aplică numai dacă notificarea respectivă este transmisă de către Comisie.
Articolul 143
Metoda valorii calculate
[Articolul 74 alineatul (2) litera (d) din cod]
Articolul 144
Metoda determinării valorii în vamă pe baza datelor disponibile (metoda „fall-back”)
[Articolul 74 alineatul (3) din cod]
Dacă nu se poate determina valoarea în vamă în conformitate cu alineatul (1), se utilizează alte metode adecvate. În acest caz valoarea în vamă nu se determină pe baza niciunuia dintre elementele următoare:
prețul de vânzare pe teritoriul vamal al Uniunii pentru mărfuri produse pe teritoriul vamal al Uniunii;
un sistem prin care, pentru determinarea valorii în vamă, se utilizează cea mai mare dintre două valori alternative;
prețul mărfurilor pe piața internă a țării exportatoare;
costul de producție, altul decât valorile calculate care s-au determinat pentru mărfuri identice sau similare în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (d) din cod;
prețurile pentru exportul într-o țară terță;
valorile în vamă minime;
valori arbitrare sau fictive.
Articolul 145
Documente justificative referitoare la valoarea în vamă
[Articolul 163 alineatul (1) din cod]
Factura care se referă la valoarea de tranzacție declarată este necesară ca document justificativ.
Articolul 146
Conversia monetară în scopul determinării valorii în vamă
[Articolul 53 alineatul (1) litera (a) din cod]
În conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (a) din cod, se utilizează următoarele rate de schimb pentru conversia monetară în scopul determinării valorii în vamă:
rata de schimb publicată de Banca Centrală Europeană, pentru statele membre a căror monedă este euro;
rata de schimb publicată de autoritatea națională competentă sau, atunci când autoritatea națională a desemnat o bancă privată în scopul publicării ratei de schimb, rata publicată de banca privată respectivă, pentru statele membre a căror monedă nu este euro.
În cazul în care nu s-a publicat nicio rată de schimb în acea zi, se aplică rata de schimb cea mai recent publicată.
TITLUL III
DATORIE VAMALĂ ȘI GARANȚII
CAPITOLUL 1
Garanția pentru o datorie vamală existentă sau potențială
Articolul 147
Sistemul electronic referitor la garanții
[Articolul 16 din cod]
Pentru schimbul și stocarea de informații referitoare la garanțiile care pot fi utilizate în mai multe state membre, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.
Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la data introducerii sistemului de gestionare a garanțiilor în cadrul CVU menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.
Articolul 148
Garanția izolată pentru o datorie vamală potențială
[Articolul 90 alineatul (1) al doilea paragraf din cod]
Articolul 149
Garanții facultative
[Articolul 91 din cod]
În cazul în care autoritățile vamale decid să solicite o garanție care este facultativă, se aplică articolele 150-158 din prezentul regulament.
Articolul 150
Garanție sub forma unui depozit în numerar
[Articolul 92 alineatul (1) litera (a) din cod]
În cazul în care se solicită o garanție pentru regimuri speciale sau depozitare temporară și care constă într-o garanție izolată sub forma unui depozit în numerar, această garanție se constituie la autoritățile vamale din statul membru în care mărfurile sunt plasate sub regimul special respectiv sau sunt în depozitare temporară.
În cazul în care un regim special, altul decât regimul de destinație finală, a fost descărcat sau supravegherea mărfurilor sub regim de destinație finală ori depozitarea temporară s-a încheiat corect, garanția se rambursează de către autoritatea vamală din statul membru în care a fost constituită.
Articolul 151
Garanție sub forma unui angajament al unui garant
[Articolul 92 alineatul (1) litera (b) și articolul 94 din cod]
Articolul 152
Garanție izolată constituită sub forma unui angajament al unui garant
[Articolul 89 și articolul 92 alineatul (1) litera (b) din cod]
Articolul 153
Acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale
[Articolul 92 alineatul (1) litera (c) din cod]
Atunci când ia naștere o datorie vamală într-un alt stat membru decât statul membru care a acceptat o garanție în una dintre formele menționate la articolul 83 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, care poate fi utilizată în mai multe state membre, statul membru care a acceptat garanția transferă către statul membru în care ia naștere datoria vamală, la cererea formulată de acesta din urmă după expirarea termenului-limită de plată, cuantumul taxelor la import sau la export în limitele garanției acceptate și ale taxelor neachitate.
Transferul respectiv se efectuează în termen de o lună de la primirea cererii.
Articolul 154
Numărul de referință al garanției și codul de acces
[Articolul 89 alineatul (2) din cod]
Atunci când o garanție izolată poate fi utilizată în mai multe state membre, biroul vamal de garanție îi comunică persoanei care a constituit garanția sau, în cazul unei garanții sub formă de titluri, garantului, următoarele informații:
un număr de referință al garanției;
un cod de acces asociat cu numărul de referință al garanției.
Atunci când o garanție globală poate fi utilizată în mai multe state membre, biroul vamal de garanție îi comunică persoanei care a constituit garanția următoarele informații:
un număr de referință al garanției pentru fiecare parte din cuantumul de referință care urmează să fie monitorizat în conformitate cu articolul 157 din prezentul regulament;
un cod de acces asociat cu numărul de referință al garanției.
La cererea persoanei care a constituit garanția, biroul vamal de garanție atribuie unul sau mai multe coduri de acces suplimentare garanției respective pentru a fi utilizate de persoana respectivă sau de reprezentanții săi.
Articolul 155
Cuantumul de referință
[Articolul 90 din cod]
În cazul în care trebuie constituită o garanție globală pentru taxe la import sau la export și alte taxe al căror cuantum nu poate fi determinat cu certitudine în momentul în care garanția este solicitată sau al căror cuantum variază în timp, partea din cuantumul de referință care acoperă aceste taxe se stabilește după cum urmează:
pentru partea care trebuie să acopere taxele la import sau la export și alte taxe care au luat naștere, cuantumul de referință corespunde cuantumului taxelor la import sau la export și al celorlalte taxe de plătit;
pentru partea care trebuie să acopere taxele la import sau la export și alte taxe care pot lua naștere, cuantumul de referință corespunde cuantumului taxelor la import sau la export și al celorlalte taxe care ar putea deveni exigibile în legătură cu fiecare declarație vamală sau declarație de depozitare temporară pentru care este constituită garanția, în cursul perioadei cuprinse între plasarea mărfurilor sub regimul vamal relevant sau în depozitare temporară și momentul în care este descărcat regimul vamal sau momentul în care se încheie supravegherea mărfurilor sub regim de destinație finală sau depozitarea temporară.
În scopurile literei (b), se iau în considerare cele mai ridicate taxe la import sau la export aplicabile mărfurilor de același tip și cele mai ridicate alte taxe datorate în legătură cu importul sau cu exportul de mărfuri de același tip în statul membru unde se află biroul vamal de garanție.
În cazul în care biroul vamal de garanție nu dispune de informațiile necesare pentru a determina partea din cuantumul de referință în temeiul primului paragraf, cuantumul este fixat la 10 000 EUR pentru fiecare declarație.
Articolul 156
Monitorizarea cuantumului de referință de către persoana căreia i se solicită constituirea garanției
(Articolul 89 din cod)
Persoana căreia i se solicită constituirea garanției se asigură că cuantumul taxelor la import sau la export și al altor taxe datorate în legătură cu importul sau exportul mărfurilor în cazul în care acestea urmează să fie acoperite de garanție, de plătit sau care ar putea deveni exigibil, nu depășește cuantumul de referință.
Persoana respectivă informează biroul vamal de garanție când cuantumul de referință nu se mai situează la un nivel suficient pentru a acoperi operațiunile sale.
Articolul 157
Monitorizarea cuantumului de referință de către autoritățile vamale
[Articolul 89 alineatul (6) din cod]
Articolul 158
Nivelul garanției globale
[Articolul 95 alineatele (2) și (3) din cod]
Articolul 159
Calculul în scopul tranzitului comun
[Articolul 89 alineatul (2) din cod]
În scopul calculului menționat la articolul 148 și la articolul 155 alineatul (3) litera (b) al doilea paragraf din prezentul regulament, mărfurile unionale transportate în conformitate cu Convenția privind un regim de tranzit comun ( 13 ) sunt considerate mărfuri neunionale.
Articolul 160
Garanție izolată sub formă de titluri
[Articolul 92 alineatul (1) litera (b) din cod]
Dovada angajamentului respectiv se face utilizând formularul prevăzut în anexa 32-02, iar titlurile se întocmesc utilizând formularul prevăzut în anexa 32-06.
Fiecare titlu acoperă un cuantum de 10 000 EUR pentru care garantul este responsabil.
Perioada de valabilitate a unui titlu este de un an de la data emiterii.
Pentru fiecare titlu, garantul îi comunică persoanei care intenționează să fie titularul regimului următoarele informații:
un număr de referință al garanției;
un cod de acces asociat cu numărul de referință al garanției.
Persoana care intenționează să fie titularul regimului nu modifică codul de acces.
Articolul 161
Revocarea sau rezilierea unui angajament constituit în cazul unei garanții izolate sub formă de titluri
[Articolul 92 alineatul (1) litera (b) și articolul 94 din cod]
Autoritatea vamală responsabilă de biroul vamal de garanție relevant introduce în sistemul electronic menționat la articolul 273 alineatul (1) din prezentul regulament informații privind orice revocare sau reziliere a unui angajament constituit în cazul unei garanții izolate sub formă de titluri și data de la care revocarea sau rezilierea produce efecte.
De la data intrării în vigoare a revocării sau a rezilierii, niciun titlu de garanție individuală emis anterior nu mai poate fi utilizat pentru plasarea de mărfuri sub regimul de tranzit unional.
Articolul 162
Garanția globală
[Articolul 89 alineatul (5) și articolul 95 din cod]
Articolul 163
Răspunderea asociațiilor garante pentru operațiunile TIR
[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]
În scopurile articolului 8 alineatele (3) și (4) din Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR, cu modificările sale ulterioare („Convenția TIR”), în cazul în care o operațiune TIR are loc pe teritoriul vamal al Uniunii, orice asociație garantă stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii poate deveni răspunzătoare pentru plata cuantumului garantat aferent mărfurilor care fac obiectul operațiunii TIR, până la limita a 100 000 EUR sau echivalentul său în moneda națională, pentru fiecare carnet TIR.
Articolul 164
Notificarea nedescărcării unui regim către asociațiile garante
[Articolul 226 alineatul (3) literele (b) și (c) și articolul 227 alineatul (2) literele (b) și (c) din cod]
O notificare valabilă de nedescărcare a unui regim în conformitate cu Convenția TIR, cu Convenția vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri, încheiată la Bruxelles la 6 decembrie 1961, inclusiv orice modificări ulterioare ale acesteia (denumită în continuare Convenția ATA) sau cu Convenția privind admiterea temporară ( 14 ), inclusiv orice modificări ulterioare ale acesteia (denumită în continuare Convenția de la Istanbul), efectuată de autoritățile vamale ale unui stat membru către o asociație garantă, constituie o notificare către orice altă asociație garantă din alt stat membru identificată ca răspunzătoare pentru plata oricărui cuantum reprezentând taxe la import sau la export ori alte taxe.
CAPITOLUL 2
Recuperarea, plata, rambursarea și remiterea cuantumului taxelor la import sau la export
Articolul 165
Acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale
[Articolul 101 alineatul (1) și articolul 102 alineatul (1) din cod]
Atunci când ia naștere o datorie vamală, autoritățile vamale de a căror competență ține recuperarea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale informează celelalte autorități vamale implicate în legătură cu următoarele aspecte:
faptul că a luat naștere o datorie vamală;
măsura luată împotriva debitorului în vederea recuperării sumelor în cauză.
Articolul 166
Biroul vamal centralizator legat de carnetele ATA sau CPD
[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) din cod]
Articolul 167
Recuperarea altor taxe în cadrul regimului de tranzit unional și de tranzit în conformitate cu Convenția TIR
[Articolul 226 alineatul (3) literele (a) și (b) din cod]
Imediat ce autoritățile care primesc documentele furnizează dovezi că au recuperat sumele în discuție, autoritățile care trimit documentele rambursează oricare alte taxe deja recuperate sau anulează procedurile de recuperare.
Articolul 168
Notificarea recuperării taxelor și a altor impuneri în cadrul regimului de tranzit unional și de tranzit în conformitate cu Convenția TIR
[Articolul 226 alineatul (3) literele (a) și (b) din cod]
Atunci când ia naștere o datorie vamală în ceea ce privește mărfuri plasate sub regimul de tranzit unional sau sub regimul de tranzit în conformitate cu Convenția TIR, autoritățile vamale de a căror competență ține recuperarea informează biroul vamal de plecare în legătură cu recuperarea taxelor și a altor impuneri.
Articolul 169
Recuperarea altor taxe aferente unor mărfuri plasate sub un regim de tranzit în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul
[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) din cod]
Dacă este necesar, autoritățile care primesc documentele colectează de la asociația garantă de care sunt legate cuantumul taxelor și al altor impuneri datorate la ratele aplicabile în statul membru unde se află autoritățile respective.
Articolul 170
Recuperarea altor taxe aferente unor mărfuri plasate sub regim de admitere temporară în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul
[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) din cod]
În cazul recuperării altor taxe aferente unor mărfuri plasate sub regim de admitere temporară în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul, articolul 169 se aplică mutatis mutandis.
Articolul 171
Cererea de plată adresată unei asociații garante în cadrul regimului prevăzut de Convenția ATA și de Convenția de la Istanbul
[Articolul 98 din cod]
Articolul 172
Cererea de rambursare sau remitere
[Articolul 22 alineatul (1) din cod]
Cererile de rambursare sau remitere se depun de către persoana care a achitat sau căreia îi revine obligația de a achita cuantumul taxelor la import sau la export sau de către oricare altă persoană care a preluat drepturile și obligațiile acesteia.
Articolul 173
Prezentarea mărfurilor ca o condiție pentru rambursare sau remitere
[Articolul 116 alineatul (1) din cod]
Rambursarea sau remiterea este condiționată de prezentarea mărfurilor. Dacă mărfurile nu pot fi prezentate autorităților vamale, autoritatea vamală competentă să ia decizia acordă rambursarea sau remiterea numai în cazul în care deține dovezi care arată că mărfurile în cauză sunt mărfuri pentru care s-a solicitat rambursarea sau remiterea.
Articolul 174
Restricție privind transferul mărfurilor
[Articolul 116 alineatul (1) din cod]
Fără a aduce atingere articolului 176 alineatul (4) din prezentul regulament și până în momentul luării unei decizii cu privire la o cerere de rambursare sau de remitere, mărfurile pentru care s-a solicitat rambursarea sau remiterea nu sunt transferate către un alt amplasament decât cel menționat în cerere cu excepția cazului în care solicitantul notifică în prealabil acest lucru autorității vamale menționate la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, care informează autoritatea vamală competentă să ia decizia.
Articolul 175
Acordarea de asistență reciprocă între autoritățile vamale
[Articolul 22 și articolul 116 alineatul (1) din cod]
Cererea de informații este însoțită de datele cererii și de toate documentele necesare pentru a se permite autorității vamale a statului membru în care se află mărfurile să obțină informațiile sau să efectueze verificările solicitate.
Autoritatea vamală a statului membru în care se află mărfurile trebuie ca, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii, să obțină informațiile sau să efectueze verificările solicitate de autoritatea vamală competentă să ia decizia. Autoritatea respectivă înregistrează rezultatele obținute în partea corespunzătoare a exemplarului original al cererii menționate la alineatul (1) și returnează documentul respectiv autorității vamale competente să ia decizia, împreună cu toate documentele menționate la alineatul (1) al doilea paragraf.
Dacă autoritatea vamală a statului membru în care se află mărfurile nu poate obține informațiile sau nu poate realiza verificările solicitate în perioada prevăzută la al doilea paragraf, aceasta returnează cererea, adnotată corespunzător, în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia.
Articolul 176
Îndeplinirea formalităților vamale
[Articolul 116 alineatul (1) din cod]
Articolul 177
Formalitățile legate de decizia privind rambursarea sau remiterea
[Articolul 116 alineatul (2) din cod]
Articolul 178
Părți și componente ale unui singur articol
[Articolul 116 alineatul (1) din cod]
Atunci când rambursarea sau remiterea este condiționată de distrugerea, abandonul în favoarea statului sau plasarea sub un regim special ori sub regimul de export a mărfurilor, însă formalitățile corespunzătoare sunt îndeplinite numai pentru una sau mai multe părți ori componente ale mărfurilor respective, cuantumul care trebuie rambursat sau remis este diferența dintre cuantumul taxelor la import sau la export aferente mărfurilor și cuantumul taxelor la import sau la export care ar fi fost aplicabile restului mărfurilor dacă acestea ar fi fost plasate în aceeași stare sub un regim vamal care implica nașterea unei datorii vamale, la data la care mărfurile au fost plasate astfel.
Articolul 179
Deșeuri și resturi
[Articolul 116 alineatul (1) din cod]
Atunci când în urma distrugerii mărfurilor, autorizată de autoritatea vamală competentă să ia decizia, se produc deșeuri sau resturi, aceste deșeuri sau resturi sunt considerate mărfuri neunionale din momentul luării unei decizii de acordare a rambursării sau remiterii.
Articolul 180
Exportul sau distrugerea fără supraveghere vamală
[Articolul 116 alineatul (1) din cod]
În cazurile care intră sub incidența articolului 116 alineatul (1) al doilea paragraf, a articolului 118 sau a articolului 120 din cod, atunci când exportul sau distrugerea a avut loc fără supraveghere vamală, rambursarea sau remiterea în temeiul articolului 120 din cod este condiționată de următoarele:
depunerea de către solicitant la autoritatea vamală competentă să ia decizia a dovezilor necesare pentru a se stabili dacă mărfurile pentru care este solicitată rambursarea sau remiterea îndeplinesc una dintre condițiile enumerate în continuare:
mărfurile au fost exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii;
mărfurile au fost distruse sub supravegherea autorităților sau a persoanelor autorizate de autoritățile respective să certifice această distrugere;
returnarea de către solicitant la autoritatea vamală competentă să ia decizia a oricărui document care certifică sau conține informații ce confirmă statutul vamal de mărfuri unionale al mărfurilor în cauză, sub acoperirea căruia mărfurile menționate ar fi putut părăsi teritoriul vamal al Uniunii, sau prezentarea oricărei dovezi pe care autoritatea respectivă o consideră necesară pentru a se putea asigura că documentul în discuție nu poate fi folosit ulterior în legătură cu mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii.
Dovada care stabilește că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea au fost exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii constă în următoarele documente:
certificarea ieșirii menționată la articolul 334 din prezentul regulament;
exemplarul original sau o copie certificată a declarației vamale pentru regimul care implică nașterea datoriei vamale;
dacă este necesar, documente comerciale sau administrative conținând o descriere completă a mărfurilor care au fost prezentate cu declarația vamală pentru regimul menționat sau cu declarația vamală pentru exportul de pe teritoriul vamal al Uniunii ori cu declarația vamală întocmită pentru mărfuri în țara terță de destinație.
Dovada care stabilește că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea au fost distruse sub supravegherea autorităților sau a persoanelor autorizate să certifice în mod oficial această distrugere constă în oricare dintre următoarele documente:
un raport sau o declarație de distrugere întocmită de autoritățile sub a căror supraveghere au fost distruse mărfurile ori o copie certificată a acestuia/acesteia;
un certificat întocmit de persoana autorizată să certifice distrugerea, însoțit de dovada privind autoritatea pe care o deține aceasta în chestiunea respectivă.
Documentele respective conțin o descriere completă a mărfurilor distruse pentru a se putea stabili, prin comparație cu datele furnizate în declarația vamală pentru un regim vamal care implică nașterea datoriei vamale și cu documentele justificative, că mărfurile distruse sunt cele care fuseseră plasate sub regimul în cauză.
Articolul 181
Informații care trebuie furnizate Comisiei
[Articolul 121 alineatul (4) din cod]
Pentru fiecare dintre cazurile menționate la prezentul articol, se furnizează următoarele informații:
numărul de referință al declarației vamale sau al documentului care notifică datoria;
data declarației vamale sau a documentului care notifică datoria;
tipul de decizie;
temeiul juridic al deciziei;
cuantumul și moneda;
detaliile cazului (inclusiv o explicație succintă a motivelor pentru care autoritățile vamale consideră că au fost îndeplinite condițiile pentru rambursare/remitere din temeiul juridic aplicabil).
TITLUL IV
MĂRFURI INTRODUSE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII
CAPITOLUL 1
Declarația sumară de intrare
Articolul 182
Sistemul electronic referitor la declarațiile sumare de intrare
[Articolul 16 din cod]
Se utilizează un sistem electronic implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru:
depunerea, prelucrarea și stocarea datelor declarațiilor sumare de intrare, precum și a altor informații legate de aceste declarații, referitoare la analiza vamală a riscurilor în scopuri de securitate și siguranță, inclusiv sprijinirea securității aviației, și referitoare la măsurile care trebuie luate pe baza rezultatelor analizei respective;
schimbul de informații privind datele declarației sumare de intrare și rezultatele analizei de risc aferente declarațiilor sumare de intrare, privind alte informații necesare pentru efectuarea respectivei analize de risc și privind măsurile întreprinse pe baza analizei de risc, inclusiv recomandări privind locurile controalelor și rezultatele acestor controale;
schimbul de informații pentru monitorizarea și evaluarea punerii în aplicare a criteriilor și a standardelor comune privind riscurile în materie de securitate și siguranță, precum și a măsurilor de control și a domeniilor de control prioritare comune menționate la articolul 46 alineatul (3) din cod.
Datele de dezvoltare și lansare a instalării secvențiale a sistemului sunt stabilite în proiectul privind sistemul de control al importurilor 2 (ICS2) în cadrul CVU în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 a Comisiei ( 15 ).
Articolul 183
Depunerea unei declarații sumare de intrare
[Articolul 127 alineatele (4), (5) și (6) din cod]
Dacă nu se aplică niciuna dintre derogările de la obligația de a depune o declarație sumară de intrare de la articolul 104 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, datele declarației sumare de intrare se furnizează pentru mărfurile transportate pe cale aeriană după cum urmează:
transportatorii aerieni depun o declarație sumară de intrare completă prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 182 alineatul (2) până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru versiunea 2 a sistemului electronic menționat la articolul 182 alineatul (1) din prezentul regulament;
transportatorii expres depun următoarele:
operatorii poștali depun setul minim de date menționat la articolul 106 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pentru trimiterile care au un stat membru ca destinație finală, prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 182 alineatul (1) din prezentul regulament, de la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 1 a sistemului respectiv;
prin depunerea unuia sau a mai multor seturi de date prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 182 alineatul (1) din prezentul regulament, de la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 2 a sistemului respectiv;
Dacă nu se aplică niciuna dintre derogările de la obligația de a depune o declarație sumară de intrare de la articolul 104 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, pe căile navigabile interioare, pe cale rutieră sau feroviară, datele declarației sumare de intrare se furnizează după cum urmează:
prin depunerea declarației sumare de intrare complete prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 182 alineatul (2) până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 3 a sistemului electronic menționat la articolul 182 alineatul (1) din prezentul regulament;
prin depunerea unuia sau a mai multor seturi de date prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 182 alineatul (1) din prezentul regulament, de la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 3 a sistemului respectiv;
Articolul 184
Obligațiile de informare cu privire la furnizarea de date ale declarației sumare de intrare de către alte persoane decât transportatorul
[Articolul 127 alineatul (6) din cod]
Dacă destinatarul indicat în conosament, care nu are niciun conosament subiacent, nu pune datele necesare la dispoziția persoanei care eliberează conosamentul, persoana în cauză trebuie să furnizeze informații despre identitatea destinatarului în datele declarației sumare de intrare.
În cazul unui acord de încărcare în comun a mărfurilor, persoana care eliberează conosamentul informează persoana cu care a încheiat acordul respectiv cu privire la eliberarea conosamentului în cauză.
În cazul unui acord de încărcare în comun a mărfurilor, persoana care eliberează scrisoarea de transport aerian informează persoana cu care a încheiat acordul respectiv cu privire la eliberarea scrisorii de transport aerian în cauză.
Articolul 185
Înregistrarea declarației sumare de intrare
[Articolul 127 alineatul (1) din cod]
De la data stabilită în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 ca dată de începere a perioadei de instalare a versiunii 1 a sistemului electronic menționat la articolul 182 alineatul (1) din prezentul regulament, dacă datele declarației sumare de intrare se furnizează prin depunerea cel puțin a setului minim de date menționat la articolul 106 alineatele (2) și (2a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sau prin depunerea a mai mult de un set de date, autoritățile vamale:
înregistrează fiecare dintre depunerile respective de date ale declarației sumare de intrare în momentul primirii;
îi notifică imediat înregistrarea persoanei care a depus setul de date;
îi comunică acestei persoane MRN-ul aferent fiecărei depuneri, precum și data înregistrării fiecărei depuneri.
Autoritățile vamale notifică imediat transportatorului înregistrarea, cu condiția ca transportatorul să fi solicitat să îi fie notificat acest lucru și să aibă acces la sistemul electronic menționat la articolul 182 din prezentul regulament, în oricare dintre următoarele cazuri:
dacă declarația sumară de intrare este depusă de o persoană menționată la articolul 127 alineatul (4) al doilea paragraf din cod;
dacă datele declarației sumare de intrare sunt furnizate în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din cod.
Articolul 186
Analiza de risc și controalele referitoare la declarațiile sumare de intrare
[Articolul 46 alineatele (3) și (5), articolul 47 alineatul (2) și articolul 128 din cod]
Fără a aduce atingere primului paragraf, o primă analiză de risc asupra mărfurilor care urmează a fi introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale aeriană se realizează cât mai curând posibil după primirea setului minim de date din declarația sumară de intrare menționat la articolul 106 alineatele (2) și (2a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
Biroul vamal de primă intrare finalizează analiza de risc în principal în scopuri de securitate și siguranță după următorul schimb de informații prin intermediul sistemului menționat la articolul 182 alineatul (1):
Imediat după înregistrare, biroul vamal de primă intrare pune datele declarației sumare de intrare la dispoziția autorităților vamale ale statelor membre indicate în datele respective, precum și a autorităților vamale ale celorlalte state membre care au înregistrat în sistem informațiile referitoare la riscurile de securitate și siguranță care corespund datelor declarației sumare de intrare respective.
În termenele-limită prevăzute la articolele 105-109 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autoritățile vamale ale statelor membre menționate la litera (a) din prezentul alineat efectuează o analiză de risc în principal în scopuri de securitate și siguranță și, dacă identifică un risc, pun rezultatele la dispoziția biroului vamal de primă intrare.
Pentru a finaliza analiza de risc, biroul vamal de primă intrare ia în considerare informațiile privind rezultatele analizei de risc furnizate de autoritățile vamale ale statelor membre menționate la litera (a).
Biroul vamal de primă intrare pune rezultatele analizei de risc finalizate la dispoziția autorităților vamale din statele membre care au contribuit la analiza de risc și a celor care sunt potențial vizate de circulația mărfurilor.
Biroul vamal de primă intrare notifică finalizarea analizei de risc următoarelor persoane, cu condiția ca acestea să fi solicitat să le fie notificat acest lucru și să aibă acces la sistemul electronic menționat la articolul 182 alineatul (1):
declarantului sau reprezentantului acestuia;
transportatorului, dacă este diferit de declarant și de reprezentantul acestuia.
În acest scop, biroul vamal de primă intrare solicită aceste informații de la persoana care a depus declarația sumară de intrare sau, dacă este cazul, de la persoana care a depus datele declarației sumare de intrare. Dacă această persoană este diferită de transportator, biroul vamal de primă intrare informează transportatorul, cu condiția ca transportatorul să fi solicitat să îi fie notificat acest lucru și să aibă acces la sistemul electronic menționat la articolul 182 alineatul (1).
Biroul vamal de primă intrare transmite o notificare următoarelor persoane, cu condiția ca acestea să aibă acces la sistemul electronic menționat la articolul 182 alineatul (1) din prezentul regulament:
declarantului sau reprezentantului acestuia;
transportatorului, dacă este diferit de declarant și de reprezentantul acestuia.
În urma notificării în cauză, persoana care a depus declarația sumară de intrare sau, dacă este cazul, persoana care a depus datele declarației sumare de intrare furnizează biroului vamal de primă intrare rezultatele controlului de securitate respectiv și toate celelalte informații relevante aferente. Analiza de risc se finalizează numai după furnizarea informațiilor respective.
Biroul vamal de primă intrare transmite o notificare următoarelor persoane, cu condiția ca acestea să aibă acces la sistemul electronic menționat la articolul 182 alineatul (1) din prezentul regulament:
declarantului sau reprezentantului acestuia;
transportatorului, dacă este diferit de declarant și de reprezentantul acestuia.
Notificarea în cauză este realizată imediat după detectarea riscului respectiv și, în cazul mărfurilor containerizate introduse pe cale maritimă, menționate la articolul 105 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, la cel mult 24 de ore de la primirea declarației sumare de intrare sau, dacă este cazul, a datelor declarației sumare de intrare de către transportator.
De asemenea, biroul vamal de primă intrare informează imediat autoritățile vamale din toate statele membre cu privire la această notificare și pune la dispoziția acestora datele relevante ale declarației sumare de intrare.
Biroul vamal de a cărui competență ține locul recomandat ca fiind cel mai adecvat pentru control decide asupra controlului și, prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 182 alineatul (1), pune rezultatele respectivei decizii la dispoziția tuturor birourilor vamale potențial vizate de circulația mărfurilor, cel târziu în momentul prezentării mărfurilor la biroul vamal de primă intrare.
Analiza de risc se realizează și în cazul în care datele declarației sumare de intrare se modifică în conformitate cu articolul 129 din cod. În acest caz, fără a aduce atingere termenului prevăzut la alineatul (5) al treilea paragraf din prezentul articol pentru mărfurile containerizate introduse pe cale maritimă, analiza de risc se finalizează imediat după primirea datelor, cu excepția cazului în care este identificat un risc sau trebuie efectuată o analiză de risc suplimentară.
Articolul 187
Norme tranzitorii privind analiza de risc
[Articolul 128 din cod]
În cazul în care o navă sau o aeronavă urmează să facă escală în mai mult de un port sau aeroport de pe teritoriul vamal al Uniunii, dacă aceasta se deplasează între respectivele porturi sau aeroporturi fără a face escală în alt port sau aeroport din afara teritoriului vamal al Uniunii, se aplică următoarele:
pentru toate mărfurile transportate de nava sau de aeronava în cauză, se depune o declarație sumară de intrare în primul port sau aeroport din Uniune. Autoritățile vamale din portul sau aeroportul respectiv efectuează analiza de risc în scopuri de securitate și de siguranță pentru toate mărfurile transportate de nava sau de aeronava în cauză. Se pot efectua analize de risc suplimentare pentru mărfurile respective în portul sau aeroportul în care sunt descărcate;
în cazul trimiterilor identificate ca reprezentând o amenințare atât de gravă încât să fie necesară o intervenție imediată, biroul vamal din primul port sau aeroport de intrare în Uniune ia măsuri de interzicere și, în orice caz, transmit rezultatele analizei de risc porturilor sau aeroporturilor următoare; și
în porturile sau aeroporturile următoare de pe teritoriul vamal al Uniunii se aplică articolul 145 din cod pentru mărfurile prezentate în vamă în acel port sau aeroport.
Articolul 188
Modificarea și invalidarea declarației sumare de intrare
[Articolul 129 alineatul (1) din cod]
În cazul în care persoane diferite solicită o modificare sau o invalidare a datelor declarației sumare de intrare, fiecare dintre aceste persoane poate solicita doar modificarea sau invalidarea datelor pe care le-a prezentat.
În cazul în care modificarea sau invalidarea datelor declarației sumare de intrare este depusă de o persoană diferită de transportator, autoritățile vamale notifică, de asemenea, acest lucru transportatorului, cu condiția ca acesta din urmă să fi solicitat să îi fie notificat acest lucru și să aibă acces la sistemul electronic menționat la articolul 182 alineatul (1).
CAPITOLUL 2
Sosirea mărfurilor
Articolul 189
Devierea de la rută a unei nave maritime sau a unei aeronave care intră pe teritoriul vamal al Uniunii
[Articolul 133 din cod]
Primul paragraf de la prezentul articol nu se aplică atunci când mărfurile au fost introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sub un regim de tranzit, în conformitate cu articolul 141 din cod.
Articolul 190
Prezentarea mărfurilor în vamă
[Articolul 139 din cod]
Autoritățile vamale pot accepta utilizarea sistemelor portuare sau aeroportuare ori a altor metode disponibile de informare pentru prezentarea mărfurilor în vamă.
Articolul 191
Procedura de consultare între autoritățile vamale înainte de autorizarea spațiilor de depozitare temporară
[Articolul 22 din cod]
Înainte de a elibera o autorizație, autoritatea vamală competentă să ia decizia trebuie să obțină acordul autorităților vamale consultate.
Dacă sunt comunicate obiecții în termenul respectiv și nu se ajunge la niciun acord între autoritățile care solicită consultarea și autoritățile care sunt consultate în termen de 60 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizație, autorizația se acordă numai pentru partea din cerere pentru care nu au fost formulate obiecții.
Dacă autoritățile vamale consultate nu comunică nicio obiecție în termenul-limită, se consideră că acestea și-au exprimat acordul.
Articolul 192
Declarația de depozitare temporară
(Articolul 145 din cod)
Dacă se depune o declarație vamală anterior datei estimate pentru prezentarea mărfurilor în vamă, în conformitate cu articolul 171 din cod, autoritățile vamale pot considera declarația respectivă ca fiind o declarație de depozitare temporară.
Articolul 193
Mutarea mărfurilor depozitate temporar
[Articolul 148 alineatul (5) din cod]
Dacă mutarea are loc între spații de depozitare temporară aflate sub responsabilitatea unor autorități vamale diferite, titularul autorizației pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară din care sunt mutate mărfurile informează:
autoritatea vamală responsabilă de supravegherea spațiului de depozitare temporară din care sunt mutate mărfurile în legătură cu mutarea preconizată în modul prevăzut în autorizație și, la sosirea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară de destinație, în legătură cu finalizarea mutării în modul prevăzut în autorizație;
titularul autorizației pentru spațiile în care sunt mutate mărfurile că mărfurile au fost expediate.
Dacă mutarea are loc între spații de depozitare temporară aflate sub responsabilitatea unor autorități vamale diferite, titularul autorizației pentru spațiile în care sunt mutate mărfurile:
notifică sosirea mărfurilor autorităților vamale responsabile pentru spațiile respective; și
la sosirea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară de destinație, îl informează pe titularul autorizației pentru spațiile de depozitare temporară de plecare.
TITLUL V
NORME GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ ȘI DISPUNEREA DE MĂRFURI
CAPITOLUL 1
Statutul vamal al mărfurilor
Articolul 194
Sistemul electronic referitor la dovada statutului vamal de mărfuri unionale
[Articolul 16 alineatul (1) din cod]
În scopul de a se face schimb și de a se stoca informații referitoare la dovada statutului vamal de mărfuri unionale, prevăzută la articolul 199 alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul regulament, se utilizează un sistem electronic implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod. O interfață armonizată pentru comercianți la nivelul UE, concepută de Comisie și de statele membre de comun acord, este utilizată pentru schimbul de informații referitoare la dovada statutului vamal de mărfuri unionale.
Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.
Articolul 195
Consultarea statelor membre care au legătură cu serviciul de transport maritim regulat
[Articolul 22 din cod]
Înainte de a acorda o autorizație menționată la articolul 120 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, după ce a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea autorizației, stabilite la articolul 120 alineatul (2) din regulamentul delegat respectiv, autoritatea vamală competentă să ia decizia respectivă consultă autoritățile vamale ale statelor membre care sunt vizate de serviciul de transport maritim regulat în scopul articolului 119 alineatul (2) litera (b) din regulamentul delegat menționat, precum și autoritățile vamale ale oricăror alte state membre în privința cărora solicitantul declară că are planuri în vederea unor servicii viitoare de transport maritim regulat, cu privire la îndeplinirea condiției prevăzute la articolul 120 alineatul (2) litera (b) din respectivul regulament delegat.
Termenul-limită pentru consultare este de 15 zile de la data la care autoritatea vamală competentă să ia decizia comunică condițiile și criteriile pe care trebuie să le analizeze autoritățile vamale consultate.
Articolul 196
Înregistrarea navelor și a porturilor
(Articolul 22 din cod)
Prin derogare de la termenul-limită stabilit la articolul 10 alineatul (1) din prezentul regulament, o autoritate vamală pune la dispoziție informațiile care i-au fost comunicate în conformitate cu articolul 121 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 prin intermediul sistemului menționat la articolul 10, în termen de o zi lucrătoare de la comunicarea informațiilor respective.
Până la data introducerii sistemului referitor la deciziile vamale în cadrul CVU, menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, informațiile menționate la primul paragraf trebuie puse la dispoziție prin intermediul sistemului electronic de comunicații și informații referitor la serviciile de transport maritim regulat.
Informațiile respective trebuie să fie accesibile pentru autoritățile vamale care au legătură cu serviciul autorizat de transport maritim regulat.
Articolul 197
Circumstanțe neprevăzute pe durata transportului prin intermediul serviciilor de transport maritim regulat
[Articolul 155 alineatul (2) din cod]
Dacă o navă înregistrată pentru un serviciu de transport maritim regulat, ca urmare a unor circumstanțe neprevăzute, transbordează mărfuri pe mare, face escală sau încarcă ori descarcă mărfuri într-un port din afara teritoriului vamal al Uniunii, într-un port care nu face parte din serviciul de transport maritim regulat sau într-o zonă liberă a unui port al Uniunii, societatea de transport maritim informează fără întârziere autoritățile vamale din următoarele porturi de escală din Uniune, inclusiv cele aflate pe ruta programată a navei respective.
Data la care nava își reia funcționarea în cadrul serviciului de transport maritim regulat se comunică în prealabil autorităților vamale respective.
Articolul 198
Verificarea condițiilor pentru serviciile de transport maritim regulat
(Articolul 153 din cod)
Până la data introducerii sistemului referitor la deciziile vamale în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, se utilizează sistemul electronic de comunicații și informații referitor la serviciile de transport maritim regulat în locul sistemului menționat la articolul 10 din prezentul regulament.
Articolul 199
Tipuri de dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Oricare dintre următoarele tipuri de dovadă, după caz, este folosit pentru a dovedi că mărfurile au statutul vamal de mărfuri unionale:
datele declarației de tranzit pentru mărfuri plasate sub regimul de tranzit intern. În acest caz, articolul 119 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 nu se aplică;
datele din documentul T2L sau T2LF menționate la articolul 205 din prezentul regulament;
manifestul vamal al mărfurilor menționat la articolul 206 din prezentul regulament;
factura sau documentul de transport menționate la articolul 211 din prezentul regulament;
jurnalul de pescuit, declarația de debarcare, declarația de transbordare și datele sistemului de monitorizare a navelor, după caz, menționate la articolul 213 din prezentul regulament;
un tip de dovadă menționat la articolele 207-210 din prezentul regulament;
datele din declarația privind accizele, menționate la articolele 21, 26 și 34 din Directiva 2008/118/CE a Consiliului ( 17 );
eticheta menționată la articolul 290 din prezentul regulament.
Dacă tipurile de dovadă menționate la alineatul (1) sunt folosite pentru mărfuri care au statutul vamal de mărfuri unionale și au un ambalaj care nu beneficiază de statutul vamal de mărfuri unionale, tipul de dovadă respectiv trebuie să includă următoarea mențiune:
„Ambalaj N – [cod 98200]”
Dacă tipurile de dovadă menționate la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) sunt eliberate retroactiv, acestea trebuie să includă următoarea mențiune:
„Eliberat retroactiv – [cod 98201]”
Articolul 200
Vizarea, înregistrarea și utilizarea anumitor tipuri de dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Articolul 201
Vizarea unei facturi
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, atunci când valoarea totală a mărfurilor unionale depășește 15 000 EUR, factura sau documentul de transport menționat la articolul 199 alineatul (3) din prezentul regulament, completată și semnată corespunzător de persoana în cauză, este vizată de biroul vamal competent.
Articolul 202
Vizarea documentelor T2L sau T2LF
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, atunci când statele membre au prevăzut că pot fi utilizate alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, biroul vamal competent vizează documentele T2L sau T2LF și, dacă este necesar, orice formulare complementare sau liste de încărcătură folosite.
Articolul 203
Vizarea manifestului societății de transport maritim
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, la cererea societății de transport maritim, manifestul completat și semnat corespunzător de societatea respectivă este vizat de biroul vamal competent.
Articolul 204
Autorizarea manifestului „ziua următoare”
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Până la data introducerii sistemului referitor la dovada statutului unional în cadrul CVU, menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autoritățile vamale pot autoriza ca manifestul menționat la articolul 199 alineatul (2), care servește drept dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale, să fie întocmit cel târziu în ziua următoare zilei de plecare a navei. Totuși, manifestul respectiv trebuie întotdeauna întocmit înainte de sosirea navei în portul de destinație.
Articolul 205
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale sub forma datelor din documentul T2L sau T2LF
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Dacă se folosește un document T2L sau T2LF numai pentru o parte din mărfuri la prima prezentare a acestora, se întocmește o nouă dovadă pentru partea rămasă din mărfuri, în conformitate cu articolul 200 din prezentul regulament și cu articolul 123 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
Articolul 206
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale sub forma unui manifest vamal al mărfurilor
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Unui astfel de manifest i se poate atribui un MRN numai dacă acoperă mărfuri cu statut vamal de mărfuri unionale încărcate pe navă într-un port din Uniune.
Articolul 207
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale în carnetul TIR sau ATA sau în formularele 302
[Articolul 6 alineatul (3) și articolul 153 alineatul (2) din cod]
În cazul unui formular electronic NATO 302 sau al unui formular electronic UE 302, titularul regimului poate include unul dintre aceste coduri și în datele formularului 302. În acest caz, autentificarea de către biroul de plecare se face în format electronic.
Articolul 208
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru vehicule rutiere motorizate
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Articolul 209
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru ambalaje
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Articolul 210
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru mărfurile din bagajele transportate de un călător
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
În cazul unor mărfuri din bagaje transportate de un călător care nu sunt destinate utilizării comerciale și care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii și au reintrat pe acesta, statutul vamal de mărfuri unionale este considerat dovedit dacă respectivul călător declară că mărfurile au statutul vamal de mărfuri unionale și nu există niciun dubiu cu privire la veridicitatea declarației.
Articolul 211
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru mărfuri a căror valoare nu depășește 15 000 EUR
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
În cazul mărfurilor care au statutul vamal de mărfuri unionale a căror valoare nu depășește 15 000 EUR, statutul vamal de mărfuri unionale poate fi dovedit prin prezentarea facturii sau a documentului de transport aferent mărfurilor respective, cu condiția ca acesta să privească numai mărfurile care au statutul vamal de mărfuri unionale.
Articolul 212
Verificarea tipurilor de dovadă și asistența administrativă
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Autoritățile vamale ale statelor membre își acordă reciproc asistență în procesul de verificare a autenticității și a corectitudinii tipurilor de dovadă menționate la articolul 199 din prezentul regulament și de verificare a faptului că informațiile și documentele furnizate în conformitate cu dispozițiile din prezentul titlu și de la articolele 123-133 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sunt corecte și că procedurile folosite pentru a dovedi statutul vamal de mărfuri unionale au fost aplicate corect.
Articolul 213
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru produsele de pescuit maritim și mărfurile obținute din aceste produse
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
În cazul în care se introduc pe teritoriul vamal al Uniunii produsele și mărfurile menționate la articolul 119 alineatul (1) literele (d) și (e) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, în conformitate cu articolul 129 din regulamentul delegat menționat, statutul vamal de mărfuri unionale este dovedit prin prezentarea unui jurnal de pescuit, a unei declarații de debarcare, a unei declarații de transbordare și a datelor sistemului de monitorizare a navelor, după caz, astfel cum se impune în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului ( 18 ).
Autoritatea vamală responsabilă de portul de descărcare din Uniune către care sunt transportate direct produsele și mărfurile în cauză de către nava de pescuit a Uniunii care a capturat produsele și, dacă este cazul, care le-a prelucrat poate însă considera că este dovedit statutul vamal de mărfuri unionale în oricare dintre cazurile următoare:
nu există niciun dubiu cu privire la statutul produselor și/sau mărfurilor respective;
nava de pescuit are o lungime totală mai mică de 10 metri.
Articolul 214
Produse de pescuit maritim și mărfuri obținute din astfel de produse, transbordate și transportate pe teritoriul unei țări sau pe un teritoriu care nu aparține teritoriului vamal al Uniunii
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Articolul 215
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru produse de pescuit maritim și alte produse obținute sau capturate pe teritoriul vamal al Uniunii de nave care arborează pavilionul unei țări terțe
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru produse de pescuit maritim și alte produse obținute sau capturate pe teritoriul vamal al Uniunii de nave care arborează pavilionul unei țări terțe este furnizată prin intermediul jurnalului de pescuit sau al oricăror alte tipuri de dovadă menționate la articolul 199 din prezentul regulament.
CAPITOLUL 2
Plasarea mărfurilor sub un regim vamal
Articolul 216
Sistemul electronic referitor la plasarea mărfurilor sub un regim vamal
[Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Pentru a prelucra și a face schimb de informații referitoare la plasarea mărfurilor sub un regim vamal, se utilizează sistemele electronice implementate în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.
Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la data modernizării sistemelor naționale pentru import și respectiv de la data introducerii regimurilor speciale în cadrul CVU și a sistemului automatizat de export în cadrul CVU menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.
Articolul 217
Eliberarea unei chitanțe pentru declarații verbale
[Articolul 158 alineatul (2) din cod]
Atunci când se face o declarație vamală pe cale verbală, în conformitate cu articolul 135 sau 137 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pentru mărfuri care fac obiectul unor taxe la import sau la export ori al altor impuneri, autoritățile vamale eliberează o chitanță pentru persoana respectivă contra plății cuantumului datorat pentru respectiva taxă sau pentru impunerile în cauză.
Chitanța trebuie să conțină cel puțin informațiile următoare:
o descriere a mărfurilor care să fie suficient de precisă pentru a permite identificarea lor;
valoarea facturii sau, dacă aceasta nu este disponibilă, cantitatea mărfurilor;
cuantumurile taxelor și ale altor impuneri colectate;
data eliberării;
numele autorității care a eliberat-o.
Articolul 218
Formalități vamale considerate a fi efectuate printr-un act menționat la articolul 141 alineatele (1), (2), (4), (4a), (5) și (6)-(8) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a), articolul 139, articolul 158 alineatul (2), articolul 172, articolul 194 și articolul 267 din cod]
În scopul articolelor 138, 139 și 140 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, următoarele formalități vamale, după caz, sunt considerate ca fiind efectuate printr-un act menționat la articolul 141 alineatele (1), (2), (4), (4a), (5) și (6)-(8) din regulamentul delegat respectiv:
transportarea mărfurilor în conformitate cu articolul 135 din cod și prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu articolul 139 din cod;
prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu articolul 267 din cod;
acceptarea declarației vamale de către autoritățile vamale în conformitate cu articolul 172 din cod;
acordarea liberului de vamă de către autoritățile vamale în conformitate cu articolul 194 din cod.
Articolul 219
Cazuri în care nu se consideră că o declarație vamală a fost depusă printr-un act menționat la articolul 141 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) și articolul 158 alineatul (2) din cod]
Atunci când în urma unei verificări se constată că un act menționat la articolul 141 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 a fost realizat, însă mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sau scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii nu sunt mărfurile menționate la articolele 138, 139 și 140 din regulamentul delegat în cauză, declarația vamală pentru mărfurile respective este considerată a nu fi fost depusă.
Articolul 220
Norme tranzitorii privind mărfurile în trimiteri poștale
[Articolul 158 alineatul (2), articolul 172 și articolul 194 din cod]
Se consideră că mărfurile care nu au fost livrate destinatarului se află în depozitare temporară până la momentul în care sunt distruse, reexportate sau se dispune de ele în alt mod, în conformitate cu articolul 198 din cod.
Articolul 220a
Norme de procedură care se aplică la utilizarea formularului NATO 302 pentru alte regimuri vamale decât cel de tranzit
[Articolul 6 alineatul (3) și articolul 158 alineatul (2) din cod]
Biroul vamal desemnat de statul membru în care începe activitatea militară pe teritoriul vamal al Uniunii furnizează forțelor NATO staționate pe teritoriul său formulare NATO 302 care:
sunt preautentificate cu ștampila și semnătura unui lucrător vamal din biroul respectiv;
sunt numerotate în serie;
conțin adresa completă a respectivului birou vamal desemnat pentru exemplarul de returnat din formularul NATO 302.
În momentul expedierii mărfurilor, forțele NATO întreprind una dintre următoarele acțiuni:
depun datele formularului NATO 302 pe cale electronică la biroul vamal desemnat;
completează formularul NATO 302 cu o declarație conform căreia mărfurile circulă sub controlul lor și autentifică această declarație cu semnătura lor, ștampila și data.
Celelalte copii ale formularului NATO 302 însoțesc trimiterea până la forțele NATO de destinație, care le ștampilează și le semnează la sosirea mărfurilor.
În momentul sosirii mărfurilor, două copii ale formularului sunt transmise biroului vamal desemnat ca fiind responsabil cu formalitățile și controalele vamale referitoare la forțele NATO de destinație.
Biroul vamal desemnat în cauză reține o copie și returnează a doua copie biroului vamal care este responsabil cu formalitățile și controalele vamale referitoare la forțele NATO care expediază mărfurile sau pe seama cărora sunt expediate mărfurile.
Articolul 220b
Norme de procedură care se aplică la utilizarea formularului UE 302 pentru alte regimuri vamale decât cel de tranzit
[Articolul 6 alineatul (3) și articolul 158 alineatul (2) din cod]
Biroul vamal desemnat de statul membru în care începe activitatea militară pe teritoriul vamal al Uniunii furnizează forțelor militare ale unui stat membru staționate pe teritoriul său formulare UE 302 care:
sunt preautentificate cu ștampila și semnătura unui lucrător vamal din biroul respectiv;
sunt numerotate în serie;
conțin adresa completă a respectivului birou vamal desemnat pentru exemplarul de returnat din formularul UE 302.
În momentul expedierii mărfurilor, forțele militare ale statului membru întreprind una dintre următoarele acțiuni:
depun datele formularului UE 302 pe cale electronică la biroul vamal desemnat;
completează formularul UE 302 cu o declarație conform căreia mărfurile circulă sub controlul lor și autentifică această declarație cu semnătura lor, ștampila și data.
Celelalte copii ale formularului UE 302 însoțesc trimiterea la forțele militare ale statului membru de destinație, care le ștampilează și le semnează la sosirea mărfurilor.
În momentul sosirii mărfurilor, două copii ale formularului sunt transmise biroului vamal desemnat ca fiind responsabil cu formalitățile și controalele vamale referitoare la forțele militare ale statului membru de destinație.
Biroul vamal desemnat în cauză reține o copie și returnează a doua copie biroului vamal responsabil cu formalitățile și controalele vamale referitoare la forțele militare ale statului membru care expediază mărfurile sau pe seama cărora sunt expediate mărfurile.
Articolul 221
Biroul vamal care are competența să plaseze mărfurile sub un regim vamal
(Articolul 159 din cod)
Următoarele birouri vamale au competența să plaseze mărfurile sub regimul de export:
biroul vamal responsabil pentru locul în care este stabilit exportatorul;
biroul vamal de a cărui competență ține locul în care sunt ambalate sau sunt încărcate mărfurile pentru expedierea destinată exportului;
un birou vamal diferit din statul membru în cauză care deține competența, din raționamente administrative, pentru operațiunea respectivă;
Dacă mărfurile nu depășesc valoarea de 3 000 EUR per trimitere și per declarant și nu fac obiectul unor prohibiții sau restricții, biroul vamal de a cărui competență ține locul de ieșire a mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii are, de asemenea, competența să plaseze mărfurile sub regimul de export, pe lângă birourile vamale identificate la primul paragraf.
Atunci când este vorba despre o subcontractare, biroul vamal responsabil pentru locul în care este stabilit subcontractantul are, de asemenea, competența să plaseze mărfurile sub regimul de export, pe lângă birourile vamale identificate la primul și al doilea paragraf.
Dacă este justificat de circumstanțe ce țin de un caz individual, un alt birou vamal mai bine situat pentru a prezenta mărfurile are, de asemenea, competența să plaseze mărfurile sub regimul de export.
Autoritatea vamală din fiecare stat membru desemnează biroul vamal sau birourile vamale responsabile cu formalitățile și controalele vamale referitoare la mărfurile care urmează să circule sau să fie utilizate în contextul activităților militare desfășurate sub acoperirea formularului UE 302.
Articolul 222
Articole ale mărfurilor
[Articolul 162 din cod]
Cu excepția cazului în care mărfuri specifice incluse într-o trimitere fac obiectul unor măsuri diferite, mărfurile care intră în componența unei trimiteri sunt considerate ca alcătuind un singur articol în sensul alineatului (1) dacă este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:
mărfurile se clasifică la o singură subpoziție tarifară;
mărfurile fac obiectul unei cereri de simplificare în conformitate cu articolul 177 din cod.
Articolul 223
Gestionarea contingentelor tarifare în declarațiile vamale simplificate
(Articolul 166 din cod)
Articolul 224
Documente justificative pentru declarațiile simplificate
(Articolul 166 din cod)
Dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal pe baza unei declarații simplificate, se furnizează autorităților vamale documentele justificative menționate la articolul 163 alineatul (2) din cod înainte să se acorde liberul de vamă.
Articolul 225
Declarația suplimentară
[Articolul 167 alineatul (4) din cod]
În cazul înscrierii în evidențele declarantului în conformitate cu articolul 182 din cod, dacă declarația suplimentară are caracter general, periodic sau recapitulativ, iar operatorul economic este autorizat, în cadrul autoevaluării, să calculeze cuantumul taxelor la import și la export de plătit, fie respectivul titular al autorizației depune declarația suplimentară, fie autoritățile vamale pot permite ca declarațiile suplimentare să fie puse la dispoziție prin acces electronic direct în sistemul titularului autorizației.
Articolul 226
Numărul de referință principal
(Articolul 172 din cod)
Cu excepția cazurilor în care declarația vamală este depusă pe cale verbală ori printr-un act care se consideră a fi o declarație vamală sau în care declarația vamală ia forma unei înscrieri în evidențele declarantului în conformitate cu articolul 182 din cod, autoritățile vamale îi notifică declarantului acceptarea declarației vamale și îi atribuie un MRN pentru declarația respectivă și data acceptării ei.
Prezentul articol nu se aplică până când nu sunt operaționale data de introducere a AES, a NCTS și, respectiv, data de modernizare a sistemelor naționale pentru import menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.
Articolul 227
Declarația vamală depusă înainte de prezentarea mărfurilor
Dacă declarația vamală este depusă în conformitate cu articolul 171 din cod, autoritățile vamale prelucrează datele furnizate înainte de prezentarea mărfurilor, în special în scopul analizei de risc.
Articolul 228
Mărfuri care se încadrează la subpoziții tarifare diferite declarate în cadrul unei singure subpoziții
[Articolul 177 alineatul (1) din cod]
Taxa care urmează să fie aplicată întregii trimiteri se bazează pe subpoziția tarifară care face obiectul celui mai ridicat nivel al taxei ad valorem ce rezultă din transformarea efectuată în temeiul primului paragraf.
Taxa care urmează să fie aplicată întregii trimiteri se bazează pe subpoziția tarifară care face obiectul celui mai ridicat nivel al taxei ad valorem, inclusiv taxa ad valorem care rezultă din transformarea efectuată în temeiul primului paragraf.
Articolul 229
Procedura de consultare între autoritățile vamale în cazul autorizațiilor pentru vămuire centralizată
[Articolul 22 din cod]
La cel târziu 45 de zile de la data acceptării cererii, autoritatea vamală competentă să ia o decizie comunică celorlalte autorități vamale implicate următoarele:
cererea și proiectul de autorizație, inclusiv termenele-limită menționate la articolul 231 alineatele (5) și (6) din prezentul regulament;
dacă este cazul, un plan de control în care sunt detaliate controalele specifice pe care trebuie să le efectueze, odată acordată autorizația, diferitele autorități vamale implicate;
alte informații pertinente pe care autoritățile vamale implicate le consideră necesare.
Dacă se comunică obiecții și nu se ajunge la niciun acord în termen de 90 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizație, autorizația nu este acordată pentru părțile pentru care au fost formulate obiecții. Dacă autoritățile vamale consultate nu comunică obiecții în termenul-limită prevăzut, se consideră că acestea și-au exprimat acordul.
Prin derogare de la alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul articol, perioada menționată la respectivul paragraf poate fi prelungită cu 30 de zile de către autoritatea vamală competentă să ia această decizie.
(5) Până la data introducerii sistemului de decizii vamale în cadrul CVU, menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, prin derogare de la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol, planul de control menționat la litera respectivă se comunică întotdeauna.
Articolul 230
Monitorizarea autorizării
[Articolul 23 alineatul (5) din cod]
Articolul 231
Formalități și controale vamale cu privire la vămuirea centralizată
[Articolul 179 alineatul (4) din cod]
Titularul autorizației pentru vămuire centralizată asigură prezentarea mărfurilor la un birou vamal competent după cum se stabilește în autorizația respectivă prin depunerea oricăruia dintre următoarele documente la biroul vamal de supraveghere:
o declarație vamală standard menționată la articolul 162 din cod;
o declarație vamală simplificată menționată la articolul 166 din cod;
o notificare a prezentării menționată la articolul 234 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament.
Dacă a acceptat declarația vamală sau a primit notificarea menționată la alineatul (1) litera (c), biroul vamal de supraveghere:
efectuează controalele adecvate pentru verificarea declarației vamale sau a notificării prezentării;
transmite imediat biroului vamal de prezentare declarația vamală sau notificarea și rezultatele analizei de risc aferente;
informează biroul vamal de prezentare cu privire la oricare dintre următoarele:
că mărfurilor li se poate acorda liberul de vamă pentru regimul vamal în cauză;
că sunt necesare controale vamale în conformitate cu articolul 179 alineatul (3) litera (c) din cod.
Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la datele respective de introducere a CCI și a AES, menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, pentru mărfurile care fac obiectul unei autorizații de vămuire centralizată, titularul autorizației sau declarantul:
prezintă mărfurile în locurile prevăzute în autorizație și desemnate sau aprobate de autoritățile vamale în conformitate cu articolul 139 din cod, cu excepția cazului în care s-a acordat o derogare de la obligația de prezentare a mărfurilor în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod; și
depune o declarație vamală sau înscrie mărfurile în evidențele sale la biroul vamal precizat în autorizație.
Articolul 232
Vămuirea centralizată ce implică mai mult de o autoritate vamală
[Articolul 179 din cod]
Biroul vamal de supraveghere transmite biroului vamal de prezentare următoarele:
orice modificare sau invalidare a declarației vamale standard care a intervenit după acordarea liberului de vamă mărfurilor;
dacă s-a depus o declarație suplimentară, declarația respectivă, precum și orice modificare sau invalidare a acesteia.
Articolul 233
Planul de control
[Articolul 23 alineatul (5) din cod]
Articolul 234
Obligațiile titularului autorizației de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului
[Articolul 182 alineatul (1) din cod]
Titularul autorizației de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului:
prezintă mărfurile în vamă, cu excepția situației în care se aplică articolul 182 alineatul (3) din cod, și înscrie în evidențe data notificării prezentării;
înscrie în evidențe cel puțin datele unei declarații vamale simplificate și orice fel de documente justificative;
la cererea biroului vamal de supraveghere, pune la dispoziție datele din declarația vamală înscrise în evidențe și orice document justificativ, cu excepția situației în care autoritățile vamale permit ca declarantul să furnizeze acces direct computerizat la informațiile respective în evidențele sale;
pune la dispoziția biroului vamal de supraveghere informații referitoare la mărfurile care fac obiectul unor prohibiții și restricții;
furnizează biroului vamal de supraveghere documente justificative astfel cum se menționează la articolul 163 alineatul (2) din cod înainte ca mărfurilor declarate să li se poată acorda liberul de vamă;
atunci când se aplică derogarea menționată la articolul 182 alineatul (3) din cod, se asigură că titularul autorizației pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară dispune de informațiile necesare pentru a dovedi încheierea depozitării temporare;
cu excepția cazului în care, în conformitate cu articolul 167 alineatul (2) din cod, se acordă o derogare de la obligația de a depune o declarație suplimentară, depune declarația suplimentară la biroul vamal de supraveghere în modul și în termenul-limită stabilite în autorizație.
Autorizația de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului nu se aplică următoarelor declarații:
declarații vamale care constituie o cerere de autorizare pentru un regim special în conformitate cu articolul 163 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;
declarații vamale depuse în locul unei declarații sumare de intrare, în conformitate cu articolul 130 alineatul (1) din cod.
În cazul în care biroul vamal de supraveghere a solicitat, în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) al treilea paragraf din cod, prezentarea în vamă a mărfurilor, deoarece autoritățile vamale au identificat un nou risc financiar major sau o altă situație specifică în legătură cu o autorizație de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului fără obligația de a prezenta mărfurile, biroul vamal de supraveghere indică titularului autorizației respective:
perioada de timp specifică în care trebuie să prezinte în vamă mărfurile aflate în aceste situații,
obligația de a înscrie în evidențe data notificării prezentării și
obligația de a respecta dispozițiile de la alineatul (1) literele (b)-(e) și (g).
În aceste situații, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri are loc în conformitate cu articolul 194 din cod.
Articolul 235
Acordarea liberului de vamă mărfurilor în cazul depunerii unei declarații vamale sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului
(Articolul 182 din cod)
Articolul 236
Contingentul tarifar
(Articolul 182 din cod)
Articolul 237
Stabilirea cuantumului taxelor la import și la export de plătit
[Articolul 185 alineatul (1) din cod]
CAPITOLUL 3
Articolul 238
Locul și ora examinării mărfurilor
(Articolul 189 din cod)
Dacă a hotărât să examineze mărfurile în conformitate cu articolul 188 litera (c) din cod sau să preleve eșantioane în conformitate cu articolul 188 litera (d) din cod, biroul vamal competent trebuie să indice ora și locul de desfășurare a acțiunilor respective și să informeze declarantul în acest sens.
La solicitarea declarantului, biroul vamal competent poate indica un alt loc decât birourile vamale sau o oră din afara programului oficial de lucru al biroului vamal în cauză.
Articolul 239
Examinarea mărfurilor
(Articolele 189 și 190 din cod)
Dacă declarantul nu a respectat cerințele autorităților vamale referitoare la expirarea termenului-limită, autoritățile vamale procedează la examinarea mărfurilor, pe riscul și cheltuiala declarantului. Atunci când este necesar, autoritățile vamale pot solicita serviciile unui expert desemnat în conformitate cu dreptul statului membru în cauză dacă în dreptul Uniunii nu există dispoziții în acest sens.
Articolul 240
Prelevarea eșantioanelor
(Articolele 189 și 190 din cod)
Dacă declarantul nu a respectat cerințele autorităților vamale referitoare la expirarea termenului-limită, autoritățile vamale procedează la prelevarea eșantioanelor, pe riscul și cheltuiala declarantului.
Articolul 241
Examinarea eșantioanelor
(Articolele 189 și 190 din cod)
Articolul 242
Returnarea sau dispunerea de eșantioanele prelevate
(Articolele 189 și 190 din cod)
Eșantioanele prelevate îi sunt returnate declarantului la cererea sa, cu excepția următoarelor cazuri:
dacă eșantioanele au fost distruse prin analiză sau examinare;
dacă eșantioanele trebuie păstrate de autoritățile vamale în oricare dintre scopurile următoare:
o examinare suplimentară;
o cale de atac sau o acțiune în justiție.
Articolul 243
Rezultatele verificării declarației vamale și ale examinării mărfurilor
[Articolul 191 din cod]
Dacă a fost examinată doar o parte din mărfuri, sunt înregistrate mărfurile examinate.
În cazul în care declarantul a fost absent, se înregistrează absența sa.
Atunci când rezultatele verificării declarației vamale nu corespund datelor furnizate în declarație, autoritățile vamale stabilesc și înregistrează ce date trebuie luate în considerare în următoarele scopuri:
calcularea cuantumului taxelor la import sau la export și al altor impuneri aplicabile mărfurilor;
calcularea oricăror restituiri sau a altor cuantumuri ori avantaje financiare prevăzute pentru export în cadrul politicii agricole comune;
aplicarea oricăror alte dispoziții ce reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.
Articolul 244
Furnizarea unei garanții
[Articolul 191 din cod]
Atunci când autoritățile vamale consideră că verificarea declarației vamale poate duce la un cuantum mai ridicat al taxelor la import sau la export ori al altor impuneri care urmează să devină exigibile decât cuantumul care rezultă din datele declarației vamale, acordarea liberului de vamă mărfurilor este condiționată de furnizarea unei garanții suficiente pentru acoperi diferența dintre cuantumul care corespunde datelor declarației vamale și cuantumul care ar putea să fie exigibil în final.
Declarantul poate însă solicita notificarea imediată a datoriei vamale căreia îi pot fi supuse în cele din urmă mărfurile în loc să depună această garanție.
Articolul 245
Acordarea liberului de vamă mărfurilor în urma verificării
[Articolul 191 și articolul 194 alineatul (1) din cod]
Articolul 246
Înregistrarea și notificarea acordării liberului de vamă mărfurilor
[Articolul 22 alineatul (3) din cod]
Autoritățile vamale îi notifică declarantului acordarea liberului de vamă mărfurilor și înregistrează acordarea liberului de vamă mărfurilor pentru regimul vamal respectiv indicând cel puțin referința declarației vamale sau a notificării și data acordării liberului de vamă mărfurilor.
Articolul 247
Mărfuri cărora nu li se acordă liberul de vamă
[Articolul 22 alineatul (3) din cod]
CAPITOLUL 4
Dispunerea de mărfuri
Articolul 248
Distrugerea mărfurilor
[Articolul 197 din cod]
Autoritățile vamale stabilesc tipul și cantitatea tuturor resturilor sau deșeurilor rezultate în urma distrugerii mărfurilor în scopul de a determina orice fel de taxă vamală și alte impuneri aplicabile resturilor sau deșeurilor respective atunci când sunt plasate sub un regim vamal sau sunt reexportate.
Articolul 249
Abandonul mărfurilor
[Articolul 199 din cod]
Autoritățile vamale pot refuza o solicitare de acordare a permisiunii de a abandona mărfuri în favoarea statului în conformitate cu articolul 199 din cod atunci când este întrunită oricare dintre condițiile următoare:
mărfurile nu pot fi vândute pe teritoriul vamal al Uniunii sau costul acestei vânzări ar fi disproporționat față de valoarea mărfurilor;
mărfurile trebuie distruse.
Articolul 250
Vânzarea mărfurilor și alte măsuri luate de autoritățile vamale
[Articolul 198 alineatul (1) din cod]
TITLUL VI
PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAȚIE ȘI SCUTIREA DE TAXE LA IMPORT
CAPITOLUL 1
Punerea în liberă circulație
Articolul 251
Certificate de cântărire a bananelor
[Articolul 163 alineatul (1) din cod]
Prin derogare de la alineatul (2), la solicitarea unei autorizații de către declarant astfel cum se prevede la ►M1 articolul 166 din cod ◄ , autoritățile vamale pot decide să pună în liberă circulație loturi de banane proaspete pe baza unei declarații de greutate provizorii cu condițiile următoare:
Autorizația obligă importatorul să transporte bananele în aceeași stare și din aceeași expediere la echipamentele de cântărire autorizate desemnate menționate în declarația simplificată, unde vor fi stabilite greutatea și valoarea corecte;
Declarantul este responsabil pentru depunerea certificatului de cântărire la biroul vamal de punere în liberă circulație în termen de 10 zile calendaristice de la acceptarea declarației simplificate;
Declarantul trebuie să depună o garanție conform dispozițiilor de la articolul 195 alineatul (1) din cod.
Greutatea provizorie poate fi preluată dintr-un certificat anterior de cântărire pentru banane de același tip și aceeași origine.
Articolul 252
Controlul cântăririi bananelor proaspete
(Articolul 188 din cod)
Birourile vamale controlează minimum 5 % din numărul total de certificate de cântărire a bananelor prezentate în fiecare an fie fiind prezente la cântărirea eșantioanelor reprezentative de banane de către operatorul economic autorizat să întocmească certificate de cântărire a bananelor, fie cântărind ele înseși eșantioanele respective, în conformitate cu procedura stabilită la punctele 1, 2 și 3 din anexa 61-03.
CAPITOLUL 2
Scutirea de taxe la import
Articolul 253
Informații necesare
[Articolul 203 alineatul (6) din cod]
Informațiile menționate la alineatul (1) pot fi furnizate prin oricare dintre mijloacele următoare:
accesul la datele pertinente ale declarației vamale sau de reexport pe baza căreia mărfurile reintroduse au fost exportate inițial sau au fost reexportate de pe teritoriul vamal al Uniunii;
un exemplar tipărit, autentificat de biroul vamal competent, al declarației vamale sau de reexport pe baza căreia mărfurile reintroduse au fost exportate inițial sau au fost reexportate de pe teritoriul vamal al Uniunii;
un document eliberat de biroul vamal competent, cuprinzând datele pertinente ale declarației vamale sau ale declarației de reexport respective;
un document eliberat de autoritățile vamale care certifică îndeplinirea condițiilor pentru scutirea de taxe la import (fișa de informații INF3).
Articolul 254
Mărfuri care au beneficiat, la export, de măsurile stabilite în cadrul politicii agricole comune
[Articolul 203 alineatul (6) din cod]
În sprijinul unei declarații de punere în liberă circulație referitoare la mărfuri reintroduse al căror export este posibil să fi ocazionat îndeplinirea de formalități vamale în vederea obținerii de restituiri sau de alte cuantumuri prevăzute în cadrul politicii agricole comune, trebuie să se prezinte documentele menționate la articolul 253 din prezentul regulament și un certificat eliberat de autoritățile responsabile de acordarea unor asemenea restituiri sau cuantumuri în statul membru de export.
Atunci când autoritățile vamale de la biroul vamal la care mărfurile sunt declarate pentru punere în liberă circulație dispun de informații din care rezultă că nu s-a acordat și nici nu se va putea acorda ulterior vreo restituire sau vreun alt cuantum prevăzut la export în cadrul politicii agricole comune, certificatul nu este necesar.
Articolul 255
Eliberarea fișei de informații INF 3
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) și articolul 203 alineatul (6) din cod]
Dacă este posibil ca mărfurile exportate să fie reintroduse pe teritoriul vamal al Uniunii prin mai multe birouri vamale, exportatorul poate solicita mai multe fișe de informații INF 3, fiecare vizând o parte din cantitatea totală de mărfuri exportate.
Biroul vamal de export menționează pe copia fișei de informații INF 3 aflată în posesia sa faptul că s-a eliberat un duplicat.
Articolul 256
Comunicarea dintre autorități
[Articolul 203 alineatul (6) din cod]
La cererea biroului vamal unde mărfurile reintroduse sunt declarate pentru punere în liberă circulație, biroul vamal de export comunică orice fel de informații de care dispune din care rezultă că au fost îndeplinite condițiile pentru scutirea de taxe la import în legătură cu mărfurile în cauză.
Articolul 257
Scutirea de taxe la import
[Articolul 208 alineatul (2) din cod]
În conformitate cu dispozițiile articolelor 213, 214 și 215 din prezentul regulament și cu articolele 130, 131, 132 și 133 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, după caz, se pot furniza dovezi conform cărora sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 208 alineatul (1) din cod.
TITLUL VII
REGIMURI SPECIALE
CAPITOLUL 1
Dispoziții generale
Articolul 258
Documentele justificative pentru o declarație vamală verbală de admitere temporară
[Articolul 22 alineatul (2) din cod]
Dacă o cerere pentru obținerea unei autorizații de admitere temporară se bazează pe o declarație vamală verbală, declarantul prezintă documentul justificativ menționat la articolul 165 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 în dublu exemplar, iar un exemplar este vizat de autoritățile vamale și înmânat titularului autorizației.
Articolul 259
Verificarea condițiilor economice
[Articolul 28 alineatul (1) litera (a) și articolul 211 alineatul (6) din cod]
În concluziile la care se ajunge în ceea ce privește condițiile economice se poate specifica faptul că situația supusă examinării este unică și nu poate servi, prin urmare, ca precedent pentru alte cereri sau autorizații.
Articolul 260
Procedura de consultare între autoritățile vamale
(Articolul 22 din cod)
Dacă se comunică obiecții în termenul-limită menționat și nu se ajunge la niciun acord în termen de 60 de zile de la data la care a fost comunicat proiectul de autorizație, autorizația nu se acordă pentru aspectele asupra cărora au fost formulate obiecții.
Articolul 261
Cazuri în care nu este necesară procedura de consultare
(Articolul 22 din cod)
Autoritatea vamală competentă ia o decizie cu privire la o cerere fără a consulta celelalte autorități vamale implicate, astfel cum se prevede la articolul 260 din prezentul regulament, în oricare dintre cazurile următoare:
o autorizație care implică mai mult de un stat membru:
este reînnoită;
face obiectul unor modificări minore;
este anulată;
este suspendată;
este revocată;
două sau mai multe dintre statele membre implicate au fost de acord cu acest lucru;
singura activitate care implică state membre diferite este o operațiune în cazul căreia biroul vamal de plasare și biroul vamal de încheiere a regimului vamal sunt diferite;
o cerere pentru acordarea unei autorizații de admitere temporară care implică mai mult de un stat membru se întocmește pe baza unei declarații vamale conform formularului standard.
În astfel de cazuri, autoritatea vamală care a luat decizia pune datele autorizației la dispoziția celorlalte autorități vamale implicate.
Autoritatea vamală competentă ia o decizie cu privire la o cerere fără a consulta celelalte autorități vamale implicate astfel cum se prevede la articolul 260 din prezentul regulament și fără a pune datele autorizației la dispoziția celorlalte autorități vamale implicate în conformitate cu alineatul (1), în oricare dintre cazurile următoare:
atunci când se folosesc carnete ATA sau CPD;
atunci când se acordă o autorizație pentru admitere temporară prin acordarea liberului de vamă pentru regimul vamal în cauză, în conformitate cu articolul 262 din prezentul regulament;
atunci când două sau mai multe dintre statele membre implicate au fost de acord cu acest lucru;
atunci când singura activitate care implică state membre diferite constă în mutarea mărfurilor.
Articolul 262
Autorizația sub forma acordării liberului de vamă mărfurilor
[Articolul 22 alineatul (1) din cod]
Dacă o cerere pentru acordarea unei autorizații a fost făcută pe baza unei declarații vamale în conformitate cu articolul 163 alineatul (1) sau alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autorizația se acordă prin acordarea liberului de vamă pentru regimul vamal respectiv.
Articolul 263
Declarația vamală depusă la alt birou vamal
[Articolul 159 alineatul (3) din cod]
Autoritatea vamală competentă poate permite, în cazuri excepționale, ca declarația vamală să fie depusă la un birou vamal nemenționat în autorizație. În acest caz, autoritatea vamală competentă informează fără întârziere biroul vamal de supraveghere.
Articolul 264
Descărcarea unui regim special
[Articolul 215 din cod]
Atunci când titularul regimului nu poate prezenta dovezi acceptabile pentru autoritățile vamale, cantitatea de mărfuri distruse sau pierdute se stabilește prin referire la proporția mărfurilor de același tip aflate sub regim la momentul în care a intervenit pierderea sau distrugerea.
Articolul 265
Decont de încheiere
[Articolul 215 din cod]
Biroul vamal de supraveghere poate accepta cuantumul taxelor la import de plătit astfel cum este stabilit de titularul autorizației.
Articolul 266
Transferul drepturilor și al obligațiilor
[Articolul 218 din cod]
Autoritatea vamală competentă decide dacă poate avea loc sau nu un transfer al drepturilor și al obligațiilor menționat la articolul 218 din cod. Dacă poate avea loc un astfel de transfer, autoritatea vamală competentă stabilește condițiile în care este permis transferul.
Articolul 267
Circulația mărfurilor aflate sub un regim special
[Articolul 219 din cod]
Articolul 268
Formalitățile pentru folosirea mărfurilor echivalente
[Articolul 223 din cod]
Dacă este imposibil sau ar fi posibil doar la un cost disproporționat să se identifice în orice moment fiecare tip de mărfuri, se realizează separarea contabilă cu privire la fiecare tip de mărfuri, statut vamal și, dacă este cazul, origine a mărfurilor.
În cazul destinației finale, mărfurile care sunt înlocuite cu mărfuri echivalente nu se mai află sub supraveghere vamală în niciunul dintre cazurile următoare:
mărfurile echivalente au fost utilizate în scopurile prevăzute pentru aplicarea scutirii de taxe sau a unui nivel redus al taxelor;
mărfurile echivalente sunt exportate, distruse sau abandonate în favoarea statului;
mărfurile echivalente au fost utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute pentru aplicarea scutirii de taxe sau a unui nivel redus al taxelor, iar taxele la import aplicabile au fost plătite.
Articolul 269
Statutul de mărfuri echivalente
[Articolul 223 din cod]
Cu toate acestea, atunci când mărfurile plasate sub regimul de perfecționare activă sunt introduse pe piață înainte de descărcarea regimului, statutul lor se modifică în momentul introducerii pe piață. În cazuri excepționale, dacă este de așteptat ca mărfurile echivalente să nu fie disponibile în momentul introducerii mărfurilor pe piață, autoritățile vamale pot permite ca, la cererea titularului regimului, mărfurile echivalente să fie disponibile la un moment ulterior, într-o perioadă rezonabilă care trebuie stabilită de acestea.
Dacă mărfurile care urmează să fie importate sunt plasate sub regim de perfecționare activă, acestea devin în același timp mărfuri unionale.
Articolul 270
Sistemul electronic referitor la carnetele ATA în format electronic (eATA)
[Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Pentru prelucrarea și stocarea informațiilor referitoare la carnetele eATA eliberate în temeiul articolului 21a din Convenția de la Istanbul, precum și pentru a se face schimb de aceste informații se folosește un sistem electronic de comunicații și informații (sistemul referitor la carnetele eATA), implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod. Autoritățile vamale competente pun la dispoziție fără întârziere informații prin intermediul acestui sistem.
Articolul 271
Sistemul electronic referitor la schimbul standardizat de informații
[Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Se utilizează un sistem electronic de comunicații și informații implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru schimbul standardizat de informații (INF) cu privire la oricare dintre regimurile următoare:
perfecționare activă EX/IM sau perfecționare pasivă EX/IM;
perfecționare activă IM/EX sau perfecționare pasivă IM/EX, în care este implicat mai mult de un stat membru;
perfecționare activă IM/EX atunci când este implicat un stat membru, iar autoritatea vamală responsabilă menționată la articolul 101 alineatul (1) din cod a solicitat un INF.
Acest sistem este folosit și pentru prelucrarea și stocarea informațiilor pertinente. Dacă se solicită un INF, biroul vamal de supraveghere pune la dispoziție fără întârziere informațiile prin intermediul acestui sistem. Dacă o declarație vamală, o declarație de reexport sau o notificare de reexport se referă la un INF, autoritățile vamale competente actualizează fără întârziere INF.
În plus, sistemul electronic de comunicații și informații este utilizat pentru schimbul standardizat de informații cu privire la măsurile de politică comercială.
CAPITOLUL 2
Tranzitul
Articolul 272
Controalele și formalitățile pentru mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al Uniunii și reintră pe acesta
[Articolul 226 alineatul (3) literele (b), (c), (e) și (f) și articolul 227 alineatul (2) literele (b), (c), (e) și (f) din cod]
Dacă, în timpul circulației mărfurilor de la un punct la altul în interiorul teritoriului vamal al Uniunii, mărfurile părăsesc teritoriul vamal al Uniunii și reintră pe acesta, controalele și formalitățile vamale aplicabile în conformitate cu Convenția TIR, cu Convenția ATA, cu Convenția de la Istanbul, cu Acordul între statele părți la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forțelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951, sau în conformitate cu actele Uniunii Poștale Universale se realizează la punctele în care mărfurile părăsesc temporar teritoriul vamal al Uniunii și în care acestea reintră pe teritoriul respectiv.
Articolul 273
Sistemul electronic referitor la tranzit
[Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Articolul 274
Operațiunea TIR în situații speciale
[Articolul 6 alineatul (3) litera (b), articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]
Autoritatea vamală acceptă un carnet TIR fără un schimb de date din carnetul TIR pentru operațiunea TIR în cazul unei avarii temporare a:
sistemului electronic de tranzit;
sistemului computerizat folosit de titularii carnetului TIR pentru depunerea datelor din carnetul TIR prin intermediul tehnicilor de prelucrare electronică a datelor;
conexiunii electronice dintre sistemul computerizat folosit de titularii carnetului TIR pentru depunerea datelor din carnetul TIR prin intermediul tehnicilor de prelucrare electronică a datelor și sistemul electronic de tranzit.
Acceptarea carnetelor TIR fără un schimb de date din carnetul TIR în cazul unei avarii temporare menționate la litera (b) sau (c) face obiectul aprobării din partea autorităților vamale.
Articolul 275
Itinerarul pentru circulația mărfurilor în cadrul unei operațiuni TIR
[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]
Atunci când impune un itinerar, biroul vamal înregistrează în sistemul electronic de tranzit și pe carnetul TIR cel puțin mențiunea privind statele membre prin care urmează să se desfășoare operațiunea TIR.
Articolul 276
Formalitățile care trebuie îndeplinite la biroul vamal de plecare sau de intrare pentru circulația mărfurilor în cadrul unei operațiuni TIR
[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]
Biroul vamal unde au fost depuse datele din carnetul TIR stabilește un termen-limită în care mărfurile trebuie prezentate la biroul vamal de destinație sau de ieșire, ținând seama de următoarele elemente:
itinerarul;
mijlocul de transport;
legislația în domeniul transporturilor sau alt tip de legislație care ar putea avea un impact asupra fixării unui termen-limită;
orice fel de informații pertinente comunicate de titularul carnetului TIR.
La solicitarea titularului carnetului TIR, biroul vamal de plecare sau de intrare îi furnizează titularului carnetului TIR un document de însoțire a tranzitului sau, dacă este cazul, un document de însoțire tranzit/securitate.
Documentul de însoțire a tranzitului este furnizat cu ajutorul formularului prevăzut în anexa B-02 la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și, dacă este necesar, este completat prin lista articolelor întocmită în baza formularului prevăzut în anexa B-03 la același regulament delegat. Documentul de însoțire tranzit/securitate este furnizat cu ajutorul formularului prevăzut în anexa B-04 la același regulament delegat și este completat prin lista articolelor tranzit/securitate în forma prevăzută în anexa B-05 la același regulament delegat.
Articolul 277
Incidente produse în cursul circulației mărfurilor în cadrul unei operațiuni TIR
[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]
Transportatorul prezintă mărfurile, fără întârzieri nejustificate după producerea incidentului, împreună cu vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul, carnetul TIR și MRN-ul operațiunii TIR celei mai apropiate autorități vamale a statului membru pe al cărui teritoriu se află mijlocul de transport dacă:
transportatorul este obligat să devieze de la itinerarul prevăzut în conformitate cu ►M1 articolul 275 ◄ din cauze independente de voința sa;
s-a produs un incident sau un accident în sensul articolului 25 din Convenția TIR.
Autoritatea vamală în cauză înregistrează informațiile pertinente referitoare la incidentele menționate la alineatul (1) în sistemul electronic de tranzit.
Articolul 278
Prezentarea mărfurilor care circulă în cadrul unei operațiuni TIR la biroul vamal de destinație sau de ieșire
[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]
Atunci când mărfurile care circulă în cadrul unei operațiuni TIR sosesc la biroul vamal de destinație sau de ieșire, la biroul vamal respectiv sunt prezentate următoarele:
mărfurile împreună cu vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul;
carnetul TIR;
MRN-ul operațiunii TIR;
orice fel de informații solicitate de biroul vamal de destinație sau de ieșire.
Prezentarea are loc în timpul programului oficial de lucru. Biroul vamal de destinație sau de ieșire poate însă, la cererea persoanei în cauză, să permită prezentarea în afara programului oficial de lucru sau într-un alt loc.
Articolul 279
Formalitățile de la biroul vamal de destinație sau de ieșire pentru mărfurile care circulă în cadrul unei operațiuni TIR
[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]
Biroul vamal de plecare sau de intrare notifică sosirea biroului vamal de destinație sau de ieșire declarat în declarația de tranzit.
Cu toate acestea, atunci când mărfurile sunt primite de un destinatar agreat menționat la articolul 230 din cod, acest lucru este notificat biroului vamal de plecare sau de intrare cel mai târziu în a șasea zi de la data la care mărfurile i-au fost livrate destinatarului agreat.
Articolul 280
Procedura de cercetare pentru circulația mărfurilor în cadrul unei operațiuni TIR
[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]
Biroul vamal de destinație sau de ieșire trimite rezultatele controlului imediat după primirea cererii din partea biroului vamal de plecare sau de intrare.
Dacă autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare nu a primit încă informații care să permită descărcarea operațiunii TIR sau recuperarea datoriei vamale, aceasta solicită informațiile pertinente de la titularul carnetului TIR sau, dacă sunt disponibile date suficiente la locul de destinație sau de ieșire, de la biroul vamal de destinație sau de ieșire, în cazurile următoare:
biroul vamal de plecare sau de intrare nu a primit notificarea referitoare la sosirea mărfurilor până la expirarea termenului-limită pentru prezentarea mărfurilor, stabilit în conformitate cu articolul 276 alineatul (2) din prezentul regulament;
biroul vamal de plecare sau de intrare nu a primit rezultatele controlului solicitate în conformitate cu alineatul (1);
biroul vamal de plecare sau de intrare constată că notificarea privind sosirea mărfurilor sau rezultatele controlului au fost trimise din greșeală.
Dacă însă înainte ca aceste termene-limită să expire, autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare primește informații conform cărora operațiunea TIR nu a fost încheiată corect sau dacă suspectează acest lucru, autoritatea respectivă transmite cererea fără întârziere.
Totuși, până la datele introducerii modernizării NCTS menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autoritatea vamală respectivă solicită titularului carnetului TIR să furnizeze informațiile respective, cel târziu în 28 de zile de la inițierea procedurii de cercetare.
Titularul carnetului TIR răspunde cererii respective în termen de 28 de zile de la data la care a fost trimisă. La solicitarea titularului carnetului TIR, această perioadă poate fi prelungită cu încă 28 de zile.
Dacă însă înainte ca această perioadă să expire, autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare primește informații conform cărora operațiunea TIR nu a fost încheiată corect sau dacă suspectează acest lucru, autoritatea respectivă inițiază fără întârziere procedura de cercetare.
Procedura de cercetare este inițiată de autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare și în cazul în care devin disponibile informații cu privire la existența unor dovezi conform cărora încheierea operațiunii TIR a fost falsificată, iar procedura de cercetare este necesară pentru realizarea obiectivelor de la alineatul (9).
Dacă a luat naștere o datorie vamală, autoritatea vamală a statului membru de plecare sau de intrare ia următoarele măsuri:
identifică debitorul;
stabilește autoritatea vamală responsabilă de notificarea datoriei vamale în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) din cod.
Articolul 281
Proba alternativă de încheiere a unei operațiuni TIR
[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]
Operațiunea TIR este considerată a fi fost încheiată corect în termenul-limită stabilit în conformitate cu articolul 276 alineatul (2) din prezentul regulament atunci când titularul carnetului TIR sau asociația garantă prezintă, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea vamală a unui stat membru de plecare sau de intrare, unul dintre documentele următoare de identificare a mărfurilor:
un document certificat de autoritatea vamală a statului membru de destinație sau de ieșire care identifică mărfurile și stabilește că mărfurile au fost prezentate la biroul vamal de destinație sau de ieșire ori au fost livrate unui destinatar agreat menționat la articolul 230 din cod;
un document sau o evidență vamală, certificat(ă) de autoritatea vamală a unui stat membru, care stabilește că mărfurile au părăsit fizic teritoriul vamal al Uniunii;
un document vamal eliberat într-o țară terță, prin care mărfurile sunt plasate sub un regim vamal;
un document eliberat într-o țară terță, ștampilat sau certificat în alt mod de autoritatea vamală din acea țară, care stabilește faptul că mărfurile sunt considerate a se afla în liberă circulație în țara respectivă.
Articolul 282
Formalitățile aferente mărfurilor care circulă în cadrul operațiunii TIR, primite de un destinatar agreat
[Articolul 226 alineatul (3) litera (b) și articolul 227 alineatul (2) litera (b) din cod]
Dacă mărfurile sosesc într-un loc indicat în autorizația menționată la articolul 230 din cod, destinatarul agreat:
notifică imediat biroului vamal de destinație sosirea mărfurilor și îl informează cu privire la eventualele nereguli ori incidente care au intervenit în cursul transportului;
descarcă mărfurile numai după ce a obținut permisiunea din partea biroului vamal de destinație;
după descărcare, înscrie fără întârziere rezultatele inspecției și orice alte informații pertinente referitoare la descărcarea mărfurilor în evidențele sale;
notifică biroului vamal de destinație rezultatele inspecției mărfurilor și îl informează cu privire la eventualele nereguli cel târziu în a treia zi de la data la care a primit permisiunea să descarce mărfurile.
Articolul 283
Notificarea infracțiunilor și a neregulilor
[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) și articolul 227 alineatul (2) litera (c) din cod]
Biroul vamal centralizator, menționat la articolul 166, din statul membru în care a fost comisă o infracțiune sau o neregulă în cursul unui tranzit ATA sau în legătură cu acesta notifică titularului carnetului ATA și asociației garante infracțiunea sau neregula în cauză, în termen de un an de la data la care expiră valabilitatea carnetului.
Articolul 284
Proba alternativă de încheiere a unei operațiuni ATA de tranzit
[Articolul 226 alineatul (3) litera (c) și articolul 227 alineatul (2) litera (c) din cod]
Operațiunea ATA de tranzit se consideră a fi fost încheiată corect atunci când titularul carnetului ATA prezintă, în termenele-limită prevăzute la articolul 7 alineatele (1) și (2) din Convenția ATA în cazul în care carnetul este eliberat în temeiul Convenției ATA sau la articolul 9 alineatul (1) literele (a) și (b) din anexa A la Convenția de la Istanbul în cazul în care carnetul este eliberat în temeiul Convenției de la Istanbul și într-o măsură considerată satisfăcătoare de autoritățile vamale, unul dintre următoarele documente de identificare a mărfurilor:
documentele menționate la articolul 8 din Convenția ATA în cazul în care carnetul este eliberat în temeiul Convenției ATA sau la articolul 10 din anexa A la Convenția de la Istanbul în cazul în care carnetul este eliberat în temeiul Convenției de la Istanbul;
un document certificat de autoritatea vamală care stabilește că mărfurile au fost prezentate la biroul vamal de destinație sau de ieșire;
un document eliberat de autoritățile vamale într-o țară terță în care mărfurile sunt plasate sub un regim vamal.
▼M4 —————
Articolul 286
Furnizarea formularelor NATO 302 către forțele NATO
[Articolul 226 alineatul (3) litera (e) și articolul 227 alineatul (2) litera (e) din cod]
Biroul vamal desemnat din statul membru de plecare furnizează forțelor NATO staționate pe teritoriul său formulare NATO 302 care:
sunt preautentificate cu ștampila și semnătura unui lucrător vamal din biroul respectiv;
sunt numerotate în serie;
conțin adresa completă a biroului vamal desemnat respectiv pentru exemplarul de returnat din formularul NATO 302.
Articolul 286a
Furnizarea formularelor UE 302 către forțele militare ale statelor membre
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Biroul vamal desemnat din statul membru de plecare furnizează forțelor militare ale unui stat membru staționate pe teritoriul său formulare UE 302 care:
sunt preautentificate cu ștampila și semnătura unui lucrător vamal din biroul respectiv;
sunt numerotate în serie;
conțin adresa completă a respectivului birou vamal desemnat pentru exemplarul de returnat din formularul UE 302.
Articolul 287
Norme de procedură care se aplică utilizării formularului NATO 302
[Articolul 226 alineatul (3) litera (e) și articolul 227 alineatul (2) litera (e) din cod]
În momentul expedierii mărfurilor, forțele NATO întreprind una dintre următoarele acțiuni:
depun datele formularului NATO 302 pe cale electronică la biroul vamal de plecare sau de intrare;
completează formularul NATO 302 cu o declarație conform căreia mărfurile circulă sub controlul lor și autentifică această declarație cu semnătura lor, ștampila și data.
Celelalte copii ale formularului NATO 302 însoțesc trimiterea până la forțele NATO de destinație, care le ștampilează și le semnează la sosirea mărfurilor.
În momentul sosirii mărfurilor, două copii ale formularului NATO 302 sunt transmise biroului vamal desemnat ca fiind responsabil cu formalitățile și controalele vamale referitoare la forțele NATO de destinație.
Biroul vamal desemnat în cauză reține o copie a formularului NATO 302 și returnează a doua copie biroului vamal responsabil cu formalitățile și controalele vamale referitoare la forțele NATO care expediază mărfurile sau pe seama cărora sunt expediate mărfurile.
Articolul 287a
Norme de procedură care se aplică utilizării formularului UE 302
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
În momentul expedierii mărfurilor, forțele militare ale statului membru întreprind una dintre următoarele acțiuni:
depun datele formularului UE 302 pe cale electronică la biroul vamal de plecare sau de intrare;
completează formularul UE 302 cu o declarație conform căreia mărfurile circulă sub controlul lor și autentifică această declarație cu semnătura lor, ștampila și data.
Celelalte copii ale formularului UE 302 însoțesc trimiterea la forțele militare ale statului membru de destinație, care le ștampilează și le semnează la sosirea mărfurilor.
În momentul sosirii mărfurilor, două copii ale formularului UE 302 sunt transmise biroului vamal desemnat ca fiind responsabil cu formalitățile și controalele vamale referitoare la forțele militare ale statului membru de destinație.
Biroul vamal desemnat în cauză reține o copie a formularului UE 302 și returnează a doua copie biroului vamal responsabil cu formalitățile și controalele vamale referitoare la forțele militare ale statului membru care expediază mărfurile sau pe seama cărora sunt expediate mărfurile.
Articolul 288
Circulația mărfurilor neunionale în trimiteri poștale sub regimul de tranzit unional extern
[Articolul 226 alineatul (3) litera (f) din cod]
Atunci când mărfurile neunionale circulă sub regimul de tranzit unional extern în conformitate cu articolul 226 alineatul (3) litera (f) din cod, trimiterii poștale și tuturor documentelor de însoțire li se aplică eticheta prevăzută în anexa 72-01.
Articolul 289
Circulația trimiterilor poștale ce conțin atât mărfuri unionale, cât și mărfuri neunionale
[Articolul 226 alineatul (3) litera (f) și articolul 227 alineatul (2) litera (f) din cod]
Dacă dovada statutului vamal de mărfuri unionale se trimite separat operatorului poștal de destinație, operatorul poștal respectiv prezintă dovada statutului vamal de mărfuri unionale biroului vamal de destinație, împreună cu trimiterea.
Dacă dovada statutului vamal de mărfuri unionale sau MRN-ul său este inclus(ă) în trimitere, acest lucru se menționează clar pe exteriorul ambalajului.
Articolul 290
Circulația trimiterilor poștale sub regimul de tranzit intern în situații speciale
[Articolul 227 alineatul (2) litera (f) din cod]
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale se prezintă la biroul vamal de reintrare pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 291
Operațiunea de tranzit în circumstanțe speciale
[Articolul 6 alineatul (3) litera (b), articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Autoritatea vamală acceptă o declarație de tranzit pe suport de hârtie în cazul unei avarii temporare a:
sistemului electronic de tranzit;
sistemului computerizat folosit de titularii regimului pentru depunerea declarației de tranzit unional prin intermediul tehnicilor de prelucrare electronică a datelor;
conexiunii electronice dintre sistemul computerizat folosit de titularii regimului pentru depunerea declarației de tranzit unional prin intermediul tehnicilor de prelucrare electronică a datelor și sistemul electronic de tranzit.
Regulile privind folosirea unei declarații de tranzit pe suport de hârtie se stabilesc în anexa 72-04.
Articolul 292
Verificare și asistență administrativă
(Articolul 48 din cod)
Articolul 293
Convenția privind regimul de tranzit comun
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Articolul 294
Trimiteri mixte
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
O trimitere poate include atât mărfuri care trebuie plasate sub regimul de tranzit unional extern în conformitate cu articolul 226 din cod, cât și mărfuri care trebuie plasate sub regimul de tranzit unional intern în conformitate cu articolul 227 din cod, cu condiția ca fiecare articol al mărfurilor să fie marcat corespunzător în declarația de tranzit.
Articolul 295
Domeniul de aplicare
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) din cod]
Regimul de tranzit unional este obligatoriu în cazurile următoare:
dacă mărfurile neunionale transportate pe cale aeriană sunt încărcate sau reîncărcate la un aeroport din Uniune;
dacă mărfurile neunionale transportate pe cale maritimă sunt transportate printr-un serviciu de transport maritim regulat autorizat în conformitate cu articolul 120 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
Articolul 296
Declarația de tranzit și mijloacele de transport
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Cu toate acestea, pot fi incluse într-o singură declarație de tranzit mărfuri care circulă sau urmează să circule de la un singur birou vamal de plecare către un singur birou vamal de destinație în mai mult de un container sau în mai mult de un colet atunci când containerele sau coletele sunt încărcate pe un mijloc de transport unic.
În sensul prezentului articol, se consideră că constituie un mijloc de transport unic, cu condiția ca mărfurile transportate să fie expediate împreună:
un vehicul rutier însoțit de remorcă (remorci) sau de semiremorcă (semiremorci);
o ramă de vagoane de cale ferată pentru călători sau mărfuri;
navele care formează un singur convoi.
Articolul 297
Termenul-limită pentru prezentarea mărfurilor
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Biroul vamal de plecare stabilește un termen-limită în care mărfurile trebuie prezentate la biroul vamal de destinație, ținând seama de următoarele elemente:
itinerarul;
mijlocul de transport;
legislația în domeniul transporturilor sau alt tip de legislație care ar putea avea un impact asupra fixării unui termen-limită;
orice fel de informații pertinente comunicate de titularul regimului.
Articolul 298
Itinerarul pentru circulația mărfurilor în cadrul regimului de tranzit unional
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Atunci când impune un itinerar, biroul vamal înregistrează în sistemul electronic de tranzit cel puțin mențiunea privind statele membre prin care urmează să aibă loc tranzitul.
Articolul 299
Sigilarea ca măsură de identificare
[Articolul 192, articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Dacă mărfurile urmează să fie plasate sub regimul de tranzit unional, biroul vamal de plecare sigilează:
spațiul în care se află mărfurile, în cazul în care mijlocul de transport sau containerul a fost recunoscut de biroul vamal de plecare ca fiind adecvat pentru sigilare;
fiecare colet, în alte cazuri.
Articolul 300
Adecvarea pentru sigilare
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Biroul vamal de plecare trebuie să considere mijloacele de transport sau containerele ca fiind adecvate pentru sigilare în următoarele condiții:
sigiliile să poată fi aplicate simplu și eficace pe mijlocul de transport sau pe container;
mijlocul de transport sau containerul este construit în așa fel încât atunci când mărfurile sunt scoase sau introduse, scoaterea sau introducerea lasă urme vizibile, sigiliile sunt rupte sau conțin semne de manipulare frauduloasă ori un sistem de monitorizare electronică înregistrează scoaterea sau introducerea;
mijlocul de transport sau containerul nu conține spații secrete unde ar putea fi ascunse mărfuri;
spațiile rezervate pentru mărfuri sunt ușor accesibile pentru inspecție de către autoritatea vamală.
Articolul 301
Caracteristicile sigiliilor vamale
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Sigiliile vamale au cel puțin următoarele caracteristici esențiale și respectă următoarele specificații tehnice:
caracteristici esențiale ale sigiliilor:
să rămână intacte și fixate sigur în condiții normale de utilizare;
să fie ușor de verificat și recunoscut;
să fie fabricate astfel încât orice rupere, manipulare frauduloasă sau îndepărtare să lase urme vizibile cu ochiul liber;
să fie concepute pentru unică folosință sau, dacă sunt destinate să fie utilizate de mai multe ori, să fie concepute astfel încât să li se poată atribui o marcă de identificare clar, individual de fiecare dată când sunt refolosite;
să poarte identificatori individuali de sigiliu care sunt permanenți, ușor de citit și numerotați cu un număr unic;
specificații tehnice:
forma și dimensiunile sigiliilor pot varia în funcție de metoda de sigilare utilizată, însă dimensiunile trebuie să permită citirea ușoară a mărcilor de identificare;
mărcile de identificare a sigiliilor trebuie să fie imposibil de falsificat și greu de reprodus;
materialul utilizat trebuie să fie rezistent la rupere accidentală și de așa natură încât să împiedice falsificarea sau reutilizarea nedetectabilă.
Pentru transporturile containerizate, se utilizează, în cea mai mare măsură posibilă, sigilii cu elemente de securitate ridicată.
Sigiliul vamal poartă următoarele indicații:
cuvântul „Vamă” într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii sau o abreviere corespunzătoare;
un cod de țară, având forma codului de țară ISO-alpha-2 și identificând statul membru în care este aplicat sigiliul;
statul membru poate adăuga simbolul steagului european.
Statele membre pot decide, de comun acord, să folosească elemente de securitate și tehnologii comune.
Articolul 302
Măsuri de identificare alternative față de sigilare
[Articolul 192, articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Prin derogare de la articolul 299 din prezentul regulament, cu excepția cazului în care biroul vamal de plecare decide altfel, nici mijloacele de transport, nici ambalajele individuale conținând mărfurile nu sunt sigilate atunci când:
mărfurile sunt transportate pe cale aeriană și fie sunt aplicate pe fiecare trimitere etichete cu numărul scrisorii de transport aerian care o însoțește, fie trimiterea constituie o unitate de încărcare pe care este indicat numărul scrisorii de transport aerian care o însoțește;
mărfurile sunt transportate pe calea ferată, iar societățile de transport feroviar aplică măsuri de identificare;
mărfurile sunt transportate pe cale maritimă și în documentul electronic de transport utilizat ca declarație vamală pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional, astfel cum se menționează la articolul 233 alineatul (4) litera (e) din cod, este menționată o trimitere la conosamentul însoțitor.
Articolul 303
Acordarea liberului de vamă mărfurilor pentru regimul de tranzit unional
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
La acordarea liberului de vamă mărfurilor, biroul vamal de plecare transmite datele operațiunii de tranzit unional:
biroului vamal de destinație declarat;
fiecărui birou vamal de tranzit declarat.
Datele respective se bazează pe date furnizate în declarația de tranzit, astfel cum sunt modificate dacă este cazul.
Documentul de însoțire a tranzitului este furnizat cu ajutorul formularului prevăzut în anexa B-02 la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și, dacă este necesar, este completat prin lista articolelor întocmită în baza formularului prevăzut în anexa B-03 la același regulament delegat. Documentul de însoțire tranzit/securitate este furnizat cu ajutorul formularului prevăzut în anexa B-04 la același regulament delegat și este completat prin lista articolelor tranzit/securitate în forma prevăzută în anexa B-05 la același regulament delegat.
Articolul 304
Prezentarea mărfurilor care circulă sub regimul de tranzit unional la biroul vamal de tranzit
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Articolul 305
Incidente produse în cursul circulației mărfurilor în cadrul unei operațiuni de tranzit unional
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Transportatorul prezintă mărfurile, fără întârzieri nejustificate după producerea incidentului, împreună cu MRN-ul declarației de tranzit celei mai apropiate autorități vamale a statului membru pe al cărui teritoriu se află mijlocul de transport dacă:
transportatorul este obligat să devieze de la itinerarul prevăzut în conformitate cu articolul 298 din prezentul regulament din cauze independente de voința sa;
sigiliile sunt rupte sau au fost supuse unei manipulări frauduloase în cursul operațiunii de transport din motive independente de voința transportatorului;
sub supravegherea autorității vamale, mărfurile sunt transferate dintr-un mijloc de transport în alt mijloc de transport;
pericolele iminente necesită descărcarea parțială sau totală imediată din mijlocul de transport sigilat;
survine un incident care poate afecta capacitatea titularului regimului sau a transportatorului de a-și îndeplini obligațiile;
oricare dintre elementele care constituie un mijloc de transport unic, menționate la articolul 296 alineatul (2) din prezentul regulament, este schimbat.
Autoritatea vamală în cauză înregistrează informațiile pertinente referitoare la incidentele menționate la alineatul (1) în sistemul de tranzit electronic.
În cazul unui incident menționat la alineatul (1) litera (c), autoritățile vamale nu solicită prezentarea mărfurilor împreună cu MRN-ul declarației de tranzit dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
mărfurile sunt transferate dintr-un mijloc de transport nesigilat;
titularul regimului sau transportatorul, pe seama titularului regimului, furnizează informații pertinente cu privire la transfer autorității vamale a statului membru pe al cărui teritoriu se află mijlocul de transport;
informațiile pertinente sunt înregistrate în sistemul electronic de tranzit de către autoritatea respectivă.
În cazul unui incident menționat la alineatul (1) litera (f), atunci când unitatea de tractare a unui vehicul rutier este schimbată fără ca remorcile sau semiremorcile sale să fie schimbate, autoritatea vamală nu solicită prezentarea mărfurilor împreună cu MRN-ul declarației de tranzit dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
titularul regimului sau transportatorul, pe seama titularului regimului, furnizează informații pertinente cu privire la alcătuirea vehiculului rutier autorității vamale a statului membru pe al cărui teritoriu se află vehiculul rutier;
informațiile pertinente sunt înregistrate în sistemul electronic de tranzit de către autoritatea respectivă.
În cazurile menționate la alineatul (3) literele (a) și (b), la alineatul (4) și la alineatul (5) litera (a), transportatorul beneficiază de derogare de la prezentarea mărfurilor și a MRN-ului declarației de tranzit la această autoritate vamală.
Informațiile relevante privind incidentele din cursul operațiunii de tranzit se înregistrează în sistemul electronic de tranzit de către biroul vamal de tranzit sau de către biroul vamal de destinație.
Articolul 306
Prezentarea mărfurilor plasate sub regimul de tranzit unional la biroul vamal de destinație
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Atunci când mărfurile plasate sub un regim de tranzit unional sosesc la biroul vamal de destinație, la biroul vamal respectiv sunt prezentate următoarele:
mărfurile;
MRN-ul declarației de tranzit;
orice fel de informații solicitate de biroul vamal de destinație.
Prezentarea are loc în timpul programului oficial de lucru. Biroul vamal de destinație poate însă, la cererea persoanei în cauză, să permită prezentarea în afara programului oficial de lucru sau în oricare alt loc.
Recipisa este furnizată prin intermediul formularului prevăzut în anexa 72-03 și este completată în avans de persoana în cauză.
Recipisa nu se folosește ca probă alternativă a regimului de tranzit unional care s-a încheiat în sensul articolului 312 din prezentul regulament.
Articolul 307
Notificarea sosirii mărfurilor sub regimul de tranzit unional
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Biroul vamal de plecare notifică sosirea biroului vamal de destinație declarat în declarația de tranzit.
Articolul 308
Controalele și eliberarea probei alternative
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Dacă regimul de tranzit unional este încheiat, nu a fost identificată nicio neregulă de către biroul vamal de destinație, iar titularul regimului prezintă documentul de însoțire a tranzitului sau documentul de însoțire tranzit/securitate, biroul vamal respectiv vizează documentul menționat la cererea titularului regimului, pentru a se furniza o probă alternativă în conformitate cu ►M1 articolul 312 ◄ . Vizarea constă în ștampila biroului vamal respectiv, semnătura lucrătorului vamal, data și mențiunea următoare:
„Probă alternativă – 99202”.
Articolul 309
Trimiterea rezultatelor controlului
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Dacă mărfurile sunt transportate pe calea ferată și unul sau mai multe vagoane pentru călători sau mărfuri sunt retrase dintr-o ramă de vagoane de cale ferată pentru călători sau mărfuri din cauza unor probleme tehnice, conform dispozițiilor de la articolul 305 alineatul (4) din prezentul regulament, se notifică acest lucru biroului vamal de plecare cel târziu în a 12-a zi de la data la care a fost prezentată prima parte a mărfurilor.
Articolul 310
Procedura de cercetare pentru mărfuri care circulă sub regimul de tranzit unional
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Biroul vamal de destinație trimite rezultatele controlului imediat după primirea cererii din partea biroului vamal de plecare.
Dacă autoritatea vamală a statului membru de plecare nu a primit încă informații care să permită descărcarea operațiunii de tranzit unional sau recuperarea datoriei vamale, aceasta solicită informațiile pertinente de la titularul regimului sau, dacă sunt disponibile date suficiente la locul de destinație, de la biroul vamal de destinație, în cazurile următoare:
biroul vamal de plecare nu a primit notificarea referitoare la sosirea mărfurilor până la expirarea termenului-limită pentru prezentarea mărfurilor, stabilit în conformitate cu articolul 297 din prezentul regulament;
biroul vamal de plecare nu a primit rezultatele controlului solicitate în conformitate cu alineatul (1);
biroul vamal de plecare constată că notificarea privind sosirea mărfurilor sau rezultatele controlului au fost trimise din greșeală.
Dacă însă, înainte ca aceste termene-limită să expire, autoritatea vamală a statului membru de plecare primește informații conform cărora regimul de tranzit unional nu a fost încheiat corect sau dacă suspectează acest lucru, autoritatea respectivă transmite cererea fără întârziere.
Totuși, până la datele introducerii modernizării NCTS menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autoritatea vamală respectivă îi solicită titularului regimului să furnizeze informațiile în cauză cel târziu la 28 de zile de la inițierea procedurii de cercetare.
Titularul regimului răspunde cererii respective în termen de 28 de zile de la data la care a fost trimisă.
Respectivul birou vamal răspunde cererii în termen de 40 de zile de la data la care a fost trimisă.
Dacă a luat naștere o datorie vamală, autoritatea vamală a statului membru de plecare ia următoarele măsuri:
identifică debitorul;
stabilește autoritatea vamală responsabilă de notificarea datoriei vamale în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) din cod.
Articolul 311
Cererea de transfer al recuperării datoriei vamale
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Articolul 312
Probă alternativă privind încheierea regimului de tranzit unional
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Regimul de tranzit unional este considerat a fi fost încheiat corect atunci când titularul regimului prezintă, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea vamală a statului membru de plecare, unul dintre documentele următoare de identificare a mărfurilor:
un document certificat de autoritatea vamală a statului membru de destinație care identifică mărfurile și stabilește că mărfurile au fost prezentate la biroul vamal de destinație ori au fost livrate unui destinatar agreat menționat la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod;
un document sau o evidență vamală, certificat(ă) de autoritatea vamală a unui stat membru, care stabilește că mărfurile au părăsit fizic teritoriul vamal al Uniunii;
un document vamal eliberat într-o țară terță, prin care mărfurile sunt plasate sub un regim vamal;
un document eliberat într-o țară terță, ștampilat sau certificat în alt mod de autoritatea vamală din acea țară, care stabilește faptul că mărfurile sunt considerate a se afla în liberă circulație în țara respectivă.
Articolul 313
Domeniul de aplicare teritorial al simplificărilor
[Articolul 233 alineatul (4) literele (a), (b), (c) și (e) din cod]
Articolul 314
Plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional de către un expeditor agreat
[Articolul 233 alineatul (4) litera (a) din cod]
Expeditorul agreat înregistrează următoarele informații în sistemul electronic de tranzit:
itinerarul, dacă a fost prevăzut un itinerar în conformitate cu ►M1 articolul 298 ◄ ;
termenul-limită stabilit în conformitate cu articolul 297 din prezentul regulament în care mărfurile trebuie să fie prezentate la biroul vamal de destinație;
numărul și identificatorii individuali de sigiliu ai sigiliilor, dacă este cazul.
Articolul 315
Formalități aferente mărfurilor care circulă sub regimul de tranzit unional, primite de un destinatar agreat
[Articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod]
Dacă mărfurile sosesc într-un loc indicat în autorizația menționată la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod, destinatarul agreat:
notifică imediat biroului vamal de destinație sosirea mărfurilor și îl informează cu privire la eventualele nereguli ori incidente care au intervenit în cursul transportului;
descarcă mărfurile numai după ce a obținut permisiunea din partea biroului vamal de destinație;
după descărcare, înscrie fără întârziere rezultatele inspecției și orice alte informații pertinente referitoare la descărcarea mărfurilor în evidențele sale;
notifică biroului vamal de destinație rezultatele inspecției mărfurilor și îl informează cu privire la eventualele nereguli cel târziu în a treia zi de la data la care a primit permisiunea să descarce mărfurile.
Articolul 316
Încheierea regimului de tranzit unional pentru mărfuri primite de un destinatar agreat
[Articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod]
Articolul 317
Formalitățile pentru utilizarea sigiliilor speciale
[Articolul 233 alineatul (4) litera (c) din cod]
Dacă sigiliile au fost certificate de un organism competent în conformitate cu standardul internațional ISO nr. 17712:2013 „Containere pentru mărfuri – Sigilii mecanice”, sigiliile respective sunt considerate ca îndeplinind cerințele în cauză.
Pentru transporturile containerizate, se utilizează, în cea mai mare măsură posibilă, sigilii cu elemente de securitate ridicată.
Sigiliul special poartă oricare dintre indicațiile următoare:
numele persoanei autorizate să îl folosească, în conformitate cu articolul 233 alineatul (4) litera (c) din cod;
o abreviere sau un cod corespunzător pe baza căreia/căruia autoritatea vamală a statului membru de plecare să poată identifica persoana în cauză.
Articolul 318
Supravegherea vamală pentru utilizarea sigiliilor speciale
[Articolul 233 alineatul (4) litera (c) din cod]
Autoritatea vamală trebuie:
să notifice Comisiei și autorităților vamale ale celorlalte state membre sigiliile speciale aflate în uz și sigiliile speciale pe care a decis să nu le autorizeze din motive de nereguli sau de deficiențe tehnice;
să reexamineze sigiliile speciale pe care le-a autorizat și sunt în uz atunci când primește informații că o altă autoritate a decis să nu autorizeze un anumit sigiliu special;
să desfășoare o consultare reciprocă în scopul de a se ajunge la o evaluare comună;
să monitorizeze utilizarea sigiliilor speciale de către persoane autorizate în conformitate cu articolul 197 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
Atunci când este necesar, Comisia și statele membre pot, de comun acord, să instituie un sistem de numerotare comun și să definească utilizarea de dispozitive și tehnologii de securitate comune.
Articolul 319
Consultarea anterioară acordării autorizațiilor pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație de tranzit pentru transportul aerian sau maritim
(Articolul 22 din cod)
După ce a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare a autorizațiilor prevăzute la articolul 191 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și condițiile prevăzute la articolul 199 din regulamentul delegat menționat referitoare la transportul aerian sau, respectiv, la articolul 200 din regulamentul delegat menționat referitoare la transportul maritim, autoritatea vamală competentă să ia o decizie consultă autoritatea vamală din aeroporturile de plecare și de destinație în cazul unui transport aerian sau autoritatea vamală din porturile de plecare și de destinație în cazul transportului maritim.
Termenul-limită pentru consultare este fixat la 45 de zile de la data la care are loc comunicarea menționată la ►M1 articolul 14 ◄ din partea autorității vamale competente să ia o decizie a condițiilor și criteriilor pe care trebuie să le examineze autoritățile vamale consultate.
Articolul 320
Formalitățile pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație de tranzit pentru transportul aerian sau maritim
[Articolul 233 alineatul (4) litera (e) din cod]
Articolul 321
Transportul printr-o instalație de transport fixă și operarea regimului de tranzit unional
[Articolul 226 alineatul (3) litera (a) și articolul 227 alineatul (2) litera (a) din cod]
Titularul regimului și autoritatea vamală convin asupra metodelor de supraveghere vamală a mărfurilor transportate.
Se consideră că regimul de tranzit unional s-a încheiat atunci când:
în evidențele comerciale ale destinatarului este efectuată înscrierea corespunzătoare; sau
operatorul instalației de transport fixe a certificat faptul că mărfurile transportate cu ajutorul instalației de transport fixe:
au sosit la instalația destinatarului;
sunt acceptate în rețeaua de distribuție a destinatarului; sau
au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.
CAPITOLUL 4
Utilizare specifică
Articolul 322
Descărcarea regimului de admitere temporară în cazurile referitoare la mijloace de transport feroviar, paleți și containere
[Articolul 215 din cod]
Articolul 323
Descărcarea specială pentru mărfuri pentru evenimente sau pentru vânzare
(Articolul 215 din cod)
În scopul descărcării regimului de admitere temporară în ceea ce privește mărfurile menționate la articolul 234 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, cu excepția mărfurilor menționate la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/118/CE, consumul, distrugerea sau distribuirea gratuită a acestora către public în cadrul evenimentului este considerat(ă) reexport numai în cazul în care cantitatea lor corespunde naturii evenimentului, numărului vizitatorilor și măsurii în care titularul regimului participă la evenimentul respectiv.
Articolul 323a
Descărcare specială pentru mărfurile care urmează să circule sau să fie utilizate în contextul activităților militare
(Articolul 215 din cod)
În scopul descărcării regimului de admitere temporară în ceea ce privește mărfurile menționate la articolul 235a din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, consumul sau distrugerea acestora se consideră reexport numai în cazul în care cantitatea consumată sau distrusă corespunde naturii activității militare.
CAPITOLUL 5
Prelucrarea
Articolul 324
Cazuri speciale de descărcare a regimului de perfecționare activă IM/EX
(Articolul 215 din cod)
În scopul descărcării regimului de perfecționare activă IM/EX, următoarele acțiuni se consideră a fi reexport:
produsele transformate sunt livrate unor persoane eligibile pentru scutirea de taxe la import în temeiul Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice din 18 aprilie 1961, al Convenției de la Viena privind relațiile consulare din 24 aprilie 1963 sau al Convenției de la New York din 16 decembrie 1969 privind misiunile speciale, astfel cum sunt menționate la articolul 128 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului ( 22 );
produsele transformate sunt livrate forțelor armate ale altor țări care sunt staționate pe teritoriul unui stat membru, dacă statul membru respectiv acordă scutiri speciale de la taxele la import în conformitate cu articolul 131 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;
livrarea de aeronave;
livrarea de nave spațiale și echipamente aferente;
livrarea de produse transformate principale pentru care rata taxei la import erga omnes este „scutit” sau pentru care a fost eliberat un certificat de autorizare a punerii în serviciu – Formularul 1 al AESA sau un certificat echivalent, astfel cum se menționează la articolul 2 din Regulamentul (UE) 2018/581 al Consiliului ( 23 );
dispunerea, în conformitate cu dispozițiile aplicabile, de produse transformate secundare a căror distrugere sub supraveghere vamală este interzisă din motive de protecție a mediului.
Alineatul (1) nu se aplică:
atunci când mărfurile neunionale plasate sub regimul de perfecționare activă IM/EX ar face obiectul unei măsuri de politică agricolă sau comercială, al unei taxe antidumping provizorii sau definitive, al unei taxe compensatorii, al unei măsuri de salvgardare sau al unei taxe suplimentare rezultând dintr-o suspendare a concesiilor dacă acestea ar fi declarate pentru punerea în liberă circulație;
Cu toate acestea, alineatul (1) se aplică în cazurile în care mărfurile neunionale plasate sub regimul de perfecționare activă IM/EX ar face obiectul unei supravegheri prealabile la nivelul Uniunii, dacă acestea ar fi declarate pentru punerea în liberă circulație, cu condiția ca titularul autorizației de perfecționare activă IM/EX să furnizeze elementele de date în conformitate cu măsura de supraveghere relevantă;
atunci când ar lua naștere o datorie vamală în conformitate cu articolul 78 alineatul (1) din cod pentru mărfuri neoriginare plasate sub regimul de perfecționare activă IM/EX dacă titularul autorizației intenționează să reexporte produsele transformate.
Articolul 325
Produse transformate sau mărfuri considerate a fi fost puse în liberă circulație
(Articolul 215 din cod)
TITLUL VIII
MĂRFURI SCOASE DE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII
CAPITOLUL 1
Formalități prealabile ieșirii mărfurilor
Articolul 326
Sistemul electronic referitor la ieșire
[Articolul 16 alineatul (1) din cod]
Pentru a prelucra și a face schimb de informații referitoare la ieșirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod.
Primul paragraf din prezentul articol este aplicabil de la datele introducerii AES în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE.
Articolul 327
Mărfuri neacoperite de o declarație prealabilă la ieșire
(Articolul 267 din cod)
Atunci când se constată că unele mărfuri care se intenționează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii nu sunt acoperite de o declarație prealabilă la ieșire și cu excepția cazului în care există o derogare de la obligația de a depune o astfel de declarație, ieșirea mărfurilor face obiectul depunerii unei astfel de declarații.
Articolul 328
Analiza de risc
(Articolul 264 din cod)
CAPITOLUL 2
Formalitățile la ieșirea mărfurilor
Articolul 329
Stabilirea biroului vamal de ieșire
[Articolul 159 alineatul (3) din cod]
Dacă, după ce li s-a acordat liberul de vamă pentru export, mărfurile sunt plasate sub un regim de tranzit altul decât regimul de tranzit extern, biroul vamal de ieșire este biroul vamal de plecare al operațiunii de tranzit cu condiția să fie îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:
biroul vamal de destinație al operațiunii de tranzit este situat într-o țară de tranzit comun;
biroul vamal de destinație al operațiunii de tranzit este situat la frontiera teritoriului vamal al Uniunii, iar mărfurile sunt scoase de pe acest teritoriu, după ce au trecut printr-o țară sau printr-un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii.
Cel mai târziu de la data introducerii sistemului automatizat de export (AES) menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578, alineatul (7) nu se mai aplică în cazul în care sunt reexportate mărfuri neunionale.
▼M1 —————
Articolul 330
Comunicarea dintre birourile vamale de export și ieșire
[Articolul 267 alineatul (1) din cod]
Cu excepția cazului în care declarația vamală ia forma unei înscrieri în evidențele declarantului în conformitate cu articolul 182 din cod, la acordarea liberului de vamă mărfurilor, biroul vamal de export transmite datele din declarația de export biroului vamal de ieșire declarat. Datele respective se bazează pe datele furnizate în declarația de export, modificate acolo unde este necesar.
Articolul 331
Prezentarea mărfurilor la biroul vamal de ieșire
(Articolul 267 din cod)
În momentul prezentării mărfurilor la biroul vamal de ieșire, persoana care prezintă mărfurile la ieșire:
indică MRN-ul declarației de export sau de reexport;
indică orice fel de discrepanțe între mărfurile declarate cărora li s-a acordat liberul de vamă pentru export și cele prezentate, inclusiv cazurile în care mărfurile au fost reambalate sau containerizate înainte de prezentarea lor la biroul vamal de ieșire;
atunci când este prezentată numai o parte din mărfurile acoperite de o declarație de export sau de reexport, persoana care prezintă mărfurile indică, de asemenea, cantitatea de mărfuri prezentată efectiv.
Când însă mărfurile respective sunt prezentate în colete sau containerizate, aceasta notifică numărul de colete și, dacă sunt containerizate, numerele de identificare ale containerelor.
Articolul 332
Formalitățile la ieșirea mărfurilor
[Articolul 267 din cod]
Transportatorul notifică ieșirea mărfurilor biroului vamal de ieșire, furnizând toate informațiile următoare:
numărul de referință unic al trimiterii sau numărul de referință al documentului de transport;
dacă mărfurile sunt prezentate în colete sau containerizate, numărul de colete sau, dacă sunt containerizate, numerele de identificare ale containerelor;
MRN-ul declarației de export sau de reexport, dacă este cazul.
Obligația prevăzută la primul paragraf nu se aplică în măsura în care aceste informații sunt puse la dispoziția autorităților vamale prin intermediul sistemelor de informații comerciale, portuare sau de transport existente sau în situația prevăzută la articolul 329 alineatul (7).
Transportatorul poate încărca mărfurile în vederea transportului în afara teritoriului vamal al Uniunii dacă informațiile menționate la alineatul (5) sunt la dispoziția sa.
Articolul 333
Supravegherea mărfurilor cărora li s-a acordat liberul de vamă pentru ieșire și schimbul de informații dintre birourile vamale
(Articolul 267 din cod)
În cazurile menționate la alineatele (3)-(7) de la articolul 329 din prezentul regulament, termenul-limită în care biroul vamal de ieșire trebuie să informeze biroul vamal de export cu privire la ieșirea mărfurilor este însă următorul:
în situațiile menționate la articolul 329 alineatele (3) și (4), cel mai târziu în ziua lucrătoare care urmează zilei în care nava sau aeronava în care au fost încărcate mărfurile a părăsit portul sau aeroportul de încărcare;
în situațiile menționate la articolul 329 alineatul (5), cel mai târziu în ziua lucrătoare care urmează zilei în care mărfurile au fost plasate sub regimul de tranzit extern;
în situațiile menționate la articolul 329 alineatul (6), cel mai târziu în ziua lucrătoare care urmează zilei în care a fost descărcat regimul de tranzit;
în situațiile menționate la articolul 329 alineatul (7), cel mai târziu în ziua lucrătoare care urmează zilei în care mărfurile au fost preluate în baza unui contract unic de transport.
Dacă mărfurile urmează să părăsească teritoriul vamal al Uniunii în situația menționată la articolul 329 alineatul (7) din prezentul regulament, transportatorul, la cererea autorităților vamale competente de la punctul de ieșire, furnizează informații despre mărfurile respective. Aceste informații constau în unul dintre următoarele:
MRN-ul declarației de export;
o copie a contractului unic de transport pentru mărfurile în cauză;
numărul de referință unic al trimiterii sau numărul de referință al documentului de transport și, dacă mărfurile sunt prezentate în colete sau sunt containerizate, numărul coletelor și, dacă sunt containerizate, numărul de identificare al containerului.
▼M3 —————
Articolul 334
Certificarea ieșirii mărfurilor
(Articolul 267 din cod)
Biroul vamal de export certifică declarantului sau exportatorului ieșirea mărfurilor în cazurile următoare:
atunci când biroul respectiv a fost informat cu privire la ieșirea mărfurilor de către biroul vamal de ieșire;
atunci când biroul respectiv este același cu biroul vamal de ieșire, iar mărfurile au ieșit;
atunci când biroul respectiv consideră că sunt suficiente dovezile furnizate în conformitate cu articolul 335 alineatul (4) din prezentul regulament.
Articolul 335
Procedura de cercetare
(Articolul 267 din cod)
În cazul în care biroul vamal de ieșire nu răspunde în termenul-limită menționat, biroul vamal de export îl informează pe declarant în acest sens.
Aceste dovezi pot fi furnizate, în special, printr-unul dintre următoarele mijloace sau printr-o combinație a acestora:
o copie a avizului de expediție semnată sau autentificată de destinatarul din afara teritoriului vamal al Uniunii;
dovada plății;
factura;
avizul de expediție;
un document semnat sau autentificat de operatorul economic care a scos mărfurile de pe teritoriul vamal al Uniunii;
un document prelucrat de autoritatea vamală a unui stat membru sau a unei țări terțe în conformitate cu normele și procedurile aplicabile în acel stat sau în acea țară;
evidențele operatorului economic cu mărfurile furnizate către nave, aeronave sau instalații offshore.
CAPITOLUL 3
Export și reexport
Articolul 336
Declarația de export sau reexport pentru mărfuri incluse în mai multe trimiteri
(Articolul 162 din cod)
În cazul unor mărfuri destinate a fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sub forma a mai mult de o trimitere, fiecare trimitere individuală este acoperită de o declarație de export sau de reexport separată.
Articolul 337
Depunerea retroactivă a unei declarații de export sau de reexport
(Articolele 162 și 267 din cod)
Dacă însă unele mărfuri unionale au părăsit teritoriul vamal al Uniunii sub acoperirea unui carnet ATA și CPD, biroul vamal de export îi certifică exportatorului ieșirea mărfurilor cu condiția ca voletul de reimport și cotorul carnetului ATA și CPD să fie invalidate.
Articolul 338
Depunerea unei declarații de reexport pentru mărfuri acoperite de un carnet ATA și CPD
[Articolul 159 alineatul (3) din cod]
Biroul vamal de a cărui competență ține reexportul mărfurilor acoperite de un carnet ATA și CPD este, pe lângă birourile vamale menționate la articolul 221 alineatul (2) din prezentul regulament, biroul vamal de ieșire.
Articolul 339
Folosirea unui carnet ATA și CPD ca declarație de export
(Articolul 162 din cod)
Carnetul ATA și CPD nu se utilizează ca declarație de export în legătură cu mărfuri unionale dacă:
aceste mărfuri fac obiectul unor formalități de export în vederea acordării unor restituiri la export în cadrul politicii agricole comune;
mărfurile care au făcut parte din stocuri de intervenție fac obiectul unor măsuri de control în ceea ce privește utilizarea sau destinația și au fost supuse unor formalități vamale la exportul înspre teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii în cadrul politicii agricole comune;
mărfurile respective sunt eligibile pentru rambursarea sau remiterea taxelor la import cu condiția să fie exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii;
mărfurile în cauză circulă în regim suspensiv de accize în cadrul teritoriului Uniunii în temeiul Directivei 2008/118/CE, cu excepția cazului în care se aplică dispozițiile de la articolul 30 din directiva respectivă.
Atunci când se utilizează un carnet ATA ca declarație de export, biroul vamal de export îndeplinește următoarele formalități:
verifică informațiile furnizate în casetele A-G din voletul de export în raport cu mărfurile acoperite de carnet;
completează, atunci când este cazul, caseta de pe coperta carnetului, intitulată „Certificare de către autoritățile vamale”;
completează cotorul și caseta H din voletul de export;
indică biroul vamal de export în caseta H litera (b) din voletul de reimport;
reține voletul de export.
Articolul 340
Mărfuri cărora li s-a acordat liberul de vamă pentru export sau reexport și care nu părăsesc teritoriul vamal al Uniunii
[Articolul 267 din cod]
CAPITOLUL 4
Declarația sumară de ieșire
Articolul 341
Măsuri care trebuie luate la primirea unei declarații sumare de ieșire
[Articolul 271 din cod]
Biroul vamal unde se depune declarația sumară de ieșire în conformitate cu articolul 271 alineatul (1) din cod trebuie:
să înregistreze declarația sumară de ieșire imediat după primirea sa;
să furnizeze un MRN declarantului;
dacă este cazul, să acorde liberul de vamă mărfurilor pentru ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 342
Mărfuri pentru care a fost depusă o declarație sumară de ieșire și care nu părăsesc teritoriul vamal al Uniunii
(Articolul 174 din cod)
În cazul în care nu se mai intenționează scoaterea de pe teritoriul vamal al Uniunii a unor mărfuri pentru care a fost depusă o declarație sumară de ieșire, persoana care preia mărfurile de la biroul vamal de ieșire în vederea transportului într-un loc de pe teritoriul respectiv informează biroul vamal de ieșire că mărfurile nu vor fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii și indică MRN-ul declarației sumare de ieșire.
CAPITOLUL 5
Notificarea de reexport
Articolul 343
Măsurile care trebuie luate la primirea unei notificări de reexport
(Articolul 274 din cod)
Biroul vamal de ieșire trebuie:
să înregistreze notificarea de reexport imediat după primirea sa;
să furnizeze un MRN declarantului;
dacă este cazul, să acorde liberul de vamă mărfurilor pentru ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 344
Mărfuri pentru care a fost depusă o notificare de reexport și care nu părăsesc teritoriul vamal al Uniunii
(Articolul 174 din cod)
În cazul în care nu se mai intenționează scoaterea de pe teritoriul vamal al Uniunii a unor mărfuri pentru care a fost depusă o notificare de reexport, persoana care preia mărfurile de la biroul vamal de ieșire în vederea transportului către un loc de pe teritoriul respectiv informează biroul vamal de ieșire că mărfurile nu vor fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii și indică MRN-ul notificării de reexport.
TITLUL IX
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 345
Norme de procedură pentru reevaluarea autorizațiilor deja în vigoare la 1 mai 2016
Aceste decizii revocă autorizațiile reevaluate și, dacă este cazul, acordă autorizații noi. Deciziile se notifică fără întârziere titularilor autorizației.
Articolul 346
Dispoziții tranzitorii privind cererile de autorizații depuse înainte de 1 mai 2016
Autoritățile vamale pot accepta cereri pentru acordarea de autorizații în conformitate cu codul și cu prezentul regulament depuse înainte de 1 mai 2016. Autoritatea vamală competentă să ia decizia poate acorda autorizații în conformitate cu codul și cu prezentul regulament înainte de 1 mai 2016. Aceste autorizații nu sunt însă valabile înainte de 1 mai 2016.
Articolul 347
Dispoziție tranzitorie privind valoarea de tranzacție
Articolul 348
Dispoziții tranzitorii referitoare la acordarea liberului de vamă mărfurilor
Dacă mărfurile au fost declarate pentru punere în liberă circulație, pentru regimul de antrepozitare vamală, perfecționare activă, transformare sub control vamal, admitere temporară, destinație finală, tranzit, export sau perfecționare pasivă în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 înainte de 1 mai 2016 și nu li s-a acordat liberul de vamă până la acea dată, acestor mărfuri li se acordă liberul de vamă pentru regimul înscris în declarație în conformitate cu dispozițiile aplicabile din cod, din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și din prezentul regulament.
Articolul 349
Dispoziții tranzitorii privind mărfurile plasate sub anumite regimuri vamale care nu au fost descărcate înainte de 1 mai 2016
Dacă mărfurile au fost plasate sub următoarele regimuri vamale înainte de 1 mai 2016, iar regimul nu a fost descărcat înaintea datei respective, regimul este descărcat în conformitate cu dispozițiile aplicabile din cod, din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și din prezentul regulament:
punerea mărfurilor în liberă circulație cu un tratament tarifar favorabil ori la o rată redusă sau zero a taxelor datorită destinației lor finale;
antrepozitarea vamală de tipurile A, B, C, E și F;
perfecționarea activă sub forma sistemului de suspendare;
transformarea sub control vamal.
Dacă mărfurile au fost plasate sub următoarele regimuri vamale înainte de 1 mai 2016, iar regimul nu a fost descărcat înaintea datei respective, regimul este descărcat în conformitate cu dispozițiile aplicabile din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 și din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93:
antrepozitarea vamală de tip D;
admiterea temporară;
perfecționarea activă sub forma sistemului cu rambursare;
perfecționarea pasivă.
Cu toate acestea, începând cu 1 ianuarie 2019, regimul pentru antrepozitarea vamală de tip D este descărcat în conformitate cu dispozițiile aplicabile din cod, din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și din prezentul regulament.
Articolul 350
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 mai 2016.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
CUPRINS
TITLUL I |
|
DISPOZIȚII GENERALE |
|
ANEXA A: |
Formatele și codurile cerințelor comune în materie de date pentru cereri și decizii |
ANEXA B: |
►M7 Formatele și codurile cerințelor comune în materie de date pentru declarații, notificări și dovada statutului vamal de mărfuri unionale [articolul 2 alineatul (2)] ◄ |
ANEXA C: |
Formatele și codurile cerințelor comune în materie de date pentru declarații, notificări și dovada statutului vamal de mărfuri unionale [articolul 2 alineatul (4ă)] |
ANEXA 12-01: |
Formatele și codurile cerințelor comune în materie de date pentru înregistrarea operatorilor economici și a altor persoane |
ANEXA 12-02: |
Decizii referitoare la informațiile de origine obligatorii |
ANEXA 12-03: |
Eticheta care trebuie aplicată pe bagajele de cală înregistrate la un aeroport din uniune (articolul 44) |
TITLUL II |
|
FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ TAXELE LA IMPORT SAU LA EXPORT ȘI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL DE MĂRFURI |
|
ANEXA 21-01: |
Lista elementelor de date necesare în scopul supravegherii menționată la articolul 55 alineatul (1) |
ANEXA 21-02: |
Lista elementelor de date necesare în scopul supravegherii menționată la articolul 55 alineatul (6) și corespondența cu caseta din declarație și/sau cu formatul |
ANEXA 21-03: |
Lista elementelor de date necesare în scopul supravegherii menționată la articolul 55 alineatul (1) |
ANEXA 22-02: |
Certificatul de informații INF 4 și cererea de certificat de informații INF 4 |
ANEXA 22-06: |
Cererea de obținere a statutului de exportator înregistrat în scopul sistemelor generalizate de preferințe tarifare ale Uniunii Europene, Norvegiei, Elveției și Turciei |
ANEXA 22-06A: |
Cererea de obținere a statutului de exportator înregistrat în scopul înregistrării exportatorilor din statele membre |
ANEXA 22-07: |
Atestatul de origine |
ANEXA 22-08: |
CERTIFICAT DE ORIGINE TIP A |
ANEXA 22-09: |
Declarația pe factură |
ANEXA 22-10: |
Certificatul de circulație a mărfurilor eur. 1 și cererile aferente |
ANEXA 22-13: |
Declarația pe factură |
ANEXA 22-14: |
Certificat de origine pentru anumite produse care fac obiectul unor regimuri speciale de import nepreferențiale |
ANEXA 22-15: |
Declarația furnizorului în cazul produselor cu origine preferențială |
ANEXA 22-16: |
Declarație pe termen lung a furnizorului în cazul produselor cu origine preferențială |
ANEXA 22-17: |
Declarația furnizorului în cazul produselor care nu au origine preferențială |
ANEXA 22-18: |
Declarație pe termen lung a furnizorului în cazul produselor care nu au origine preferențială |
ANEXA 22-19: |
Cerințe pentru întocmirea certificatelor de origine tip A înlocuitoare |
ANEXA 22-20: |
Cerințe pentru întocmirea dovezilor de origine înlocuitoare |
ANEXA 23-01: |
Costuri de transport aerian care trebuie incluse în valoarea în vamă |
ANEXA 23-02: |
Lista mărfurilor menționate la articolul 142 alineatul (6) |
TITLUL III |
|
DATORIE VAMALĂ ȘI GARANȚII |
|
ANEXA 32-01: |
Angajamentul garantului – Garanție izolată |
ANEXA 32-02: |
Angajamentul garantului – Garanție izolată sub formă de titluri |
ANEXA 32-03: |
Angajamentul garantului – Garanție globală |
ANEXA 32-06: |
Titlu de garanție izolată |
ANEXA 33-03: |
Model de notă de informare privind solicitarea de plată a datoriei în cadrul regimului de tranzit în baza carnetului ATA/e-ATA, adresată asociației garante |
ANEXA 33-04: |
Formular de impunere pentru calcularea taxelor vamale Și a taxelor rezultate din solicitarea de plată a datoriei în cadrul regimului de tranzit în baza carnetului ATA/e-ATA, adresată asociației garante |
ANEXA 33-05: |
Model de descărcare a regimului în care se precizează că a fost inițiată o procedură de recuperare în ceea ce privește asociația garantă, în statul membru în care datoria vamală a luat naștere în cadrul regimului de tranzit în baza carnetului ATA/e-ATA |
ANEXA 33-06: |
Cerere de informații suplimentare în cazul în care mărfurile se află în alt stat membru |
ANEXA 33-07: |
Uniunea Europeană rambursarea sau remiterea taxei vamale |
TITLUL IV |
|
MĂRFURI INTRODUSE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII |
|
Nicio anexă |
|
TITLUL V |
|
NORME GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ ȘI DISPUNEREA DE MĂRFURI |
|
ANEXA 51-01: |
Document privind înregistrarea statutului |
TITLUL VI |
|
PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAȚIE ȘI SCUTIREA DE TAXE LA IMPORT |
|
ANEXA 61-02: |
Certificate de cântărire a bananelor – model |
ANEXA 61-03: |
Certificat de cântărire a bananelor – procedură |
ANEXA 62-02: |
INF 3 – Fișa de informații privind mărfurile reintroduse |
TITLUL VII |
|
REGIMURI SPECIALE |
|
ANEXA 72-01: |
Etichetă galbenă |
ANEXA 72-02: |
Eticheta galbenă |
ANEXA 72-03: |
TC 11 – recipisă |
ANEXA 72-04: |
Planul de asigurare a continuității activității pentru tranzitul unional |
TITLUL VIII |
|
MĂRFURI SCOASE DE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII |
|
Nicio anexă |
ANEXA A
FORMATELE ȘI CODURILE CERINȚELOR COMUNE ÎN MATERIE DE DATE PENTRU CERERI ȘI DECIZII
DISPOZIȚII GENERALE
1. Dispozițiile incluse în prezentele note sunt aplicabile tuturor titlurilor din prezenta anexă.
2. Formatele, codurile și, dacă este cazul, structura cerințelor în materie de date incluse în prezenta anexă sunt aplicabile în ceea ce privește cerințele în materie de date pentru cereri și decizii prevăzute în anexa A la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
3. Formatele și codurile definite în prezenta anexă se aplică cererilor și deciziilor întocmite prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, precum și cererilor și deciziilor pe suport de hârtie.
4. Titlul I cuprinde formatele elementelor de date.
5. Ori de câte ori informațiile dintr-o cerere sau o decizie vizată de anexa A la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sunt sub formă de coduri, se aplică lista codurilor prevăzută în titlul II.
6. Dimensiunea unui element de date nu trebuie să îl împiedice pe solicitant să furnizeze informații suficiente. În cazul în care detaliile necesare nu se pot încadra într-un anumit format al elementului de date trebuie să se utilizeze atașări.
7. Termenul „tip/lungime” din explicația unui atribut indică cerințele referitoare la tipul și lungimea datei. Codurile referitoare la tipul de date sunt următoarele:
a |
alfabetic |
n |
numeric |
an |
alfanumeric |
Numărul care urmează după cod indică lungimea admisibilă a datei. Se aplică următoarele convenții:
Cele două puncte opționale care preced indicatorul de lungime semnifică faptul că data nu are lungime fixă, dar că poate cuprinde până la numărul de caractere indicat. O virgulă în lungimea datelor indică faptul că atributul poate conține zecimale, cifra care precede virgula indică lungimea totală a atributului, iar cifra care urmează după virgulă indică numărul maxim de zecimale.
Exemple de lungimi și formate ale câmpurilor:
a1 |
1 caracter alfabetic, cu lungime fixă |
n2 |
2 caractere numerice, cu lungime fixă |
an3 |
3 caractere alfanumerice, cu lungime fixă |
a..4 |
până la 4 caractere alfabetice |