03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

66


32002R0270


L 045/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 270/2002 AL COMISIEI

din 14 februarie 2002

de modificare, pe de o parte, a Regulamentului (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește materialele cu risc specificate și supravegherea epidemiologică a encefalopatiilor spongiforme transmisibile și, pe de altă parte, a Regulamentului (CE) nr. 1326/2001 în ceea ce privește nutriția animalelor și introducerea pe piață a ovinelor și caprinelor și a produselor derivate din acestea

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1326/2001 al Comisiei (2), în special articolul 23,

întrucât:

(1)

Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește norme detaliate pentru supravegherea encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) la ovine și caprine.

(2)

Aceste reguli trebuie revăzute din nou pentru a ține seama de avizul din 18 și 19 octombrie 2001 al Comitetului științific director (CSD), care a recomandat efectuarea de urgență a unei anchete asupra impactului EST cu testele rapide disponibile, folosind un plan de eșantionare și o dimensiune a eșantioanelor care să permită obținerea de date statistice fiabile.

(3)

Comitetul științific director a indicat în avizul din 29 și 30 noiembrie 2001 referitor la criteriile care se aplică anchetelor privind EST și ESB pentru a obține date statistice serioase și fiabile, că prevalența EST la ovinele adulte ar putea varia între 20 și 500 cazuri pozitive de EST la un milion de ovine, în funcție de statul membru respectiv. În statele membre care au o populație numeroasă de ovine, dimensiunea suficientă a eșantionului pentru depistarea unui caz pozitiv la 20 000 animale sănătoase sacrificate cu un nivel de încredere de 95 % este cea mai mare care se poate folosi în mod rezonabil în acest moment. Pentru țările care au o populație redusă de ovine, dimensiunea eșantioanelor ar trebui adaptată pentru a se ține seama de numărul concret de animale eligibile disponibile pentru test.

(4)

Criteriul de vârstă care permite definirea populațiilor pentru eșantionare trebuie, din motive de ordin practic, să fie lărgit printr-o referință la dentiție. Statele membre care au pus în aplicare alte sisteme care permit stabilirea vârstei animalului ar trebui să poată folosi în continuare criteriul de vârstă de 18 luni.

(5)

Avizul Comitetului științific director din 29 și 30 noiembrie 2001 recomandă, de asemenea, determinarea genotipului proteinei prionice al unui subeșantion de ovine supus unei supravegheri, selecționate la întâmplare. Pentru țările care au o populație redusă de ovine, dimensiunea eșantioanelor ar trebui adaptată pentru a se ține seama de numărul concret de animale eligibile disponibile pentru test.

(6)

Finlanda și Austria au confirmat primele cazuri de encefalopatie spongiformă bovină (ESB) la datele de 7 și 13 decembrie 2001. Nu se mai justifică deci acordarea acestor state membre de derogări referitoare la supravegherea bovinelor sănătoase destinate sacrificării, la înlăturarea coloanei vertebrale și efectuarea unei anchete statistice justificative.

(7)

Anexa XI partea A la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește norme detaliate pentru retragerea și distrugerea materialelor cu risc specificate în perioada de tranziție.

(8)

Pentru a evita orice perturbare inutilă a pieței interne și ținând seama de avizele Comitetului științific director prevăzute de Decizia 2001/233/CE a Comisiei (3), ar trebui admise schimburile intracomunitare și importurile din țări terțe de carcase sau părți de carcase de bovine care conțin încă coloana vertebrală. Este necesar să fie adoptate măsuri specifice pentru a asigura controlul de către statele membre al înlăturării acesteia.

(9)

Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea să autorizeze înlăturarea coloanei vertebrale în măcelării special desemnate, controlate și înregistrate în acest scop.

(10)

În avizul din 29 iunie 2001 referitor la țesuturile adipoase asociate aparatului digestiv al bovinelor, ovinelor și caprinelor, Comitetul științific director a subliniat că o potențială infecție ar putea fi depistată în nervii mezenterici și ganglionii limfatici mezenterici situați lângă artera mezenterică a bovinelor. Deoarece este puțin probabil să se realizeze controlul înlăturării acestei singure regiuni specifice, mezenterul bovinelor ar trebui considerat MRS.

(11)

Este necesar să se precizeze normele care trebuie aplicate după înlăturarea materialelor cu risc specificate, în special cele referitoare la marcarea cu vopsea a acestor materiale.

(12)

Înlăturarea materialelor cu risc specificate din produsele destinate alimentației umane și animale este cea mai importantă măsură de protecție a sănătății publice. Până ce vor fi luate decizii referitoare la clasificarea țărilor terțe și din motive de precauție, trebuie să se aplice în continuare măsurile de protecție minime prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 999/2001 importurilor din toate țările terțe care nu sunt considerate indemne de ESB. Anumite țări terțe pentru care evaluarea riscului efectuată de Comitetul științific director a demonstrat că riscul prezenței ESB în șeptelul indigen este foarte puțin probabil, beneficiază de o derogare de la măsurile tranzitorii. Este necesar să se precizeze condițiile în care sunt autorizate importurile din țările care beneficiază de o derogare, în special cele care se referă la stabilirea originii produselor de import.

(13)

În concluziile din avizul din 29 iunie 2001 referitor la riscul geografic de ESB în anumite țări terțe, Comitetul științific director (CSD) a declarat că prezența ESB în șeptelul indigen este foarte puțin probabilă nu numai în țările evaluate anterior, ci și în Panama și Salvador. Aceste două țări ar trebui deci să fie adăugate pe lista țărilor terțe care beneficiază de o derogare pentru toate importurile de produse de origine animală, de bovine vii, de embrioni și de ovule.

(14)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 ar trebui deci modificat în consecință.

(15)

Experiența a arătat că este necesar să se precizeze măsurile care se aplică nutriției animalelor, stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1326/2001, menținând în același timp interdicția adoptată de Decizia 2000/766/CE a Consiliului (4) pe durata perioadei tranzitorii. Este necesar de asemenea să se precizeze că normele respectivului regulament referitoare la introducerea pe piață a ovinelor și caprinelor vii, precum și a materialului seminal, a embrionilor și ovulelor lor, se aplică în perioada tranzitorie.

(16)

Regulamentul (CE) nr. 1326/2001 ar trebui deci modificat în consecință.

(17)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 se modifică după cum urmează:

1.

Anexa III se înlocuiește cu textul din anexa I la prezentul regulament.

2.

Anexa XI se modifică după cum urmează:

(a)

Partea A se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.

(b)

La partea B, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

Suedia poate hotărî să deroge de la dispozițiile punctului 1 paragraful al doilea în zonele îndepărtate în care densitatea animalelor este redusă.”

(c)

La partea D, punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„4.

Punctele 2 și 3 nu se aplică importurilor de bovine născute și crescute în următoarele țări și nici importurilor de embrioni și de ovule care provin de la aceste animale:

 

Argentina

 

Australia

 

Botswana

 

Brazilia

 

Chile

 

Costa Rica

 

Salvador

 

Namibia

 

Noua Zeelandă

 

Nicaragua

 

Panama

 

Paraguay

 

Uruguay

 

Singapore

 

Swaziland.”

Articolul 2

Regulamentul (CE) nr. 1326/2001 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

Articolul 7 nu se aplică unui stat membru înainte de intrarea în vigoare a deciziei de stabilire a statutului acestui stat membru referitor la ESB, nici înainte de aplicarea efectivă în acest stat membru a dispozițiilor comunitare referitoare la nutriția animalelor în raport cu encefalopatiile spongiforme transmisibile. Anexa XI, partea C, se aplică acestui stat membru până ce articolul 7 devine aplicabil.”

2.

La anexa I, a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

articolul 15 alineatul (1) privind introducerea pe piață a bovinelor vii, precum și a materialului seminal, a embrionilor și ovulelor lor,”

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 aprilie 2002.

Cu toate acestea, dispozițiile articolului 1 punctul 2 litera (c) și ale anexei XI partea A punctul 10 la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, astfel cum a fost modificată prin anexa II la prezentul regulament, se aplică de la 1 martie 2002.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 februarie 2002.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei


(1)  JO L 147, 31.5.2001, p. 1.

(2)  JO L 177, 30.6.2001, p. 60.

(3)  JO L 84, 23.3.2001, p. 59.

(4)  JO L 306, 7.12.2000, p. 32.


ANEXA I

„ANEXA III

SISTEM DE SUPRAVEGHERE

CAPITOLUL A

I.   Supravegherea bovinelor

1.   Generalități

Supravegherea bovinelor se realizează în conformitate cu metodele de analiză de laborator descrise de anexa X capitolul C punctul 3.1 (b).

2.   Supravegherea animalelor sacrificate pentru consumul uman

2.1.

Toate bovinele în vârstă de peste 24 de luni:

care fac obiectul unei sacrificări speciale de urgență în sensul articolului 2 litera (n) din Directiva 64/433/CEE a Consiliului (1) sau

sacrificate în conformitate cu anexa I capitolul VI punctul 28 (c) la Directiva 64/433/CEE,

sunt supuse unui test de depistare a ESB.

2.2.

Toate bovinele în vârstă de peste 30 luni, sacrificate în condiții normale pentru consumul uman, sunt supuse unui test de depistare a ESB.

2.3.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 2.2, pentru bovinele născute, crescute și sacrificate pe teritoriul său, Suedia poate hotărî analiza unui singur eșantion aleatoriu. Acest eșantion cuprinde cel puțin 10 000 de animale pe an.

3.   Supravegherea animalelor care nu au fost sacrificate pentru consumul uman

Toate bovinele în vârstă de peste 24 luni care au murit sau au fost sacrificate, dar nu, în acest ultim caz:

pentru distrugerea lor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96 al Comisiei (2);

în cadrul unei epidemii cum ar fi febra aftoasă;

pentru consumul uman,

sunt supuse unui test aleatoriu de depistare a ESB. Dimensiunea eșantionului nu poate fi mai mică decât cea indicată în tabel. Eșantionul este continuu și reprezentativ pentru fiecare regiune.

Populația totală în vârstă de peste 24 de luni

Dimensiunea minimă a eșantionului anual (3)

100 000

950

200 000

1 550

300 000

1 890

400 000

2 110

500 000

2 250

600 000

2 360

700 000

2 440

800 000

2 500

900 000

2 550

1 000 000

2 590

1 500 000

3 000

2 000 000

3 500

2 500 000

4 000

3 000 000

4 500

3 500 000

5 000

4 000 000

5 500

4 500 000

6 000

5 000 000

6 500

5 500 000

7 000

6 000 000

7 500

6 500 000

8 000

7 000 000

8 500

7 500 000

9 000

8 000 000

9 500

8 500 000

10 000

9 000 000

10 500

9 500 000

11 000

10 000 000

11 500

10 500 000

12 000

11 000 000

12 500

11 500 000

13 000

12 000 000

13 500

4.   Supravegherea animalelor achiziționate în scopul distrugerii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96

4.1.

Toate animalele supuse sacrificării de urgență sau declarate bolnave cu ocazia inspecției ante mortem sunt supuse unui test de depistare a ESB.

4.2.

Toate animale născute între 1 august 1996 și 1 august 1997 fac obiectul unui test de depistare a ESB.

4.3.

Un eșantion aleatoriu de cel puțin 50 000 de animale pe an, care nu sunt menționate la punctul 4.1 sau 4.2, este supus unui test de depistare a ESB.

5.   Supravegherea altor animale

În afară de testele menționate la punctele 2-4, statele membre pot, în mod voluntar, să hotărască efectuarea de teste pe alte bovine prezente pe teritoriul lor, în special în cazul în care aceste animale sunt originare din țările în care au fost înregistrate cazuri indigene de ESB, în cazul în care au consumat furaje potențial contaminate sau în cazul în care au fost născute sau provin din femele infectate cu ESB.

6.   Măsuri ulterioare testării

6.1.

În cazul în care un animal sacrificat pentru consumul uman este supus unui test de depistare a ESB, aplicarea mărcii de sănătate prevăzută de capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE nu se efectuează pe carcasa animalului respectiv înainte de obținerea unui rezultat negativ la testul rapid.

6.2.

Statele membre pot să deroge de la dispozițiile punctului 6.1 atunci când un sistem oficial existent în abator garantează că nici o parte a animalului examinat care poartă marca de sănătate nu poate părăsi abatorul până când nu se obține un rezultat negativ la testul rapid.

6.3.

Toate părțile corpului unui animal supus unui test de depistare a ESB, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial până în momentul obținerii unui rezultat negativ la testul rapid, cu excepția cazului în care sunt distruse în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4.

6.4.

Toate părțile corpului unui animal declarat pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, sunt distruse în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4, cu excepția materialelor păstrate pentru evidențe, în conformitate cu capitolul B partea III.

6.5.

În cazul în care un animal sacrificat pentru consumul uman a fost declarat pozitiv după testul rapid, nu numai carcasa declarată pozitivă ci și cel puțin carcasa care preceda imediat carcasa declarată pozitiv, precum și cele două carcase care urmează imediat după aceasta din urmă pe linia de sacrificare a abatorului trebuie distruse în conformitate cu dispozițiile punctului 6.4.

6.6.

Statele membre pot să deroge de la dispozițiile punctului 6.5 atunci când abatorul este prevăzut cu un sistem care previne contaminarea carcaselor între ele.

II.   Supravegherea ovinelor și caprinelor

1.   Generalități

Supravegherea ovinelor și caprinelor se realizează în conformitate cu metodele de analiză de laborator descrise de anexa X capitolul C punctul 3.2 (b).

2.   Supravegherea animalelor sacrificate pentru consumul uman

Animalele în vârstă de peste 18 luni sau la care au erupt deja prin gingie mai mult de doi incisivi permanenți, și care sunt sacrificate pentru consumul uman, sunt supuse unui test de depistare efectuat pe un eșantion având dimensiunea în conformitate cu cea din tabel. Eșantionul este reprezentativ pentru fiecare regiune și anotimp. Selecția eșantioanelor trebuie să evite o suprareprezentare a unui grup în ceea ce privește originea, specia, vârsta, rasa, tipul de producție sau orice altă caracteristică. Vârsta animalelor este estimată pe baza dentiției, a semnelor evidente de maturitate sau a altor informații fiabile. Se evită, în cazul în care acest lucru este posibil, prelevările multiple în aceeași turmă.

Statul membru

Dimensiunea minimă a eșantionului anual

Animale sacrificate (4)

Belgia

3 750

Danemarca

3 000

Germania

60 000

Grecia

60 000

Spania

60 000

Franța

60 000

Irlanda

60 000

Italia

60 000

Luxemburg

250

Țările de Jos

39 000

Austria

8 200

Portugalia

22 500

Finlanda

1 900

Suedia

5 250

Regatul Unit

60 000

3.   Supravegherea animalelor care nu au fost sacrificate pentru consumul uman

Animalele în vârstă de peste 18 luni sau la care au erupt deja prin gingie mai mult de doi incisivi permanenți, care au murit sau au fost sacrificate, dar nu, în acest ultim caz:

în cadrul unei epidemii cum ar fi febra aftoasă;

pentru consumul uman,

sunt supuse unui test de depistare efectuat pe un eșantion având dimensiunea în conformitate cu cea din tabel. Eșantionul este reprezentativ pentru fiecare regiune și anotimp. Selecția eșantioanelor trebuie să evite o suprareprezentare a unui grup în ceea ce privește originea, specia, vârsta, rasa, tipul de producție sau orice altă caracteristică. Vârsta animalelor este estimată pe baza dentiției, a semnelor evidente de maturitate sau a altor informații fiabile. Se evită, în cazul în care acest lucru este posibil, prelevările multiple în aceeași turmă.

Statul membru

Dimensiunea minimă a eșantionului anual

Animale moarte (5)

Belgia

450

Danemarca

400

Germania

6 000

Grecia

6 000

Spania

6 000

Franța

6 000

Irlanda

6 000

Italia

6 000

Luxemburg

30

Țările de Jos

5 000

Austria

1 100

Portugalia

6 000

Finlanda

250

Suedia

800

Regatul Unit

6 000

4.   Supravegherea altor animale

În afară de programele de supraveghere descrise la punctele 2 și 3, statele membre pot, în mod voluntar, să hotărască supravegherea altor animale, în special:

animalele folosite pentru producția de lapte;

animalele care provin din țări în care s-au înregistrat cazuri indigene de EST;

animale care au consumat furaje potențial contaminate;

animale născute sau provenite din femele infectate cu EST;

animale care provin din turme infectate cu EST.

5.   Măsuri ulterioare testelor efectuate pe ovine și caprine

Toate părțile corpului unui animal supus unui test de depistare, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial până în momentul obținerii unui rezultat negativ la testul rapid, cu excepția cazului în care acestea sunt distruse în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4.

Toate părțile corpului unui animal declarat pozitiv după testul rapid, inclusiv pielea, sunt distruse în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4, cu excepția materialelor păstrate pentru evidențe în conformitate cu capitolul B partea III.

6.   Analiza genotipică

6.1.

Pentru fiecare caz pozitiv de EST la ovine se determină genotipul proteinei prionice. Cazurile de EST depistate la animalele ale căror genotipuri sunt rezistente la boală (ovine la care genotipurile codifică alanina pe cele două alele ale codonului 136, arginina pe cele două alele ale codonului 154 și arginina pe cele două alele ale codonului 171) trebuie de îndată semnalate Comisiei. În cazul în care este posibil, aceste cazuri trebuie să facă obiectul identificării sușei. În cazul în care această identificare nu este posibilă, turma de origine, precum și toate celelalte turme care au venit în contact cu animalul sunt supuse unei supravegheri sporite în vederea depistării altor cazuri de EST pentru identificarea sușei.

6.2.

În afară de animalele supuse unei analize a genotipului în conformitate cu dispozițiile punctului 6.1, trebuie de asemenea determinat genotipul proteinei prionice la un subeșantion de ovine selectate la întâmplare și supuse testului de depistare în conformitate cu dispozițiile capitolului A partea II punctul 2. Acest subeșantion reprezintă cel puțin unu la sută din eșantionul total pentru fiecare stat membru și cuprinde cel puțin 100 de animale pentru fiecare stat membru. Prin derogare, statele membre pot opta pentru analiza genotipică a unui număr echivalent de animale vii de vârstă similară.

CAPITOLUL B

I.   Informații care trebuie să figureze în rapoartele statelor membre

1

Numărul de cazuri suspecte pe specie animală supuse restricțiilor de circulație în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).

2.

Numărul de cazuri suspecte pe specie animală supuse examenelor de laborator în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) și rezultatele examinărilor.

3.

Numărul de turme în care cazurile suspecte de ovine și caprine au fost raportate și investigate în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2).

4.

Mărimea estimată a fiecărei subpopulații menționate de capitolul A partea I punctele 3 și 4.

5.

Numărul de bovine supuse testelor în cadrul fiecărei subpopulații în conformitate cu capitolul A partea I punctele 2-5, metoda de selecție a eșantioanelor și rezultatele testelor.

6.

Mărimea estimată a subpopulațiilor menționate în capitolul A partea II punctele 2 și 3, care au fost selectate pentru eșantionare.

7.

Numărul de ovine și de caprine și de turme supuse testelor în cadrul fiecărei subpopulații în conformitate cu capitolul A partea II punctele 2-4, metoda de selecție a eșantioanelor și rezultatele testelor.

8.

Numărul, repartizarea după vârstă și distribuția geografică a cazurilor pozitive de ESB și de scrapie. Țara de origine a cazurilor pozitive de ESB și de scrapie, în cazul în care nu este aceeași cu țara notificatoare. Numărul și distribuția geografică a turmelor afectate de scrapie. Anul și, în cazul în care este posibil, luna nașterii ar trebui indicate pentru fiecare caz de ESB.

9.

Cazurile pozitive de EST, confirmate la alte animale decât bovinele, ovinele și caprinele.

10.

Genotipul și, în cazul în care este posibil, rasa fiecărui animal care a făcut obiectul unei eșantionări, în cadrul fiecărei subpopulații, în conformitate cu capitolul A partea II punctele 6.1 și 6.2.

II.   Informații care trebuie să figureze în documentul de sinteză al Comisiei

Documentul de sinteză este prezentat sub formă de tabele și cuprinde, pentru fiecare stat membru, cel puțin informațiile prevăzute la partea I.

III.   Evidențe

1.

Autoritatea competentă consemnează în evidențe, care se păstrează timp de șapte ani, următoarele informații:

numărul și tipurile de animale supuse restricțiilor de circulație în conformitate cu articolul 12 alineatul (1);

numărul și rezultatele investigațiilor clinice și epidemiologice prevăzute la articolul 12 alineatul (1);

numărul și rezultatul examenelor de laborator prevăzute la articolul 12 alineatul (2);

numărul, identitatea și originea animalelor supuse eșantioanelor în cadrul programelor de supraveghere menționate la capitolul A și, în cazul în care este posibil, vârsta, rasa și anamneza;

genotipul proteinei prionice al cazurilor pozitive de EST la ovine.

2.

Laboratorul responsabil cu efectuarea examenelor va păstra o perioadă de șapte ani toate documentele referitoare la teste, în special fișele de laborator și, după caz, blocurile de parafină și fotografiile imuno-amprentelor (Western-Blots).”


(1)  JO 121, 29.7.1964, p. 2012/64.

(2)  JO L 99, 20.4.1996, p. 14.

(3)  Dimensiunea eșantionului a fost calculată în așa fel încât să depisteze o prevalență de 0,1 % cu un nivel de încredere de 95 % în subpopulațiile menționate la punctul 3, presupunând că aceste subpopulații reprezintă 1 % din numărul total de bovine în vârstă de peste 24 de luni. În cazul în care populația totală de bovine în vârstă de peste 24 de luni atinge 1 500 000 animale sau mai mult, dimensiunea eșantionului se mărește cu 500 de eșantioane pe o grupă de 500 000 de animale în scopul de a restabili proporționalitatea, pentru a ține seama de cea mai mare probabilitate de variație a riscului de prezență a ESB în interiorul acestei populații.

(4)  Dimensiunea eșantionului a fost calculată în așa fel încât să depisteze o prevalență de 0,005 % cu un nivel de încredere de 95 % pentru animalele sacrificate în statele membre care sacrifică un mare număr de ovine adulte. În statele membre care sacrifică un număr redus de ovine adulte, dimensiunea eșantionului este calculată astfel încât să reprezinte 25 % din numărul estimat sau înregistrat de oi reformate sacrificate în 2000.

(5)  Dimensiunea eșantionului a fost calculată în așa fel încât să depisteze o prevalență de 0,05 % cu un nivel de încredere de 95 % pentru animalele moarte în statele membre care au o populație numeroasă de ovine. În statele membre care au o populație redusă de ovine, dimensiunea eșantionului este calculată astfel încât să reprezinte 50 % din numărul estimat de animale moarte (mortalitate estimată: 1 %).


ANEXA II

„ANEXA XI

MĂSURI TRANZITORII PREVĂZUTE LA ARTICOLELE 22 ȘI 23

A.   Materiale cu riscuri specificate, carne separată mecanic și tehnici de sacrificare

1.   Materialele cu riscuri specificate desemnate în continuare sunt îndepărtate și distruse în conformitate cu punctele 5-8 și, după caz, cu punctul 11.

(a)

Următoarele țesuturi sunt desemnate ca materiale cu riscuri specificate:

(i)

craniul, inclusiv encefalul și ochii, amigdalele, coloana vertebrală, cu excepția vertebrelor caudale și a apofizelor transverse ale vertebrelor lombare, inclusiv ganglionii rahidieni și măduva spinării la bovinele cu vârsta de peste douăsprezece luni, precum și intestinele de la duoden și până la rect și mezenterul la bovinele de orice vârstă;

(ii)

craniul, inclusiv encefalul și ochii, amigdalele și măduva spinării la ovinele și caprinele cu vârsta de peste douăsprezece luni sau care au un incisiv permanent care a erupt prin gingie, precum și splina la ovinele și caprinele de orice vârstă.

Vârsta fixată mai sus pentru înlăturarea coloanei vertebrale poate fi ajustată printr-o modificare a prezentului regulament, ținând seama de probabilitatea statistică de apariție a ESB la grupele de vârstă respective ale populației bovine din Comunitate, pe baza rezultatelor supravegherii ESB prevăzute de anexa III, capitolul A.I și de capitolul B punctul 1 din această anexă.

(b)

În plus față de materialele cu riscuri specificate enumerate la litera (a), următoarele țesuturi sunt desemnate ca materiale cu riscuri specificate în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum și în Portugalia, cu excepția Regiunii Autonome Azore:

întregul cap cu excepția limbii, inclusiv encefalul, ochii, ganglionii trigeminali și amigdalele, timusul, splina și măduva spinării la bovinele cu vârsta de peste șase luni.

2.   Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 (a) (i), se poate lua o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2) pentru a autoriza folosirea coloanei vertebrale și a ganglionilor rahidieni care provin de la bovine:

(a)

născute, crescute și sacrificate în statele membre în care evaluarea științifică a stabilit că prezența ESB la bovinele indigene este în mare măsură improbabilă, sau improbabilă dar nu exclusă sau

(b)

născute după data aplicării efective a interdicției de hrănire a rumegătoarelor cu proteine de mamifere și care provin din state membre care au declarat cazuri de ESB la animale indigene sau pentru care evaluarea științifică a stabilit că prezența ESB la bovinele indigene este probabilă.

Regatul Unit, Portugalia și Suedia pot beneficia de această derogare pe baza dovezilor prezentate și evaluate anterior. Celelalte state membre pot solicita această derogare prezentând Comisiei dovezi concludente referitoare la litera (a) sau (b).

Statele membre care beneficiază de această derogare asigură nu numai respectarea prevederilor anexei III capitolul A partea I, ci și realizarea unuia din testele rapide autorizate prevăzute de anexa X capitolul C punctul 4 la toate bovinele în vârstă de mai mult de treizeci de luni:

(a)

care au murit la fermă sau în timpul transportului, dar care nu au fost sacrificate pentru consumul uman, cu excepția animalelor moarte în regiunile îndepărtate unde densitatea acestor animale este redusă și care provin din state membre unde prezența ESB este puțin probabilă;

(b)

supuse unei sacrificări normale pentru consumul uman.

Această derogare nu autorizează folosirea coloanei vertebrale și a ganglionilor rahidieni ai bovinelor în vârstă de peste treizeci de luni care provin din Regatul Unit și din Portugalia, cu excepția Regiunii Autonome Azore.

Experți ai Comisiei pot efectua inspecții la fața locului pentru a verifica dovezile prezentate în conformitate cu articolul 21.

3.   Oasele de bovine, de ovine și de caprine nu trebuie să fie folosite pentru producerea de carne separată mecanic.

4.   Sfâșierea țesutului nervos central cu un instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană după asomare nu se practică pe bovinele, ovinele sau caprinele a căror carne este destinată consumului uman sau animal.

5.   Materialele cu riscuri specificate sunt îndepărtate:

(a)

în abatoare;

(b)

în secții de tranșare, în ceea ce privește coloana vertebrală a bovinelor;

(c)

în uzine de prelucrare cu risc ridicat sau în incintele prevăzute la articolele 3 și 7 din Directiva 90/667/CEE, sub supravegherea unui agent desemnat numit de autoritatea competentă. Autoritatea competentă trebuie să desemneze unitățile în acest sens.

În cazul în care materialele cu riscuri specificate nu sunt înlăturate din animalele moarte, părțile din cadavru care conțin materialele cu riscuri specificate sau întregul cadavru trebuie tratat ca material cu riscuri specificate. Cu toate acestea, cadavrele întregi pot fi exceptate de la obligația de a fi marcate cu vopsea, prevăzută la punctul 7 de mai jos.

6.   Prin derogare de la punctul 5, statele membre pot hotărî autorizarea:

(a)

recoltării de carne de la fălci și de la limba de bovine, ovine și caprine în secțiile de tranșare special desemnate în acest scop;

(b)

înlăturarea măduvei spinării de ovine și caprine în secțiile de tranșare special desemnate în acest scop;

(c)

înlăturarea coloanei vertebrale de pe carcase sau părți de carcase în măcelării special desemnate, controlate și înregistrate în acest scop.

7.   Toate materialele cu riscuri specificate sunt marcate cu vopsea sau, după caz, sunt marcate imediat după înlăturare, și apoi distruse complet:

(a)

prin incinerare fără pre-procesare sau

(b)

după pre-procesare:

(i)

în conformitate cu procedeele descrise la capitolele I–IV, VI și VII din anexa la Decizia 92/562/CEE:

prin incinerare;

prin coincinerare;

(ii)

în conformitate cel puțin cu standardele stabilite de anexa I la Decizia 1999/534/CE a Consiliului, prin îngropare într-o rampă de gunoi aprobată.

Materialele care au făcut obiectul unei pre-procesări sunt vopsite din nou sau, după caz, marcate din nou în cazul în care vopseaua nu mai este vizibilă sau în cazul în care marcajul nu mai poate fi detectat.

8.   Statele membre pot prevedea derogări de la dispozițiile punctelor 5 și 7 pentru a permite incinerarea sau îngroparea materialelor cu riscuri specificate sau a cadavrelor întregi, fără marcare anterioară cu vopsea, sau, după caz, fără înlăturarea materialelor cu riscuri specificate, în circumstanțele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 90/667/CEE și printr-o metodă:

care înlătură orice risc de transmitere a EST și

autorizată și verificată de autoritatea competentă.

9.   Statele membre pot expedia doar materiale cu riscuri specificate sau materiale transformate din acestea către alte state membre în vederea incinerării ulterioare, în condițiile stabilite la articolul 4 alineatul (2) din Decizia 97/735/CE sau, după caz, în conformitate cu punctul 11 (b).

Prezentul punct poate fi modificat la cererea unui stat membru în vederea autorizării expedierii către țări terțe a materialelor cu riscuri specificate sau a materialelor transformate din acestea în scopul incinerării, după adoptarea condițiilor care reglementează acest export.

(a)

Produsele de origine animală enumerate mai jos sunt supuse condițiilor de import în Comunitate stabilite la litera (b):

materiale cu riscuri specificate prevăzute la punctul 1 (a);

carne proaspătă: carnea definită de Directiva 64/433/CEE;

carne tocată și preparate din carne: carnea tocată și preparatele din carne definite de Directiva 94/65/CE (1);

produse pe bază de carne: produsele pe bază de carne definite de Directiva 77/99/CEE (2);

alte produse de origine animală: celelalte produse de origine animală definite de Directiva 77/99/CEE;

grăsimile topite prevăzute de Directiva 92/118/CEE;

gelatina prevăzută de Directiva 92/118/CEE;

hrana pentru animale de companie prevăzută de Directiva 92/118/CEE;

proteinele animale transformate prevăzute de Directiva 92/118/CEE;

oasele și produsele din oase prevăzute de Directiva 92/118/CEE;

materiile prime pentru producerea hranei pentru animale prevăzute de Directiva 92/118/CEE.

Orice trimitere la «produse de origine animală» desemnează produsele de origine animală enumerate la prezentul punct și nu vizează alte produse de origine animală care conțin sau sunt derivate din aceste produse de origine animală.

(b)

În cazul în care produsele de origine animală menționate anterior, care conțin materiale de la bovine, ovine sau caprine, sunt importate în Comunitate din țări terțe sau regiuni ale acestora, certificatul de sănătate animală solicitat va fi însoțit de o declarație semnată de autoritatea competentă a țării producătoare, formulată după cum urmează:

«Acest produs nu conține și nu este derivat:

 

fie (3)

din materialele cu riscuri specificate definite de anexa XI partea A la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 produse după data de 31 martie 2001, nici din carne separată mecanic din oasele de bovine, ovine sau caprine, produse după data de 31 martie 2001. Animalele nu au fost sacrificate, după asomare, la o dată ulterioară datei de 31 martie 2001, prin injectarea de gaz în cavitatea craniană sau omorâte prin aceeași metodă și nu au fost sacrificate, după asomare, prin sfâșierea țesutului nervos central cu ajutorul unui instrument alungit, în formă de tijă, introdus în cavitatea craniană.

Carcasele întregi, semi-carcasele și sferturile de carcase importate pot să conțină coloana vertebrală;

 

fie (3)

din materialele de bovine, ovine și caprine altele decât cele de animale născute, crescute și sacrificate în următoarele țări:

 

Argentina

 

Australia

 

Botswana

 

Brazilia

 

Chile

 

Costa Rica

 

Salvador

 

Namibia

 

Noua Zeelandă

 

Nicaragua

 

Panama

 

Paraguay

 

Uruguay

 

Singapore

 

Swaziland

11.   Statele membre efectuează controale oficiale frecvente pentru a verifica aplicarea corectă a prezentei anexe și se asigură că sunt adoptate măsuri pentru a evita orice contaminare, în special în abatoare, secții de tranșare, uzine de prelucrare a deșeurilor animale, uzine de prelucrare cu risc ridicat sau incinte aprobate de statele membre în conformitate cu articolul 7 din Directiva 90/667/CEE, măcelăriile înregistrate în conformitate cu punctul 6, rampele de gunoi și alte instalații de depozitare sau incinerare.

Statele membre instituie în special un sistem pentru a garanta și a verifica faptul că:

(a)

materialele cu riscuri specificate folosite la fabricarea de produse prevăzute la articolul 1 alineatul (2) sunt folosite numai în scopuri autorizate;

(b)

materialele cu riscuri specificate, în special în cazul în care îndepărtarea are loc într-o unitate sau incintă alta decât abatorul, sunt separate complet de celelalte deșeuri care nu sunt destinate incinerării, se colectează separat și se distrug în conformitate cu punctul 1 și cu punctele 5-9. Statele membre pot decide să autorizeze expedierea către un alt stat membru a capetelor sau a carcaselor care conțin materiale cu riscuri specificate după ce acest stat membru a acceptat să le primească și a aprobat condițiile specifice aplicabile acestor transporturi.

Cu toate acestea, carcasele, semi-carcasele și sferturile de carcase care nu conțin alte materiale cu riscuri specificate în afară de coloana vertebrală, inclusiv ganglionii rahidieni, pot fi importate într-un stat membru sau expediate în alt stat membru fără autorizația prealabilă a acestuia din urmă.

12.   Se instituie un sistem de control pentru înlăturarea coloanei vertebrale, în conformitate cu punctul 1 (a) (i). Acest sistem cuprinde cel puțin următoarele măsuri:

(a)

carcasele sau părțile de carcase de bovine, în sensul Directivei 64/433/CEE, sunt identificate printr-o bandă albastră pe eticheta menționată de Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 în cazul în care înlăturarea coloanei vertebrale nu este necesară;

(b)

numărul de carcase sau de părți de carcase de bovine la care înlăturarea coloanei vertebrale este necesară și numărul acelora pentru care nu este necesară înlăturarea coloanei vertebrale se adaugă în mod expres pe documentul comercial prevăzut la articolul 3 alineatul (1) punctul A (f) (ii) din Directiva 64/433/CEE sau, după caz, pe documentul prevăzut la articolul 1 alineatul (2) din Decizia 93/13/CEE a Comisiei (4);

(c)

măcelăriile păstrează timp de cel puțin un an documentele comerciale menționate la punctul (b).


(1)  Directiva 94/65/CE a Consiliului din 14 decembrie 1994 de stabilire a cerințelor aplicabile producției și introducerii pe piață a cărnii tocate și a preparatelor din carne (JO L 368, 31.12.1994, p. 10).

(2)  Directiva 77/99/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1976 privind problemele sanitare în materie de schimburi intracomunitare de produse pe bază de carne (JO L 26, 31.1.1977, p. 85), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/76/CE (JO L 10, 16.1.1998, p. 25).

(3)  Se taie mențiunea inutilă.

(4)  JO L 9, 15.1.1993, p. 33.”