02018A1227(01) — RO — 01.02.2021 — 001.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
ACORD între Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic (JO L 330 27.12.2018, p. 3) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
Jurnalul Oficial |
||
NR. |
Pagina |
Data |
||
L 35 |
31 |
1.2.2021 |
||
L 35 |
42 |
1.2.2021 |
ACORD
între Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic
CUPRINS |
|
PREAMBUL |
|
CAPITOLUL 1 |
DISPOZIȚII GENERALE (articolele 1.1-1.9) |
CAPITOLUL 2 |
COMERȚUL CU MĂRFURI |
SECȚIUNEA A |
Dispoziții generale (articolele 2.1-2.5) |
SECȚIUNEA B |
Tratamentul național și accesul pe piață al mărfurilor (articolele 2.6-2.22) |
SECȚIUNEA C |
Facilitarea exportului de produse vitivinicole (articolele 2.23-2.31) |
SECȚIUNEA D |
Alte dispoziții (articolele 2.32-2.35) |
CAPITOLUL 3 |
REGULI DE ORIGINE ȘI PROCEDURI DE DETERMINARE A ORIGINII |
SECȚIUNEA A |
Reguli de origine (articolele 3.1-3.15) |
SECȚIUNEA B |
Proceduri de determinare a originii (articolele 3.16-3.26) |
SECȚIUNEA C |
Dispoziții diverse (articolele 3.27-3.29) |
CAPITOLUL 4 |
ASPECTE LEGATE DE DOMENIUL VAMAL ȘI FACILITAREA COMERȚULUI (articolele 4.1-4.14) |
CAPITOLUL 5 |
MĂSURI DE APĂRARE COMERCIALĂ |
SECȚIUNEA A |
Dispoziții generale (articolul 5.1) |
SECȚIUNEA B |
Măsuri de salvgardare bilaterale (articolele 5.2-5.8) |
SECȚIUNEA C |
Măsuri de salvgardare globale (articolele 5.9 și 5.10) |
SECȚIUNEA D |
Măsuri antidumping și compensatorii (articolele 5.11-5.14) |
CAPITOLUL 6 |
MĂSURI SANITARE ȘI FITOSANITARE (articolele 6.1-6.16) |
CAPITOLUL 7 |
BARIERE TEHNICE ÎN CALEA COMERȚULUI (articolele 7.1-7.14) |
CAPITOLUL 8 |
COMERȚUL CU SERVICII, LIBERALIZAREA INVESTIȚIILOR ȘI COMERȚUL ELECTRONIC |
SECȚIUNEA A |
Dispoziții generale (articolele 8.1-8.5) |
SECȚIUNEA B |
Liberalizarea investițiilor (articolele 8.6-8.13) |
SECȚIUNEA C |
Comerțul transfrontalier cu servicii (articolele 8.14-8.19) |
SECȚIUNEA D |
Intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice (articolele 8.20-8.28) |
SECȚIUNEA E |
Cadrul de reglementare |
SUBSECȚIUNEA 1 |
Reglementări interne (articolele 8.29-8.32) |
SUBSECȚIUNEA 2 |
Dispoziții cu aplicabilitate generală (articolele 8.33-8.35) |
SUBSECȚIUNEA 3 |
Servicii poștale și de curierat (articolele 8.36-8.40) |
SUBSECȚIUNEA 4 |
Servicii de telecomunicații (articolele 8.41-8.57) |
SUBSECȚIUNEA 5 |
Servicii financiare (articolele 8.58-8.67) |
SUBSECȚIUNEA 6 |
Servicii de transport maritim internațional (articolele 8.68 și 8.69) |
SECȚIUNEA F |
Comerțul electronic (articolele 8.70-8.81) |
CAPITOLUL 9 |
CIRCULAȚIA CAPITALURILOR, PLĂȚI ȘI TRANSFERURI ȘI MĂSURI DE SALVGARDARE TEMPORARE (articolele 9.1-9.4) |
CAPITOLUL 10 |
ACHIZIȚII PUBLICE (articolele 10.1-10.17) |
CAPITOLUL 11 |
POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI (articolele 11.1-11.9) |
CAPITOLUL 12 |
SUBVENȚII (articolele 12.1-12.10) |
CAPITOLUL 13 |
ÎNTREPRINDERI DEȚINUTE DE STAT, ÎNTREPRINDERI CĂRORA LI S-AU CONFERIT DREPTURI SAU PRIVILEGII SPECIALE ȘI MONOPOLURI DESEMNATE (articolele 13.1-13.8) |
CAPITOLUL 14 |
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ |
SECȚIUNEA A |
Dispoziții generale (articolele 14.1-14.7) |
SECȚIUNEA B |
Standarde privind proprietatea intelectuală |
SUBSECȚIUNEA 1 |
Drepturile de autor și drepturile conexe (articolele 14.8-14.17) |
SUBSECȚIUNEA 2 |
Mărci (articolele 14.18 - 14.21) |
SUBSECȚIUNEA 3 |
Indicații geografice (articolele 14.22-14.30) |
SUBSECȚIUNEA 4 |
Desene sau modele industriale (articolul 14.31) |
SUBSECȚIUNEA 5 |
Aspectul neînregistrat al produselor (articolul 14.32) |
SUBSECȚIUNEA 6 |
Brevete (articolele 14.33-14.35) |
SUBSECȚIUNEA 7 |
Secrete comerciale și date de testare sau de altă natură nedivulgate (articolele 14.36 și 14.37) |
SUBSECȚIUNEA 8 |
Noi soiuri de plante (articolul 14.38) |
SUBSECȚIUNEA 9 |
Concurența neloială (articolul 14.39) |
SECȚIUNEA C |
Asigurarea respectării legii |
SUBSECȚIUNEA 1 |
Dispoziții generale (articolele 14.40 și 14.41) |
SUBSECȚIUNEA 2 |
Asigurarea respectării legii - măsuri reparatorii de natură civilă (articolele 14.42-14.49) |
SUBSECȚIUNEA 3 |
Asigurarea respectării protecției împotriva însușirii abuzive a secretelor comerciale (articolul 14.50) |
SUBSECȚIUNEA 4 |
Asigurarea respectării legii - măsuri la frontieră (articolul 14.51) |
SECȚIUNEA D |
Cooperare și mecanisme instituționale (articolele 14.52-14.55) |
CAPITOLUL 15 |
GUVERNANȚA CORPORATIVĂ (articolele 15.1-15.7) |
CAPITOLUL 16 |
COMERȚ ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ (articolele 16.1-16.19) |
CAPITOLUL 17 |
TRANSPARENȚA (articolele 17.1-17.8) |
CAPITOLUL 18 |
BUNELE PRACTICI DE REGLEMENTARE ȘI COOPERAREA ÎN MATERIE DE REGLEMENTARE |
SECȚIUNEA A |
Bunele practici de reglementare și cooperarea în materie de reglementare |
SUBSECȚIUNEA 1 |
Dispoziții generale (articolele 18.1-18.3) |
SUBSECȚIUNEA 2 |
Bunele practici de reglementare (articolele 18.4-18.11) |
SUBSECȚIUNEA 3 |
Cooperarea în materie de reglementare (articolele 18.12 și 18.13) |
SUBSECȚIUNEA 4 |
Dispoziții instituționale (articolele 18.14-18.16) |
SECȚIUNEA B |
Bunăstarea animalelor (articolul 18.17) |
SECȚIUNEA C |
Dispoziții finale (articolele 18.18 și 18.19) |
CAPITOLUL 19 |
COOPERAREA ÎN DOMENIUL AGRICULTURII (articolele 19.1-19.8) |
CAPITOLUL 20 |
ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII (articolele 20.1-20.4) |
CAPITOLUL 21 |
SOLUȚIONAREA LITIGIILOR |
SECȚIUNEA A |
Obiectiv, domeniu de aplicare și definiții (articolele 21.1-21.3) |
SECȚIUNEA B |
Consultări și mediere (articolele 21.4-21.6) |
SECȚIUNEA C |
Procedura comisiei de arbitraj (articolele 21.7-21.24) |
SECȚIUNEA D |
Dispoziții generale (articolele 21.25-21.30) |
CAPITOLUL 22 |
DISPOZIȚII INSTITUȚIONALE (articolele 22.1-22.6) |
CAPITOLUL 23 |
DISPOZIȚII FINALE (articolele 23.1-23.8) |
ANEXE (sunt enumerate numai anexele existente): |
|
ANEXA 2-A |
ELIMINAREA ȘI REDUCEREA TAXELOR VAMALE |
ANEXA 2-B |
LISTA MĂRFURILOR MENȚIONATE LA ARTICOLELE 2.15 ȘI 2.17 |
ANEXA 2-C |
AUTOVEHICULE ȘI PIESE DE SCHIMB |
APENDICELE 2-C-1 |
REGULAMENTE ONU APLICATE DE AMBELE PĂRȚI |
APENDICELE 2-C-2 |
REGULAMENTE ONU APLICATE DE UNA DINTRE PĂRȚI ȘI CARE NU AU FOST ÎNCĂ LUATE ÎN CONSIDERARE DE CĂTRE CEALALTĂ PARTE |
ANEXA 2-D |
FACILITAREA EXPORTULUI DE SHOCHU |
ANEXA 2-E |
FACILITAREA EXPORTULUI DE PRODUSE VITIVINICOLE |
ANEXA 3-A |
NOTE INTRODUCTIVE LA REGULILE DE ORIGINE SPECIFICE PRODUSULUI |
ANEXA 3-B |
REGULILE DE ORIGINE SPECIFICE PRODUSULUI |
APENDICELE 3-B-1 |
DISPOZIȚII REFERITOARE LA ANUMITE VEHICULE ȘI PĂRȚI ALE VEHICULELOR |
ANEXA 3-C |
INFORMAȚIILE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 3.5 |
ANEXA 3-D |
TEXTUL ATESTATULUI DE ORIGINE |
ANEXA 3-E |
PRIVIND PRINCIPATUL ANDORRA |
ANEXA 3-F |
PRIVIND REPUBLICA SAN MARINO |
ANEXA 6 |
ADITIVI ALIMENTARI |
ANEXA 8-A |
COOPERAREA ÎN MATERIE DE REGLEMENTARE CU PRIVIRE LA REGLEMENTAREA FINANCIARĂ |
ANEXA 8-B |
LISTE PENTRU CAPITOLUL 8 |
ANEXA I |
REZERVE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE MĂSURILE EXISTENTE |
ANEXA II |
REZERVE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE MĂSURILE VIITOARE |
ANEXA III |
PERSOANELE AFLATE ÎN VIZITĂ DE AFACERI ÎN SCOPUL STABILIRII, PERSOANELE TRANSFERATE ÎN CADRUL ACELEIAȘI COMPANII, INVESTITORI ȘI PERSOANELE AFLATE ÎN VIZITĂ DE AFACERI PE TERMEN SCURT |
ANEXA IV |
PRESTATORII DE SERVICII PE BAZĂ DE CONTRACT ȘI PROFESIONIȘTII INDEPENDENȚI |
APENDICELE IV |
LIMITĂRI PENTRU ACTIVITĂȚILE PROFESIONALE ALE FURNIZORILOR DE SERVICII PE BAZĂ DE CONTRACT ȘI ALE PROFESIONIȘTILOR INDEPENDENȚI ÎN JAPONIA |
ANEXA 8-C |
ÎNȚELEGERE PRIVIND CIRCULAȚIA PERSOANELOR FIZICE ÎN SCOPURI PROFESIONALE |
ANEXA 10 |
ACHIZIȚII PUBLICE |
ANEXA 14-A |
ACTELE CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELE ADMINISTRATIVE ALE PĂRȚILOR PRIVIND INDICAȚIILE GEOGRAFICE |
ANEXA 14-B |
LISTA INDICAȚIILOR GEOGRAFICE |
ANEXA 23 |
DECLARAȚIE COMUNĂ |
PREAMBUL
UNIUNEA EUROPEANĂ și JAPONIA (denumite în continuare „părțile”),
CONȘTIENTE de existența de lungă durată între ele a unui parteneriat solid bazat pe principii și valori comune și de importanța relațiilor lor economice, comerciale și de investiții;
RECUNOSCÂND importanța consolidării relațiilor lor economice, comerciale și de investiții, în conformitate cu obiectivul dezvoltării durabile, sub aspect economic, social și de mediu, și a promovării comerțului și a investițiilor între ele, ținând seama de nevoile comunităților de afaceri ale fiecărei părți, în special întreprinderile mici și mijlocii, precum și de un nivel ridicat de protecție a mediului și a muncii prin standardele recunoscute la nivel internațional și acordurile internaționale la care ambele părți au aderat;
RECUNOSCÂND că prezentul acord contribuie la sporirea bunăstării consumatorilor prin politici care asigură un înalt nivel de protecție a consumatorilor și bunăstare economică;
CONȘTIENTE de faptul că mediul global dinamic și în rapidă schimbare generat de globalizare și o integrare mai accentuată a economiilor la nivel mondial prezintă numeroase noi provocări și oportunități economice pentru ambele părți;
RECUNOSCÂND că economiile lor sunt înzestrate cu condițiile necesare pentru a se completa reciproc și că această complementaritate ar trebui să contribuie la promovarea în continuare a dezvoltării comerțului și a investițiilor între părți prin utilizarea propriilor puncte forte economice prin activități de comerț bilateral și investiții;
ÎNTRUCÂT CONSIDERĂ că prin crearea unui cadru de comerț și de investiții clar stabilit și garantat prin reguli reciproc avantajoase, care să reglementeze schimburile comerciale și investițiile între părți, vor spori competitivitatea economiilor lor, eficiența și dinamismul piețelor și vor asigura un mediu comercial previzibil pentru extinderea ulterioară a schimburilor comerciale și a investițiilor între ele;
REAFIRMÂND angajamentul lor față de Carta Organizației Națiunilor Unite și având în vedere principiile enunțate în Declarația Universală a Drepturilor Omului;
RECUNOSCÂND importanța transparenței în comerțul și investițiile internaționale, în avantajul tuturor părților interesate;
URMĂRIND să stabilească reguli clare și reciproc avantajoase care să reglementeze schimburile comerciale și investițiile între părți și să reducă sau să elimine obstacolele din calea acestor schimburi și investiții;
DECISE să contribuie la dezvoltarea armonioasă și la expansiunea comerțului și a investițiilor internaționale prin înlăturarea obstacolelor din calea acestora prin intermediul prezentului acord și să evite crearea de noi bariere în calea comerțului și a investițiilor între părți de natură să reducă avantajele care decurg din prezentul acord;
BAZÂNDU-SE pe drepturile și obligațiile care le revin în temeiul Acordului OMC și al altor acorduri multilaterale, regionale și bilaterale, la care ambele părți sunt parte; și
HOTĂRÂTE să instituie un cadru legal pentru a consolida parteneriatul lor economic,
CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:
CAPITOLUL 1
DISPOZIȚII GENERALE
ARTICOLUL 1.1
Obiective
Obiectivele prezentului acord sunt liberalizarea și facilitarea comerțului și a investițiilor, precum și promovarea unei relații economice mai strânse între părți.
ARTICOLUL 1.2
Definiții generale
În sensul prezentului acord și în lipsa unor dispoziții contrare:
„Acordul privind agricultura” înseamnă Acordul privind agricultura din anexa 1A la Acordul OMC;
„Acordul antidumping” înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul general pentru tarife vamale și comerț din 1994 din anexa 1A la Acordul OMC;
„Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import” înseamnă Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import din anexa 1A la Acordul OMC;
„Acordul privind măsurile de salvgardare” înseamnă Acordul privind măsurile de salvgardare din anexa 1A la Acordul OMC;
„CPC” înseamnă Clasificarea centrală provizorie a produselor (Statistical Papers, seria M, nr. 77, Departamentul Afaceri Sociale și Economice Internaționale, Oficiul de Statistică al Organizației Națiunilor Unite, New York, 1991);
„autoritate vamală” înseamnă:
pentru Uniunea Europeană, serviciile Comisiei Europene responsabile cu aspectele vamale și administrațiile vamale și orice alte autorități abilitate în statele membre ale Uniunii Europene să pună în aplicare și să asigure respectarea legislației vamale; și
pentru Japonia, Ministerul Finanțelor;
„legislație vamală” înseamnă orice acte cu putere de lege și acte administrative, adoptate de Uniunea Europeană sau de Japonia, care reglementează importul, exportul, tranzitul de mărfuri și plasarea lor sub orice altă procedură vamală, inclusiv măsurile de interdicție, restricție și control care intră în competența autorităților vamale;
„teritoriu vamal” înseamnă:
pentru Uniunea Europeană, teritoriul vamal astfel cum este prevăzut la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii ( 1 ); și
pentru Japonia, teritoriul pentru care legislația vamală din Japonia este în vigoare;
„zile” înseamnă zile calendaristice;
„MSL” înseamnă Memorandumul de înțelegere privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor din anexa 2 la Acordul OMC;
„GATS” înseamnă Acordul General privind Comerțul cu Servicii din anexa 1B la Acordul OMC;
„GATT 1994” desemnează Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 din anexa 1A la Acordul OMC; în sensul prezentului acord, trimiterile la articolele din GATT 1994 includ notele interpretative;
„AAP” înseamnă Acordul privind achizițiile publice din anexa 4 la Acordul OMC ( 2 );
„Sistem armonizat” sau „SA” înseamnă Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv normele generale de interpretare, notele din secțiuni, notele din capitole și notele din subpoziții;
„FMI” înseamnă Fondul Monetar Internațional;
„măsură” înseamnă orice măsură, sub formă de act cu putere de lege, act administrativ, normă, procedură, decizie, practică, acțiune administrativă sau oricare altă formă;
„persoană fizică a unei părți” înseamnă, în cazul Uniunii Europene, un resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene, și pentru Japonia, un resortisant al Japoniei, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile ale fiecărei părți; ( 3 )
„persoană” înseamnă o persoană fizică sau juridică;
„Acordul SMC” înseamnă Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii din anexa 1A la Acordul OMC;
„Acordul SPS” înseamnă Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare din anexa 1A la Acordul OMC;
„Acordul BTC” înseamnă Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului din anexa 1A la Acordul OMC;
„teritoriu” înseamnă zona în care se aplică prezentul acord în conformitate cu articolul 1.3;
„TFUE” înseamnă Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
„Acordul TRIPS” înseamnă Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală din anexa 1C la Acordul OMC;
„OMPI” înseamnă Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale;
„OMC” înseamnă Organizația Mondială a Comerțului; și
„Acordul OMC” înseamnă Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994.
ARTICOLUL 1.3
Aplicarea teritorială
Prezentul acord se aplică:
pentru Uniunea Europeană, teritoriilor în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și TFUE, în condițiile stabilite în aceste tratate; și
pentru Japonia, teritoriului său.
ARTICOLUL 1.4
Fiscalitate
În sensul prezentului articol:
„rezidență” înseamnă rezidența fiscală;
prin „acord fiscal” se înțelege o convenție pentru evitarea dublei impuneri sau orice alt acord sau regim internațional care se referă integral sau în principal la fiscalitate, la care Uniunea Europeană sau statele sale membre sau Japonia este parte; și
„măsură fiscală” înseamnă o măsură de punere în aplicare a legislației fiscale a Uniunii Europene, a statelor sale membre sau a Japoniei.
Sub rezerva cerinței ca măsurile fiscale să nu fie aplicate într-un mod care să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între părțile în care există condiții similare sau o restricție mascată în calea comerțului și investițiilor, nicio dispoziție din prezentul acord nu se interpretează ca împiedicând adoptarea, menținerea sau aplicarea de către Uniunea Europeană, de către statele membre ale acesteia sau de către Japonia a oricăror măsuri fiscale menite să asigure impunerea sau colectarea efectivă sau echitabilă a impozitelor, cum ar fi măsurile:
care stabilesc o distincție între contribuabilii care nu se găsesc în aceeași situație în ceea ce privește reședința lor sau locul unde capitalurile lor au fost investite; sau
destinate prevenirii evitării obligațiilor fiscale sau evaziunii fiscale în temeiul dispozițiilor oricăror alte acorduri fiscale sau ale legislației fiscale interne.
ARTICOLUL 1.5
Excepții privind securitatea
Nicio dispoziție din prezentul acord nu se interpretează astfel încât:
să impună unei părți obligația de a furniza orice informație a cărei divulgare o consideră contrară intereselor sale esențiale în materie de securitate;
să împiedice o parte să întreprindă orice acțiune pe care o consideră necesară pentru protecția intereselor sale esențiale în materie de securitate:
în legătură cu materialele fisionabile și fuzionabile sau materialele din care sunt obținute acestea;
în legătură cu producția de arme, muniții și material de război sau comerțul cu acestea, precum și cu producția de sau comerțul cu alte articole și materiale desfășurate direct sau indirect în scopul aprovizionării unei unități militare;
în legătură cu furnizarea de servicii destinate direct sau indirect să asigure aprovizionarea unităților militare; sau
întreprinsă pe timp de război sau în alte situații de urgență în relațiile internaționale; sau
să împiedice o parte să întreprindă vreo acțiune în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul Cartei Organizației Națiunilor Unite, în scopul menținerii păcii și securității internaționale.
În pofida alineatului (1),
articolul III din AAP se aplică în sensul capitolului 10; și
articolul 14.54 se aplică în sensul capitolului 14.
ARTICOLUL 1.6
Informații confidențiale
ARTICOLUL 1.7
Îndeplinirea obligațiilor și autoritatea delegată
ARTICOLUL 1.8
Actele cu putere de lege și actele administrative și modificările acestora
Atunci când se face trimitere în prezentul acord la actele cu putere de lege și actele administrative ale unei părți, aceste acte cu putere de lege sau acte administrative se înțeleg ca incluzând modificările aduse acestora, cu excepția cazului în care se specifică altfel.
ARTICOLUL 1.9
Relația cu alte acorduri
CAPITOLUL 2
COMERȚUL CU MĂRFURI
SECȚIUNEA A
Dispoziții generale
ARTICOLUL 2.1
Obiectiv
Obiectivul prezentului capitol este de a facilita comerțul cu mărfuri între părți și de a liberaliza treptat comerțul cu mărfuri în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.
ARTICOLUL 2.2
Domeniu de aplicare
Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, prezentul capitol se aplică comerțului cu mărfuri între părți.
ARTICOLUL 2.3
Definiții
În sensul prezentului capitol:
„proceduri de acordare a licențelor de export” înseamnă procedurile administrative care menționează explicit sau nu termenul de „acordare a licențelor”, utilizate de o parte pentru aplicarea regimurilor de acordare a licențelor de export care impun, ca o condiție prealabilă pentru exportul din partea respectivă, depunerea unei cereri sau a altor documente, altele decât cele necesare pentru procedurile vamale, către organul administrativ competent;
„proceduri de acordare a licențelor neautomate de import sau de export” înseamnă proceduri de acordare a licențelor în cazul cărora aprobarea cererii nu este acordată pentru toate persoanele care îndeplinesc cerințele părții în cauză pentru a efectua operațiuni de import sau de export implicând mărfurile supuse acestor proceduri de acordare a licențelor; și
„originar” înseamnă care îndeplinește condițiile pentru a fi considerat originar din una dintre părți în conformitate cu dispozițiile capitolului 3.
ARTICOLUL 2.4
Taxă vamală
Fiecare parte reduce sau elimină taxele vamale în conformitate cu articolul 2.8 alineatul (1). În sensul prezentului capitol, prin „taxe vamale” se înțelege orice taxă sau impunere de orice tip, instituită pentru importul unei mărfi sau legată de acesta, inclusiv orice formă de suprataxă sau de impunere suplimentară instituită sau legată de un astfel de import, dar care nu include:
o impunere echivalentă unei taxe interne instituită în conformitate cu articolul III din GATT 1994;
o taxă aplicată în conformitate cu articolele VI și XIX din GATT 1994, cu Acordul privind măsurile antidumping, cu Acordul SMC, cu Acordul privind măsurile de salvgardare și cu articolul 22 din MSL; și
alte taxe instituite în conformitate cu articolul 2.16.
ARTICOLUL 2.5
Măsuri de salvgardare în domeniul agriculturii
SECȚIUNEA B
Tratamentul național și accesul pe piață al mărfurilor
ARTICOLUL 2.6
Clasificarea mărfurilor
ARTICOLUL 2.7
Tratamentul național
Fiecare parte acordă tratament național mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994. În acest scop, articolul III din GATT 1994 este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
ARTICOLUL 2.8
Reducerea și eliminarea taxelor vamale la import
ARTICOLUL 2.9
Mărfuri reintroduse după reparare și modificare
În scopul prezentului articol, „repararea” sau „modificarea” înseamnă orice operațiune sau intervenție efectuată asupra unei mărfi pentru a remedia defectele de funcționare sau defectele materiale și care implică restabilirea funcției inițiale a mărfii respective sau pentru a asigura conformitatea acesteia cu cerințele tehnice pentru utilizarea sa. Repararea sau modificarea unei mărfi include remedierea și întreținerea, indiferent de o posibilă creștere a valorii mărfii, dar nu include o operațiune sau un procedeu care:
distruge caracteristicile esențiale ale unei mărfi sau creează o marfă nouă sau diferită din punct de vedere comercial;
transformă o marfă nefinită într-o marfă finită; sau
modifică funcția unei mărfi.
ARTICOLUL 2.10
Admiterea temporară a mărfurilor
Fiecare parte acordă admitere temporară cu scutire de taxe vamale pe teritoriul său vamal pentru următoarele mărfuri în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele sale administrative, cu condiția ca aceste mărfuri să nu fie supuse niciunei modificări, cu excepția deprecierii normale ca urmare a utilizării lor și să fie exportate în termenul stabilit de către fiecare parte:
mărfurile destinate a fi prezentate sau utilizate la expoziții, târguri, congrese sau alte manifestări similare;
echipamentele profesionale, inclusiv echipamentele pentru presă sau pentru transmisii radiofonice sau de televiziune, echipamentele cinematografice, aparatura auxiliară pentru astfel de echipamente și accesoriile acestora;
mostrele comerciale și filmele și înregistrările publicitare;
containerele și paleții în uz sau care urmează a fi utilizați în expedierea mărfurilor în traficul internațional, accesoriile și echipamentele aferente acestora;
materialul de bunăstare destinat navigatorilor maritimi;
bunurile importate exclusiv în scopuri științifice;
bunurile importate pentru concursurile sportive internaționale, demonstrații sau formări;
efectele personale deținute de călători aflați într-o vizită temporară; și
materialele de publicitate turistică.
ARTICOLUL 2.11
Determinarea valorii în vamă
În scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor care fac obiectul comerțului între părți, dispozițiile din partea I din Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994, care figurează în anexa 1A la Acordul OMC se aplică mutatis mutandis.
ARTICOLUL 2.12
Taxele la export
O parte nu instituie sau menține niciun fel de taxe vamale, impozite sau alte taxe aplicabile mărfurilor exportate de această parte către cealaltă parte, sau taxe interne sau alte impuneri aplicabile mărfurilor exportate către cealaltă parte care să fie în plus față de cele care s-ar aplica mărfurilor similare destinate consumului intern. În scopul prezentului articol, alte taxe de orice natură nu includ alte taxe aplicate în conformitate cu articolul 2.16 care sunt limitate la valoarea costurilor aproximative ale serviciilor prestate.
ARTICOLUL 2.13
Statu-quo
ARTICOLUL 2.14
Concurența la export
ARTICOLUL 2.15
Restricții la import și la export
În cazul în care o parte intenționează să adopte o interdicție sau restricție la exportul sau vânzarea în vederea exportului a oricărei mărfi enumerate în anexa 2-B, în conformitate cu articolul XI alineatul (2) sau cu articolul XX din GATT 1994, partea:
încearcă să limiteze această interdicție sau restricție la ceea ce este necesar, ținând cont în mod corespunzător de posibilele sale efecte negative asupra celeilalte părți;
furnizează celeilalte părți o notificare scrisă în acest sens, ori de câte ori este posibil, înainte de introducerea unor astfel de interdicții sau restricții și, cu cât mai mult timp în avans posibil, sau, în caz contrar, în termen de cel mult 15 zile de la data introducerii acesteia, iar notificarea scrisă respectivă include o descriere a mărfii în cauză, restricția sau interdicția introdusă, inclusiv natura acesteia, motivele acesteia, data introducerii acestei interdicții sau restricții, precum și durata prevăzută a acesteia; și
acordă, la cerere, celeilalte părți o posibilitate rezonabilă de consultare în legătură cu orice chestiune legată de o astfel de interdicție sau restricție.
ARTICOLUL 2.16
Taxe și formalități în legătură cu importul și exportul
ARTICOLUL 2.17
Proceduri de acordare a licențelor de import și export
ARTICOLUL 2.18
Mărfuri reprelucrate
În sensul prezentului articol, „mărfuri reprelucrate” înseamnă mărfurile clasificate la poziția 40.12, capitolele 84-90 sau la poziția 94.02 din Sistemul armonizat, care: ( 8 )
sunt compuse în întregime sau parțial din părți obținute din mărfuri care au fost deja utilizate;
au o durată de viață și performanțe similare cu mărfurile respective în stare nouă; și
au o garanție de fabrică similară celei aplicabile mărfurilor respective în stare nouă.
ARTICOLUL 2.19
Măsuri netarifare
ARTICOLUL 2.20
Restricții destinate să protejeze echilibrul balanței de plăți
ARTICOLUL 2.21
Indicarea țării de origine
Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, în cazul în care o parte aplică cerințele privind indicarea obligatorie a țării de origine pe produse, altele decât produsele alimentare, agricole sau pescărești, astfel cum sunt definite în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative ale părții respective, marcajul „Made in Japan”/„Fabricat în Japonia” sau un marcaj similar în limba locală a țării importatoare, pentru Uniunea Europeană și marcajul „Made in EU”/„Fabricat în UE” sau un marcaj similar în japoneză, pentru Japonia, sunt acceptate ca îndeplinind aceste cerințe. Capitolul 3 nu se aplică prezentului articol.
ARTICOLUL 2.22
Excepții generale
În cazul în care o parte intenționează să ia oricare dintre măsurile prevăzute la articolul XX literele (i) și (j) din GATT 1994, partea respectivă:
furnizează celeilalte părți toate informațiile relevante; și
acordă, la cerere, celeilalte părți o posibilitate rezonabilă de consultare în legătură cu orice chestiune referitoare la astfel de măsuri, în vederea găsirii unei soluții reciproc acceptabile.
SECȚIUNEA C
Facilitarea exportului de produse vitivinicole
ARTICOLUL 2.23
Domeniu de aplicare
Dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică produselor, altele decât produsele vitivinicole clasificate la poziția 22.04 din Sistemul armonizat.
ARTICOLUL 2.24
Principiu general
Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute la articolele 2.25-2.28, importul și vânzarea de produse vitivinicole comercializate între părți vizate de prezenta secțiune se desfășoară în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative ale părții importatoare.
ARTICOLUL 2.25
Autorizarea practicilor oenologice - prima etapă
De la data intrării în vigoare a prezentului acord, Uniunea Europeană autorizează importul și comercializarea în Uniunea Europeană de produse vitivinicole destinate consumului uman, originare din Japonia și produse în conformitate cu:
definițiile produselor și practicile oenologice autorizate și restricțiile aplicate în Japonia pentru vânzarea vinului japonez, astfel cum sunt prevăzute în anexa 2-E partea 2 secțiunea A, cu condiția ca acestea să fie conforme cu definițiile produselor și practicile oenologice și restricțiile prevăzute în anexa 2-E partea 1 secțiunea A; și
practicile oenologice prevăzute în anexa 2-E partea 2 secțiunea B.
De la data intrării în vigoare a prezentului acord, Japonia autorizează importul și vânzarea în Japonia de produse vitivinicole destinate consumului uman, originare din Uniunea Europeană și produse în conformitate cu:
definițiile produselor și practicile oenologice autorizate și restricțiile aplicate în Uniunea Europeană, astfel cum sunt prevăzute în anexa 2-E partea 1 secțiunea A, cu condiția ca acestea să fie conforme cu definițiile produselor și practicile oenologice și restricțiile prevăzute în anexa 2-E partea 2 secțiunea A; și
practicile oenologice prevăzute în anexa 2-E partea 1 secțiunea B.
ARTICOLUL 2.26
Autorizarea practicilor oenologice - a doua etapă
ARTICOLUL 2.27
Autorizarea practicilor oenologice - a treia etapă
ARTICOLUL 2.28
Autocertificarea
La intrarea în vigoare a prezentului acord, Grupul de lucru pentru „vinuri” instituit în temeiul articolului 22.4 adoptă, prin decizie, modalitățile:
pentru punerea în aplicare a alineatului (1), în special formularele care trebuie utilizate și informațiile care trebuie furnizate în certificat; și
pentru cooperarea între punctele de contact desemnate de Uniunea Europeană pentru fiecare dintre statele sale membre și de Japonia.
ARTICOLUL 2.29
Examinare, consultări și suspendarea temporară a autocertificării
Părțile examinează punerea în aplicare a:
articolului 2.26 în mod regulat și cel puțin o dată pe an în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord; și
a articolului 2.27 în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.
ARTICOLUL 2.30
Statu-quo
ARTICOLUL 2.31
Modificări
Comitetul mixt poate adopta decizii de modificare a anexei 2-E, pentru a adăuga, a elimina sau a modifica trimiterile la practici oenologice, restricții și alte elemente, în conformitate cu articolul 23.2 alineatul (3).
SECȚIUNEA D
Alte dispoziții
ARTICOLUL 2.32
Schimbul de informații
ARTICOLUL 2.33
Măsuri speciale privind gestionarea tratamentului tarifar preferențial
În conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (4)-(7), o parte poate suspenda temporar tratamentul tarifar preferențial acordat în temeiul prezentului acord pentru mărfurile în cauză având legătură cu încălcările sistematice menționate la litera (a), în cazul în care partea a constatat, pe baza unor informații obiective, incontestabile și verificabile, că:
au fost comise încălcări sistematice în legislația sa vamală în legătură cu tratamentul tarifar preferențial acordat în temeiul prezentului acord pentru o anumită marfă; și
cealaltă parte a refuzat în mod sistematic și nejustificat sau a omis în vreun alt fel să desfășoare activitățile de cooperare prevăzute la alineatul (1) în legătură cu încălcările sistematice prevăzute la litera (a).
ARTICOLUL 2.34
Comitetul pentru comerțul cu mărfuri
Comitetul are următoarele funcții:
examinează și monitorizează punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol;
raportează Comitetului mixt constatările sale; și
îndeplinește alte funcții care îi pot fi delegate de Comitetul mixt în temeiul articolului 22.1 alineatul (5) litera (b).
ARTICOLUL 2.35
Grupul de lucru pentru „vinuri”
Grupul de lucru pentru „vinuri” are următoarele funcții:
adoptă modalitățile referitoare la autocertificarea prevăzută la articolul 2.28 alineatul (2);
monitorizează punerea în aplicare a articolelor 2.25-2.29, inclusiv examinarea și consultările prevăzute la articolul 2.29; și
examinează modificările anexei 2-E și formulează recomandări în atenția Comitetului mixt cu privire la adoptarea unei decizii cu privire la modificările respective.
CAPITOLUL 3
REGULI DE ORIGINE ȘI PROCEDURI DE DETERMINARE A ORIGINII
SECȚIUNEA A
Reguli de origine
ARTICOLUL 3.1
Definiții
În sensul prezentului capitol:
„acvacultură” înseamnă cultivarea de organisme acvatice, inclusiv pește, moluște, crustacee și alte nevertebrate acvatice și a plantelor acvatice pe bază de stoc de reproducere, cum ar fi ouăle, peștii mici, puietul, larvele, puietul de somon, somonul tânăr sau alți pești tineri în stadiul post-larvar prin intervenție în procesul de creștere sau de dezvoltare, în scopul îmbunătățirii producției, precum popularea periodică, hrănirea sau protejarea împotriva prădătorilor;
„transport” înseamnă produsele expediate simultan de către un exportator către un destinatar sau înscrise într-un document de transport unic al exportatorului către destinatar sau, în absența unui astfel de document, înscrise pe o factură unică;
„exportator” înseamnă o persoană situată pe teritoriul unei părți care, în conformitate cu cerințele prevăzute de actele cu putere de lege și actele administrative ale acestei părți, exportă sau produce produsul originar și întocmește un atestat de origine;
„importator” înseamnă o persoană care importă produsul originar și solicită tratament tarifar preferențial pentru acest produs;
„material” înseamnă orice materie sau substanță utilizată la producerea unui produs, inclusiv orice componente, ingrediente, materii prime sau componente;
„material neoriginar” înseamnă un material care nu poate fi considerat originar în temeiul prezentului capitol, inclusiv un material al cărui caracter originar nu poate fi determinat;
„tratament tarifar preferențial” înseamnă nivelul taxelor vamale aplicabil unei mărfi originare, în conformitate cu articolul 2.8 alineatul (1);
„produs” înseamnă orice materie sau substanță care rezultă din activitățile de producție, chiar dacă acesta este destinat utilizării ca material în producerea unui alt produs, și trebuie înțeles ca fiind o marfă astfel cum este prevăzută în capitolul 2; și
„producere” înseamnă orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea.
ARTICOLUL 3.2
Cerințe aplicabile produselor originare
În scopul aplicării tratamentului tarifar preferențial de către o parte pentru o marfă originară din cealaltă parte, în conformitate cu articolul 2.8 alineatul (1), următoarele produse, dacă acestea respectă toate celelalte cerințe aplicabile din prezentul capitol, se consideră ca fiind originare din cealaltă parte:
produse obținute sau produse în întregime, astfel cum se prevede la articolul 3.3;
produse care sunt produse exclusiv din materiale originare din partea respectivă; sau
produse care sunt produse folosind materiale neoriginare, cu condiția ca acestea să îndeplinească toate cerințele aplicabile din anexa 3-B.
ARTICOLUL 3.3
Produse obținute în întregime
În sensul articolului 3.2, un produs este obținut în întregime pe teritoriul unei părți, în cazul în care este:
o plantă sau un produs vegetal, crescut, cultivat, recoltat, cules sau colectat pe teritoriul acesteia;
un animal viu născut și crescut pe teritoriul acesteia;
un produs care provine de la un animal viu crescut pe teritoriul acesteia;
un produs obținut de la un animal sacrificat care a fost născut și crescut pe teritoriul acesteia;
un animal obținut prin activități de vânătoare, utilizare de capcane, pescuit, colectare sau capturare pe teritoriul acesteia;
un produs obținut din acvacultură pe teritoriul acesteia;
un mineral sau alte substanțe prezente în stare naturală, care nu sunt incluse la literele (a)-(f), extrase sau obținute pe teritoriul acesteia;
pești, crustacee sau alte organisme marine pescuite de către nava unei părți din apele maritime, de pe fundul mării sau din subsolul marin dincolo de marea teritorială a fiecărei părți și, în conformitate cu dreptul internațional, dincolo de marea teritorială a țărilor terțe;
un produs fabricat exclusiv din produsele prevăzute la litera (h) la bordul unei nave-fabrică a unei părți dincolo de marea teritorială a fiecărei părți și, în conformitate cu dreptul internațional, dincolo de marea teritorială a țărilor terțe;
un produs altul decât peștii, crustaceele și alte organisme marine pescuite de către o parte sau o persoană a unei părți de pe fundul mării sau din subsolul marin dincolo de marea teritorială a fiecărei părți și în afara zonelor în care țările terțe își exercită jurisdicția, cu condiția ca respectiva parte sau o persoană a părții respective să aibă dreptul de a exploata fundul mării sau subsolul marin respectiv în conformitate cu dreptul internațional;
un produs care constituie:
deșeuri sau resturi provenite din activitățile de producție de pe teritoriul părții; sau
deșeuri sau resturi provenite de la produsele uzate colectate pe teritoriul acesteia, cu condiția ca aceste produse să servească doar la recuperarea materiilor prime; sau
un produs fabricat pe teritoriul acesteia exclusiv din produsele menționate la literele (a)-(k) sau din derivați ai acestor produse.
„O navă a părții” prevăzută la alineatul (1) litera (h) sau „o navă-fabrică a unei părți” prevăzută la alineatul (1) litera (i) înseamnă o navă sau respectiv, o navă-fabrică care:
este înregistrată într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Japonia;
arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Japoniei; și
respectă una dintre următoarele cerințe:
este deținută în proporție de cel puțin 50 % de una sau de mai multe persoane fizice ale unei părți; sau
este deținută de una sau de mai multe persoane juridice ( 9 ):
care are sediul social și locul principal de desfășurare a activității economice pe teritoriul unei părți; și
în care cel puțin 50 % din dreptul de proprietate aparține persoanelor fizice sau persoanelor juridice ale unei părți.
ARTICOLUL 3.4
Operațiuni de prelucrare sau transformare insuficiente
În pofida dispozițiilor articolului 3.2 alineatul (1) litera (c), un produs nu poate fi considerat ca fiind originar dintr-o parte în cazul în care numai una sau mai multe din următoarele operațiuni sunt efectuate asupra materialelor neoriginare la producerea produsului pe teritoriul părții respective:
operațiunile de conservare, cum ar fi uscarea, congelarea, păstrarea în saramură și alte operațiuni similare în cazul în care scopul lor unic este de a asigura că produsul se menține într-o stare optimă pe durata transportului și a depozitării;
schimbări ale ambalajului;
desfacerea sau asamblarea pachetelor;
spălarea, curățarea sau îndepărtarea prafului, a oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor straturi acoperitoare;
călcarea sau presarea textilelor și a articolelor textile;
operațiunile simple de vopsire sau șlefuire;
decorticarea, albirea parțială sau totală, netezirea sau glazurarea cerealelor și a orezului;
operațiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăților de zahăr; măcinarea totală sau parțială a zahărului în stare solidă;
înlăturarea pieliței, scoaterea sâmburilor sau decorticarea fructelor, nucilor și fructelor cu coajă lemnoasă sau a legumelor;
ascuțirea, operațiunile simple de măcinare sau de tăiere;
cernerea, trierea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe clase sau potrivirea, inclusiv alcătuirea de seturi de articole;
simpla punere în sticle, doze, flacoane, saci, cutii, lăzi, simpla fixare pe cartoane sau planșete și orice alte operațiuni simple de ambalare;
aplicarea sau imprimarea pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, emblemelor și a altor semne distinctive similare;
simpla amestecare a produselor ( 10 ), chiar din categorii diferite;
simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea ( 11 ) produselor;
simpla colectare sau simpla asamblare a părților în vederea constituirii unui articol complet sau finit, sau a unui articol considerat complet sau finit în conformitate cu regula 2 litera (a) din normele generale de interpretare a Sistemului armonizat; dezasamblarea produselor în părți; sau
sacrificarea animalelor.
ARTICOLUL 3.5
Acumulare
ARTICOLUL 3.6
Toleranțe
În cazul în care materialele neoriginare utilizate în producerea unui produs nu îndeplinesc cerințele prevăzute în anexa 3-B, produsul se consideră ca fiind originar dintr-o parte, cu condiția ca:
pentru un produs clasificat la capitolele 1-49 sau la capitolele 64-97 din Sistemul armonizat ( 12 ), valoarea tuturor acestor materiale neoriginare să nu depășească 10 % din prețul EXW (franco fabrică) sau din prețul FOB (franco la bord) al produsului;
pentru un produs clasificat la capitolele 50-63 din Sistemul Armonizat, toleranțele să fie aplicabile astfel cum este prevăzut în notele 6-8 din anexa 3-A.
ARTICOLUL 3.7
Unitatea de luat în considerare
ARTICOLUL 3.8
Separare contabilă
ARTICOLUL 3.9
Seturile
Un set, clasificat în conformitate cu regula 3 literele (b) și (c) din normele generale de interpretare a Sistemului armonizat, este considerat ca fiind originar dintr-o parte atunci când toate componentele acestuia sunt originare în conformitate cu prezentul capitol. În cazul în care un set este alcătuit din componente originare și neoriginare, setul, în ansamblul său, este considerat ca fiind originar în întregime dintr-o parte, cu condiția ca valoarea componentelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică sau prețul franco la bord al setului.
ARTICOLUL 3.10
Nemodificare
ARTICOLUL 3.11
Returnarea produselor
Dacă un produs originar dintr-o parte exportat din această parte către o țară terță este returnat părții respective, el se consideră ca fiind neoriginar, cu excepția cazului în care se poate demonstra, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea vamală a părții respective, că produsul returnat:
este identic cu cel care a fost exportat; și
nu a făcut obiectul niciunei operațiuni în afara celor necesare pentru păstrarea lui în stare bună în perioada în care s-a aflat pe teritoriul țării terțe sau pe durata exportului.
ARTICOLUL 3.12
Accesoriile, piesele de schimb, uneltele și instrucțiunile sau alte materiale de informare
Prezentul articol se aplică accesoriilor, pieselor de schimb, uneltelor și instrucțiunilor sau altor materiale de informare dacă:
accesoriile, piesele de schimb, uneltele și instrucțiunile sau alte materiale de informare sunt clasificate și livrate împreună cu un produs, dar nu sunt facturate separat de produs; și
tipurile, cantitățile și valoarea accesoriilor, pieselor de schimb, uneltelor și instrucțiunilor sau a altor materiale de informare sunt uzuale pentru produsul respectiv.
ARTICOLUL 3.13
Elemente neutre
Pentru a determina dacă un produs este originar dintr-o parte nu este necesar să se determine caracterul originar al următoarelor elemente:
combustibili, energie, catalizatori și solvenți;
echipamente, dispozitive și furnituri utilizate pentru testarea sau inspecția produsului;
mănuși, ochelari, încălțăminte, îmbrăcăminte, echipamente de siguranță și furnituri;
mașini, utilaje, matrițe și forme;
piese de schimb și materiale folosite la întreținerea echipamentelor și a clădirilor;
lubrifianți, grăsimi, materiale pentru amestecuri și alte materiale utilizate în producție sau pentru funcționarea echipamentelor și a clădirilor; și
orice alt material care nu este încorporat în produs, dar a cărui utilizare la producerea produsului poate fi demonstrată în mod rezonabil ca parte din producerea respectivă.
ARTICOLUL 3.14
Materialele de ambalare și containerele pentru transport
Materialele de ambalare și containerele de transport care sunt utilizate pentru a proteja un produs în timpul transportului nu sunt luate în considerare la determinarea caracterului originar al unui produs.
ARTICOLUL 3.15
Materialele de ambalare și containerele pentru vânzarea cu amănuntul
SECȚIUNEA B
Proceduri de determinare a originii
ARTICOLUL 3.16
Cererea de tratament tarifar preferențial
O cerere de tratament tarifar preferențial se bazează pe:
un atestat de origine în care exportatorul certifică faptul că produsul este un produs originar; sau
informațiile pe care le deține importatorul conform cărora produsul este un produs originar.
ARTICOLUL 3.17
Atestatul de origine
Un atestat de origine se poate aplica în cazul:
unui singur transport al unuia sau mai multor produse importate pe teritoriul unei părți; sau
mai multor transporturi de produse identice importate pe teritoriul unei părți în cursul unei perioade specificate în atestatul de origine care nu depășește 12 luni.
ARTICOLUL 3.18
Informațiile pe care le deține importatorul
Informațiile de care dispune importatorul conform cărora un produs este originar din partea exportatoare se bazează pe informații care demonstrează că produsul este originar și că acesta îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul capitol.
ARTICOLUL 3.19
Cerințe privind păstrarea evidențelor
Un importator care introduce o cerere de tratament tarifar preferențial pentru un produs importat în partea importatoare, trebuie să păstreze timp de cel puțin trei ani de la data importului produsului:
în cazul în care cererea s-a bazat pe un atestat de origine, atestatul de origine întocmit de exportator; sau
în cazul în care cererea s-a bazat pe informațiile pe care le deține importatorul, toate documentele care dovedesc că produsul îndeplinește cerințele pentru a obține caracterul originar.
ARTICOLUL 3.20
Transporturi mici și derogări
În cazul în care importul nu face parte din importuri care pot fi considerate în mod rezonabil a fi fost făcute separat în scopul de a evita cerința privind un atestat de origine, valoarea totală a produselor menționate la alineatul (1) nu trebuie să depășească:
pentru Uniunea Europeană, 500 de euro în cazul pachetelor mici sau 1 200 de euro în cazul produselor care fac parte din bagajul personal al unui călător. Sumele care se utilizează în altă monedă națională a unui stat membru al Uniunii Europene reprezintă contravaloarea în această monedă a sumelor exprimate în euro în prima zi lucrătoare din luna octombrie a fiecărui an. Aceste sume sunt cele publicate pentru ziua respectivă de către Banca Centrală Europeană, cu excepția cazului în care o altă valoare este comunicată Comisiei Europene până la data de 15 octombrie a fiecărui an și sunt aplicabile de la data de 1 ianuarie a anului următor. Comisia Europeană notifică Japoniei sumele aplicabile.
pentru Japonia, 100 000 de yeni sau suma pe care o poate stabili Japonia.
ARTICOLUL 3.21
Verificarea
Informațiile solicitate în temeiul alineatului (1) vizează doar următoarele elemente:
în cazul în care cererea s-a bazat pe atestatul de origine prevăzut la articolul 3.16 alineatul (2) litera (a), atestatul de origine respectiv;
numărul de clasificare tarifară a produsului în conformitate cu Sistemul armonizat și criteriile de origine utilizate;
o scurtă descriere a procesului de producție;
în cazul în care criteriul de origine s-a bazat pe un proces de producție specific, o descriere specifică a acestui proces;
dacă este cazul, o descriere a materialelor originare și neoriginare utilizate în procesul de producție;
în cazul în care criteriul de origine a fost „obținut în întregime”, categoria aplicabilă (cum ar fi recoltare, extracție, pescuit și loc de producție);
în cazul în care criteriul de origine s-a bazat pe o metodă care utilizează valoarea, valoarea produsului, precum și valoarea tuturor materialelor neoriginare sau, după caz, pentru a stabili conformitatea cu cerința privind valoarea, a materialelor originare utilizate în producție;
în cazul în care criteriul de origine s-a bazat pe o metodă care utilizează greutatea, greutatea produsului, precum și greutatea materialelor neoriginare relevante sau, după caz, pentru a stabili conformitatea cu cerința privind greutatea, a materialelor originare utilizate în produs;
în cazul în care criteriul de origine s-a bazat pe o modificare a clasificării tarifare, o listă a tuturor materialelor neoriginare, inclusiv numărul de clasificare tarifară atribuit în conformitate cu Sistemul armonizat (în format de două, patru sau șase cifre în funcție de criteriul de origine); sau
informațiile referitoare la respectarea dispoziției privind nemodificarea menționată la articolul 3.10.
ARTICOLUL 3.22
Cooperarea administrativă
În cazul în care cererea pentru un tratament tarifar preferențial s-a bazat pe un atestat de origine astfel cum se menționează la articolul 3.16 alineatul (2) litera (a), după ce a solicitat mai întâi informații în conformitate cu articolul 3.21 alineatul (1), autoritatea vamală a părții importatoare care efectuează verificarea poate solicita, de asemenea, informații din partea autorității vamale a părții exportatoare în termen de doi ani după importul produselor dacă autoritatea vamală a părții importatoare care efectuează verificarea consideră că sunt necesare informații suplimentare în scopul verificării caracterului originar al produsului. Cererea de informații trebuie să conțină următoarele informații:
atestatul de origine;
identitatea autorității vamale care emite cererea;
numele exportatorului;
obiectul și sfera verificării; și
după caz, orice alte documente relevante.
În plus față de aceste informații, autoritatea vamală a părții importatoare poate solicita autorității vamale a părții exportatoare documente și informații specifice, dacă este cazul.
Fără a aduce atingere alineatului (5), autoritatea vamală a părții exportatoare care primește cererea menționată la alineatul (2) furnizează autorității vamale a părții importatoare următoarele informații:
documentele cerute, dacă sunt disponibile;
un aviz cu privire la caracterul originar al produsului;
descrierea produsului care face obiectul examinării și clasificarea tarifară care prezintă relevanță pentru aplicarea prezentului capitol;
o descriere și o explicare a procesului de producție, care sunt suficiente pentru a justifica caracterul originar al produsului;
informații cu privire la modul în care a fost efectuată examinarea; și
documente justificative, dacă este cazul.
ARTICOLUL 3.23
Asistența reciprocă în lupta împotriva fraudei
În cazul unei suspiciuni de încălcare a dispozițiilor din prezentul capitol, părțile își acordă reciproc asistență, în conformitate cu dispozițiile CMAA.
ARTICOLUL 3.24
Refuzul acordării tratamentului tarifar preferențial
Fără a aduce atingere alineatului (3), autoritatea vamală a părții importatoare poate refuza acordarea tratamentului tarifar preferențial, în cazul în care:
în termen de trei luni de la cererea de informații în temeiul articolului 3.21 alineatul (1):
nu s-a primit niciun răspuns; sau
în cazul în care cererea pentru un tratament tarifar preferențial s-a bazat pe informațiile pe care le deține importatorul, astfel cum se prevede la articolul 3.16 alineatul (2) litera (b), dar informațiile furnizate sunt insuficiente pentru a confirma faptul că produsul este originar;
în termen de trei luni de la cererea de informații în temeiul articolului 3.21 alineatul (5):
nu s-a primit niciun răspuns; sau
informațiile furnizate sunt insuficiente pentru a confirma faptul că produsul este originar;
în termen de 10 luni de la cererea de informații în temeiul articolului 3.22 alineatul (2):
nu s-a primit niciun răspuns; sau
informațiile furnizate sunt insuficiente pentru a confirma faptul că produsul este un produs originar; sau
ca urmare a unei cereri prealabile de asistență adresată în conformitate cu articolul 3.23 și în cadrul unei perioade convenite reciproc, în ceea ce privește produsele care au făcut obiectul unei cereri astfel cum se menționează la articolul 3.16 alineatul (1):
autoritatea vamală a părții exportatoare nu furnizează asistența; sau
rezultatul asistenței respective este insuficient pentru a confirma faptul că produsul este originar.
ARTICOLUL 3.25
Confidențialitate
ARTICOLUL 3.26
Măsuri și sancțiuni administrative
Fiecare parte aplică măsuri administrative și, dacă este cazul, sancțiuni, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele sale administrative, oricărei persoane care întocmește un document sau permite întocmirea unui document care conține date inexacte furnizate în scopul obținerii unui tratament tarifar preferențial pentru un produs, care nu respectă cerințele stabilite la articolul 3.19, sau care nu furnizează elementele de probă sau refuză vizita menționate la articolul 3.22 alineatul (3).
SECȚIUNEA C
Dispoziții diverse
ARTICOLUL 3.27
Aplicarea prezentului capitol în ceea ce privește Ceuta și Melilla
ARTICOLUL 3.28
Comitetul pentru reguli de origine și chestiuni vamale
În sensul prezentului capitol, comitetul are următoarele funcții:
examinarea și formularea de recomandări adecvate, după caz, adresate Comitetului mixt cu privire la:
punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol; și
orice modificare a dispozițiilor prezentului capitol propusă de către una dintre părți;
adoptarea unor note explicative pentru a facilita punerea în aplicare a dispozițiilor din prezentul capitol;
stabilirea procedurii de consultare menționată la articolul 3.24 alineatul (3); și
examinarea oricăror alte aspecte legate de prezentul capitol pe care reprezentanții părților le pot conveni de comun acord.
ARTICOLUL 3.29
Dispoziții tranzitorii privind mărfurile aflate în tranzit sau în antrepozit
Dispozițiile prezentului acord pot fi aplicate produselor care respectă dispozițiile din prezentul capitol și care, la data intrării în vigoare a prezentului acord, fie se află în tranzit din partea exportatoare către partea importatoare, fie se află sub control vamal în partea importatoare, fără să fi avut loc plata taxelor la import și a altor taxe, sub rezerva introducerii unei cereri de tratament tarifar preferențial prevăzută la articolul 3.16 către autoritățile vamale ale părții importatoare în termen de 12 luni de la data respectivă.
CAPITOLUL 4
ASPECTE LEGATE DE DOMENIUL VAMAL ȘI FACILITAREA COMERȚULUI
ARTICOLUL 4.1
Obiective
Obiectivele prezentului capitol sunt:
să promoveze facilitarea comerțului cu mărfuri între părți, asigurând în același timp controale vamale eficiente, ținând seama de evoluția practicilor comerciale;
să asigure transparența legislației în domeniul vamal și a altor acte cu putere de lege și acte administrative în domeniul comerțului ale fiecărei părți, precum și coerența acestora cu normele internaționale aplicabile;
să asigure punerea în aplicare previzibilă, coerentă și nediscriminatorie, de către fiecare parte, a legislației vamale proprii și a altor acte cu putere de lege și acte administrative în domeniul comerțului;
să promoveze simplificarea și modernizarea procedurilor și practicilor vamale ale fiecărei părți;
să perfecționeze tehnici de gestionare a riscurilor, în vederea facilitării comerțului legitim, asigurând totodată securizarea lanțului de aprovizionare al comerțului internațional; și
să consolideze cooperarea între părți în domeniul vamal și al facilitării comerțului.
ARTICOLUL 4.2
Domeniu de aplicare
Prezentul capitol se aplică fără a aduce atingere îndeplinirii obiectivelor legitime ale politicilor fiecărei părți și obligațiilor care îi revin în temeiul acordurilor internaționale la care a aderat, în ceea ce privește protecția:
moralei publice;
vieții sau a sănătății oamenilor, animalelor sau a plantelor;
patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică; sau
mediului.
ARTICOLUL 4.3
Transparența
Fiecare parte publică și pune la dispoziție sub o formă ușor accesibilă legislația sa vamală, alte acte cu putere de lege și acte administrative în domeniul comerțului, precum și procedurile administrative de aplicabilitate generală legate de comerț cât mai devreme posibil, înainte de intrarea lor în vigoare, pentru a permite oricărei persoane interesate să poată lua cunoștință de acestea, cu excepția:
cazurilor urgente;
modificărilor minore aduse acestor acte cu putere de lege, acte administrative și proceduri administrative de aplicabilitate generală;
cazului în care eficiența acestor acte cu putere de lege și acte administrative sau asigurarea respectării lor este compromisă ca urmare a publicării prealabile; sau
a măsurilor de atenuare.
ARTICOLUL 4.4
Procedurile de import, export și tranzit
Fiecare parte se asigură că procedurile sale vamale:
sunt în conformitate cu standardele internaționale și practicile recomandate aplicabile fiecărei părți în domeniul procedurilor vamale, cum ar fi cele formulate sub egida Organizației Mondiale a Vămilor ( 14 ) (denumită în continuare „OMV”), inclusiv cu elementele de fond ale protocolului de modificare a Convenției internaționale pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale, adoptată la Bruxelles la 26 iunie 1999, ale Convenției internaționale privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, adoptată la Bruxelles la 14 iunie 1983 și ale Cadrului de standarde privind securitatea și facilitarea comerțului mondial al OMV (denumit în continuare „cadrul SAFE”);
au ca obiectiv facilitarea comerțului legitim, ținând seama de evoluția practicilor comerciale, asigurând totodată respectarea actelor sale cu putere de lege și actelor sale administrative;
prevăd măsuri de asigurare efectivă a respectării normelor în caz de încălcare a actelor sale cu putere de lege și a actelor sale administrative privind procedurile vamale, inclusiv în ceea ce privește frauda vamală și contrabanda; și
nu includ recurgerea obligatorie la comisionari în vamă sau la controale înainte de expediere.
ARTICOLUL 4.5
Acordarea liberului de vamă pentru mărfuri
Fiecare parte adoptă sau menține proceduri vamale care:
prevăd acordarea rapidă a liberului de vamă pentru mărfuri într-o perioadă de timp care nu depășește durata necesară pentru a asigura respectarea actelor sale cu putere de lege și a actelor sale administrative;
permit transmiterea și prelucrarea documentelor în prealabil pe cale electronică și a oricăror alte informații necesare înainte de sosirea mărfurilor; și
permit acordarea liberului de vamă pentru mărfuri înainte de stabilirea finală a taxelor vamale, a impozitelor și a altor taxe, sub rezerva constituirii unei garanții, dacă ea este impusă de actele sale cu putere de lege și de actele sale administrative, pentru a garanta plata finală a acestora.
ARTICOLUL 4.6
Simplificarea procedurilor vamale
ARTICOLUL 4.7
Decizii anticipate
ARTICOLUL 4.8
Căi de atac și reexaminare
Calea de atac sau reexaminarea include:
o cale de atac administrativă sau o reexaminare administrativă din partea unei autorități administrative mai înalte sau care este independentă de funcționarul sau biroul care a emis decizia; sau
o cale de atac judiciară sau o reexaminare judiciară a deciziei.
ARTICOLUL 4.9
Gestionarea riscurilor
ARTICOLUL 4.10
Audit postvămuire
ARTICOLUL 4.11
Tranzit și transbordare
Fiecare parte adoptă sau menține proceduri pentru a facilita circulația mărfurilor dinspre sau către cealaltă parte care sunt în tranzit sau în transbordare pe teritoriul său vamal, menținând, în același timp, un control adecvat.
ARTICOLUL 4.12
Cooperare vamală
Autoritățile vamale ale părților își intensifică cooperarea cu privire la aspectele menționate în prezentul capitol, în scopul de a consolida facilitarea comerțului, asigurând, în același timp, respectarea legislației vamale a fiecărei părți și îmbunătățirea securității lanțului de aprovizionare, în următoarele domenii:
cooperarea privind o simplificare sporită a procedurilor vamale, ținând seama de evoluția practicilor comerciale;
cooperarea în materie de armonizare a cerințelor privind datele în scopuri vamale, în conformitate cu standardele internaționale aplicabile, cum ar fi standardele OMV;
cooperarea în ceea ce privește dezvoltarea mai amplă a aspectelor vamale ale securizării și facilitării lanțului de aprovizionare al comerțului internațional în conformitate cu cadrul SAFE.
cooperarea privind îmbunătățirea tehnicilor proprii de gestionare a riscurilor, inclusiv schimbul de cele mai bune practici și, dacă este cazul, de informații în materie de riscuri și de rezultate ale controalelor;
cooperarea în vederea dezvoltării în continuare a măsurilor prevăzute la articolul 4.4 alineatul (3) și la articolul 4.6 alineatul (2) sau a programelor menționate la articolul 4.6 alineatul (3), inclusiv posibilitatea unei cooperări cu scopul de a le permite comercianților sau operatorilor unei părți să beneficieze de măsurile sau programele celeilalte părți;
cooperarea și coordonarea în cadrul organizațiilor internaționale, cum ar fi OMC și OMV, cu privire la chestiuni de interes comun, inclusiv în ceea ce privește clasificarea tarifară, determinarea valorii în vamă și aspectele privind originea în vederea stabilirii, dacă este posibil, a unor poziții comune; și
cooperarea în materie de aplicare a legii împotriva traficului de mărfuri interzise.
ARTICOLUL 4.13
Admitere temporară
Pentru admiterea temporară a mărfurilor menționate la articolul 2.10 și indiferent de originea lor, fiecare parte acceptă, în conformitate cu procedurile prevăzute în acordurile internaționale privind admiterea temporară și puse în aplicare de către partea în cauză, carnetele ATA ( 15 ) eliberate pe teritoriul celeilalte părți.
ARTICOLUL 4.14
Comitetul pentru reguli de origine și chestiuni vamale
Fără a aduce atingere funcțiilor CMCV, comitetul are următoarele funcții:
abordează toate problemele care decurg din punerea în aplicare și executarea dispozițiilor menționate la alineatul (1);
identifică domeniile care necesită îmbunătățiri în punerea în aplicare și executarea dispozițiilor menționate la alineatul (1);
funcționează ca un mecanism menit să ajungă rapid la soluții convenite de comun acord cu privire la toate aspectele reglementate de dispozițiile menționate la alineatul (1);
formulează rezoluții, recomandări sau avize cu privire la acțiunile sau măsurile pe care le consideră necesare pentru realizarea obiectivelor și funcționarea eficientă a prezentului capitol;
decide cu privire la acțiunile care trebuie întreprinse sau măsurile care trebuie să fie puse în aplicare de către o parte sau de către părți în domeniile menționate la articolul 4.12 alineatul (2), pe care le consideră necesare pentru atingerea obiectivelor și funcționarea eficientă a prezentului capitol; și
îndeplinește alte funcții care îi pot fi delegate de Comitetul mixt în temeiul articolului 22.1 alineatul (5) litera b).
CAPITOLUL 5
MĂSURI DE APĂRARE COMERCIALĂ
SECȚIUNEA A
Dispoziții generale
ARTICOLUL 5.1
Definiții
În sensul prezentului capitol:
„industrie internă” reprezintă ansamblul producătorilor de mărfuri similare sau direct concurente care își desfășoară activitatea pe teritoriul unei părți sau al producătorilor ale căror producții colective de mărfuri similare sau direct concurente reprezintă o proporție majoră în producția internă totală a acestor mărfuri;
„prejudiciu grav” înseamnă o deteriorare generală gravă a situației industriei interne;
„riscul producerii unui prejudiciu grav” înseamnă un prejudiciu grav a cărui producere este în mod evident iminentă în conformitate cu ancheta menționată la articolul 5.4 alineatul (3). Determinarea existenței unui risc de producere a unui prejudiciu grav se bazează pe fapte, și nu numai pe afirmații, presupuneri sau posibilități îndepărtate; și
„perioadă de tranziție” înseamnă, pentru o anumită marfă originară, perioada care începe la data intrării în vigoare a prezentului acord și care se încheie la 10 ani după data finalizării reducerii sau eliminării taxelor vamale privind marfa respectivă în conformitate cu anexa 2-A.
SECȚIUNEA B
Măsuri de salvgardare bilaterale
ARTICOLUL 5.2
Aplicarea măsurilor de salvgardare bilaterale
O măsură de salvgardare bilaterală poate consta în:
suspendarea oricărei noi reduceri a nivelului taxei vamale aplicat produsului originar prevăzută în capitolul 2; sau
creșterea nivelului taxei vamale aplicat produsului originar până la un nivel care să nu depășească valoarea cea mai mică dintre:
nivelul taxei vamale aplicat națiunii celei mai favorizate care este în vigoare la data în care se aplică măsura de salvgardare bilaterală; și
nivelul taxei vamale aplicat națiunii celei mai favorizate care este în vigoare în ziua precedentă datei intrării în vigoare a prezentului acord.
ARTICOLUL 5.3
Condiții și restricții
ARTICOLUL 5.4
Ancheta
ARTICOLUL 5.5
Notificare
O parte transmite imediat o notificare scrisă celeilalte părți atunci când:
deschide o anchetă, astfel cum este menționată la articolul 5.4 alineatul (1), cu privire la prejudiciul grav sau la riscul producerii unui prejudiciu grav și indică motivele acestei acțiuni;
constată existența unui prejudiciu grav sau a unui risc de producere a unui prejudiciu grav cauzat de o creștere a importurilor; și
ia o decizie de aplicare sau de prelungire a unei măsuri de salvgardare bilaterale.
Partea care a transmis notificarea menționată la alineatul (1) furnizează celeilalte părți toate informațiile relevante, care includ:
în cazul unei notificări menționate la alineatul (1) litera (a), motivul pentru deschiderea anchetei, o descriere exactă a mărfii originare care face obiectul anchetei și subpozițiile sale în Sistemul armonizat, durata preconizată a anchetei și data deschiderii anchetei; și
în cazul unei notificări menționate la alineatul (1) literele (b) și (c), elementele de probă ale existenței unui prejudiciu grav sau a riscului de producere a unui prejudiciu grav cauzat de o creștere a importurilor de marfă originară, o descriere exactă a mărfii originare care face obiectul măsurii de salvgardare bilaterale propuse și a subpoziției sale în Sistemul armonizat, o descriere exactă a măsurii de salvgardare bilaterale propuse, precum și data propusă pentru introducerea măsurii și durata preconizată a măsurii de salvgardare bilaterală.
ARTICOLUL 5.6
Consultări și compensații
ARTICOLUL 5.7
Măsuri de salvgardare bilaterală provizorii
ARTICOLUL 5.8
Dispoziții diverse
Notificările menționate la articolul 5.5 alineatul (1) și la articolul 5.7 alineatul (2) și orice alte comunicări între părți în temeiul prezentei secțiuni se redactează în limba engleză.
SECȚIUNEA C
Măsuri de salvgardare globale
ARTICOLUL 5.9
Dispoziții generale
ARTICOLUL 5.10
Aplicarea măsurilor de salvgardare
Niciuna dintre părți nu adoptă și nu menține în mod simultan, cu privire la aceeași marfă:
o măsură de salvgardare bilaterală astfel cum este prevăzută în secțiunea B;
o măsură în temeiul articolului XIX din GATT 1994 și al Acordului privind măsurile de salvgardare; sau
o măsură de salvgardare astfel cum este prevăzută în anexa 2-A partea 3 secțiunea C.
SECȚIUNEA D
Măsuri antidumping și compensatorii
ARTICOLUL 5.11
Dispoziții generale
ARTICOLUL 5.12
Transparența și comunicarea faptelor esențiale
Comunicarea faptelor esențiale, care este efectuată în conformitate cu alineatul (2), trebuie să conțină, în special:
în cazul unei anchete antidumping, marjele de dumping stabilite, o explicație suficient de detaliată cu privire la metodologia care stă la baza stabilirii valorilor normale și a prețurilor de export, precum și a metodologiei utilizate în comparația dintre valoarea normală și prețurile de export, inclusiv orice ajustări eventuale;
în cazul unei anchete în materie de taxe compensatorii, determinarea subvențiilor care pot face obiectul măsurilor compensatorii, inclusiv detalii suficiente cu privire la calcularea sumei și metodologia urmată pentru a determina existența unei subvenții; și
informațiile relevante pentru determinarea prejudiciului, inclusiv informațiile privind volumul importurilor care fac obiectul unui dumping și a efectului acestor importuri asupra prețurilor practicate pe piața internă pentru produse similare, metodologia detaliată utilizată în calcularea subcotării prețului, impactul ulterior al importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei interne în cauză, precum și demonstrarea unei legături de cauzalitate, inclusiv examinarea altor factori decât importurile care fac obiectul unui dumping, astfel cum se menționează la articolul 3.5 din Acordul antidumping.
ARTICOLUL 5.13
Luarea în calcul a intereselor publice
Atunci când desfășoară anchete în materie de taxe antidumping și compensatorii privind o anumită marfă, autoritatea responsabilă cu ancheta a părții importatoare, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele sale administrative, acordă producătorilor mărfii similare din partea importatoare, importatorilor mărfii, utilizatorilor industriali ai mărfii și organizațiilor de consumatori reprezentative, în cazurile în care marfa este vândută în mod curent cu amănuntul, posibilitatea de a-și prezenta în scris punctele de vedere cu privire la ancheta în materie de taxe antidumping și compensatorii, inclusiv în ceea ce privește impactul potențial al unei taxe antidumping sau compensatorii asupra situației lor.
ARTICOLUL 5.14
Ancheta antidumping
Atunci când autoritatea de anchetă a părții importatoare a primit o cerere scrisă din partea industriei interne sau în numele acesteia vizând deschiderea unei anchete antidumping, în ceea ce privește o marfă de la partea exportatoare, partea importatoare notifică părții exportatoare primirea acestei cereri, cu cel puțin 10 zile înainte de deschiderea anchetei.
CAPITOLUL 6
MĂSURI SANITARE ȘI FITOSANITARE
ARTICOLUL 6.1
Obiective
Obiectivele prezentului capitol sunt următoarele:
protejarea sănătății oamenilor, a vieții sau sănătății animalelor sau plantelor prin elaborarea, adoptarea și aplicarea de măsuri sanitare și fitosanitare, reducând în același timp la minimum efectele negative ale acestora asupra schimburilor comerciale dintre părți;
promovarea cooperării între părți cu privire la punerea în aplicare a Acordului SPS; și
furnizarea mijloacelor de comunicare și cooperare între părți, a unui cadru pentru abordarea aspectelor legate de punerea în aplicare a măsurilor sanitare și fitosanitare și a mijloacelor pentru obținerea unor soluții reciproc acceptabile.
ARTICOLUL 6.2
Domeniul de aplicare
Prezentul capitol se aplică tuturor măsurilor sanitare și fitosanitare ale părților în temeiul Acordului SPS, care pot avea un impact direct sau indirect asupra comerțului între părți.
ARTICOLUL 6.3
Definiții
În sensul prezentului capitol:
„condiții de import” înseamnă orice măsuri sanitare sau fitosanitare care trebuie respectate pentru importul de produse; și
„zonă protejată” înseamnă o zonă geografică definită în mod oficial din teritoriul fiecărei părți în care un anumit organism dăunător reglementat nu este stabilit, în pofida condițiilor favorabile pentru stabilirea acestuia și a prezenței sale în alte părți ale teritoriului părții în cauză.
ARTICOLUL 6.4
Relația cu Acordul OMC
Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile referitoare la măsurile sanitare și fitosanitare asumate în temeiul Acordului SPS. Nicio dispoziție din prezentul capitol nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor fiecărei părți în temeiul Acordului SPS.
ARTICOLUL 6.5
Autoritățile competente și punctele de contact
ARTICOLUL 6.6
Evaluarea riscurilor
Părțile se asigură că măsurile sanitare și fitosanitare sunt bazate pe evaluarea riscurilor în conformitate cu articolul 5 și alte dispoziții relevante din Acordul SPS.
ARTICOLUL 6.7
Condiții de import, proceduri de import și facilitarea comerțului
Pentru orice proceduri de import referitoare la verificarea și asigurarea respectării măsurilor sanitare sau fitosanitare, inclusiv procedurile pentru omologare și vămuire, fiecare parte se asigură că:
aceste proceduri sunt simplificate, accelerate și finalizate fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu Acordul SPS;
aceste proceduri nu sunt aplicate într-un mod care ar constitui o discriminare arbitrară sau nejustificată împotriva celeilalte părți;
durata normală de procesare a fiecărei proceduri este publicată sau că perioada de procesare este comunicată la cerere, solicitantului; și
solicitările de informații se limitează la ceea ce este necesar pentru procedurile corespunzătoare de control, inspecție și omologare, inclusiv pentru omologarea utilizării aditivilor sau pentru stabilirea toleranțelor la substanțe contaminante în produse alimentare, băuturi sau furaje.
Fiecare parte stabilește liste de organisme dăunătoare reglementate pentru mărfuri ( 20 ), în privința cărora există preocupări fitosanitare. Listele trebuie să conțină, după caz:
organismele dăunătoare de carantină, a căror prezență nu a fost constatată în nicio parte a teritoriului său;
organisme dăunătoare de carantină, a căror prezență a fost constatată într-o parte a teritoriului său, dar nu au o răspândire largă și sunt sub control oficial; și
orice alte organisme dăunătoare reglementate pentru care pot fi luate măsuri fitosanitare.
Pentru mărfurile în privința cărora există preocupări fitosanitare, condițiile de import se limitează la măsuri pentru a asigura absența organismelor dăunătoare reglementate ale părții importatoare. Partea importatoare pune la dispoziție lista sa de mărfuri reglementate și cerințele fitosanitare la import pentru toate mărfurile reglementate. Aceste informații includ, după caz, organismele dăunătoare de carantină specifice și declarațiile suplimentare de pe certificatele fitosanitare, conform prevederilor părții importatoare.
În cazul în care este necesar să se stabilească condiții de import pentru a răspunde unei cereri a părții exportatoare:
partea importatoare ia toate măsurile necesare pentru a permite importul produselor în cauză fără întârzieri nejustificate;
partea exportatoare:
furnizează toate informațiile relevante solicitate de partea importatoare; și
oferă acces rezonabil părții importatoare pentru a realiza audituri și alte proceduri relevante.
ARTICOLUL 6.8
Auditul
Pentru a dobândi și a menține încrederea în punerea în aplicare eficientă a dispozițiilor prezentului capitol, părțile își acordă reciproc asistență în scopul de a efectua audituri:
ale sistemul de inspecție și de certificare al părții exportatoare, în ansamblu sau în parte; și
ale rezultatelor controalelor efectuate în cadrul sistemului de inspecție și de certificare al părții exportatoare.
Părțile efectuează aceste audituri în conformitate cu dispozițiile Acordului SPS, ținând seama de standardele, orientările și recomandările internaționale relevante ale Codex Alimentarius, OIE sau CIPP.
ARTICOLUL 6.9
Procedura referitoare la listele de unități sau instalații autorizate
ARTICOLUL 6.10
Adaptarea la condițiile regionale
ARTICOLUL 6.11
Transparența și schimbul de informații
În conformitate cu articolul 7 din Acordul SPS și anexele B și C la Acordul SPS, fiecare parte:
asigură transparența cu privire la:
măsurile sanitare și fitosanitare, inclusiv condițiile de import; și
procedurile de control, inspecție și omologare, inclusiv detalii complete cu privire la etapele administrative obligatorii, termenele preconizate și autoritățile responsabile cu primirea și prelucrarea cererilor de import;
consolidează înțelegerea reciprocă a măsurilor sanitare și fitosanitare ale fiecărei părți, precum și a aplicării acestora; și
la cererea rezonabilă a celeilalte părți și cât mai curând posibil, oferă informații privind măsurile sanitare și fitosanitare și aplicarea acestora, inclusiv:
condițiile de import aplicabile importului de produse specifice;
stadiul cererilor de autorizare a unor produse specifice;
frecvența controalelor la import efectuate asupra produselor din cealaltă parte; și
chestiunile legate de elaborarea și aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, inclusiv progresele în ceea ce privește cele mai recente dovezi științifice disponibile care au sau pot avea implicații asupra comerțului între părți, în vederea minimizării efectelor lor negative.
ARTICOLUL 6.12
Consultările tehnice
ARTICOLUL 6.13
Măsuri de urgență
O parte poate adopta măsuri de urgență necesare pentru protecția vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor. Atunci când adoptă astfel de măsuri de urgență, autoritatea competentă a părții respective:
notifică imediat autoritățile competente ale celeilalte părți cu privire la astfel de măsuri de urgență;
permit celeilalte părți să prezinte observații în scris;
se angajează, dacă este necesar, în consultări tehnice, astfel cum se menționează la articolul 6.12; și
ține cont de observațiile menționate la litera (b), precum și de rezultatele consultărilor tehnice menționate la litera (c).
ARTICOLUL 6.14
Echivalența
ARTICOLUL 6.15
Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare
Obiectivele Comitetului pentru măsuri sanitare și fitosanitare sunt următoarele:
consolidarea punerii în aplicare a prezentului capitol de către fiecare parte;
examinarea aspectelor sanitare și fitosanitare de interes comun; și
îmbunătățirea comunicării și cooperării privind aspectele sanitare și fitosanitare de interes comun.
Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare:
oferă un forum care permite părților să înțeleagă mai bine chestiunile sanitare și fitosanitare legate de punerea în aplicare a Acordului SPS;
oferă un forum care permite îmbunătățirea înțelegerii reciproce a măsurilor sanitare și fitosanitare ale fiecărei părți, precum și a proceselor de reglementare legate de acestea;
monitorizează, analizează și face schimb de informații cu privire la punerea în aplicare și la funcționarea prezentului capitol;
servește drept forum pentru a răspunde preocupărilor menționate la articolul 6.12 alineatul (1) în vederea ajungerii la soluții reciproc acceptabile, cu condiția ca părțile să încerce să le soluționeze mai întâi prin intermediul consultărilor tehnice în conformitate cu articolul 6.12, precum și pentru dezbaterea altor subiecte, convenite de către părți;
stabilește mijloacele adecvate, care pot include grupuri de lucru ad hoc, care să întreprindă sarcini specifice legate de funcțiile Comitetului pentru măsuri sanitare și fitosanitare;
poate identifica și avea în vedere proiecte de cooperare tehnică între părți în ceea ce privește elaborarea, punerea în aplicare și aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare; și
poate organiza consultări cu privire la chestiunile de abordat sau pozițiile de adoptat cu ocazia reuniunilor Comitetului OMC privind măsurile sanitare și fitosanitare și reuniunile organizate sub auspiciile Codex Alimentarius, OIE și CIPP.
ARTICOLUL 6.16
Soluționarea litigiilor
CAPITOLUL 7
BARIERE TEHNICE ÎN CALEA COMERȚULUI
ARTICOLUL 7.1
Obiective
Obiectivele prezentului capitol sunt menite să faciliteze și să intensifice comerțul cu mărfuri între părți prin:
asigurarea faptului că reglementările tehnice, standardele și procedurile de evaluare a conformității nu creează obstacole inutile în calea comerțului;
consolidarea cooperării între părți, inclusiv cu privire la punerea în aplicare a Acordului BTC; și
urmărirea unor modalități adecvate de reducere a efectelor negative inutile asupra comerțului prin măsuri care intră sub incidența prezentului capitol.
ARTICOLUL 7.2
Domeniu de aplicare
Prezentul capitol nu se aplică:
specificațiilor pentru achiziții elaborate de un organism guvernamental pentru nevoile sale de producție sau de consum; sau
măsurilor sanitare și fitosanitare, astfel cum sunt definite în anexa A la Acordul SPS.
ARTICOLUL 7.3
Includerea anumitor dispoziții din Acordul BTC
ARTICOLUL 7.4
Definiții
În sensul prezentului capitol, se aplică termenii și definițiile care figurează în anexa 1 la Acordul BTC.
ARTICOLUL 7.5
Reglementări tehnice
Părțile recunosc importanța bunelor practici de reglementare în ceea ce privește elaborarea, adoptarea și aplicarea reglementărilor tehnice, în special a activității desfășurate de Comitetul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului cu privire la bunele practici în materie de reglementare. În acest context, fiecare parte se angajează:
în momentul elaborării unei reglementări tehnice:
să evalueze, în conformitate cu actele sale cu putere de lege, actele sau orientările sale administrative, celelalte opțiuni, cu sau fără caracter de reglementare, disponibile ca alternativă în raport cu reglementarea tehnică propusă, care să poată îndeplini obiectivul legitim al părții, pentru a se asigura că propunerea de reglementare tehnică nu are un efect comercial mai restrictiv decât este necesar pentru îndeplinirea obiectivului său legitim, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Acordul BTC; această dispoziție nu aduce atingere drepturilor fiecărei părți de a elabora, adopta și aplica fără întârziere măsuri în cazul în care apar sau amenință să apară probleme urgente, inclusiv de siguranță, de sănătate, de protecția mediului sau de securitate națională;
să depună eforturi pentru a efectua în mod sistematic evaluări ale impactului pentru reglementările tehnice cu un efect semnificativ asupra comerțului, inclusiv o evaluare a impactului lor asupra comerțului; și
după caz, să definească reglementări tehnice pe baza unor cerințe privind performanța produselor, mai degrabă decât pe baza proiectării sau a caracteristicilor descriptive ale produsului; și
fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (3) din Acordul BTC, să reexamineze reglementările tehnice adoptate la intervale regulate, care, de preferință, nu depășesc cinci ani, în special pentru a spori convergența acestora cu standardele internaționale relevante. În efectuarea acestei reexaminări, fiecare parte trebuie să ia în considerare, printre altele, orice nouă evoluție a standardelor internaționale relevante și să determine dacă împrejurările care au condus la divergențe între reglementările tehnice ale respectivei părți și standardele internaționale relevante continuă să existe. Rezultatele acestei reexaminări sunt comunicate și explicate celeilalte părți, la cererea acesteia din urmă.
ARTICOLUL 7.6
Standarde internaționale
În vederea armonizării standardelor la o scară cât mai largă, părțile încurajează organismele naționale și regionale de standardizare de pe teritoriul lor:
să participe pe deplin, în limitele resurselor lor, la elaborarea standardelor internaționale de către organismele internaționale de standardizare competente;
să utilizeze standardele internaționale relevante ca bază pentru standardele pe care le elaborează, exceptând cazurile în care aceste standarde internaționale sunt ineficace sau inadecvate, de exemplu, din cauza unui nivel de protecție insuficient a factorilor climatici sau geografici esențiali sau a unor probleme tehnologice fundamentale;
să evite dublarea sau suprapunerea cu activitățile organismelor internaționale de standardizare; și
să-și revizuiască standardele care nu se bazează pe standarde internaționale relevante la intervale regulate, care, de preferință, nu depășesc cinci ani, pentru a spori convergența acestora cu standardele internaționale relevante.
La elaborarea regulamentelor tehnice sau a procedurilor de evaluare a conformității:
fiecare parte utilizează standarde, orientări sau recomandări internaționale relevante, sau părți relevante ale acestora, în măsura prevăzută la articolul 2 alineatul (4) și articolul 5 alineatul (4) din Acordul BTC, ca bază a reglementărilor sale tehnice și a procedurilor sale de evaluare a conformității și evită abaterile de la standardele internaționale relevante sau de la cerințele suplimentare în raport cu standardele respective, cu excepția cazului în care partea care elaborează reglementarea tehnică sau procedura de evaluare a conformității poate demonstra, pe bază de informații relevante, inclusiv dovezi științifice sau tehnice disponibile, că aceste standarde internaționale ar fi ineficace sau inadecvate pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) și la articolul 5 alineatul (4) din Acordul BTC; și
în cazul în care o parte nu utilizează standarde, orientări sau recomandări relevante internaționale, sau părți relevante ale acestora, astfel cum se menționează la alineatul (1), ca bază a reglementărilor sale tehnice sau a procedurilor sale de evaluare a conformității, partea respectivă, la cererea celeilalte părți, explică motivele pentru care consideră că aceste standarde internaționale sunt ineficace sau inadecvate pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) și la articolul 5 alineatul (4) din Acordul BTC, și furnizează informațiile relevante, inclusiv dovezile științifice sau tehnice disponibile pe care se bazează evaluarea și identifică părțile din reglementarea tehnică sau din procedura de evaluare a conformității în cauză care diferă, în chestiuni de fond, de standardele, orientările sau recomandările internaționale relevante.
ARTICOLUL 7.7
Standarde
Părțile se angajează să facă schimb de informații privind:
utilizarea standardelor de către fiecare parte în sprijinul demonstrării sau facilitării conformității cu reglementările tehnice;
procesele proprii de stabilire a standardelor, în special modul și măsura în care standardele internaționale sau regionale sunt utilizate ca bază pentru standardele lor regionale sau naționale; și
acordurile sau mecanismele de cooperare privind standardizarea încheiate cu părți terțe sau cu organizații internaționale.
ARTICOLUL 7.8
Proceduri de evaluare a conformității
Părțile recunosc existența unei game largi de mecanisme care vizează să faciliteze acceptarea rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității. Astfel de mecanisme pot include:
acordurile de recunoaștere reciprocă a rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității cu privire la reglementările tehnice specifice desfășurate de organisme situate pe teritoriul celeilalte părți;
acordurile de cooperare voluntară între organismele de evaluare a conformității situate pe teritoriile părților;
acordurile sau înțelegerile de recunoaștere reciprocă plurilaterale și multilaterale la care au aderat ambele părți;
utilizarea procedurilor de acreditare pentru recunoașterea organismelor de evaluare a conformității;
desemnarea de către autoritățile publice a organismelor de evaluare a conformității, inclusiv a organismelor de evaluare a conformității situate pe teritoriul celeilalte părți;
recunoașterea, de către una dintre părți, a rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității desfășurate pe teritoriul celeilalte părți; și
declarația de conformitate a producătorului sau a furnizorului.
Părțile fac schimb de informații în ceea ce privește mecanismele menționate la alineatul (3). Oricare dintre părți, la cererea celeilalte părți, furnizează informații cu privire la:
mecanismele menționate la alineatul (3) și mecanismele similare în vederea facilitării acceptării rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității;
criteriile luate în considerare pentru selecționarea procedurilor adecvate de evaluare a conformității pentru produse specifice, inclusiv evaluarea și gestionarea riscurilor; și
politica în materie de acreditare, inclusiv privind standardele internaționale pentru acreditare, precum și acordurile și înțelegerile internaționale din domeniul acreditării, inclusiv cele privind Cooperarea Internațională pentru Acreditarea Laboratoarelor (ILAC) și Forumul internațional de acreditare (IAF), în măsura în care este posibil și în cazul utilizării de către o parte într-un domeniu specific.
Cu privire la aceste mecanisme, fiecare parte:
utilizează, ori de câte ori este posibil și în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele sale administrative, o declarație de conformitate a furnizorului ca asigurare a conformității cu reglementările tehnice aplicabile;
utilizează acreditarea cu autoritatea acordată de guvern sau exercitată de guvern, după caz, ca un mijloc de a demonstra competența tehnică pentru recunoașterea organismelor de evaluare a conformității;
în cazul în care acreditarea este stabilită prin dispoziții legale ca o etapă distinctă necesară pentru recunoașterea organismelor de evaluare a conformității, se asigură că activitățile de acreditare sunt independente de activitățile de evaluare a conformității și de faptul că nu există conflicte de interese între organismele de acreditare și organismele de evaluare a conformității pe care le acreditează; părțile pot să respecte această obligație prin intermediul separării organismelor de evaluare a conformității de organismele de acreditare; ( 23 )
are în vedere aderarea sau, după caz, nu interzice aderarea organismelor de certificare, de inspecție și de testare la acorduri sau înțelegeri internaționale care vizează facilitarea acceptării rezultatelor evaluării conformității; și
în cazul în care două sau mai multe organisme de evaluare a conformității sunt autorizate de o parte să efectueze procedurile de evaluare a conformității necesare pentru introducerea unui produs pe piață, nu interzice operatorilor economici să facă o alegere între organismele de evaluare a conformității disponibile.
ARTICOLUL 7.9
Transparența
Atunci când elaborează o reglementare tehnică sau o procedură de evaluare a conformității care ar putea avea un efect semnificativ asupra comerțului, fiecare parte:
sub rezerva actelor sale cu putere de lege și a actelor sale administrative, desfășoară proceduri de consultare accesibile publicului larg și pune rezultatele acestor proceduri de consultare și orice evaluări ale impactului existente la dispoziția publicului;
permite persoanelor celeilalte părți să participe la procedurile de consultare accesibile publicului larg, în condiții nu mai puțin favorabile decât cele acordate propriilor persoane;
ține seama de punctele de vedere ale celeilalte părți atunci când desfășoară procedurile de consultare accesibile publicului larg și, la cererea celeilalte părți, răspunde în scris în timp util la observațiile prezentate de partea respectivă;
în plus față de dispozițiile articolului 7.5 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), pune la dispoziția publicului rezultatele evaluării impactului privind propunerea de reglementare tehnică sau procedura de evaluare a conformității, dacă această evaluare a fost efectuată, inclusiv a impactului asupra comerțului; și
se angajează să furnizeze, la cererea celeilalte părți, un rezumat în limba engleză al evaluării impactului menționate la litera (d).
Atunci când efectuează notificări în conformitate cu articolul 2 alineatul (9.2) sau cu articolul 5 alineatul (6.2) din Acordul BTC, fiecare parte:
permite, în principiu, un termen de cel puțin 60 de zile de la data notificării pentru ca cealaltă parte să formuleze observații scrise privind propunerea, cu excepția cazului în care apar sau există riscul să apară probleme urgente legate de siguranță, sănătate, protecția mediului și securitatea națională și, dacă este posibil, acordă o atenție corespunzătoare cererilor rezonabile de prelungire a termenului pentru formularea observațiilor;
furnizează versiunea electronică a întregului text notificat împreună cu notificarea;
în cazul în care textul notificat nu este redactat într-una din limbile oficiale ale OMC, furnizează o descriere detaliată și completă a conținutului măsurii în formatul notificării, precum și, în cazul în care este deja disponibilă, o traducere a textului notificat într-una din limbile oficiale ale OMC;
răspunde în scris la observațiile scrise cu privire la propunere primite de la cealaltă parte, cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformității în variantă finală;
furnizează informații referitoare la textul final adoptat prin intermediul unui addendum la notificarea inițială;
prevede un interval rezonabil ( 24 ) între publicarea reglementărilor tehnice și intrarea lor în vigoare pentru a permite operatorilor economici ai celeilalte părți să se adapteze; și
se asigură că punctele de informare, instituite în conformitate cu articolul 10 din Acordul BTC, oferă informații și răspunsuri într-una din limbile oficiale ale OMC cererilor rezonabile de informații primite de la cealaltă parte sau de la persoanele interesate ale celeilalte părți privind reglementările tehnice și procedurile de evaluare a conformității adoptate.
ARTICOLUL 7.10
Supravegherea pieței
Fiecare parte se angajează, printre altele:
să facă schimb de informații cu cealaltă parte privind supravegherea pieței și activitățile de asigurare a aplicării legislației, de exemplu cu privire la autoritățile responsabile pentru supravegherea pieței și asigurarea aplicării legislației, sau cu privire la măsurile întreprinse împotriva produselor periculoase;
să asigure independența funcțiilor de supraveghere a pieței față de funcțiile de evaluare a conformității, pentru a evita conflictele de interese; ( 25 ) și
se asigură că nu există conflicte de interese între autoritățile de supraveghere a pieței și persoanele în cauză, care sunt supuse controlului sau supravegherii, inclusiv producătorul, importatorul și distribuitorul.
ARTICOLUL 7.11
Marcare și etichetare
În special, părțile convin că, atunci când o parte impune marcarea sau etichetarea produsului sub forma unei reglementări tehnice:
informațiile solicitate pentru marcarea sau etichetarea produselor trebuie să se limiteze la ceea ce este relevant pentru persoanele în cauză, inclusiv consumatori, utilizatori ai produsului sau autorități, pentru a indica conformitatea produsului cu cerințele de reglementare;
o parte nu solicită aprobarea, înregistrarea sau certificarea prealabilă a unor marcaje sau etichete de produse ca o condiție prealabilă pentru introducerea pe piața sa a produselor care altfel respectă cerințele sale tehnice obligatorii, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru a-și îndeplini obiectivul legitim;
în cazul în care partea respectivă solicită utilizarea unui număr de identificare unic pentru marcarea sau etichetarea produselor, aceasta eliberează un astfel de număr persoanelor în cauză, inclusiv producătorul, importatorul și distribuitorul, fără întârziere nejustificată și în mod nediscriminatoriu;
cu condiția ca următoarele elemente să nu inducă în eroare, să nu fie contradictorii și să nu genereze confuzii sau ca obiectivele legitime ale părții să nu fie compromise, o parte permite, în legătură cu informațiile solicitate în țara de destinație a mărfurilor:
informații furnizate în alte limbi față de limba cerută în țara de destinație a mărfurilor;
nomenclaturi, pictograme, simboluri sau grafice internaționale; și
informații suplimentare celor solicitate în țara de destinație a mărfurilor.
partea acceptă ca etichetarea și corecturile aduse etichetării să aibă loc în antrepozite vamale la punctul de import ca o alternativă la etichetarea pe teritoriul părții exportatoare, cu excepția cazului în care această etichetare trebuie să fie efectuată de către persoane autorizate din motive care țin de sănătatea publică sau de siguranță; și
partea depune eforturi, cu excepția cazurilor în care consideră că acest lucru este contrar obiectivelor legitime în temeiul Acordului BTC, să accepte etichetele nepermanente sau detașabile sau marcarea sau etichetarea inclusă în documentația care însoțește produsul, în locul atașării în mod fizic pe produs.
ARTICOLUL 7.12
Cooperarea
Inițiativele menționate la alineatul (2) pot include:
îmbunătățirea calității și eficacității reglementărilor lor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității respective, precum și promovarea bunelor practici în materie de reglementare prin cooperarea în materie de reglementare între părți, inclusiv schimbul de informații, de experiență și de date;
după caz, simplificarea propriilor reglementări tehnice, standarde și proceduri de evaluare a conformității;
creșterea convergenței reglementărilor tehnice respective, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității cu standardele, orientările sau recomandările internaționale relevante;
asigurarea unei interacțiuni și a unei cooperări eficiente între autoritățile lor de reglementare la nivel internațional, regional sau național;
promovarea sau consolidarea cooperării între organismele părților responsabile cu standardizarea, acreditarea și procedurile de evaluare a conformității; și
schimbul de informații, în măsura în care este posibil, cu privire la acordurile și înțelegerile internaționale privind barierele tehnice în calea comerțului la care una sau ambele părți au aderat.
ARTICOLUL 7.13
Comitetul privind barierele tehnice în calea comerțului
Comitetul privind barierele tehnice în calea comerțului are următoarele funcții:
reexaminarea punerii în aplicare și a funcționării prezentului capitol;
reexaminarea cooperării în ceea ce privește elaborarea și ameliorarea standardelor, reglementărilor tehnice și procedurilor de evaluare a conformității, în conformitate cu dispozițiile articolului 7.12;
reexaminarea prezentului capitol în lumina oricăror noi evoluții în cadrul Comitetului OMC privind barierele tehnice în calea comerțului, instituit în temeiul articolului 13 din Acordul BTC și, dacă este necesar, elaborarea de recomandări privind modificările de adus prezentului capitol;
luarea altor măsuri despre care părțile consideră că le-ar putea sprijini în punerea în aplicare a prezentului capitol și a Acordului BTC și în facilitarea comerțului între părți;
discutarea oricărei chestiuni reglementate de prezentul capitol, la cererea uneia dintre părți;
examinarea promptă a oricărei probleme pe care o parte o invocă în legătură cu elaborarea, adoptarea sau aplicarea reglementărilor tehnice, a standardelor sau a procedurilor de evaluare a conformității ale celeilalte părți în conformitate cu prezentul capitol și cu Acordul BTC;
dacă este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului capitol, instituirea de grupuri de lucru tehnice ad hoc, care să se ocupe de chestiuni sau sectoare specifice în vederea găsirii unei soluții;
schimbul de informații privind activitatea din cadrul forurilor regionale și multilaterale implicate în activități legate de reglementări tehnice, standarde și proceduri de evaluare a conformității, precum și privind punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol;
exercitarea altor funcții care îi pot fi delegate de Comitetul mixt în temeiul articolului 22.1 alineatul (5) litera (b); și
elaborarea de rapoarte pentru Comitetul mixt, după cum consideră adecvat, cu privire la punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol.
Comitetul privind barierele tehnice în calea comerțului, precum și orice grup de lucru tehnic ad hoc sub egida sa sunt coordonate de:
Comisia Europeană, pentru Uniunea Europeană; și
Ministerul Afacerilor Externe, pentru Japonia.
ARTICOLUL 7.14
Puncte de contact
Funcțiile punctului de contact includ:
schimbul de informații privind reglementările tehnice, standardele și procedurile de evaluare a conformității de pe teritoriul fiecărei părți sau privind orice alte aspecte care sunt reglementate de prezentul capitol;
furnizarea tuturor informațiilor și explicațiilor solicitate de către o parte în temeiul prezentului capitol, în format tipărit sau electronic, într-o perioadă rezonabilă de timp, stabilită de comun acord între părți și, dacă este posibil, în termen de 60 de zile de la data primirii solicitării; și
clarificarea și găsirea promptă a unei soluții, dacă este posibil, pentru orice problemă pe care o parte o invocă în legătură cu elaborarea, adoptarea sau aplicarea reglementărilor tehnice, a standardelor sau a procedurilor de evaluare a conformității în conformitate cu prezentul capitol și cu Acordul BTC.
CAPITOLUL 8
COMERȚUL CU SERVICII, LIBERALIZAREA INVESTIȚIILOR ȘI COMERȚUL ELECTRONIC
SECȚIUNEA A
Dispoziții generale
ARTICOLUL 8.1
Domeniul de aplicare
ARTICOLUL 8.2
Definiții
În sensul prezentului capitol:
„servicii de reparare și întreținere a aeronavelor pe durata cărora o aeronavă este retrasă din exploatare” înseamnă activități de acest fel atunci când sunt efectuate asupra unei aeronave sau a unei părți dintr-o aeronavă retrasă din exploatare și nu includ așa-numita întreținere „la linie”;
„servicii aferente sistemelor informatizate de rezervare (SIR)” înseamnă serviciile furnizate de sisteme informatizate care conțin informații despre orarele transportatorilor aerieni, locurile disponibile, tarife și regulile de stabilire a prețurilor, prin intermediul cărora pot fi făcute rezervări sau pot fi eliberate bilete;
„întreprindere vizată” înseamnă o întreprindere de pe teritoriul unei părți, stabilită în conformitate cu litera (i), direct sau indirect, de către un antreprenor al celeilalte părți, existentă la data intrării în vigoare a prezentului acord sau stabilită ulterior, în conformitate cu legislația aplicabilă;
„comerț transfrontalier cu servicii” înseamnă furnizarea unui serviciu:
de pe teritoriul unei părți pe teritoriul celeilalte părți; sau
pe teritoriul unei părți către un consumator de servicii al celeilalte părți;
„impozite directe” reprezintă toate impozitele asupra venitului total, a capitalului total sau asupra unor elemente ale venitului sau capitalului, inclusiv impozite asupra beneficiilor realizate din cesiunea de bunuri, impozite pe avere, moșteniri sau donații și impozite asupra volumului total al salariilor sau remunerațiilor plătite de întreprinderi, precum și impozite asupra aprecierii capitalului;
„activitate economică” înseamnă orice serviciu sau activitate cu caracter industrial, comercial sau profesional, sau activități artizanale, cu excepția serviciilor furnizate și a activităților desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale;
„întreprindere” înseamnă o persoană juridică sau o sucursală sau o reprezentanță;
„antreprenor al unei părți” înseamnă o persoană fizică sau juridică a unei părți care dorește să stabilească, stabilește sau a stabilit o întreprindere în conformitate cu litera (i), pe teritoriul celeilalte părți;
„stabilire” înseamnă înființarea sau achiziționarea unei persoane juridice, inclusiv prin intermediul participării la capital sau înființarea unei sucursale sau a unei reprezentanțe, în Uniunea Europeană, respectiv în Japonia, în vederea formării sau menținerii unor legături economice de durată; ( 26 )
„existent” înseamnă în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord;
„servicii de handling la sol” înseamnă furnizarea la un aeroport, pe bază de comision sau contract, a următoarelor servicii: reprezentarea, administrarea și supravegherea companiei aeriene; handlingul pasagerilor; handlingul bagajelor; servicii la rampă; servicii de catering, cu excepția pregătirii alimentelor; handlingul mărfurilor și al poștei aeriene; alimentarea cu combustibil a unei aeronave; întreținerea și curățarea aeronavelor; transportul de suprafață; și operațiunile de zbor, administrarea echipajului și planificarea zborurilor. Serviciile de handling la sol nu includ: handlingul propriu; securitatea; întreținerea la linie; repararea și întreținerea aeronavelor; sau gestionarea sau exploatarea infrastructurii aeroportuare centralizate esențiale, cum ar fi instalațiile pentru degivrare, sistemele de distribuție a combustibilului, sistemele de handling al bagajelor și sistemele fixe de transport din interiorul aeroportului;
„persoană juridică” înseamnă orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau altfel organizată în temeiul legislației aplicabile, cu scop lucrativ sau nu, care aparține sectorului privat sau public, inclusiv orice corporație, trust, societate de persoane, întreprindere comună, societate cu asociat unic sau asociație;
o persoană juridică este:
„deținută” de persoane fizice sau juridice ale unei părți dacă aceste persoane sunt beneficiarii reali ai peste 50 % din titlurile sale de participare; și
„controlată” de persoane fizice sau juridice ale unei părți dacă aceste persoane au puterea de a desemna majoritatea administratorilor săi sau de a dirija legal activitățile sale în orice alt mod;
„persoană juridică a unei părți” înseamnă:
pentru Uniunea Europeană, o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale Uniunii Europene sau ale statelor sale membre și implicată în operațiuni comerciale substanțiale ( 27 ) pe teritoriul Uniunii Europene; și
pentru Japonia, o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu legislația și reglementările Japoniei și implicată în operațiuni comerciale substanțiale pe teritoriul Japoniei;
În pofida subpunctelor (i) și (ii), dispozițiile prezentului capitol se aplică, de asemenea, companiilor maritime stabilite în afara Uniunii Europene sau a Japoniei și controlate de resortisanți ai unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv ai Japoniei, dacă navele lor sunt înregistrate, în conformitate cu legislația aplicabilă, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Japonia și arborează pavilionul acelui stat membru al Uniunii Europene sau al Japoniei;
„măsuri luate de o parte” înseamnă măsuri adoptate sau menținute de:
administrații sau autorități centrale, regionale sau locale; și
organisme neguvernamentale în exercitarea competențelor delegate de administrațiile sau autoritățile centrale, regionale sau locale;
„desfășurarea de activități economice” înseamnă conducerea, administrarea, menținerea, folosirea, beneficierea și vânzarea sau o altă formă de cedare a unei întreprinderi;
„vânzare și comercializare de servicii de transport aerian” înseamnă posibilitatea pe care o are transportatorul aerian în cauză de a vinde și de a comercializa liber serviciile sale de transport aerian, inclusiv toate aspectele comercializării, cum ar fi studiul pieței, publicitatea și distribuția; aceste activități nu includ stabilirea prețurilor pentru serviciile de transport aerian și nici condițiile aplicabile;
„servicii” înseamnă toate serviciile furnizate, indiferent de sector, cu excepția serviciilor furnizate în exercitarea autorității guvernamentale;
„servicii furnizate sau activități desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale” înseamnă serviciile sau activitățile care nu sunt furnizate sau desfășurate nici pe bază comercială, nici în concurență cu unul sau mai mulți operatori economici;
„furnizor de servicii” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care intenționează să furnizeze sau furnizează un serviciu; și
„furnizor de servicii al unei părți” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părți care intenționează să furnizeze sau furnizează un serviciu.
ARTICOLUL 8.3
Excepții generale
Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu se aplice într-un mod care ar constitui fie un mijloc arbitrar sau nejustificabil de discriminare între țările în care există condiții similare, fie o restricționare disimulată a stabilirii sau a comerțului cu servicii, nicio dispoziție din secțiunile B-F nu se interpretează ca împiedicând o parte să adopte sau să pună în aplicare măsuri:
necesare pentru protejarea securității publice sau a moralității publice sau pentru menținerea ordinii publice; ( 29 )
necesare pentru protejarea vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor; ( 30 )
necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau a actelor administrative care nu contravin dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv a celor legate de:
prevenirea practicilor neloiale și frauduloase sau remedierea efectelor neexecutării contractelor;
protejarea vieții private a persoanelor în raport cu prelucrarea și difuzarea datelor cu caracter personal și protejarea confidențialității dosarelor și a conturilor personale; sau
siguranță; sau
incompatibile cu articolul 8.8 alineatele (1) și (2) și cu articolul 8.16 alineatul (1), cu condiția ca diferența în ceea ce privește tratamentul să aibă ca scop asigurarea impunerii sau a colectării echitabile sau efective ( 31 ) a impozitelor directe asupra activităților economice, a antreprenorilor, a serviciilor sau a furnizorilor de servicii ai celeilalte părți.
ARTICOLUL 8.4
Comitetul pentru comerțul cu servicii, liberalizarea investițiilor și comerțul electronic
Comitetul are următoarele funcții:
revizuiește și monitorizează punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol și a măsurilor neconforme stabilite în listele fiecărei părți din anexele I-IV la anexa 8-B;
asigură schimbul de informații cu privire la orice aspecte referitoare la prezentul capitol;
examinează îmbunătățirile care pot fi aduse prezentului capitol;
discută orice aspect referitor la prezentul capitol asupra căruia pot conveni reprezentanții părților; și
îndeplinește alte funcții care îi pot fi delegate de Comitetul mixt în conformitate cu articolul 22.1 alineatul (5) litera (b).
ARTICOLUL 8.5
Revizuire
SECȚIUNEA B
Liberalizarea investițiilor
ARTICOLUL 8.6
Domeniul de aplicare
Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de o parte cu privire la stabilire sau la desfășurarea de activități economice de către:
antreprenori ai celeilalte părți;
întreprinderi vizate; și
în sensul articolului 8.11, orice întreprindere de pe teritoriul părții care adoptă sau menține măsura.
Prezenta secțiune nu se aplică:
cabotajului în serviciile de transport maritim ( 32 );
serviciilor aeriene sau serviciilor conexe în sprijinul serviciilor aeriene ( 33 ), altele decât următoarele:
serviciile de reparare și de întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;
vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;
serviciile aferente sistemelor informatizate de rezervare (SIR); și
serviciile de handling la sol; și
serviciilor audiovizuale.
ARTICOLUL 8.7
Accesul pe piață
Niciuna dintre părți nu poate adopta sau menține, în ceea ce privește accesul pe piață prin stabilire sau desfășurarea de activități economice de către un antreprenor al celeilalte părți sau de către o întreprindere vizată, pe baza unei subdiviziuni teritoriale sau la nivelul întregului său teritoriu, măsuri care:
impun limitări cu privire la ( 34 ):
numărul de întreprinderi, sub formă de contingente numerice, monopoluri, drepturi exclusive sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;
valoarea totală a tranzacțiilor sau a activelor, sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;
numărul total de operațiuni sau cantitatea totală a producției, exprimate în unități numerice determinate, sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;
participarea capitalului străin, exprimate sub forma unei limite procentuale maxime a participațiilor străine, sau la valoarea totală a investițiilor străine individuale sau cumulate; sau
numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anumit sector sau pe care le poate angaja o întreprindere și care sunt necesare și direct legate de desfășurarea unei activități economice, sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; sau
restricționează sau impun anumite tipuri de entitate juridică sau întreprindere comună prin care un antreprenor al celeilalte părți poate desfășura o activitate economică.
ARTICOLUL 8.8
Tratamentul național
ARTICOLUL 8.9
Tratamentul bazat pe clauza națiunii celei mai favorizate
Alineatele (1) și (2) nu se interpretează ca obligând o parte să acorde antreprenorilor celeilalte părți și întreprinderilor vizate un tratament care rezultă din:
un acord internațional pentru evitarea dublei impuneri sau un alt acord sau aranjament internațional care se referă integral sau în principal la fiscalitate; sau
măsuri actuale sau viitoare care prevăd recunoașterea calificărilor, a licențelor sau a măsurilor prudențiale în conformitate cu articolul VII din GATS sau cu punctul 3 din anexa la acesta privind serviciile financiare.
ARTICOLUL 8.10
Membrii echipei de conducere și consiliile de administrație
Părțile nu solicită unei întreprinderi vizate să numească persoane de o anumită naționalitate în calitate de cadre de conducere, directori sau membri ai consiliilor de administrație.
ARTICOLUL 8.11
Interzicerea cerințelor de performanță
Părțile nu impun și nu aplică niciuna dintre cerințele următoare și nu cer executarea niciunui angajament, în legătură cu stabilirea sau desfășurarea de activități economice de către o întreprindere pe teritoriul lor: ( 37 )
să exporte un anumit nivel sau procent de bunuri sau servicii;
să atingă un anumit nivel sau procent de conținut intern;
să cumpere, să utilizeze sau să acorde o preferință pentru bunurile fabricate sau serviciile furnizate pe teritoriul lor sau să achiziționeze bunuri sau servicii de la persoane fizice sau juridice sau orice alte entități de pe teritoriul lor;
să coreleze în orice fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea intrărilor de valută asociate cu întreprinderea respectivă;
să restricționeze vânzările de bunuri sau servicii pe teritoriul lor pe care întreprinderea le produce sau le furnizează prin corelarea vânzărilor respective cu volumul sau valoarea exporturilor sau a intrărilor de valută ale întreprinderii;
să restricționeze exporturile sau vânzările pentru export;
să transfere tehnologie, un proces de producție sau alte cunoștințe care fac obiectul unui drept de proprietate către o persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate de pe teritoriul lor;
să amplaseze sediul întreprinderii respective pentru o anumită regiune sau pentru piața mondială pe teritoriul lor;
să angajeze un anumit număr sau procent de resortisanți proprii;
să atingă un anumit nivel sau o anumită valoare a cercetării și dezvoltării pe teritoriul lor;
să furnizeze unul sau mai multe dintre bunurile fabricate sau serviciile furnizate de întreprindere într-o anumită regiune sau pe piața mondială exclusiv din propriul teritoriu; sau
să adopte:
o rată sau un cuantum al redevenței sub un anumit nivel; sau
o anumită durată a unui contract de licență ( 38 );
în ceea ce privește contractele de licență existente în momentul în care este impusă sau aplicată cerința sau este cerută executarea angajamentului, sau în ceea ce privește eventualele contracte de licență viitoare încheiate între întreprindere și o persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate de pe teritoriul lor, dacă cerința este impusă sau aplicată sau dacă executarea angajamentului este cerută într-un mod care interferează direct cu contractul de licență respectiv prin exercitarea autorității guvernamentale non-judiciare a unei părți. ( 39 )
Părțile nu condiționează primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu stabilirea sau desfășurarea de activități economice de către o întreprindere pe teritoriul lor, de respectarea oricăreia dintre următoarele cerințe:
să atingă un anumit nivel sau procent de conținut intern;
să cumpere, să utilizeze sau să acorde o preferință pentru bunurile fabricate pe teritoriul lor sau să achiziționeze bunuri de la persoane fizice sau juridice sau orice alte entități de pe teritoriul lor;
să coreleze în orice fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea intrărilor de valută asociate cu întreprinderea respectivă;
să restricționeze vânzările de bunuri sau servicii pe teritoriul lor pe care întreprinderea le produce sau le furnizează prin corelarea vânzărilor respective cu volumul sau valoarea exporturilor sau a intrărilor de valută ale întreprinderii; sau
să restricționeze exporturile sau vânzările pentru export.
Alineatul (1) literele (g) și (l) nu se aplică:
atunci când cerința este impusă sau aplicată sau când executarea angajamentului este cerută de către o instanță, un tribunal administrativ sau o autoritate de concurență pentru a remedia o încălcare a legislației în materie de concurență; sau
atunci când o parte autorizează utilizarea unui drept de proprietate intelectuală în conformitate cu articolul 31 sau 31a din Acordul TRIPS, sau măsuri care impun divulgarea unor date sau informații confidențiale care intră sub incidența articolului 39 alineatul (3) din Acordul TRIPS și sunt conforme cu acesta.
ARTICOLUL 8.12
Măsuri neconforme și excepții
Articolele 8.7-8.11 nu se aplică:
eventualelor măsuri neconforme existente care sunt menținute de o parte la nivelul:
pentru Uniunea Europeană:
Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;
administrației centrale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;
unei administrații regionale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau
unei administrații locale, alta decât cea menționată la litera (C); și
pentru Japonia:
administrației centrale, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;
unei prefecturi, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau
unei administrații locale, alta decât o prefectură;
continuării sau reînnoirii imediate a oricărei măsuri neconforme menționate la litera (a); sau
unei amendări sau modificări a oricărei măsuri neconforme menționate la literele (a) și (b), cu condiția ca amendamentul sau modificarea să nu diminueze conformitatea măsurii cu articolele 8.7-8.11, astfel cum exista aceasta imediat înainte de amendament sau modificare.
ARTICOLUL 8.13
Refuzul acordării avantajelor
O parte poate refuza acordarea avantajelor prevăzute în prezenta secțiune unui antreprenor al celeilalte părți care este o persoană juridică din cealaltă parte și întreprinderii sale vizate, dacă acea persoană juridică este controlată sau deținută de o persoană fizică sau juridică dintr-o țară terță și partea care refuză acordarea avantajelor adoptă sau menține măsuri în ceea ce privește țara terță care:
sunt legate de menținerea păcii și a securității internaționale, inclusiv protecția drepturilor omului; și
interzic tranzacțiile cu acea persoană juridică sau întreprinderea sa vizată sau care ar fi încălcate sau eludate dacă acestora le-ar fi acordate avantajele prevăzute în prezenta secțiune.
SECȚIUNEA C
Comerțul transfrontalier cu servicii
ARTICOLUL 8.14
Domeniul de aplicare
Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de o parte care au efecte asupra comerțului transfrontalier cu servicii desfășurat de furnizorii de servicii ai celeilalte părți. Aceste măsuri includ, printre altele, măsurile care au efecte asupra:
producerii, distribuției, comercializării, vânzării sau furnizării unui serviciu;
achiziționării, utilizării sau plății unui serviciu; și
accesului la serviciile oferite publicului, în general, în legătură cu furnizarea unui serviciu și asupra utilizării acestora.
Prezenta secțiune nu se aplică:
cabotajului în serviciile de transport maritim ( 40 );
serviciilor aeriene sau serviciilor conexe în sprijinul serviciilor aeriene ( 41 ), altele decât următoarele:
serviciile de reparare și de întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;
vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;
serviciile aferente sistemelor informatizate de rezervare (SIR); și
serviciile de handling la sol;
achizițiilor publice;
serviciilor audiovizuale; și
subvențiilor, astfel cum sunt definite și prevăzute în capitolul 12.
ARTICOLUL 8.15
Accesul pe piață
O parte nu menține sau adoptă, fie la nivelul unei subdiviziuni teritoriale, fie la nivelul întregului său teritoriu, măsuri care:
impun limitări cu privire la:
numărul de furnizori de servicii, sub formă de contingente numerice, monopoluri, furnizori exclusivi de servicii sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; ( 42 )
valoarea totală a tranzacțiilor cu servicii sau a activelor sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; sau
numărul total de operațiuni cu servicii sau cantitatea totală de servicii produse, exprimate în unități numerice determinate sub forma contingentelor sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; ( 43 ) sau
restricționează sau impun anumite tipuri de entitate juridică sau întreprindere comună prin care un furnizor de servicii poate furniza un serviciu.
ARTICOLUL 8.16
Tratamentul național
ARTICOLUL 8.17
Tratamentul bazat pe clauza națiunii celei mai favorizate
Alineatul (1) nu se interpretează ca obligând o parte să acorde serviciilor și furnizorilor de servicii ai celeilalte părți un tratament care rezultă din:
un acord internațional pentru evitarea dublei impuneri sau un alt acord sau aranjament internațional care se referă integral sau în principal la fiscalitate; sau
măsuri actuale sau viitoare care prevăd recunoașterea calificărilor, a licențelor sau a măsurilor prudențiale în conformitate cu articolul VII din GATS sau cu punctul 3 din anexa la acesta privind serviciile financiare.
ARTICOLUL 8.18
Măsuri neconforme
Articolele 8.15-8.17 nu se aplică:
eventualelor măsuri neconforme existente care sunt menținute de o parte la nivelul:
pentru Uniunea Europeană:
Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;
administrației centrale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;
unei administrații regionale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau
unei administrații locale, alta decât cea menționată la litera (C); și
pentru Japonia:
administrației centrale, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;
unei prefecturi, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau
unei administrații locale, alta decât o prefectură;
continuării sau reînnoirii imediate a oricărei măsuri neconforme menționate la litera (a); sau
unei amendări sau modificări a oricărei măsuri neconforme menționate la literele (a) și (b), cu condiția ca amendamentul sau modificarea să nu diminueze conformitatea măsurii cu articolele 8.15-8.17, astfel cum exista aceasta imediat înainte de amendament sau modificare.
ARTICOLUL 8.19
Refuzul acordării avantajelor
O parte poate refuza acordarea avantajelor prevăzute în prezenta secțiune unui furnizor de servicii al celeilalte părți care este o persoană juridică din cealaltă parte și serviciilor furnizate de acesta, dacă acea persoană juridică este controlată sau deținută de o persoană fizică sau juridică dintr-o țară terță și partea care refuză acordarea avantajelor adoptă sau menține măsuri în ceea ce privește țara terță care:
sunt legate de menținerea păcii și a securității internaționale, inclusiv protecția drepturilor omului; și
interzic tranzacțiile cu furnizorul de servicii sau care ar fi încălcate sau eludate dacă avantajele prevăzute în prezenta secțiune ar fi acordate furnizorului de servicii sau serviciilor acestuia.
SECȚIUNEA D
Intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice
ARTICOLUL 8.20
Dispoziții generale și domeniu de aplicare
ARTICOLUL 8.21
Definiții
În sensul prezentei secțiuni:
„persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii” înseamnă persoanele fizice ale unei părți care ocupă posturi de conducere și sunt responsabile de înființarea unei întreprinderi, nu oferă și nu prestează servicii, nu se implică în alte activități economice decât cele necesare în scopul stabilirii și nu primesc o remunerație în cealaltă parte;
„furnizori de servicii pe bază de contract” înseamnă:
în ceea ce privește intrarea și șederea temporară în Uniunea Europeană, persoane fizice angajate de o persoană juridică din Japonia care nu este o agenție pentru servicii de plasare și furnizare de personal și nici nu acționează prin intermediul unei astfel de agenții, nu s-a stabilit pe teritoriul Uniunii Europene și a încheiat cu un consumator final din Uniunea Europeană un contract de bună-credință în vederea furnizării de servicii, pentru executarea contractului de furnizare de servicii ( 44 ) fiind necesară prezența temporară a angajaților săi pe teritoriul Uniunii Europene;
în ceea ce privește intrarea și șederea temporară în Japonia, persoane fizice din Uniunea Europeană care sunt angajate de o persoană juridică din Uniunea Europeană care nu s-a stabilit în Japonia, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:
a fost încheiat un contract de servicii între o persoană juridică din Japonia și o persoană juridică din Uniunea Europeană care nu s-a stabilit în Japonia;
o autoritate competentă în materie de imigrație din Japonia stabilește, în contextul contractului de servicii menționat la litera (A), că a fost încheiat un contract de muncă între persoana fizică din Uniunea Europeană și persoana juridică din Japonia; și
contractul de servicii menționat la litera (A) nu intră în domeniul de aplicare al contractului de servicii pentru servicii de plasare și furnizare de personal (CPC 872), iar contractul de muncă menționat la litera (B) este conform cu legislația și reglementările din Japonia;
„profesioniști independenți” înseamnă:
în ceea ce privește intrarea și șederea temporară în Uniunea Europeană, persoane fizice care asigură furnizarea unui serviciu și care sunt stabilite în calitate de lucrători care desfășoară activități independente pe teritoriul Japoniei, care nu s-au stabilit pe teritoriul Uniunii Europene și care au încheiat cu un consumator final din Uniunea Europeană un contract de bună-credință (altfel decât printr-o agenție de plasare și furnizare a personalului) în vederea furnizării de servicii, pentru executarea contractului de furnizare de servicii ( 45 ) fiind necesară prezența lor temporară pe teritoriul Uniunii Europene; și
în ceea ce privește intrarea și șederea temporară în Japonia, persoane fizice din Uniunea Europeană care vor desfășura activități de furnizare de servicii în timpul șederii lor temporare în Japonia pe baza unui contract personal încheiat cu o persoană juridică din Japonia;
„persoane transferate în cadrul aceleiași companii” înseamnă persoane fizice care au fost angajate de o persoană juridică a unei părți sau au fost asociați ai acesteia, pe o perioadă de cel puțin un an imediat înaintea datei la care solicită intrarea și șederea temporară pe teritoriul celeilalte părți, și care sunt transferate temporar într-o întreprindere de pe teritoriul celeilalte părți care face parte din același grup ca prima persoană juridică, inclusiv reprezentanța, filiala, sucursala sau societatea-mamă a acesteia, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:
persoana fizică vizată trebuie să aparțină uneia din următoarele categorii:
directori: persoane care ocupă posturi de conducere, care asigură în principal managementul întreprinderii, sub supravegherea sau îndrumarea generală a consiliului de administrație sau a acționarilor sau echivalenților acestora, incluzând cel puțin următoarele:
conducerea întreprinderii sau a unui departament al acesteia;
supravegherea și controlul activității desfășurate de către alți angajați cu atribuții de supraveghere, profesionale sau manageriale; sau
exercitarea autorității personale de a recruta și a concedia personalul sau de a face recomandări privind recrutarea, concedierea personalului sau luarea altor măsuri privind personalul; sau
specialiști: persoane care dețin cunoștințe de specialitate esențiale pentru producția, echipamentele de cercetare, tehnicile, procesele, procedurile sau managementul întreprinderii; și
pentru Uniunea Europeană, la evaluarea cunoștințelor menționate la subpunctul (i) litera (B), se iau în considerare nu numai cunoștințele specifice întreprinderii, ci și deținerea unui nivel înalt de calificare într-un tip de activitate sau meserie care necesită cunoștințe tehnice specifice, inclusiv apartenența la o profesie acreditată; și
„investitori” înseamnă persoane fizice care stabilesc o întreprindere și dezvoltă sau administrează funcționarea acesteia în cealaltă parte având o funcție de supraveghere sau executivă, întreprindere pentru care persoanele respective sau persoana juridică care angajează persoanele respective au angajat sau sunt în curs de a angaja un capital considerabil.
ARTICOLUL 8.22
Obligații generale
ARTICOLUL 8.23
Transparența
Informațiile menționate la alineatul (1) includ, atunci când este cazul, următoarele informații:
categoriile de vize, permise sau orice tip similar de autorizare privind intrarea și șederea temporară;
documentația necesară și condițiile care trebuie îndeplinite;
metoda de depunere a cererii și opțiuni pentru locul de depunere a acesteia, precum oficiile consulare sau online;
taxele și un calendar orientativ pentru procesarea cererilor;
durata maximă a șederii pentru fiecare tip de autorizare descris la litera (a);
condițiile pentru orice prelungire sau reînnoire posibilă;
regulile referitoare la însoțitori aflați în întreținere;
căile de atac și de reexaminare disponibile; și
legislația cu aplicabilitate generală referitoare la intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice.
ARTICOLUL 8.24
Obligații prevăzute în alte secțiuni
Fără a aduce atingere eventualelor decizii de a acorda dreptul de intrare unei persoane fizice din cealaltă parte în sensul prezentei secțiuni, inclusiv durata șederii admisibilă în urma acordării acestui drept:
obligațiile prevăzute la articolele 8.7-8.11 sub rezerva:
articolului 8.6; și
articolului 8.12, dacă măsura are efecte asupra tratamentului persoanelor fizice aflate în scopuri de afaceri pe teritoriul celeilalte părți,
se încorporează și fac parte integrantă din prezenta secțiune și se aplică măsurilor care au efecte asupra tratamentului persoanelor fizice aflate în scopuri de afaceri pe teritoriul celeilalte părți din categoria persoanelor aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, a persoanelor transferate în cadrul aceleiași companii și a investitorilor, așa cum sunt definite la articolul 8.21;
obligațiile prevăzute la articolele 8.15 și 8.16 sub rezerva:
articolului 8.14; și
articolului 8.18, dacă măsura are efecte asupra tratamentului persoanelor fizice aflate în scopuri de afaceri pe teritoriul celeilalte părți,
se încorporează și fac parte integrantă din prezenta secțiune și se aplică măsurilor care au efecte asupra tratamentului persoanelor fizice aflate în scopuri de afaceri pe teritoriul celeilalte părți din următoarele categorii:
furnizori de servicii pe bază de contract și profesioniști independenți, așa cum sunt definiți la articolul 8.21, pentru toate sectoarele enumerate în anexa IV la anexa 8-B; și
persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt, menționate la articolul 8.27, în conformitate cu anexa III la anexa 8-B; și
obligația prevăzută la articolul 8.17 sub rezerva:
articolului 8.14; și
articolului 8.18, dacă măsura are efecte asupra tratamentului persoanelor fizice aflate în scopuri de afaceri pe teritoriul celeilalte părți,
se încorporează și face parte integrantă din prezenta secțiune și se aplică măsurilor care au efecte asupra tratamentului persoanelor fizice aflate în scopuri de afaceri pe teritoriul celeilalte părți din următoarele categorii:
furnizori de servicii pe bază de contract și profesioniști independenți, așa cum sunt definiți la articolul 8.21; și
persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt, menționate la articolul 8.27.
ARTICOLUL 8.25
Persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, persoane transferate în cadrul aceleiași companii și investitori
ARTICOLUL 8.26
Furnizori de servicii pe bază de contract și profesioniști independenți
ARTICOLUL 8.27
Persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt
Fiecare parte acordă dreptul de intrare și de ședere temporară persoanelor aflate în vizită de afaceri pe termen scurt ale celeilalte părți în conformitate cu anexa III la anexa 8-B, sub rezerva următoarelor condiții:
persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt nu efectuează vânzări de bunuri și nu furnizează servicii publicului larg;
persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt nu primesc, în nume propriu, o remunerație de pe teritoriul părții în care se află temporar; și
persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt nu sunt implicate în furnizarea unui serviciu în cadrul unui contract încheiat între o persoană juridică care nu este stabilită pe teritoriul părții în care se află temporar și un consumator din partea respectivă, cu excepția celor prevăzute în anexa III la anexa 8-B.
ARTICOLUL 8.28
Puncte de contact
Fiecare parte, la data intrării în vigoare a prezentului acord, desemnează un punct de contact pentru punerea în aplicare și funcționarea eficientă a prezentei secțiuni și informează cealaltă parte cu privire la datele de contact, incluzând informații privind funcționarii competenți. Părțile își notifică reciproc, în cel mai scurt timp, orice modificare a acestor date de contact.
SECȚIUNEA E
Cadrul de reglementare
SUBSECȚIUNEA 1
Reglementări interne
ARTICOLUL 8.29
Domeniu de aplicare și definiții
Prezenta subsecțiune se aplică măsurilor adoptate de părți cu privire la cerințele și procedurile de acordare a licențelor, la cerințele și procedurile în materie de calificare și la standardele tehnice ( 46 ) care au efecte asupra:
comerțului transfrontalier cu servicii, așa cum este definit la articolul 8.2 litera (d);
stabilirii, astfel cum este definită la articolul 8.2 litera (i) sau desfășurării de activități economice, astfel cum este definită la articolul 8.2 litera (p); sau
furnizării unui serviciu prin prezența unei persoane fizice a unei părți pe teritoriul celeilalte părți, în conformitate cu articolul 8.24.
Prezenta subsecțiune nu se aplică cerințelor și procedurilor de acordare a licențelor, cerințelor și procedurilor în materie de calificare și standardelor tehnice:
în temeiul unei măsuri care nu este conformă cu articolul 8.7 sau 8.8 și este menționată la articolul 8.12 alineatul (1) literele (a)-(c) sau cu articolul 8.15 sau 8.16 și este menționată la articolul 8.18 alineatul (1) literele (a)-(c); sau
în temeiul unei măsuri menționate la articolul 8.12 alineatul (2) sau la articolul 8.18 alineatul (2).
ARTICOLUL 8.30
Condițiile de acordare a licențelor și de calificare
Măsurile referitoare la cerințele și procedurile de acordare a licențelor și la cerințele și procedurile în materie de calificare luate de fiecare parte trebuie să se bazeze pe următoarele criterii:
claritate;
obiectivitate;
transparență;
disponibilitate publică în prealabil; și
accesibilitate.
ARTICOLUL 8.31
Procedurile de acordare a licențelor și de calificare
ARTICOLUL 8.32
Standarde tehnice
Fiecare parte își încurajează autoritățile competente, atunci când adoptă standarde tehnice, să adopte standarde tehnice elaborate prin proceduri deschise și transparente, și încurajează orice organism desemnat pentru a elabora standarde tehnice să utilizeze proceduri deschise și transparente.
SUBSECȚIUNEA 2
Dispoziții cu aplicabilitate generală
ARTICOLUL 8.33
Administrarea măsurilor cu aplicabilitate generală
Alineatul (1) nu se aplică:
aspectelor unei măsuri care nu sunt conforme cu articolul 8.7 sau 8.8 și sunt menționate la articolul 8.12 alineatul (1) literele (a)-(c) sau cu articolul 8.15 sau 8.16 și sunt menționate la articolul 8.18 alineatul (1) literele (a)-(c); sau
unei măsuri menționate la articolul 8.12 alineatul (2) sau la articolul 8.18 alineatul (2).
ARTICOLUL 8.34
Căi de atac pentru deciziile administrative
Fiecare parte dispune de tribunale sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative care asigură, la cererea unui antreprenor sau furnizor de servicii afectat al celeilalte părți, o examinare promptă și, în cazuri justificate, luarea unor măsuri reparatorii corespunzătoare pentru deciziile administrative care au efecte asupra:
comerțului transfrontalier cu servicii, așa cum este definit la articolul 8.2 litera (d);
stabilirii, astfel cum este definită la articolul 8.2 litera (i) sau desfășurării de activități economice, astfel cum este definită la articolul 8.2 litera (p); sau
furnizării unui serviciu prin prezența unei persoane fizice a unei părți pe teritoriul celeilalte părți, în conformitate cu articolul 8.24.
ARTICOLUL 8.35
Recunoașterea reciprocă
După primirea unei recomandări comune menționate la alineatul (2), comitetul o examinează, într-un termen rezonabil, pentru a stabili dacă este conformă cu prezentul acord și, pe baza informațiilor din recomandare, evaluează în special:
măsura în care standardele și criteriile aplicate de fiecare parte în materie de autorizare, acordare de licențe, funcționare și certificare menționate la alineatul (2) sunt convergente; și
valoarea economică potențială a unui acord de recunoaștere reciprocă pentru autorizarea, acordarea de licențe, funcționarea și certificarea menționate la alineatul (2).
SUBSECȚIUNEA 3
Servicii poștale și de curierat
ARTICOLUL 8.36
Domeniu de aplicare și definiții
În sensul prezentei subsecțiuni:
„licență” înseamnă autorizația pe care o autoritate independentă de reglementare a unei părți o poate cere unui furnizor individual, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale părții în cauză, pentru ca respectivul furnizor să ofere servicii poștale și de curierat; și
„serviciu universal” înseamnă furnizarea permanentă a unui serviciu poștal de calitate specificată, pe întregul teritoriu al unei părți, la prețuri rezonabile pentru toți utilizatorii.
ARTICOLUL 8.37
Serviciul universal
Fiecare parte se asigură că un furnizor de servicii poștale și de curierat de pe teritoriul său sau care face obiectul unei obligații de serviciu universal în temeiul actelor sale cu putere de lege și al actelor administrative nu se angajează în următoarele practici:
excluderea activităților comerciale ale altor întreprinderi prin subvenții încrucișate, prin obținerea de venituri din furnizarea serviciului universal, furnizarea de servicii de curierat rapid (SCR) ( 48 ) sau furnizarea oricărui serviciu neuniversal într-un mod care constituie o monopolizare privată ce contravine articolului 3 din Legea privind interzicerea monopolului privat și menținerea comerțului echitabil (Legea nr. 54 din 1947) din Japonia sau un abuz de poziție dominantă ce încalcă dreptul concurenței al Uniunii Europene; ( 49 ) sau
diferențierea nejustificată între clienți, cum ar fi expeditorii de volume mari sau consolidatorii, atunci când există condiții similare în ceea ce privește taxele și dispozițiile privind acceptarea, livrarea, redirecționarea, returnarea și numărul de zile necesare pentru livrare pentru furnizarea unui serviciu care face obiectul unei obligații de serviciu universal.
ARTICOLUL 8.38
Proceduri la frontieră
ARTICOLUL 8.39
Licențe
În cazul în care o parte impune obligația deținerii unei licențe, aceasta pune la dispoziția publicului:
toate criteriile de acordare a licenței și perioada de timp necesară în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licență; și
termenii și condițiile licențelor.
ARTICOLUL 8.40
Independența organismului de reglementare
Fiecare parte se asigură că:
organismul său de reglementare ( 51 ) pentru serviciile acoperite de prezenta subsecțiune este separat din punct de vedere juridic și nu răspunde în fața niciunui furnizor de astfel de servicii; și
sub rezerva actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale fiecărei părți, deciziile și procedurile organismului de reglementare sunt imparțiale.
SUBSECȚIUNEA 4
Servicii de telecomunicații
ARTICOLUL 8.41
Domeniul de aplicare
Prezenta secțiune nu se aplică măsurilor care au efecte asupra:
serviciilor de radiodifuziune, așa cum sunt definite în actele cu putere de lege și actele administrative ale fiecărei părți; și
serviciilor care constau în furnizarea conținutului transmis prin intermediul rețelelor și serviciilor de telecomunicații sau în exercitarea controlului editorial asupra acestui conținut.
Nicio dispoziție din prezenta subsecțiune nu se interpretează ca impunând vreuneia dintre părți următoarele obligații:
să autorizeze un furnizor de servicii al celeilalte părți să stabilească, să construiască, să achiziționeze, să închirieze, să opereze sau să furnizeze rețele sau servicii de telecomunicații, altele decât cele prevăzute în prezentul acord; sau
să stabilească, să construiască, să achiziționeze, să închirieze, să opereze sau să furnizeze rețele sau servicii de telecomunicații care nu sunt oferite publicului în general, sau să oblige un furnizor aflat sub jurisdicția sa să facă acest lucru.
ARTICOLUL 8.42
Definiții
În sensul prezentei subsecțiuni:
„instalații asociate” înseamnă serviciile și infrastructurile legate de rețele sau servicii publice de telecomunicații care sunt necesare pentru furnizarea serviciilor prin intermediul acestor rețele sau servicii, cum ar fi clădiri (inclusiv intrări și cablaje), paturi de cabluri și cutii de distribuție, precum și piloni și antene;
„în funcție de costuri” înseamnă pe baza costurilor, poate include un profit rezonabil și poate implica diferite metodologii de calculare a costurilor pentru diferite infrastructuri sau servicii;
„utilizator final” înseamnă un consumator final sau un abonat al unei rețele sau al unui serviciu public de telecomunicații, inclusiv un furnizor de servicii, altul decât un furnizor de rețele sau de servicii publice de telecomunicații;
„instalații esențiale” înseamnă instalațiile unei rețele sau ale unui serviciu public de telecomunicații care:
sunt furnizate exclusiv sau predominant de un singur furnizor sau de un număr limitat de furnizori; și
nu pot fi înlocuite din punct de vedere economic sau tehnic pentru furnizarea unui serviciu;
„interconectare” înseamnă legătura ( 52 ) cu furnizori care oferă rețele sau servicii publice de telecomunicații pentru a permite utilizatorilor unui furnizor să comunice cu utilizatorii unui alt furnizor sau să aibă acces la serviciile oferite de orice alt furnizor care are acces la rețea;
„roaming internațional” înseamnă un serviciu mobil comercial furnizat în temeiul unui acord comercial între furnizorii de servicii publice de telecomunicații care îi permite unui utilizator final să își utilizeze telefonul mobil sau un alt dispozitiv din țara sa de origine pentru servicii de voce, de date sau de mesagerie în afara teritoriului pe care se află rețeaua publică de telecomunicații din țara de origine a utilizatorul final;
„circuite închiriate” înseamnă instalații de telecomunicații între două sau mai multe puncte desemnate, care sunt rezervate pentru utilizarea exclusivă sau sunt puse la dispoziția unui anumit client, indiferent de tehnologia utilizată;
„furnizor major” înseamnă un furnizor care are capacitatea de a influența în mod semnificativ condițiile de participare, în ceea ce privește prețul și oferta, pe o anumită piață a serviciilor publice de telecomunicații, datorită următorilor factori:
deținerea controlului asupra unor instalații esențiale; sau
utilizarea poziției sale pe piață;
„nediscriminatoriu” înseamnă un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat în circumstanțe similare altor furnizori de servicii și utilizatori de rețele sau servicii publice similare de telecomunicații;
„portabilitatea numerelor” înseamnă capacitatea pe care o are un utilizator final al serviciilor publice de telecomunicații de a păstra, în același loc geografic, aceleași numere de telefon fără a pierde din calitate sau fiabilitate în caz de transfer de la un furnizor de servicii publice de telecomunicații la altul din aceeași categorie;
„rețea publică de telecomunicații” înseamnă infrastructura publică de telecomunicații care permite telecomunicațiile între două sau mai multe puncte terminus definite ale rețelei;
„serviciu public de telecomunicații” înseamnă orice serviciu de telecomunicații oferit publicului în general și poate include, printre altele, servicii telegrafice și telefonice, telex și servicii de transmitere de date care implică transmiterea informațiilor furnizate de client între două sau mai multe puncte, fără nicio modificare de la un capăt la altul a formei sau a conținutului informațiilor clientului;
„autoritate de reglementare” înseamnă organismul sau organismele unei părți responsabile pentru reglementarea telecomunicațiilor;
„telecomunicații” înseamnă transmisia și receptarea de semnale prin cablu, radio, mijloace optice sau prin orice alte mijloace electromagnetice; și
„utilizatori” înseamnă utilizatorii finali sau furnizorii de rețele sau servicii publice de telecomunicații care sunt consumatori sau abonați la o rețea publică sau la un serviciu public de telecomunicații.
ARTICOLUL 8.43
Abordări în materie de reglementare
În acest sens, părțile recunosc faptul că o parte poate:
să recurgă la reglementarea directă, fie pentru a anticipa o problemă care estimează că poate apărea, fie pentru a rezolva o problemă care a apărut deja în cadrul pieței; sau
să se bazeze pe rolul forțelor pieței, în special în ceea ce privește segmentele de piață care sunt competitive sau care au obstacole reduse la intrare, precum serviciile furnizate de furnizori de servicii de telecomunicații care nu dețin instalații de rețea.
ARTICOLUL 8.44
Acces și utilizare
Fiecare parte se asigură că furnizorilor de servicii ai celeilalte părți le este acordat dreptul de acces și de utilizare a oricărei rețele și a oricărui serviciu public de telecomunicații oferite în interiorul sau în afara granițelor primei părți, inclusiv circuitele private închiriate și, în acest scop, sub rezerva alineatelor (5) și (6), se asigură că acestor furnizori le sunt permise următoarele:
să achiziționeze sau să închirieze și să racordeze echipamente terminale sau alte echipamente care sunt conectate la rețea și care sunt necesare pentru furnizarea serviciilor;
să interconecteze circuitele închiriate sau deținute de către sectorul privat cu rețelele și serviciile publice de telecomunicații sau cu circuitele închiriate sau deținute de către alți furnizori de servicii; și
să utilizeze protocoalele de exploatare alese de ei pentru furnizarea oricărui serviciu, altele decât cele necesare pentru ca rețelele și serviciile de telecomunicații să fie disponibile publicului larg.
Fiecare parte se asigură că accesul la rețelele și serviciile publice de telecomunicații și utilizarea acestora nu sunt supuse niciunei condiții, în afara celor necesare:
pentru a salvgarda responsabilitățile de serviciu public ale furnizorilor de rețele și servicii publice de telecomunicații, în special capacitatea lor de a pune rețelele sau serviciile lor la dispoziția publicului larg; sau
pentru a proteja integritatea tehnică a rețelelor sau serviciilor publice de telecomunicații.
Sub rezerva îndeplinirii criteriilor prevăzute la alineatul (5), condițiile de acces la rețelele și serviciile publice de telecomunicații și de utilizare a acestora pot include:
restricții asupra revânzării sau utilizării în comun a acestor servicii;
obligația de a utiliza interfețe tehnice specifice, inclusiv protocoale de interfață, pentru interconectarea cu rețelele și serviciile publice de telecomunicații;
dacă este cazul, cerințe de interoperabilitate a serviciilor publice de telecomunicații și de a încuraja realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 8.55;
omologarea echipamentelor terminale sau a altor echipamente care sunt racordate la rețelele publice de telecomunicații și cerințe tehnice referitoare la racordarea echipamentelor respective la aceste rețele;
restricții legate de interconectarea circuitelor închiriate sau deținute de către sectorul privat cu rețelele sau serviciile publice de telecomunicații sau cu circuitele închiriate sau deținute de către alți furnizori de servicii; sau
notificarea, autorizarea, înregistrarea și acordarea licențelor.
ARTICOLUL 8.45
Portabilitatea numerelor
Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii publice de telecomunicații de pe teritoriul său oferă portabilitatea numerelor pentru serviciile mobile și orice alte servicii desemnate de partea respectivă, în timp util și în condiții rezonabile.
ARTICOLUL 8.46
Revânzarea
În cazul în care o parte solicită unui furnizor de servicii publice de telecomunicații să își ofere serviciile publice de telecomunicații pentru revânzare, partea respectivă se asigură că furnizorul nu impune condiții sau restricții nerezonabile sau discriminatorii în privința revânzării serviciilor publice de telecomunicații.
ARTICOLUL 8.47
Permiterea utilizării instalațiilor de rețea și interconectarea
ARTICOLUL 8.48
Obligații referitoare la furnizorii majori
Fiecare parte adoptă sau menține măsuri adecvate pentru a preveni adoptarea sau continuarea unor practici anticoncurențiale de către furnizorii care, individual sau împreună, constituie un furnizor major. Practicile anticoncurențiale respective constau, în special, în:
acordarea de subvenții încrucișate anticoncurențiale;
utilizarea informațiilor obținute de la concurenți într-un mod care conduce la rezultate anticoncurențiale; și
nepunerea la dispoziția altor furnizori de servicii în timp util a informațiilor tehnice referitoare la instalațiile esențiale și a informațiilor relevante din punct de vedere comercial care le sunt necesare pentru furnizarea serviciilor.
Fiecare parte conferă autorității sale de reglementare competența de a cere, atunci când este cazul, furnizorilor majori de pe teritoriul său să acorde furnizorilor de rețele sau servicii publice de telecomunicații ai celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care furnizorul major în cauză îl acordă în circumstanțe similare filialelor sale sau întreprinderilor afiliate, în ceea ce privește:
disponibilitatea, furnizarea, tarifele sau calitatea serviciilor de telecomunicații similare; și
disponibilitatea interfețelor tehnice necesare pentru interconectare.
Fiecare parte se asigură că furnizorii majori de pe teritoriul său asigură interconectarea cu furnizorii de rețele sau servicii publice de telecomunicații ai celeilalte părți în orice punct posibil din punct de vedere tehnic din cadrul rețelei furnizorului major în cauză și că furnizorul major în cauză asigură această interconectare:
pe baza unor termeni, condiții (inclusiv în ceea ce privește standardele tehnice, specificațiile, calitatea și întreținerea) și tarife nediscriminatorii și care nu sunt mai puțin favorabile decât cele oferite pentru propriile servicii similare în circumstanțe similare, și la o calitate care nu este mai puțin favorabilă decât cea oferită pentru propriile servicii similare, pentru serviciile similare ale furnizorilor de servicii neafiliați sau pentru filialele sale sau alte întreprinderi afiliate;
în timp util, pe baza unor termeni și condiții (inclusiv în ceea ce privește standardele tehnice, specificațiile, calitatea și întreținerea) și la tarife stabilite în funcție de costuri care sunt transparente, rezonabile, având în vedere fezabilitatea economică, și suficient de degrupate, astfel încât furnizorii să nu fie nevoiți să plătească pentru componente sau instalații de rețea de care nu au nevoie pentru serviciul pe care urmează să îl furnizeze; și
la cerere, în alte puncte decât punctele terminus ale rețelei oferite majorității utilizatorilor, cu perceperea unor tarife care reflectă costul construirii instalațiilor suplimentare necesare.
Fiecare parte se asigură că furnizorii majori de pe teritoriul său oferă furnizorilor de rețele sau servicii publice de telecomunicații ai celeilalte părți posibilitatea de a-și interconecta instalațiile și echipamentele cu cele ale unui furnizor major prin:
o ofertă de interconectare de referință sau o altă ofertă de interconectare standard care conține tarifele, termenii și condițiile pe care furnizorul major le oferă în general furnizorilor de rețele sau servicii publice de telecomunicații; sau
termenii și condițiile unui acord de interconectare care este în vigoare.
ARTICOLUL 8.49
Autoritatea de reglementare
ARTICOLUL 8.50
Serviciul universal
ARTICOLUL 8.51
Autorizația de a furniza rețele și servicii de telecomunicații
Dacă este necesar, o parte poate impune obligația deținerii unei licențe pentru dreptul de utilizare a frecvențelor radio și a numerelor, în special în următoarele scopuri:
evitarea interferențelor prejudiciabile;
asigurarea calității tehnice a serviciului; și
garantarea utilizării eficiente a spectrului.
În cazul în care o parte impune obligația deținerii unei licențe, aceasta pune la dispoziția publicului:
toate criteriile de acordare a licenței și o perioadă de timp rezonabilă necesară în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o licență; și
termenii și condițiile licențelor individuale.
ARTICOLUL 8.52
Alocarea și utilizarea resurselor limitate
ARTICOLUL 8.53
Transparența
Fiecare parte se asigură că măsurile luate în legătură cu accesul la rețelele și serviciile publice de telecomunicații și utilizarea acestora sunt făcute publice, inclusiv măsurile privind:
tarifele și alți termeni și condiții ale serviciului;
specificațiile interfețelor tehnice;
organismele responsabile pentru pregătirea, modificarea și adoptarea standardelor care vizează accesul și utilizarea;
condițiile aplicabile racordării terminalelor sau a altor echipamente la rețelele publice de telecomunicații; și
cerințele privind notificarea, autorizarea, înregistrarea sau acordarea licențelor, dacă este cazul.
ARTICOLUL 8.54
Soluționarea litigiilor în telecomunicații
ARTICOLUL 8.55
Relația cu organizațiile internaționale
Părțile recunosc importanța standardelor internaționale pentru asigurarea compatibilității și interoperabilității rețelelor și serviciilor de telecomunicații la scară mondială și se angajează să promoveze aceste standarde în cadrul lucrărilor organismelor internaționale competente, inclusiv în Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor și Organizația Internațională de Standardizare.
ARTICOLUL 8.56
Confidențialitatea informațiilor
Fiecare parte asigură confidențialitatea telecomunicațiilor efectuate prin intermediul rețelelor sau al serviciilor publice de telecomunicații și confidențialitatea datelor aferente legate de trafic, fără a restrânge în mod nejustificat comerțul cu servicii.
ARTICOLUL 8.57
Roamingul internațional ( 56 )
Fiecare parte poate alege să ia măsuri în vederea sporirii transparenței și a concurenței în ceea ce privește tarifele de roaming internațional și alternativele tehnologice la serviciile de roaming, precum:
asigurarea faptului că informațiile cu privire la tarifele cu amănuntul sunt ușor accesibile consumatorilor; și
reducerea la minimum a obstacolelor din calea utilizării unor alternative tehnologice la serviciile de roaming, care să le permită consumatorilor, atunci când vizitează teritoriul unei părți venind din teritoriul celeilalte părți, să aibă acces la servicii de telecomunicații utilizând orice dispozitiv doresc.
SUBSECȚIUNEA 5
Servicii financiare
ARTICOLUL 8.58
Domeniul de aplicare
În scopul aplicării articolului 8.2 litera (r) din prezenta subsecțiune, „servicii furnizate în exercitarea autorității guvernamentale” înseamnă următoarele:
activități desfășurate de o bancă centrală sau de o autoritate monetară sau de o altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau al politicii cursului de schimb;
activități care se înscriu într-un sistem oficial de securitate socială sau un sistem public de pensii; și
alte activități desfășurate de către o entitate publică în contul sau cu garanția sau cu utilizarea resurselor financiare ale unei părți sau ale entităților publice ale acesteia.
ARTICOLUL 8.59
Definiții
În sensul prezentului capitol:
„serviciu financiar” înseamnă orice serviciu de natură financiară oferit de un furnizor de servicii financiare al unei părți; serviciile financiare includ toate serviciile de asigurare și serviciile conexe și toate serviciile bancare și alte servicii financiare (excluzând asigurările); serviciile financiare includ următoarele activități:
servicii de asigurare și servicii conexe:
asigurări directe (inclusiv coasigurare):
de viață; și
altele decât asigurările de viață;
reasigurarea și retrocesiunea;
activități de intermediere a asigurărilor, de exemplu activități de brokeraj și de agenție; și
servicii auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanță, de actuariat, de evaluare a riscurilor și de soluționare a cererilor de despăgubire; și
servicii bancare și alte servicii financiare (cu excepția asigurărilor):
atragere de depozite și de alte fonduri rambursabile de la populație;
împrumuturi de orice tip, inclusiv credit de consum, credit ipotecar, factoring și finanțarea tranzacțiilor comerciale;
leasing financiar;
toate serviciile de plăți și de transferuri monetare, inclusiv cărțile de credit și de debit, cecurile de călătorie și cecurile bancare;
garanții și angajamente;
tranzacționarea în cont propriu sau în contul clienților, pe o piață bursieră, pe o piață extrabursieră sau pe alte piețe, a următoarelor:
instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț și certificate de depozit);
valută;
produse derivate, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, contracte futures și opțiuni;
instrumente pe cursul de schimb și pe rata dobânzii, inclusiv produse precum swapuri, contracte forward pe rata dobânzii;
valori mobiliare; și
alte instrumente negociabile și active financiare, inclusiv lingouri;
participarea la emisiunile de titluri de valoare de orice tip, inclusiv subscrierea și plasarea (publică sau privată) în calitate de agent și prestarea de servicii legate de aceste emisiuni;
brokerajul monetar;
gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare și fiduciare;
serviciile de decontare și compensare a activelor financiare, inclusiv a valorilor mobiliare, a produselor financiare derivate și a altor instrumente negociabile;
furnizarea și transferul de informații financiare, precum și prelucrarea datelor financiare și furnizarea software-ului aferent de către furnizorii de alte servicii financiare; și
servicii de consultanță, de intermediere și alte servicii financiare auxiliare privind toate activitățile enumerate la literele (A)-(K), inclusiv furnizarea de informații privind creditele și evaluarea dosarelor de credit, cercetări și consultanță privind investițiile și portofoliile de investiții, consultanță privind achizițiile, restructurările și strategiile societăților;
„furnizor de servicii financiare” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părți care intenționează să furnizeze sau furnizează servicii financiare, cu excepția entităților publice;
„serviciu financiar nou” înseamnă orice serviciu de natură financiară, inclusiv servicii referitoare la produse existente și noi sau la modul în care este livrat un produs, care nu este furnizat de niciun furnizor de servicii financiare pe teritoriul unei părți, dar care este furnizat pe teritoriul celeilalte părți;
„entitate poștală de asigurări” înseamnă o entitate care subscrie și vinde asigurări publicului și care este deținută sau controlată, direct sau indirect, de către o entitate poștală a unei părți;
„entitate publică” înseamnă:
o autoritate publică, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părți sau o entitate deținută sau controlată de către o parte, care este în principal însărcinată cu exercitarea unor funcții publice sau a unor activități desfășurate în scopuri publice, cu excepția unei entități însărcinate în principal cu furnizarea unor servicii financiare în condiții comerciale; sau
o entitate privată care îndeplinește funcții ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorități monetare, atunci când exercită aceste funcții; și
„organism de autoreglementare” înseamnă un organism neguvernamental, inclusiv o bursă sau o piață de valori mobiliare sau futures, o agenție de compensare sau o altă organizație sau asociație care exercită autoritatea de reglementare sau de supraveghere asupra furnizorilor de servicii financiare prin delegare de la o parte.
ARTICOLUL 8.60
Servicii financiare noi pentru teritoriul unei părți
ARTICOLUL 8.61
Sisteme de plată și compensare
În conformitate cu termenii și condițiile care acordă tratament național, fiecare parte acordă furnizorilor de servicii financiare ai celeilalte părți stabiliți pe teritoriul său acces la sistemele de plată și compensare exploatate de entități publice, precum și la facilitățile oficiale de finanțare și refinanțare disponibile în cursul activităților comerciale obișnuite. Prezentul articol nu urmărește să ofere acces la facilitățile de creditor de ultimă instanță ale părții.
ARTICOLUL 8.62
Organisme de autoreglementare
În cazul în care o parte solicită furnizorilor de servicii financiare ai celeilalte părți apartenența, participarea sau accesul la un organism de autoreglementare pentru a putea furniza servicii financiare în condiții de egalitate cu furnizorii de servicii financiare din partea respectivă sau dacă partea respectivă conferă, în mod direct sau indirect, organismului de autoreglementare privilegii sau avantaje în furnizarea serviciilor financiare, partea în cauză se asigură că organismul de autoreglementare respectă obligațiile prevăzute la articolul 8.8.
ARTICOLUL 8.63
Transferul și prelucrarea informațiilor
ARTICOLUL 8.64
Reglementare eficace și transparentă
ARTICOLUL 8.65
Excepția prudențială
Nicio dispoziție a prezentului acord nu împiedică o parte să adopte sau să mențină măsuri din motive prudențiale, inclusiv pentru:
protecția investitorilor, a deponenților, a asiguraților sau a persoanelor față de care un furnizor de servicii financiare are obligații în calitate de fiduciar; sau
asigurarea integrității și a stabilității sistemului financiar al părții.
ARTICOLUL 8.66
Furnizarea de servicii de asigurare de către entitățile poștale de asigurări
O parte nu adoptă sau menține o măsură care creează condiții de concurență mai favorabile pentru o entitate poștală de asigurări în ceea ce privește furnizarea serviciilor de asigurare menționate la alineatul (1) în comparație cu un furnizor privat de servicii de asigurare similare pe piața sa, inclusiv prin:
impunerea unor condiții mai oneroase în privința licenței pentru furnizarea serviciilor de asigurare a unui furnizor privat în raport cu condițiile impuse de parte unei entități poștale de asigurări pentru furnizarea unor servicii similare; sau
punerea la dispoziția unei entități poștale de asigurări a unui canal de distribuție pentru vânzarea serviciilor de asigurare pe baza unor termeni și condiții mai favorabile decât cele pe care le aplică furnizorilor privați de servicii similare.
Alineatele (1)-(4) nu se aplică unei entități poștale de asigurări de pe teritoriul unei părți:
pe care o parte nu o deține, nici nu o controlează, direct sau indirect, atât timp cât partea nu menține niciun avantaj care să modifice condițiile de concurență în favoarea entității poștale de asigurări în ceea ce privește furnizarea serviciilor de asigurare, comparativ cu un furnizor privat de servicii de asigurare similare de pe piața sa; sau
dacă vânzările de asigurări directe de viață și de alte tipuri de asigurări subscrise de către entitatea poștală de asigurări reprezintă, fiecare, nu mai mult de 10 % din veniturile anuale totale din prime de asigurare directă de viață și de alte tipuri de asigurări pe piața părții.
ARTICOLUL 8.67
Cooperarea în materie de reglementare cu privire la reglementarea financiară
Părțile promovează cooperarea în materie de reglementare cu privire la reglementarea financiară în conformitate cu anexa 8-A.
SUBSECȚIUNEA 6
Servicii de transport maritim internațional
ARTICOLUL 8.68
Domeniu de aplicare și definiții
În sensul prezentului capitol:
„servicii de staționare și depozitare a containerelor” înseamnă activități care constau în depozitarea containerelor, atât în zone portuare, cât și în interiorul teritoriului, în vederea umplerii sau a golirii, a reparării și a punerii lor la dispoziție pentru expedieri;
„servicii de vămuire” înseamnă activități care constau în îndeplinirea, în numele unei alte părți, a formalităților vamale privind importul, exportul sau transportul direct al mărfurilor, indiferent dacă acest serviciu reprezintă principala activitate a furnizorului de servicii sau o completare obișnuită a activității sale principale;
„operațiuni de transport din ușă în ușă sau multimodal” înseamnă transportul de mărfuri prin intermediul mai multor moduri de transport, incluzând un parcurs maritim internațional, pe baza unui singur document de transport;
„servicii de expediere de mărfuri” înseamnă activități care constau în organizarea și monitorizarea operațiunilor de transport în numele transportatorilor, prin achiziționarea serviciilor de transport și a serviciilor conexe, întocmirea documentelor și furnizarea de informații comerciale;
„servicii de transport maritim internațional” înseamnă transportul de pasageri sau de mărfuri cu nave maritime între un port al unei părți și un port al celeilalte părți sau al unei țări terțe și includ contractarea directă cu furnizorii altor servicii de transport, astfel încât operațiunile de transport din ușă în ușă sau multimodal să fie cuprinse în cadrul unui singur document de transport, dar nu includ dreptul de a furniza aceste alte servicii de transport;
„servicii de agenție maritimă” înseamnă activități care constau în reprezentarea, într-o zonă geografică dată, în calitate de agent, a intereselor comerciale ale uneia sau mai multor companii de transport maritim, în următoarele scopuri:
comercializarea și vânzarea serviciilor de transport maritim și a serviciilor conexe, de la ofertare până la facturare, emiterea de conosamente în numele companiilor, achiziționarea și revânzarea serviciilor conexe necesare, întocmirea documentelor și furnizarea de informații comerciale; și
reprezentarea companiilor care organizează escala navei sau preluarea mărfurilor, atunci când este necesar;
„servicii maritime auxiliare” înseamnă servicii de manipulare a încărcăturilor maritime, servicii de depozitare și antrepozitare, servicii de vămuire, servicii de staționare și depozitare a containerelor, servicii de agenție maritimă și servicii de expediere de mărfuri;
„servicii de manipulare a încărcăturilor maritime” înseamnă activități desfășurate de operatori portuari, inclusiv operatorii de terminale, dar care nu includ activitățile directe ale docherilor, atunci când această forță de muncă este organizată independent de operatorii portuari sau de operatorii terminalului. Activitățile vizate includ organizarea și supravegherea următoarelor operațiuni:
încărcarea sau descărcarea mărfurilor pe sau de pe o navă;
amararea sau dezamararea mărfurilor; și
recepționarea sau livrarea și depozitarea în siguranță a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare; și
„servicii de depozitare și antrepozitare” înseamnă servicii de depozitare a mărfurilor congelate sau refrigerate, servicii de depozitare în vrac a lichidelor sau a gazelor și servicii de depozitare și antrepozitare a altor mărfuri, inclusiv bumbac, cereale, lână, tutun, alte produse agricole și alte articole de uz casnic.
ARTICOLUL 8.69
Obligații
Fără a aduce atingere măsurilor neconforme sau altor măsuri menționate la articolele 8.12 și 8.18, fiecare parte:
respectă principiul accesului nerestricționat la piețele și schimburile comerciale maritime internaționale pe bază comercială și în mod nediscriminatoriu;
acordă navelor care arborează pavilionul celeilalte părți sau care sunt exploatate de furnizori de servicii ai celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor nave în ceea ce privește, între altele, accesul la porturi, utilizarea infrastructurii și a serviciilor portuare și utilizarea serviciilor maritime auxiliare, precum și în ceea ce privește taxele și costurile aferente, instalațiile vamale și alocarea danelor și a instalațiilor de încărcare și descărcare; ( 57 )
permite furnizorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți să stabilească o întreprindere și să desfășoare activități economice pe teritoriul său în condiții de stabilire și de desfășurare a activităților economice nu mai puțin favorabile decât cele pe care le acordă propriilor săi furnizori de servicii; și
pune la dispoziția furnizorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți, în condiții rezonabile și nediscriminatorii, următoarele servicii portuare: pilotaj, asistență la remorcare și tracțiune, aprovizionare, alimentare cu combustibil și cu apă, colectarea gunoiului și eliminarea apei de balast, servicii de căpitănie, asistență la navigație, instalații pentru reparații de urgență, servicii de ancorare, posturi de acostare și servicii de acostare, servicii operaționale la țărm esențiale pentru exploatarea navelor, inclusiv comunicații, aprovizionare cu apă și energie electrică.
SECȚIUNEA F
Comerțul electronic
ARTICOLUL 8.70
Obiectiv și dispoziții generale
ARTICOLUL 8.71
Definiții
În sensul prezentei secțiuni:
„autentificare electronică” înseamnă procesul sau actul de a verifica identitatea unei părți la o comunicare sau tranzacție electronică sau de a asigura integritatea unei comunicații electronice; și
„semnătură electronică” înseamnă date în formă electronică, atașate sau asociate logic cu alte date electronice și care îndeplinesc următoarele cerințe:
sunt utilizate de o persoană pentru a confirma că datele electronice la care se referă au fost create sau semnate, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale fiecărei părți, de persoana respectivă; și
confirmă faptul că informațiile din datele electronice nu au fost modificate.
ARTICOLUL 8.72
Taxe vamale
Părțile nu instituie taxe vamale asupra transmisiilor electronice.
ARTICOLUL 8.73
Codul sursă
Nicio dispoziție a prezentului articol nu are efecte asupra:
cerințelor impuse de o instanță, un tribunal administrativ sau o autoritate de concurență pentru a remedia o încălcare a legislației în materie de concurență;
cerințelor impuse de o instanță, un tribunal administrativ sau o autoritate administrativă în ceea ce privește protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în măsura în care codurile sursă sunt protejate prin drepturile respective; și
dreptului unei părți de a lua măsuri în conformitate cu articolul III din AAP.
ARTICOLUL 8.74
Reglementări interne
Fiecare parte se asigură că toate măsurile sale cu aplicabilitate generală care au efecte asupra comerțului electronic sunt administrate în mod rezonabil, obiectiv și imparțial.
ARTICOLUL 8.75
Principiul absenței autorizării prealabile
ARTICOLUL 8.76
Încheierea de contracte prin mijloace electronice
Sub rezerva unor dispoziții contrare prevăzute în actele sale cu putere de lege și actele administrative, o parte nu adoptă sau menține măsuri care reglementează tranzacțiile electronice:
care nu recunosc efectul juridic, validitatea sau aplicabilitatea unui contract, doar din motivul că este încheiat prin mijloace electronice; sau
care creează în alt mod obstacole în calea utilizării contractelor încheiate prin mijloace electronice.
ARTICOLUL 8.77
Autentificarea electronică și semnătura electronică
O parte nu adoptă sau menține măsuri care reglementează autentificarea electronică și semnătura electronică:
care ar interzice părților la o tranzacție electronică să determine reciproc metodele corespunzătoare de autentificare electronică pentru tranzacția lor; sau
care ar împiedica părțile la tranzacții electronice să aibă posibilitatea de a stabili în fața autorităților judiciare sau administrative că tranzacțiile lor electronice respectă toate cerințele legale cu privire la autentificarea electronică și semnătura electronică.
ARTICOLUL 8.78
Protecția consumatorilor
ARTICOLUL 8.79
Mesaje electronice comerciale nesolicitate
Fiecare parte adoptă sau menține măsuri legate de mesajele electronice comerciale nesolicitate:
care impun furnizorilor de mesaje electronice comerciale nesolicitate obligația de a facilita capacitatea destinatarilor de a împiedica primirea în continuare a acestor mesaje; și
care necesită, astfel cum se specifică în conformitate cu propriile acte cu putere de lege și acte administrative, consimțământul prealabil al destinatarilor pentru a primi mesaje electronice comerciale.
ARTICOLUL 8.80
Cooperarea în materie de comerț electronic
Părțile convin să mențină un dialog cu privire la aspectele de reglementare referitoare la comerțul electronic, în vederea schimbului de informații și de experiență, după caz, inclusiv cu privire la actele cu putere de lege și actele administrative conexe și la punerea lor în aplicare, precum și a schimbului de bune practici cu privire la comerțul electronic, în ceea ce privește, printre altele:
protecția consumatorilor;
securitatea cibernetică;
combaterea mesajelor electronice comerciale nesolicitate;
recunoașterea certificatelor de semnătură electronică eliberate publicului;
dificultățile întâmpinate de întreprinderile mici și mijlocii în utilizarea comerțului electronic;
facilitarea serviciilor transfrontaliere de certificare;
proprietatea intelectuală; și
guvernarea electronică.
ARTICOLUL 8.81
Libera circulație a datelor
Părțile reevaluează în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord necesitatea includerii în acesta a unor dispoziții privind libera circulație a datelor.
CAPITOLUL 9
CIRCULAȚIA CAPITALURILOR, PLĂȚI ȘI TRANSFERURI ȘI MĂSURI DE SALVGARDARE TEMPORARE
ARTICOLUL 9.1
Contul curent
Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului acord, fiecare parte autorizează, într-o monedă liber convertibilă ( 60 ) și în conformitate cu Statutul Fondului Monetar Internațional (FMI), după caz, toate plățile și transferurile în ceea ce privește tranzacțiile aferente contului curent al balanței de plăți care intră în domeniul de aplicare al prezentului acord.
ARTICOLUL 9.2
Circulația capitalurilor
ARTICOLUL 9.3
Aplicarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la circulația capitalurilor, plăți sau transferuri
Articolele 9.1 și 9.2 nu trebuie interpretate ca împiedicând o parte să aplice propriile acte cu putere de lege și acte administrative referitoare la:
faliment, insolvență sau protejarea drepturilor creditorilor;
emiterea, comercializarea sau tranzacționarea de titluri de valoare sau futures, opțiuni și alte instrumente derivate;
raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a circulației capitalurilor, a plăților sau a transferurilor atunci când acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităților de aplicare a legii sau al autorităților de reglementare a sistemului financiar;
infracțiuni sau delicte, sau practici înșelătoare sau frauduloase;
asigurarea respectării ordinelor sau hotărârilor pronunțate în cadrul procedurilor judecătorești; sau
sistemele de securitate socială, sistemele publice de pensii sau de economisire obligatorie.
ARTICOLUL 9.4
Măsuri de salvgardare temporare
O parte poate adopta sau menține măsuri restrictive cu privire la circulația capitalurilor, la plăți sau la transferuri: ( 61 )
în cazul unor dificultăți majore legate de balanța de plăți sau de situația financiară externă sau al riscului apariției acestora; ( 62 ) sau
în cazul în care, în împrejurări excepționale, circulația capitalurilor, plățile sau transferurile provoacă sau riscă să provoace dificultăți macroeconomice grave legate de politica monetară și a cursului de schimb.
Măsurile prevăzute la alineatul (2):
sunt conforme cu Statutul Fondului Monetar Internațional, după caz;
nu depășesc ceea ce este necesar pentru a face față situațiilor descrise la alineatul (2);
sunt temporare și sunt eliminate progresiv pe măsură ce situația descrisă la alineatul (2) se ameliorează;
evită afectarea inutilă a intereselor comerciale, economice sau financiare ale celeilalte părți; și
sunt nediscriminatorii față de țările terțe în situații similare.
În cazul în care se adoptă sau se mențin restricții în temeiul prezentului articol, părțile se consultă în cel mai scurt timp în Comitetul pentru comerțul cu servicii, liberalizarea investițiilor și comerțul electronic instituit în temeiul articolului 22.3, cu excepția cazului în care au loc consultări în alte foruri. Consultările evaluează dificultățile legate de balanța de plăți sau de situația financiară externă sau alte dificultăți macroeconomice care au condus la măsurile respective, luând în considerare, printre alte elemente, factori precum:
natura și amploarea dificultăților;
mediul economic și comercial extern; și
alte măsuri corective care ar putea fi utilizate.
CAPITOLUL 10
ACHIZIȚII PUBLICE
ARTICOLUL 10.1
Încorporarea AAP
AAP este încorporat în prezentul capitol și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
ARTICOLUL 10.2
Domeniu de aplicare suplimentar
Normele și procedurile prevăzute de dispozițiile AAP specificate în partea 1 din anexa 10 se aplică mutatis mutandis achizițiilor reglementate de partea 2 din anexa 10.
ARTICOLUL 10.3
Dispoziții suplimentare
Fiecare parte aplică articolele 10.4-10.12 atât achizițiilor reglementate de anexele sale la apendicele I la AAP, cât și achizițiilor reglementate de partea 2 din anexa 10.
ARTICOLUL 10.4
Publicarea anunțurilor
Anunțurile de intenție de achiziții publice sau de achiziții publice planificate prevăzute la articolul VII din AAP trebuie să fie accesibile direct prin mijloace electronice, în mod gratuit, prin intermediul unui singur punct de acces pe internet.
ARTICOLUL 10.5
Condiții de participare
În conformitate cu articolul VIII din AAP, o entitate contractantă a unei părți nu trebuie să excludă un furnizor stabilit pe teritoriul celeilalte părți de la participarea la o procedură de licitație pe baza unei cerințe legale conform căreia furnizorul trebuie să fie:
o persoană fizică; sau
o persoană juridică.
Această dispoziție nu se aplică achizițiilor care intră sub incidența Legii privind promovarea inițiativelor de finanțare privată din Japonia (Legea nr. 117 din 1999).
ARTICOLUL 10.6
Calificarea furnizorilor
Atunci când, pentru a putea depune o ofertă în vederea unei proceduri de achiziție publică de lucrări de construcții în Japonia, un furnizor stabilit în Uniunea Europeană este obligat să se supună unei evaluări comerciale (Keieijikoshinsa) (denumită și Keishin) în temeiul Legii privind întreprinderile de construcții din Japonia (Legea nr. 100 din 1949), Japonia se asigură că autoritățile sale care efectuează o astfel de evaluare:
evaluează în mod nediscriminatoriu și, dacă este cazul, recunosc ca fiind echivalenți cu cei din Japonia, indicatorii furnizorului realizați în afara Japoniei, care pot include:
numărul de membri ai personalului tehnic;
condițiile de bunăstare la locul de muncă;
numărul de ani de activitate în sectorul construcțiilor;
condițiile contabile din sectorul construcțiilor;
valoarea cheltuielilor de cercetare și dezvoltare;
obținerea certificării ISO9001 sau ISO14001;
angajarea și dezvoltarea inginerilor tineri și a lucrătorilor calificați;
volumul vânzărilor de lucrări de construcții finalizate; și
volumul vânzărilor de lucrări de construcții finalizate în calitate de contractant principal; și
iau în considerare indicatorii furnizorului realizați în afara Japoniei, care pot include:
valoarea fondurilor proprii;
valoarea profitului înainte de deducerea dobânzilor și a impozitului și de includerea deprecierii și a amortizării (EBITDA);
raportul dintre cheltuielile nete cu dobânzile și volumul vânzărilor;
perioada de rotație a pasivelor;
raportul dintre profitul brut din vânzări și capitalul brut;
raportul dintre profiturile recurente și volumul vânzărilor;
raportul dintre fondurile proprii și activele imobilizate;
raportul active/capital;
valoarea fluxurilor de numerar din activități de exploatare; și
cuantumul câștigurilor de capital acumulate.
ARTICOLUL 10.7
Licitația restrânsă
ARTICOLUL 10.8
Specificații tehnice
În cazul în care o entitate contractantă aplică specificații tehnice ecologice prevăzute pentru etichetele ecologice sau definite în actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare în Uniunea Europeană sau în Japonia, fiecare parte se asigură că specificațiile respective:
sunt corespunzătoare pentru definirea caracteristicilor bunurilor sau serviciilor care fac obiectul contractului;
se bazează pe criterii verificabile în mod obiectiv și nediscriminatorii; și
sunt accesibile tuturor furnizorilor interesați.
ARTICOLUL 10.9
Rapoarte de încercare
Atunci când solicită prezentarea unui raport de încercare sau a unui certificat emis de un organism de evaluare a conformității, fiecare parte, inclusiv entitățile sale contractante:
acceptă rezultatele procedurilor de evaluare a conformității care sunt realizate de organismele de evaluare a conformității înregistrate ale celeilalte părți în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Acordul de recunoaștere reciprocă dintre Comunitatea Europeană și Japonia, încheiat la Bruxelles la 4 aprilie 2001; și
ia în considerare în mod corespunzător orice viitoare extindere a domeniului de aplicare al acordului menționat la litera (a) sau orice alt acord care urmează să fie încheiat între părți în scopul recunoașterii reciproce a procedurilor de evaluare a conformității, după ce acesta a intrat în vigoare.
ARTICOLUL 10.10
Condiții de mediu
Entitățile contractante pot stabili condiții de mediu legate de desfășurarea unei achiziții, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu normele prevăzute în prezentul capitol și să fie indicate în anunțul de intenție sau în alt anunț utilizat ca anunț de intenție sau în documentația de atribuire.
ARTICOLUL 10.11
Tratarea ofertelor și atribuirea contractelor
ARTICOLUL 10.12
Procedurile interne de control
În cazul în care o autoritate administrativă imparțială este desemnată de către una dintre părți în temeiul articolului XVIII alineatul (4) din AAP, partea respectivă se asigură că:
membrii autorității desemnate sunt independenți, imparțiali și liberi de influențe externe pe durata mandatului;
membrii autorității desemnate nu sunt revocați împotriva voinței lor pe durata mandatului, cu excepția cazului în care revocarea lor este impusă de dispozițiile care reglementează autoritatea desemnată; și
în ceea ce privește entitățile contractante vizate de anexele 1 și 3 ale fiecărei părți la apendicele I la AAP, precum și entitățile guvernamentale centrale și toate celelalte entități, cu excepția entităților guvernamentale subcentrale care intră sub incidența părții 2 din anexa 10, președintele sau cel puțin un alt membru al autorității desemnate are calificări juridice și profesionale echivalente cu cele necesare pentru judecători, avocați sau alți experți în domeniul juridic calificați în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale părții.
Fiecare parte poate să prevadă:
o perioadă de așteptare între decizia de atribuire a contractului și încheierea contractului pentru a acorda suficient timp furnizorilor respinși să evalueze dacă este oportun să inițieze o procedură de control; sau
o perioadă suficientă pentru ca un furnizor interesat să depună o contestație, ceea ce ar putea constitui un motiv de suspendare a executării unui contract.
Acțiunile corective prevăzute la articolul XVIII alineatul (7) litera (b) din AAP pot include una sau mai multe dintre următoarele:
eliminarea specificațiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din invitația la licitație, din documentele contractului sau din orice alte document legat de procedura de licitație și desfășurarea unor noi proceduri de achiziție;
repetarea procedurii de achiziție fără modificarea condițiilor;
anularea deciziei de atribuire a contractului și adoptarea unei noi decizii de atribuire a contractului;
rezilierea unui contract sau declararea acestuia ca fiind lipsit de efecte; sau
adoptarea altor măsuri cu scopul de a remedia o încălcare a prezentului capitol, de exemplu impunerea plății unei anumite sume până la remedierea efectivă a încălcării.
ARTICOLUL 10.13
Colectarea și raportarea datelor statistice
Fiecare parte comunică celeilalte părți datele statistice disponibile și comparabile relevante pentru achizițiile reglementate de partea 2 din anexa 10.
ARTICOLUL 10.14
Modificări și rectificări privind domeniul de aplicare
Dacă o parte intenționează să își modifice angajamentele prevăzute în partea 2 din anexa 10, partea respectivă:
notifică acest lucru în scris celeilalte părți; și
include în notificare o propunere de ajustări compensatorii adecvate pentru cealaltă parte, în vederea menținerii unui nivel al domeniului de aplicare comparabil cu cel existent anterior modificării.
În cazul în care cealaltă parte obiectează că:
o ajustare propusă în conformitate cu alineatul (3) litera (b) nu este adecvată pentru a menține un nivel comparabil al domeniului de aplicare convenit de comun acord; sau
modificarea avută în vedere menționată la alineatul (4) se referă la o entitate contractantă pentru ale cărei achiziții partea nu a eliminat efectiv controlul sau influența sa,
ea prezintă o obiecție în scris părții care intenționează să își modifice angajamentele în termen de 45 de zile de la data primirii notificării menționate la alineatul (3) litera (a) sau se consideră că este de acord cu ajustarea sau modificarea propusă.
Următoarele modificări ale angajamentelor unei părți prevăzute în partea 2 din anexa 10 sunt considerate rectificări:
o modificare a denumirii unei entități contractante;
o fuziune a două sau mai multe entități contractante menționate la același punct din partea 2 din anexa 10;
divizarea unei entități contractante enumerate în partea 2 din anexa 10 în două sau mai multe entități contractante care sunt adăugate la entitățile contractante enumerate la același punct din partea respectivă; și
actualizările listelor indicative cum sunt cele prevăzute în secțiunea A punctul 3 din partea 2 a anexei 10, în secțiunea B punctul 1 litera (b) din partea 2 din anexa 10 sau în anexele 2 și 3 ale Uniunii Europene la apendicele I la AAP.
ARTICOLUL 10.15
Cooperarea
Părțile depun toate eforturile pentru a coopera în vederea unei înțelegeri sporite a piețelor lor de achiziții publice. Părțile recunosc, de asemenea, că implicarea sectoarelor de activitate conexe ale părților, prin mijloace cum ar fi dialogul, este importantă în acest sens.
ARTICOLUL 10.16
Comitetul pentru achiziții publice
Comitetul are următoarele funcții:
face recomandări Comitetului mixt în vederea adoptării de decizii de modificare a părții 2 din anexa 10 pentru a reflecta modificările sau rectificările acceptate în conformitate cu articolul 10.14 sau ajustările compensatorii convenite;
adoptă modalități de comunicare a datelor statistice în conformitate cu articolul 10.13, dacă se consideră necesar;
examinează chestiunile referitoare la achizițiile publice înaintate de către una din părți; și
face schimb de informații privind oportunitățile de achiziții publice, inclusiv la nivel regional sau local, în fiecare parte.
ARTICOLUL 10.17
Puncte de contact
Fiecare parte, la data intrării în vigoare a prezentului acord, desemnează un punct de contact pentru punerea în aplicare a prezentului capitol și notifică celeilalte părți datele de contact, incluzând informații privind funcționarii competenți. Părțile își notifică reciproc, în cel mai scurt timp, orice modificare a acestor date de contact.
CAPITOLUL 11
POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI
ARTICOLUL 11.1
Principii
Părțile recunosc importanța unei concurențe loiale și libere în relațiile lor comerciale și de investiții. Părțile recunosc faptul că practicile anticoncurențiale sunt susceptibile să denatureze buna funcționare a piețelor și să reducă avantajele liberalizării comerțului și a investițiilor.
ARTICOLUL 11.2
Practici anticoncurențiale
Fiecare parte, în conformitate cu propriile acte cu putere de lege și acte administrative, ia măsurile pe care le consideră adecvate împotriva practicilor anticoncurențiale, în vederea realizării obiectivelor prezentului acord.
ARTICOLUL 11.3
Cadrul legislativ și de reglementare
Fiecare parte își păstrează dreptul concurenței care se aplică tuturor întreprinderilor din toate sectoarele economiei și care abordează, în mod eficient, următoarele practici anticoncurențiale:
pentru Uniunea Europeană:
acordurile dintre întreprinderi, deciziile asociațiilor de întreprinderi și practicile concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restricționarea sau denaturarea concurenței;
abuzul de poziție dominantă al uneia sau mai multor întreprinderi; și
fuziunile sau concentrările între întreprinderi care ar împiedica în mod semnificativ o concurență efectivă; și
pentru Japonia:
monopolurile private;
restricționarea nerezonabilă a comerțului;
practicile comerciale neloiale; și
fuziunile sau achizițiile care ar limita în mod semnificativ concurența într-un domeniu specific al comerțului.
ARTICOLUL 11.4
Independența operațională
Fiecare parte menține o autoritate independentă din punct de vedere operațional care este responsabilă și competentă pentru aplicarea eficientă a legislației sale în materie de concurență.
ARTICOLUL 11.5
Nediscriminarea
Atunci când aplică legislația sa în materie de concurență, fiecare parte trebuie să respecte principiul nediscriminării în cazul tuturor întreprinderilor, indiferent de naționalitatea și de forma de proprietate a întreprinderilor.
ARTICOLUL 11.6
Echitatea procedurală
Atunci când aplică legislația sa în materie de concurență, fiecare parte trebuie să respecte principiul echității procedurale în cazul tuturor întreprinderilor, indiferent de naționalitatea și de forma de proprietate a întreprinderilor.
ARTICOLUL 11.7
Transparența
Fiecare parte aplică legislația sa în materie de concurență într-un mod transparent. Fiecare parte face eforturi pentru a promova transparența în cadrul politicii sale în domeniul concurenței.
ARTICOLUL 11.8
Cooperarea în materie de aplicare a legislației
ARTICOLUL 11.9
Soluționarea litigiilor
Dispozițiile prezentului capitol nu fac obiectul soluționării litigiilor prevăzute în capitolul 21.
CAPITOLUL 12
SUBVENȚII
ARTICOLUL 12.1
Principii
Părțile recunosc că o parte poate acorda subvenții atunci când sunt necesare pentru realizarea obiectivelor de politică publică. Cu toate acestea, anumite subvenții sunt susceptibile să denatureze buna funcționare a piețelor și să reducă avantajele liberalizării comerțului și a investițiilor. În principiu, o parte nu ar trebui să acorde subvenții în cazul în care constată că acestea au sau ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra comerțului sau a investițiilor dintre părți.
ARTICOLUL 12.2
Definiții
În sensul prezentului capitol:
„activități economice” înseamnă activitățile legate de oferirea de bunuri și servicii pe o piață;
„subvenție” înseamnă o măsură care îndeplinește, mutatis mutandis, condițiile prevăzute la articolul 1.1 din Acordul SMC, indiferent dacă beneficiarii subvenției furnizează bunuri sau servicii; și
„subvenție specifică” înseamnă o subvenție care este considerată, mutatis mutandis, specifică în conformitate cu articolul 2 din Acordul SMC.
ARTICOLUL 12.3
Domeniul de aplicare
ARTICOLUL 12.4
Relația cu Acordul OMC
Nicio dispoziție din prezentul capitol nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor care le revin părților în temeiul Acordului SMC, al articolului XVI din GATT 1994 și al articolului XV din GATS.
ARTICOLUL 12.5
Notificare
ARTICOLUL 12.6
Consultări
În cadrul consultărilor, partea care primește cererea de consultare ia în calcul furnizarea de informații cu privire la subvenție, dacă acest lucru este solicitat de cealaltă parte, cum ar fi:
temeiul juridic și obiectivul politicii sau scopul subvenției;
forma subvenției, de exemplu grant, împrumut, garanție, avans rambursabil, injecție de capital sau concesiune fiscală;
datele și durata subvenției și orice alte termene aferente subvenției;
cerințele de eligibilitate pentru subvenție;
cuantumul total sau cuantumul anual al subvenției inclus în buget și posibilitatea de limitare a subvenției;
acolo unde este posibil, beneficiarul subvenției; și
orice alte informații, inclusiv date statistice, care să permită o evaluare a efectelor subvenției asupra comerțului sau a investițiilor.
ARTICOLUL 12.7
Subvenții interzise
Următoarele subvenții acordate de o parte care au sau ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra comerțului sau a investițiilor dintre părți sunt interzise:
acorduri juridice sau de alt tip conform cărora o administrație publică sau un organism public este responsabil pentru garantarea datoriilor sau a pasivelor unei întreprinderi, fără nicio limitare în ceea ce privește suma și durata unei astfel de garanții; și
subvenții pentru restructurarea unei întreprinderi aflate în dificultate sau insolvente, fără ca întreprinderea să fi întocmit un plan de restructurare credibil. Un astfel de plan de restructurare se întocmește într-o perioadă de timp rezonabilă după ce întreprinderea a beneficiat de sprijin temporar sub formă de lichidități. ( 66 ) Planul de restructurare trebuie să se bazeze pe ipoteze realiste pentru a asigura restabilirea viabilității pe termen lung a întreprinderii aflate în dificultate sau insolvente într-un interval de timp rezonabil. Întreprinderea sau proprietarii săi contribuie cu fonduri sau active semnificative la costurile de restructurare.
ARTICOLUL 12.8
Utilizarea subvențiilor
Fiecare parte se asigură că întreprinderile utilizează subvențiile numai în scopul specific pentru care au fost acordate.
ARTICOLUL 12.9
Excepții generale
În sensul prezentului capitol, articolul XX din GATT 1994 și articolul XIV din GATS sunt incluse în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
ARTICOLUL 12.10
Soluționarea litigiilor
Articolul 12.6 alineatul (5) nu face obiectul soluționării litigiilor prevăzute în capitolul 21.
CAPITOLUL 13
ÎNTREPRINDERI DEȚINUTE DE STAT, ÎNTREPRINDERI CĂRORA LI S-AU CONFERIT DREPTURI SAU PRIVILEGII SPECIALE ȘI MONOPOLURI DESEMNATE
ARTICOLUL 13.1
Definiții
În sensul prezentului capitol:
„acord” înseamnă Acordul privind creditele la export care beneficiază de susținere oficială, elaborat în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (denumită în continuare „OCDE”) sau un angajament ulterior, elaborat în cadrul sau în afara OCDE, care a fost adoptat de cel puțin 12 membri inițiali ai OMC care erau participanți la acord la 1 ianuarie 1979;
„activități comerciale” înseamnă activități pe care o întreprindere le desfășoară cu intenția de a obține un profit ( 67 ) și care conduc la producerea unui bun sau la furnizarea unui serviciu care vor fi vândute unui consumator în cadrul pieței relevante în cantități și la prețuri stabilite de întreprindere;
„considerații de ordin comercial” înseamnă considerații legate de preț, calitate, disponibilitate, perspective de comercializare, transport și alți termeni și condiții de achiziționare sau de vânzare ori alți factori care ar fi luați în considerare, în mod normal, în deciziile comerciale ale unei întreprinderi private care își desfășoară activitatea în conformitate cu principiile economiei de piață în ramura de activitate sau sectorul relevant;
„a desemna un monopol” înseamnă a stabili sau a autoriza un monopol sau a extinde domeniul de aplicare al unui monopol pentru a acoperi un produs sau un serviciu suplimentar;
„monopol desemnat” înseamnă o entitate, inclusiv un consorțiu sau o agenție guvernamentală, care, pe o piață relevantă de pe teritoriul unei părți, este desemnată ca unic furnizor sau cumpărător al unui bun sau serviciu, fără a include o entitate căreia i s-a conferit un drept exclusiv de proprietate intelectuală, numai pentru motivul că i s-a conferit acest drept;
„întreprindere căreia i s-au conferit drepturi sau privilegii speciale” înseamnă o întreprindere publică sau privată, inclusiv filialele sale, căreia o parte i-a conferit drepturi sau privilegii speciale; se consideră că o parte conferă drepturi sau privilegii speciale atunci când aceasta desemnează un număr limitat de întreprinderi autorizate să furnizeze un bun sau un serviciu, în funcție de alte criterii decât criteriile obiective, proporționale și nediscriminatorii, afectând astfel în mod substanțial capacitatea oricărei alte întreprinderi de a furniza același bun sau serviciu în aceeași zonă geografică în condiții în mod semnificativ echivalente;
„serviciu furnizat în exercitarea autorității guvernamentale” înseamnă un serviciu furnizat în exercitarea autorității guvernamentale conform definiției din GATS și, dacă este cazul, din anexa privind serviciile financiare la GATS; și
„întreprindere deținută de stat” înseamnă o întreprindere care desfășoară activități comerciale în care o parte:
deține în mod direct mai mult de 50 % din capitalul social;
controlează, direct sau indirect, prin participații, exercitarea a peste 50 % din drepturile de vot;
are competența de a numi majoritatea membrilor consiliului de administrație sau ai oricărui alt organ de conducere echivalent; sau
are competența de a dirija legal activitățile întreprinderii sau exercită în alt mod un nivel echivalent de control în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele administrative.
ARTICOLUL 13.2
Domeniul de aplicare
Articolul 13.5 nu se aplică în ceea ce privește furnizarea de servicii financiare de către o întreprindere deținută de stat în temeiul unui mandat guvernamental, dacă această furnizare de servicii financiare:
sprijină exporturile sau importurile, cu condiția ca serviciile respective:
să nu aibă ca scop înlocuirea finanțărilor comerciale; sau
să nu fie oferite în condiții mai favorabile decât cele care ar putea fi obținute pentru servicii financiare comparabile pe piața comercială;
sprijină investițiile private în afara teritoriului părții, cu condiția ca aceste servicii:
să nu aibă ca scop înlocuirea finanțărilor comerciale; sau
să nu fie oferite în condiții mai favorabile decât cele care ar putea fi obținute pentru servicii financiare comparabile pe piața comercială; sau
este oferită în condiții conforme cu acordul, cu condiția să intre sub incidența acordului.
Articolul 13.5 nu se aplică în măsura în care o întreprindere de stat, o întreprindere căreia i s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau un monopol desemnat al unei părți efectuează achiziții și vânzări ale unui bun sau serviciu în conformitate cu:
orice măsură neconformă existentă în conformitate cu articolul 8.12 alineatul (1) și cu articolul 8.18 alineatul (1) pe care partea respectivă o menține, o prelungește, o reînnoiește sau o modifică astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau
orice măsură neconformă a unei părți în conformitate cu articolul 8.12 alineatul (2) și cu articolul 8.18 alineatul (2) referitoare la sectoare, subsectoare sau activități prevăzute în lista sa din anexa II la anexa 8-B.
ARTICOLUL 13.3
Relația cu Acordul OMC
Părțile își afirmă drepturile și obligațiile care le revin în conformitate cu articolul XVII alineatele (1)-(3) din GATT 1994, cu Înțelegerea privind interpretarea articolului XVII din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994, precum și în conformitate cu articolul VIII alineatele (1), (2) și (5) din GATS.
ARTICOLUL 13.4
Dispoziții generale
ARTICOLUL 13.5
Tratament nediscriminatoriu și considerații de ordin comercial
Fiecare parte se asigură că întreprinderile deținute de stat, întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale și monopolurile desemnate, atunci când desfășoară activități comerciale:
acționează pe baza unor considerații de ordin comercial pentru achiziționarea sau vânzarea de bunuri sau servicii, cu excepția cazurilor în care își îndeplinesc obligațiile aferente mandatului lor de serviciu public care nu sunt incompatibile cu litera (b) sau (c);
atunci când achiziționează bunuri sau servicii:
acordă bunurilor sau serviciilor furnizate de o întreprindere a celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă bunurilor sau serviciilor similare furnizate de întreprinderi ale părții; și
acordă bunurilor sau serviciilor furnizate de o întreprindere vizată, așa cum este definită la articolul 8.2 litera (c), un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă bunurilor sau serviciilor similare furnizate de întreprinderi ale antreprenorilor părții pe piața relevantă a părții; și
atunci când vând bunuri sau servicii:
acordă unei întreprinderi a celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor părții; și
acordă unei întreprinderi vizate, așa cum este definită la articolul 8.2 litera (c), un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor antreprenorilor părții pe piața relevantă a părții. ( 68 )
Alineatul (1) literele (b) și (c) nu împiedică întreprinderile deținute de stat, întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau monopolurile desemnate:
să achiziționeze sau să vândă bunuri sau servicii pe baza unor termeni sau condiții diferite, inclusiv privind prețul, cu condiția ca acești termeni sau condiții diferite să fie conforme cu considerațiile de ordin comercial; sau
să refuze să achiziționeze sau să vândă bunuri sau servicii, cu condiția ca acest refuz să fie motivat de considerații de ordin comercial.
ARTICOLUL 13.6
Cadrul de reglementare
ARTICOLUL 13.7
Schimbul de informații
Partea solicitată furnizează următoarele informații, cu condiția ca solicitarea să includă o explicație a modului în care activitățile entității pot aduce atingere intereselor părții solicitante în temeiul prezentului capitol și să precizeze care dintre următoarele informații trebuie furnizate:
structura organizațională a entității și componența consiliului de administrație sau a oricărui alt organ de conducere echivalent;
procentul de acțiuni pe care partea solicitată, întreprinderile sale deținute de stat, întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau monopolurile desemnate le dețin cumulat și procentul drepturilor de vot pe care le dețin cumulat în cadrul entității;
o descriere a oricăror acțiuni speciale, drepturi de vot speciale sau alte drepturi speciale pe care le dețin partea solicitată, întreprinderile sale deținute de stat, întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau monopolurile desemnate, în cazul în care aceste drepturi sunt diferite de cele aferente acțiunilor ordinare ale entității;
o descriere a departamentelor guvernamentale sau a organismelor publice care reglementează entitatea, o descriere a cerințelor de raportare impuse acesteia de către respectivele departamente sau organisme publice, precum și drepturile și practicile, acolo unde este posibil, ale acestor departamente sau organisme publice cu privire la numirea, revocarea sau remunerarea cadrelor superioare de conducere și a membrilor consiliului său de administrație sau ai oricărui alt organ de conducere echivalent;
venitul anual și activele totale ale entității pe parcursul celei mai recente perioade de trei ani pentru care există informații disponibile;
orice derogare, imunitate și măsură conexă de care beneficiază entitatea în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative ale părții solicitate; și
orice informații suplimentare cu privire la entitate care sunt puse la dispoziția publicului, inclusiv rapoartele financiare anuale și auditurile efectuate de părți terțe.
ARTICOLUL 13.8
Excepții generale
În sensul prezentului capitol, articolul XX din GATT 1994 și articolul XIV din GATS sunt incluse în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
CAPITOLUL 14
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
SECȚIUNEA A
Dispoziții generale
ARTICOLUL 14.1
Dispoziții inițiale
ARTICOLUL 14.2
Principii convenite
Având în vedere obiectivele de politică publică aflate la baza sistemelor interne, părțile recunosc necesitatea:
de a promova inovarea și creativitatea;
de a facilita difuzarea informațiilor, a cunoștințelor, a tehnologiei, a culturii și a artelor; și
de a promova concurența și piețele deschise și eficiente,
prin intermediul propriilor sisteme de proprietate intelectuală, cu respectarea, printre altele, a principiilor transparenței și nediscriminării și ținând seama de interesele părților interesate relevante, inclusiv ale titularilor de drepturi și ale utilizatorilor.
ARTICOLUL 14.3
Acorduri internaționale
Părțile își afirmă angajamentul de a respecta obligațiile prevăzute în acordurile internaționale referitoare la proprietatea intelectuală la care au aderat ambele părți ( 72 ) la data intrării în vigoare a prezentului acord, inclusiv următoarele:
Acordul TRIPS;
Convenția de la Paris;
Convenția internațională pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune, încheiată la Roma la 26 octombrie 1961 (denumită în continuare „Convenția de la Roma”);
Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice, încheiată la Berna la 9 septembrie 1886 (denumită în continuare „Convenția de la Berna”) ( 73 );
Tratatul OMPI privind drepturile de autor, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996;
Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile și fonogramele, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996;
Tratatul de la Budapesta privind recunoașterea internațională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare, încheiat la Budapesta la 28 aprilie 1977;
Convenția internațională pentru protecția noilor soiuri de plante, încheiată la Paris la 2 decembrie 1961 (denumită în continuare „Convenția UPOV din 1991”) ( 74 );
Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989; și
Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor, încheiat la Washington la 19 iunie 1970.
Fiecare parte depune toate eforturile rezonabile pentru a ratifica sau a adera la următoarele acorduri multilaterale, în cazul în care, până la data intrării în vigoare a prezentului acord, nu este deja parte la acordul respectiv: ( 75 )
Tratatul privind dreptul brevetelor, adoptat la Geneva la 1 iunie 2000;
Tratatul privind dreptul mărcilor, adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994;
Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor, adoptat la Singapore la 27 martie 2006;
Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internațională a desenelor și modelelor industriale, adoptat la Geneva la 2 iulie 1999;
Tratatul de la Beijing privind interpretările și execuțiile audiovizuale, adoptat la Beijing la 24 iunie 2012; și
Tratatul de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate, adoptat la Marrakesh la 27 iunie 2013.
ARTICOLUL 14.4
Tratamentul național
ARTICOLUL 14.5
Tratamentul bazat pe clauza națiunii celei mai favorizate
Fiecare parte acordă imediat și necondiționat resortisanților celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât tratamentul pe care îl acordă resortisanților unei țări terțe în ceea ce privește protecția proprietății intelectuale, sub rezerva excepțiilor prevăzute la articolele 4 și 5 din Acordul TRIPS.
ARTICOLUL 14.6
Aspecte procedurale și transparență
Pentru a promova în mai mare măsură transparența în administrarea sistemului său de proprietate intelectuală, fiecare parte depune toate eforturile rezonabile pentru a lua măsurile disponibile adecvate pentru:
a publica informații și a pune la dispoziția publicului informațiile conținute în dosarele privind:
cererile de brevete și acordarea brevetelor;
înregistrările desenelor și modelelor industriale;
înregistrările mărcilor și cererile de înregistrare;
înregistrările noilor soiuri de plante; și
înregistrările indicațiilor geografice;
a pune la dispoziția publicului informații privind măsurile luate de autoritățile competente în ceea ce privește suspendarea acordării liberului de vamă pentru mărfurile care încalcă drepturi de proprietate intelectuală ca măsură la frontieră prevăzută la articolul 14.51;
a pune la dispoziția publicului informații cu privire la eforturile sale pentru a asigura aplicarea efectivă a drepturilor de proprietate intelectuală și alte informații referitoare la sistemul său de proprietate intelectuală; și
a pune la dispoziția publicului informații cu privire la actele cu putere de lege și actele administrative relevante, la hotărârile judecătorești definitive și la deciziile administrative cu aplicabilitate generală legate de aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală.
ARTICOLUL 14.7
Promovarea sensibilizării publicului cu privire la protecția proprietății intelectuale
Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a continua să promoveze sensibilizarea publicului în ceea ce privește protecția proprietății intelectuale, inclusiv prin intermediul proiectelor educaționale și de informare privind utilizarea proprietății intelectuale, precum și privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.
SECȚIUNEA B
Standarde privind proprietatea intelectuală
SUBSECȚIUNEA 1
Drepturile de autor și drepturile conexe
ARTICOLUL 14.8
Autori
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice:
reproducerea directă sau indirectă, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă a operelor lor;
orice formă de distribuție către public, prin vânzarea originalului sau a copiilor operelor lor ori prin alte mijloace; fiecare parte poate stabili condițiile în care epuizarea dreptului prevăzut în prezenta dispoziție se aplică după prima vânzare sau după un alt tip de transfer de proprietate asupra originalului sau a unei copii a operei, cu autorizare din partea autorului; și
orice comunicare către public a operelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea dintr-un loc și într-un moment alese în mod individual.
ARTICOLUL 14.9
Artiști interpreți sau executanți
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al artiștilor interpreți sau executanți de a autoriza sau de a interzice:
fixarea interpretărilor sau a execuțiilor lor;
reproducerea directă sau indirectă, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă a fixării interpretărilor sau a execuțiilor lor;
distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fixărilor interpretărilor sau execuțiilor lor în fonograme; fiecare parte poate stabili condițiile în care epuizarea dreptului prevăzut în prezenta dispoziție se aplică după prima vânzare sau după un alt tip de transfer de proprietate asupra originalului sau a unei copii a interpretărilor sau a execuțiilor lor fixate, cu autorizare din partea artistului interpret sau executant;
punerea la dispoziția publicului a fixărilor interpretărilor sau a execuțiilor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea într-un loc și într-un moment alese în mod individual; și
radiodifuzarea fără fir și comunicarea către public a interpretărilor sau execuțiilor lor, cu excepția cazului în care interpretarea sau execuția este ea însăși deja o execuție sau interpretare radiodifuzată sau efectuată pornind de la o fixare.
ARTICOLUL 14.10
Producătorii de fonograme
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme de a autoriza sau de a interzice:
reproducerea directă sau indirectă, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă a fonogramelor lor;
distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fonogramelor lor, inclusiv a copiilor; fiecare parte poate stabili condițiile în care epuizarea dreptului prevăzut în prezenta dispoziție se aplică după prima vânzare sau după un alt tip de transfer de proprietate asupra originalului sau a unei copii a fonogramei, cu autorizare din partea producătorului fonogramei; și
punerea la dispoziția publicului a fonogramelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea dintr-un loc și într-un moment alese în mod individual.
ARTICOLUL 14.11
Organisme de radiodifuziune
Fiecare parte prevede pentru organismele de radiodifuziune dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
fixarea emisiunilor lor;
reproducerea fixărilor emisiunilor lor;
redifuzarea emisiunilor lor prin mijloace fără fir; și
comunicarea către public a emisiunilor lor în cazul în care comunicarea respectivă se efectuează în locuri accesibile publicului în urma plătirii unei taxe de intrare; fiecare parte poate stabili condițiile în care poate fi exercitat acest drept exclusiv.
ARTICOLUL 14.12
Utilizarea fonogramelor
Părțile convin să continue discuția pe tema protecției adecvate pentru utilizarea fonogramelor pentru toate comunicările către public, acordând atenția cuvenită importanței standardelor internaționale privind protecția pentru utilizarea fonogramelor.
ARTICOLUL 14.13
Durata protecției
ARTICOLUL 14.14
Limitări și excepții
Fiecare parte poate institui, în conformitate cu convențiile și cu tratatele internaționale la care a aderat, limitări sau excepții privind drepturile stabilite la articolele 14.8-14.12 numai în anumite cazuri speciale care nu contravin exploatării normale a obiectului protejat și nici nu cauzează vreun prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularilor drepturilor.
ARTICOLUL 14.15
Dreptul de suită al autorilor operelor de artă
Părțile convin să facă schimb de opinii și de informații privind aspectele legate de dreptul la un beneficiu din revânzarea unei opere de artă originale și situația în acest sens din Uniunea Europeană și Japonia.
ARTICOLUL 14.16
Gestiunea colectivă
Părțile:
recunosc importanța promovării cooperării între organismele lor respective de gestiune colectivă;
convin să promoveze transparența organismelor de gestiune colectivă; și
depun eforturi pentru a facilita tratamentul nediscriminatoriu de către organismele de gestiune colectivă al titularilor de drepturi pe care îi reprezintă, fie direct, fie prin intermediul unui alt organism de gestiune colectivă.
ARTICOLUL 14.17
Protecția obiectelor existente
SUBSECȚIUNEA 2
Mărci
ARTICOLUL 14.18
Drepturi conferite de o marcă
Fiecare parte se asigură că titularul unei mărci înregistrate deține dreptul exclusiv de a împiedica orice terți care nu beneficiază de consimțământul titularului să utilizeze ( 81 ), în cursul operațiunilor lor comerciale, semne identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare cu cele pentru care este înregistrată marca, dacă această utilizare riscă să creeze confuzie. În cazul utilizării unui semn identic pentru produse sau servicii identice, se presupune că există riscul de a se crea confuzie. Drepturile descrise mai sus nu aduc atingere niciunor drepturi anterioare existente și nici nu afectează posibilitatea unei părți de a pune la dispoziție drepturi pe baza utilizării.
ARTICOLUL 14.19
Excepții
Fiecare parte instituie excepții limitate de la drepturile conferite de o marcă, precum utilizarea echitabilă a termenilor descriptivi ( 82 ), și poate institui alte excepții limitate, cu condiția ca acestea să țină seama de interesele legitime ale titularului mărcii și ale terților.
ARTICOLUL 14.20
Acțiuni pregătitoare considerate drept încălcări
În ceea ce privește etichetele și ambalajele, fiecare parte prevede că cel puțin fiecare dintre următoarele acțiuni pregătitoare este considerată drept o încălcare a drepturilor asupra unei mărci înregistrate, dacă acțiunea în cauză a fost realizată fără consimțământul titularului mărcii înregistrate:
fabricarea;
importarea; și
prezentarea ( 83 )
etichetelor sau a pachetelor care poartă ( 84 ) un semn identic sau similar cu marca înregistrată, în scopul utilizării acestui semn sau al determinării utilizării sale în cursul operațiunilor comerciale pentru mărfuri sau servicii identice ori similare cu cele pentru care este înregistrată marca.
ARTICOLUL 14.21
Mărcile notorii
Pentru a pune în aplicare protecția mărcilor notorii, astfel cum este menționată la articolul 6a din Convenția de la Paris și la articolul 16 alineatele (2) și (3) din Acordul TRIPS, părțile afirmă importanța Recomandării comune referitoare la dispozițiile privind protecția mărcilor notorii, adoptată de Adunarea Uniunii de la Paris pentru protecția proprietății industriale și de Adunarea generală a OMPI în cadrul celei de a treizeci și patra serii de sesiuni ale adunărilor statelor membre ale OMPI, care a avut loc în 1999.
SUBSECȚIUNEA 3
Indicații geografice
ARTICOLUL 14.22
Domeniul de aplicare
ARTICOLUL 14.23
Sistemul de protecție a indicațiilor geografice
Sistemul menționat la alineatul (1) conține cel puțin următoarele elemente:
un mijloc oficial pentru a pune la dispoziția publicului lista indicațiilor geografice înregistrate;
o procedură administrativă pentru a verifica dacă o indicație geografică care urmează să fie înregistrată în conformitate cu litera (a) identifică un produs ca fiind originar de pe teritoriul unei părți sau dintr-o regiune sau localitate aflată pe teritoriul părții respective, în cazul în care o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a produsului poate fi atribuită, în mod esențial, originii sale geografice;
o procedură de opoziție care să permită luarea în considerare a intereselor legitime ale terților; și
ARTICOLUL 14.24
Liste de indicații geografice
ARTICOLUL 14.25
Domeniul de aplicare al protecției indicațiilor geografice
Sub rezerva aplicării articolului 14.29, fiecare parte instituie, în ceea ce privește indicațiile geografice ale celeilalte părți, enumerate în anexa 14-B, mijloacele juridice necesare pentru ca părțile interesate să prevină, pe teritoriul său: ( 90 )
utilizarea unei indicații geografice care identifică un produs pentru un produs similar ( 91 ) care nu îndeplinește cerințele aplicabile din caietul de sarcini al indicației geografice, chiar dacă:
este indicată originea reală a produsului;
indicația geografică este însoțită de expresii precum „gen”, „tip”, „stil”, „imitație” sau alte mențiuni similare;
utilizarea, în descrierea sau prezentarea unui produs, a oricăror mijloace care indică sau sugerează că produsul în cauză provine dintr-o altă zonă geografică decât adevăratul loc de origine, astfel încât să inducă în eroare publicul în ceea ce privește originea geografică sau natura produsului; și
orice altă utilizare care constituie un act de concurență neloială în sensul articolului 10a din Convenția de la Paris.
În cadrul procedurii de opoziție și al examinării menționate la articolul 14.24, fiecare parte poate avea în vedere următoarele motive pentru care nu este obligată să protejeze o denumire ca indicație geografică în anexa 14-B:
denumirea respectivă ar intra în conflict cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale și, drept rezultat, este susceptibilă să inducă în eroare consumatorii cu privire la adevărata origine a produsului; și
denumirea respectivă este termenul utilizat în mod obișnuit în limbajul comun, ca denumire comună a produsului în cauză.
ARTICOLUL 14.26
Sfera de utilizare a indicațiilor geografice
ARTICOLUL 14.27
Relația cu mărcile
ARTICOLUL 14.28
Asigurarea respectării protecției
Fiecare parte își autorizează autoritățile competente să ia măsuri corespunzătoare ex officio sau la cererea unei părți interesate, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu actele sale administrative, pentru a proteja indicațiile geografice enumerate în anexa 14-B.
ARTICOLUL 14.29
Excepții
ARTICOLUL 14.30
Modificarea listei indicațiilor geografice
SUBSECȚIUNEA 4
Desene sau modele industriale ( 96 )
ARTICOLUL 14.31
Desene sau modele industriale
Un desen sau model aplicat pe sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou și original în următoarele circumstanțe ( 98 ):
dacă, după încorporarea în produsul complex, partea componentă rămâne vizibilă în cursul unei utilizări normale ( 99 ) a acestuia din urmă; și
în măsura în care caracteristicile vizibile ale părții componente îndeplinesc, în sine, condițiile de noutate și de originalitate.
SUBSECȚIUNEA 5
Aspectul neînregistrat al produselor
ARTICOLUL 14.32
Aspectul neînregistrat al produselor
SUBSECȚIUNEA 6
Brevete
ARTICOLUL 14.33
Brevete
Fiecare parte se asigură că un brevet îi conferă titularului său următoarele drepturi exclusive:
în cazul în care obiectul brevetului este un produs, dreptul de a împiedica terții care nu beneficiază de consimțământul titularului să fabrice, să utilizeze, să ofere spre vânzare ( 101 ), să vândă sau să importe în aceste scopuri produsul în cauză; și
în cazul în care obiectul brevetului este un proces, dreptul de a împiedica terții care nu beneficiază de consimțământul titularului să utilizeze procesul respectiv și să utilizeze, să ofere spre vânzare, să vândă sau să importe în aceste scopuri cel puțin produsul obținut în mod direct prin procesul în cauză.
ARTICOLUL 14.34
Brevetele și sănătatea publică
ARTICOLUL 14.35
Prelungirea perioadei de protecție conferită de un brevet produselor farmaceutice ( 103 ) și produselor chimice agricole ( 104 )
În ceea ce privește brevetele acordate pentru invenții legate de produsele farmaceutice sau de produsele chimice agricole, fiecare parte instituie, sub rezerva termenelor și a condițiilor din actele sale cu putere de lege și din actele sale administrative aplicabile, o perioadă de protecție compensatorie pentru perioada în cursul căreia invenția brevetată nu poate fi exploatată din cauza procesului de aprobare a comercializării. Începând de la data semnării prezentului acord, fiecare parte stipulează în actele sale cu putere de lege și în actele sale administrative relevante că perioada compensatorie maximă este de cinci ani ( 105 ).
SUBSECȚIUNEA 7
Secrete comerciale și date de testare sau de altă natură nedivulgate
ARTICOLUL 14.36
Domeniul de aplicare al protecției secretelor comerciale
În sensul prezentului articol și al secțiunii C subsecțiunea 3:
„secret comercial” înseamnă informații care:
sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau ușor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informații în cauză;
au valoare comercială prin faptul că sunt secrete; și
au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanțele date, luate de către persoana care deține în mod legal controlul asupra informațiilor respective, pentru a fi păstrate secrete; și
„deținătorul secretului comercial” înseamnă orice persoană ce deține în mod legal controlul asupra unui secret comercial.
În scopul prezentului articol și al secțiunii C subsecțiunea 3, fiecare parte prevede, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu actele sale administrative, că cel puțin următoarele comportamente sunt considerate drept contravenind practicilor comerciale loiale:
dobândirea unui secret comercial fără acordul deținătorului secretului comercial, ori de câte ori este săvârșită prin mijloace ilegale sau, alternativ, prin accesul neautorizat, însușirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanțe sau fișiere electronice care se află în mod legal sub controlul deținătorului secretului comercial și care conțin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial;
utilizarea sau divulgarea unui secret comercial ori de câte ori este săvârșită fără acordul deținătorului secretului comercial, de o persoană despre care se constată că îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:
a dobândit secretul comercial într-unul dintre modurile menționate la litera (a);
încalcă un acord de confidențialitate sau orice altă obligație de a nu divulga secretul comercial, cu intenția de a realiza un profit necuvenit sau de a cauza daune deținătorului secretului comercial; sau
încalcă o obligație contractuală sau orice altă obligație de a limita utilizarea secretului comercial, cu intenția de a realiza un profit necuvenit sau de a cauza daune deținătorului secretului comercial; și
dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial, ori de câte ori este săvârșită de o persoană care, în momentul dobândirii, utilizării sau divulgării, avea cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință ( 106 ), în circumstanțele date, de faptul că secretul comercial a fost obținut, direct sau indirect, de la o altă persoană care a divulgat secretul comercial într-unul din modurile menționate la litera (b), inclusiv în cazul în care o persoană a influențat o altă persoană să săvârșească acțiunile menționate la litera (b).
Nicio dispoziție din prezenta subsecțiune nu obligă o parte să considere vreunul dintre următoarele comportamente drept contravenind practicilor comerciale loiale sau să facă din comportamentele respective obiectul măsurilor, procedurilor și al măsurilor reparatorii menționate în secțiunea C subsecțiunea 3:
descoperirea sau crearea independentă, de către o persoană, a informațiilor relevante;
ingineria inversă a unui produs de către o persoană care se află în mod legal în posesia acestuia și căreia nu i se aplică nicio obligație valabilă din punct de vedere legal de a limita dobândirea informațiilor relevante;
dobândirea, utilizarea sau divulgarea de informații impusă sau permisă de actele cu putere de lege și de actele administrative relevante ale părții în cauză;
utilizarea de către angajați a experienței și a competențelor lor dobândite în mod onest în cursul desfășurării normale a activității lor profesionale; sau
divulgarea de informații în exercitarea dreptului la libera expresie și la libera informare.
ARTICOLUL 14.37
Tratamentul datelor de testare în cadrul procedurii de aprobare a comercializării
Dacă o parte impune, drept condiție pentru aprobarea comercializării produselor chimice agricole ( 108 ) care utilizează substanțe chimice noi, prezentarea unor date de testare sau a altor date care sunt nedivulgate și a căror generare implică un efort considerabil, partea respectivă se asigură că, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu actele sale administrative relevante, persoanele care solicită aprobarea comercializării sunt fie:
împiedicate să se bazeze pe sau să facă trimitere la astfel de date prezentate autorității sale competente de către primul solicitant, pentru o perioadă de cel puțin 10 ani începând cu data aprobării cererii respective; fie
obligate, în general, să prezinte întregul set de date de testare, chiar și în cazurile în care a existat o cerere anterioară pentru același produs, pentru o perioadă de cel puțin 10 ani începând cu data aprobării cererii anterioare.
SUBSECȚIUNEA 8
Noi soiuri de plante
ARTICOLUL 14.38
Noi soiuri de plante
Fiecare parte prevede protecția noilor soiuri aparținând tuturor genurilor și speciilor de plante, în conformitate cu drepturile și obligațiile care îi revin în temeiul Convenției UPOV din 1991.
SUBSECȚIUNEA 9
Concurența neloială
ARTICOLUL 14.39
Concurența neloială
SECȚIUNEA C
Asigurarea respectării legii
SUBSECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
ARTICOLUL 14.40
Asigurarea respectării legii – dispoziții generale
Fiecare parte depune toate eforturile rezonabile pentru:
a încuraja înființarea de grupuri consultative publice sau private, care să abordeze cel puțin problemele legate de contrafacere și de piraterie; și
a asigura coordonarea internă între autoritățile sale competente responsabile cu asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală și a facilita acțiunile comune întreprinse de aceste autorități, în funcție de resursele lor disponibile.
ARTICOLUL 14.41
Persoanele îndreptățite să recurgă la măsurile de protecție
Fiecare parte recunoaște următoarele persoane ca fiind îndreptățite să solicite aplicarea măsurilor, a procedurilor și a măsurilor reparatorii menționate în prezenta secțiune:
titularii de drepturi de proprietate intelectuală, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu actele sale administrative;
deținătorii de secrete comerciale menționați la articolul 14.36; și
toate celelalte persoane și entități, în măsura în care acest lucru este permis de actele sale cu putere de lege și de actele sale administrative și în conformitate cu acestea.
SUBSECȚIUNEA 2
Asigurarea respectării legii – măsuri reparatorii de natură civilă ( 114 ) ( 115 )
ARTICOLUL 14.42
Măsuri pentru conservarea elementelor de probă
ARTICOLUL 14.43
Dreptul la informare
Fără a aduce atingere legislației naționale care reglementează privilegiile, protecția confidențialității surselor de informații sau prelucrarea datelor cu caracter personal, fiecare parte prevede că, în cadrul procedurilor judiciare în materie civilă privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, autoritățile sale judiciare sunt abilitate, la cererea justificată a titularului dreptului, să dispună autorului încălcării sau presupusului autor al încălcării să furnizeze titularului dreptului sau autorităților judiciare, cel puțin în scopul colectării de dovezi, informații relevante, astfel cum se prevede în actele cu putere de lege și în actele administrative aplicabile ale părții respective, pe care autorul încălcării sau presupusul autor al încălcării le deține sau le controlează. Astfel de informații pot include informații privind orice persoană implicată în orice aspect al încălcării sau al presupusei încălcări și privind mijloacele de producție sau canalele de distribuție ale mărfurilor sau serviciilor în cauză, inclusiv identificarea persoanelor terțe despre care se presupune că sunt implicate în producția și distribuirea mărfurilor sau serviciilor respective, precum și identificarea canalelor de distribuire a acestora.
ARTICOLUL 14.44
Măsuri provizorii și asigurătorii
ARTICOLUL 14.45
Măsuri corective
ARTICOLUL 14.46
Ordonanțele președințiale
Fiecare parte se asigură că, dacă o hotărâre judecătorească constată o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile sale judiciare pot emite o ordonanță președințială vizând să interzică continuarea încălcării, împotriva autorului încălcării, precum și, dacă este cazul, împotriva unui terț ( 117 ) asupra căruia autoritatea judiciară competentă își exercită jurisdicția și ale cărui servicii sunt utilizate pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.
ARTICOLUL 14.47
Daunele-interese
ARTICOLUL 14.48
Costuri
Fiecare parte prevede că autoritățile sale judiciare, atunci când este cazul, sunt abilitate să dispună, la încheierea procedurilor judiciare în materie civilă privind încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală, ca partea care are câștig de cauză să obțină de la partea care pierde plata cheltuielilor sau a taxelor judiciare și a onorariilor de avocat corespunzătoare sau a oricăror alte cheltuieli prevăzute în actele cu putere de lege și în actele administrative ale părții respective.
ARTICOLUL 14.49
Prezumția calității de autor sau de titular al dreptului
SUBSECȚIUNEA 3
Asigurarea respectării protecției împotriva însușirii abuzive a secretelor comerciale
ARTICOLUL 14.50
Proceduri și măsuri reparatorii în materie civilă
În cadrul procedurilor judiciare relevante în materie civilă, fiecare parte prevede că autoritățile sale judiciare sunt abilitate cel puțin:
să emită o ordonanță președințială pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale;
să dispună ca persoana care avea cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință ( 120 ) că dobândește, utilizează sau divulgă un secret comercial într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale să plătească deținătorului secretului comercial daune-interese adecvate, stabilite în funcție de prejudiciul real suferit ca urmare a dobândirii, a utilizării sau a divulgării în modul respectiv a secretului comercial;
să ia măsuri specifice pentru a proteja confidențialitatea oricărui secret comercial sau presupus secret comercial prezentat în cadrul procedurilor judiciare în materie civilă privind presupusa dobândire, utilizare și divulgare a unui secret comercial într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale. Aceste măsuri specifice pot include, în conformitate cu actele cu putere de lege și cu actele administrative ale fiecărei părți, posibilitatea de a restricționa, în totalitate sau parțial, accesul la anumite documente; de a restricționa accesul la audieri și la înregistrările sau transcrierile aferente acestora; și de a pune la dispoziție versiuni neconfidențiale ale unor hotărâri judecătorești, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele care conțin secrete comerciale; și
să impună sancțiuni părților, avocaților lor și altor persoane care participă la procedurile judiciare în materie civilă, pentru încălcarea hotărârilor judecătorești menționate la alineatul (2) privind protecția unui secret comercial sau a unui presupus secret comercial prezentat în cadrul procedurilor respective.
SUBSECȚIUNEA 4
Asigurarea respectării legii – măsuri la frontieră
ARTICOLUL 14.51
Asigurarea respectării legii – măsuri la frontieră
Fără a aduce atingere atribuțiilor Comitetului pentru proprietatea intelectuală menționat la articolul 14.53, Comitetul pentru reguli de origine și chestiuni vamale menționat la articolul 4.14 poate lua în considerare posibilitatea de a coopera în privința următoarelor aspecte:
schimbul de informații generale privind confiscarea mărfurilor care fac obiectul unei încălcări sau a mărfurilor suspecte; și
organizarea unui dialog pe teme specifice de interes comun privind:
informații generale referitoare la utilizarea sistemelor de gestionare a riscurilor în contextul depistării mărfurilor suspecte; și
informații generale privind analiza riscurilor în contextul luptei împotriva mărfurilor care fac obiectul unor încălcări.
SECȚIUNEA D
Cooperare și mecanisme instituționale
ARTICOLUL 14.52
Cooperarea
În sensul alineatului (1), cooperarea poate include schimbul de informații, schimbul de experiență și de competențe, precum și orice altă formă de cooperare sau orice activități convenite de către părți. Această cooperare poate viza sectoare precum:
evoluția politicilor naționale și internaționale în materie de proprietate intelectuală;
sistemele de administrare și de înregistrare a proprietății intelectuale;
educația și sensibilizarea legate de proprietatea intelectuală;
aspecte privind proprietatea intelectuală importante pentru:
întreprinderile mici și mijlocii;
activitățile din domeniul științei, tehnologiei și inovării; și
generarea, transferul și diseminarea tehnologiei;
politicile care implică utilizarea proprietății intelectuale în scopul cercetării, al inovării și al creșterii economice;
punerea în aplicare a acordurilor multilaterale privind proprietatea intelectuală, precum cele încheiate sau administrate sub auspiciile OMPI;
asistența tehnică pentru țările în curs de dezvoltare;
cel mai bune practici, proiecte și programe legate de lupta împotriva încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală; și
explorarea posibilității de a realiza eforturi suplimentare comune în vederea combaterii încălcării drepturilor de proprietate intelectuală la nivel mondial.
ARTICOLUL 14.53
Comitetul pentru proprietatea intelectuală
Comitetul are următoarele funcții:
analizează și monitorizează punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol;
face schimb de informații privind evoluțiile legislative și de politică din domeniul indicațiilor geografice și orice alt aspect de interes reciproc din acest domeniu, inclusiv orice aspect legat de cerințele aplicabile privind caietele de sarcini ale indicațiilor geografice enumerate în anexa 14-B în ceea ce privește protecția lor în temeiul prezentului acord;
discută orice aspecte legate de proprietatea intelectuală, în scopul consolidării protecției proprietății intelectuale și al asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală, precum și de promovarea unei administrări eficiente și transparente a sistemelor de proprietate intelectuală;
adresează Comitetului mixt rapoarte privind constatările sale și rezultatele discuțiilor purtate; și
îndeplinește alte funcții care îi pot fi delegate de Comitetul mixt în temeiul articolului 22.1 alineatul (5) litera (b).
ARTICOLUL 14.54
Excepții privind securitatea
În sensul prezentului capitol, articolul 73 din Acordul TRIPS este inclus în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
ARTICOLUL 14.55
Soluționarea litigiilor
Articolul 14.52 nu face obiectul soluționării litigiilor în temeiul capitolului 21.
CAPITOLUL 15
GUVERNANȚA CORPORATIVĂ
ARTICOLUL 15.1
Obiective
ARTICOLUL 15.2
Definiții
În sensul prezentului capitol:
„consiliu de administrație” înseamnă organismul director al unei societăți cotate la bursă, care deține autoritate decizională în privința supravegherii operațiunilor societății respective și ai cărui membri (directori) sunt aleși în mod normal de către acționarii societății pentru a conduce activitatea acesteia;
„guvernanță corporativă” înseamnă ansamblul relațiilor dintre conducerea unei societăți, consiliul său de administrație, acționarii săi și alte părți interesate; de asemenea, aceasta oferă structura prin intermediul căreia este gestionată și controlată o societate, în special prin determinarea modului de stabilire a obiectivelor acesteia și a mijloacelor pentru atingerea obiectivelor respective, precum și prin monitorizarea performanței;
„cadrul de guvernanță corporativă” al unei părți înseamnă principiile și normele de natură obligatorie sau neobligatorie privind guvernanța corporativă a societăților cotate la bursă, astfel cum sunt aplicabile în conformitate cu competențele și legislația părții în cauză; și
„societate cotată la bursă” înseamnă o persoană juridică ale cărei acțiuni sunt listate sau cotate pentru tranzacționare publică pe piața titlurilor de capital sau pe piața reglementată a unei părți, astfel cum este definită în legislația părții respective.
ARTICOLUL 15.3
Principii generale
ARTICOLUL 15.4
Drepturile acționarilor și funcțiile de proprietate
ARTICOLUL 15.5
Rolurile consiliului de administrație
Cadrul de guvernanță corporativă al fiecărei părți include dispoziții vizând următoarele activități, astfel încât cadrul respectiv să promoveze luarea unor decizii responsabile de către consiliul de administrație:
monitorizarea eficace a conducerii de către consiliul de administrație dintr-un punct de vedere independent și obiectiv, care poate fi realizată, de exemplu, prin utilizarea eficace a unui număr suficient de directori independenți ( 126 );
asigurarea răspunderii consiliului de administrație față de acționari; și
asigurarea transmiterii a suficiente informații relevante către investitori, de exemplu cu privire la componența consiliului de administrație, la comitetele din cadrul acestuia și la independența directorilor.
ARTICOLUL 15.6
Achiziționarea societăților
Fiecare parte prevede normele și procedurile care reglementează achiziționarea societăților cotate la bursă. Aceste norme și proceduri vizează să permită desfășurarea tranzacțiilor respective la prețuri transparente și în condiții echitabile.
ARTICOLUL 15.7
Soluționarea litigiilor
Dispozițiile din prezentul capitol nu fac obiectul soluționării litigiilor în temeiul capitolului 21.
CAPITOLUL 16
COMERȚ ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ
ARTICOLUL 16.1
Context și obiective
ARTICOLUL 16.2
Dreptul de a reglementa și nivelurile de protecție
ARTICOLUL 16.3
Standarde și convenții internaționale în domeniul muncii
Părțile își reafirmă obligațiile care decurg din statutul lor de membre ale Organizației Internaționale a Muncii (denumită în continuare „OIM”) ( 127 ). Părțile își reafirmă, de asemenea, angajamentele asumate de fiecare dintre ele în ceea ce privește Declarația OIM cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă și anexa la aceasta. În consecință, părțile respectă, promovează și integrează în actele lor cu putere de lege, în actele lor administrative și în practicile lor principiile recunoscute la nivel internațional privind drepturile fundamentale la locul de muncă, și anume:
libertatea de asociere și recunoașterea efectivă a dreptului la negocieri colective;
eliminarea tuturor formelor de muncă forțată;
abolirea efectivă a muncii copiilor; și
eliminarea discriminării în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei.
ARTICOLUL 16.4
Acorduri multilaterale în domeniul mediului
ARTICOLUL 16.5
Comerțul și investițiile favorabile dezvoltării durabile
Părțile recunosc importanța consolidării contribuției comerțului și a investițiilor la obiectivul dezvoltării durabile sub aspectele sale economice, sociale și de mediu. Prin urmare, părțile:
recunosc importanța principiilor privind drepturile fundamentale la locul de muncă, munca decentă pentru toți și valorile fundamentale ale libertății, demnității umane, justiției sociale, securității și nediscriminării pentru dezvoltarea economică și socială durabilă și pentru eficiența în acest domeniu, precum și importanța unei mai bune integrări a acestor principii în politicile comerciale și de investiții;
depun toate eforturile pentru a facilita și a promova comerțul și investițiile în bunuri și servicii de mediu, într-un mod compatibil cu prezentul acord;
depun toate eforturile pentru a facilita comerțul cu și investițiile în bunuri și servicii deosebit de importante pentru atenuarea schimbărilor climatice, precum cele legate de energia durabilă din surse regenerabile, precum și în bunuri și servicii eficiente din punct de vedere energetic, într-un mod compatibil cu prezentul acord;
depun toate eforturile pentru a promova comerțul cu și investițiile în bunuri care contribuie la crearea unor condiții sociale mai bune și a unor practici solide din punct de vedere ecologic, inclusiv bunuri care fac obiectul unor sisteme de etichetare, și recunosc contribuția altor inițiative voluntare, inclusiv a celor private, la durabilitate; și
încurajează responsabilitatea socială a întreprinderilor și fac schimb de opinii și de informații în acest sens prin intermediul Comitetului pentru comerț și dezvoltare durabilă și, după caz, prin intermediul altor foruri. În acest sens, părțile recunosc importanța principiilor și a orientărilor relevante recunoscute la nivel internațional, inclusiv a liniilor directoare ale OCDE pentru societățile multinaționale, care sunt parte integrantă din Declarația OCDE privind investițiile internaționale și întreprinderile multinaționale, adoptate de OCDE la 21 iunie 1976, precum și a Declarației tripartite de principii privind întreprinderile multinaționale și politica socială, adoptată de Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii în noiembrie 1977.
ARTICOLUL 16.6
Diversitatea biologică
În acest context, fiecare parte:
încurajează utilizarea produselor care au fost obținute prin utilizarea durabilă a resurselor naturale și care contribuie la conservarea și la utilizarea durabilă a biodiversității, inclusiv prin sisteme de etichetare, luând în considerare importanța comerțului cu astfel de produse;
pune în aplicare măsuri eficace, precum măsuri de monitorizare și de asigurare a respectării legislației, și întreprinde acțiuni de sensibilizare, pentru a combate comerțul ilegal cu speciile faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție enumerate în CITES, și, după caz, cu alte specii pe cale de dispariție;
pune în aplicare, după caz, deciziile adoptate în temeiul acordurilor internaționale menționate la alineatul (1), inclusiv prin intermediul unor acte cu putere de lege, acte administrative, strategii, planuri și programe; și
face schimb de informații și se consultă cu cealaltă parte, la nivel bilateral și multilateral, în privința chestiunilor relevante pentru prezentul articol, inclusiv comerțul cu produse din specii sălbatice și cu produse obținute din resurse naturale, evaluarea și cartografierea ecosistemelor și a serviciilor conexe, precum și accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea acestora.
ARTICOLUL 16.7
Gestionarea durabilă a pădurilor și comerțul cu lemn și produse din lemn
În acest context, părțile:
încurajează conservarea și gestionarea durabilă a pădurilor, precum și comerțul cu lemn și produse din lemn recoltat în conformitate cu actele cu putere de lege și cu actele administrative ale țării în care se realizează recoltarea;
contribuie la combaterea exploatării forestiere ilegale și a comerțului aferent, inclusiv, după caz, a comerțului cu țări terțe; și
fac schimb de informații și de experiențe, la nivel bilateral și multilateral, atât pentru a promova conservarea și gestionarea durabilă a pădurilor, precum și comerțul cu lemn și produse din lemn recoltat în mod legal, cât și pentru a combate exploatarea forestieră ilegală.
ARTICOLUL 16.8
Comerțul și utilizarea durabilă a resurselor piscicole și acvacultura durabilă
În acest context, părțile:
respectă Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, Acordul privind promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă, semnat la Roma la 24 noiembrie 1993 și Acordul pentru aplicarea prevederilor Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 în legătură cu conservarea și gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori, semnat la New York la 4 august 1995, iau măsuri pentru a atinge obiectivele și a concretiza principiile Codului de conduită pentru un pescuit responsabil, adoptat în cadrul conferinței Organizației pentru Alimentație și Agricultură la 31 octombrie 1995, încurajează punerea în aplicare a măsurilor de competența statului portului atât la nivel mondial, cât și la nivel regional și, după caz, încurajează țările terțe să ratifice, să accepte, să aprobe și să adere la acordurile internaționale la care au aderat ambele părți;
promovează conservarea și utilizarea durabilă a resurselor piscicole prin intermediul organizațiilor sau organismelor internaționale corespunzătoare, inclusiv al organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului la care participă ambele părți (denumite în continuare „ORGP”) prin intermediul, acolo unde este cazul, al monitorizării, controlului sau asigurării eficace a respectării rezoluțiilor, recomandărilor sau măsurilor ORGP, precum și al punerii în aplicare a sistemelor lor de documentare și de certificare a capturilor;
adoptă și pun în aplicare instrumentele lor respective de combatere a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (denumit în continuare „pescuitul INN”), inclusiv prin instrumente juridice și, acolo unde este cazul, prin control, monitorizare și asigurarea respectării legislației, precum și măsuri de gestionare a capacităților, recunoscând că schimbul voluntar de informații privind pescuitul INN va consolida eficacitatea acestor instrumente în combaterea pescuitului INN și subliniind rolul crucial al membrilor ORGP care dețin cele mai mari piețe de produse pescărești în valorificarea la maximum a utilizării durabile a resurselor piscicole; și
promovează dezvoltarea acvaculturii responsabile și durabile, luând în considerare aspectele economice, sociale și de mediu ale acesteia.
ARTICOLUL 16.9
Informații științifice
Atunci când elaborează și pun în aplicare măsuri de protecție a mediului sau a condițiilor de muncă ce pot afecta comerțul sau investițiile, părțile țin seama de informațiile științifice și tehnice disponibile, precum și, acolo unde este cazul, de standardele, orientările sau recomandările internaționale relevante, precum și de abordarea precauționară.
ARTICOLUL 16.10
Transparența
Fiecare parte se asigură că orice măsură de aplicare generală care urmărește atingerea obiectivelor prezentului capitol este administrată în mod transparent, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu actele sale administrative, precum și cu capitolul 17, inclusiv prin asigurarea unor oportunități rezonabile și a unei perioade de timp suficiente pentru ca publicul să poată formula observații, precum și prin publicarea măsurilor respective.
ARTICOLUL 16.11
Reexaminarea impactului asupra dezvoltării durabile
Părțile recunosc importanța reexaminării, monitorizării și evaluării, în comun sau în mod individual, a impactului punerii în aplicare a prezentului acord asupra dezvoltării durabile, prin intermediul procedurilor și al instituțiilor lor respective, precum și prin acelea instituite în temeiul prezentului acord.
ARTICOLUL 16.12
Cooperarea
Recunoscând importanța cooperării cu privire la aspectele legate de comerț și de investiții ale politicilor în domeniul mediului și al muncii pentru atingerea obiectivelor prezentului acord, părțile pot, printre altele:
să coopereze la nivel bilateral și multilateral în domeniul protecției mediului și al muncii, inclusiv prin intermediul organizațiilor sau organismelor internaționale corespunzătoare la care participă ambele părți;
să coopereze în ceea ce privește evaluarea impactului reciproc dintre comerț și mediu și dintre comerț și muncă, precum și în ceea ce privește identificarea unor modalități de consolidare, prevenire sau atenuare a acestui impact, luând în considerare rezultatele monitorizării și ale evaluării efectuate de către părți, de exemplu, în ceea ce privește Uniunea Europeană, evaluările impactului asupra dezvoltării durabile;
să coopereze în scopul facilitării și al promovării comerțului cu și a investițiilor în bunuri și servicii de mediu, într-un mod compatibil cu prezentul acord, inclusiv prin schimbul de informații;
să coopereze în privința sistemelor de etichetare, inclusiv prin schimbul de informații privind etichetele ecologice, precum și prin alte măsuri și inițiative care contribuie la durabilitate, inclusiv, după caz, sistemele comerciale echitabile și etice;
să coopereze în scopul promovării responsabilității sociale a întreprinderilor, în special prin schimbul de informații și de bune practici, inclusiv cu privire la adoptarea, punerea în aplicare, monitorizarea și diseminarea orientărilor și principiilor convenite la nivel internațional;
să coopereze cu privire la aspectele legate de comerț ale Agendei OIM privind munca decentă;
să coopereze cu privire la aspectele legate de comerț ale acordurilor multilaterale în domeniul mediului, inclusiv prin schimbul de opinii și de informații privind punerea în aplicare a CITES și prin cooperare tehnică și vamală;
să coopereze cu privire la aspectele legate de comerț ale regimului internațional privind schimbările climatice, inclusiv cu privire la mijloacele de promovare a tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon, a altor tehnologii ecologice și a eficienței energetice;
să coopereze pentru a promova conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice, inclusiv prin combaterea comerțului ilegal cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție;
să coopereze atât pentru a promova conservarea și a gestionarea durabilă a pădurilor, precum și comerțul cu lemn și produse din lemn recoltat în mod legal, cât și pentru a combate exploatarea forestieră ilegală; și
să coopereze, la nivel bilateral sau prin intermediul organizațiilor sau organismelor internaționale corespunzătoare la care participă ambele părți, atât pentru a promova practicile durabile de pescuit și acvacultură, precum și comerțul cu resurse piscicole obținute în mod legal, cât și pentru a combate pescuitul INN.
ARTICOLUL 16.13
Comitetul pentru comerț și dezvoltare durabilă
Comitetul are următoarele funcții:
reexaminează și monitorizează punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol și, atunci când este necesar, adresează Comitetului mixt, spre examinare, recomandări corespunzătoare în legătură cu articolul 22.1 alineatul (5) litera (d);
analizează orice alte chestiuni legate de prezentul capitol, în funcție de ceea ce convin părțile;
interacționează cu societatea civilă ( 128 ) în privința punerii în aplicare a prezentului capitol;
îndeplinește alte funcții care îi pot fi delegate de Comitetul mixt în temeiul articolului 22.1 alineatul (5) litera (b); și
caută modalități de a soluționa neînțelegerile dinte părți referitoare la interpretarea sau la aplicarea prezentului capitol, inclusiv prin procedurile prevăzute la articolul 16.17 alineatul (5). ( 129 )
ARTICOLUL 16.14
Puncte de contact
La intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte desemnează un punct de contact pentru a facilita comunicarea dintre părți cu privire la orice aspect legat de prezentul capitol și notifică celeilalte părți datele de contact, inclusiv informații cu privire la funcționarii competenți. Părțile își notifică reciproc, cu promptitudine, orice modificare a respectivelor date de contact.
ARTICOLUL 16.15
Grupuri consultative naționale
ARTICOLUL 16.16
Dialogul mixt cu societatea civilă
ARTICOLUL 16.17
Consultări la nivel guvernamental
ARTICOLUL 16.18
Grupul de experți
În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord, comitetul adoptă regulamentul de procedură și mandatul grupului de experți. Regulamentul de procedură identifică procedurile pentru găsirea informațiilor relevante. Grupul interpretează articolele relevante din prezentul capitol în conformitate cu normele obișnuite de interpretare a dreptului public internațional, inclusiv cu normele codificate în Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor, adoptată la Viena la 23 mai 1969. În așteptarea adoptării respectivului regulament de procedură și a respectivului mandat, se aplică mutatis mutandis regulamentul de procedură menționat la articolul 21.30, iar mandatul este, cu excepția cazului în care părțile convin altfel în termen de maximum cinci zile de la data constituirii grupului, după cum urmează:
„examinează, având în vedere articolele relevante din capitolul 16, problema menționată în cererea de constituire a grupului de experți și întocmește un raport în conformitate cu articolul 16.18 alineatul (5), formulând recomandări în vederea soluționării problemei în cauză.”
Grupul este format din trei experți. Aceștia sunt selecționați în conformitate cu literele (a)-(e).
Experții dețin expertiza tehnică sau juridică relevantă pentru aspectele abordate în prezentul capitol. Ei sunt independenți de fiecare parte și nu sunt afiliați sau nu primesc instrucțiuni din partea niciuneia dintre ele. Experții își exercită funcția în nume propriu, nu acceptă instrucțiuni din partea niciunei organizații și a niciunui guvern și nici nu au fost implicați, în nicio calitate, în problema în cauză.
În termen de maximum 45 de zile de la data primirii cererii de constituire a grupului, fiecare parte numește un expert, care poate fi un resortisant al părții în cauză, și propune până la trei candidați la funcția de președinte al grupului. Președintele nu este resortisant al niciuneia dintre părți. Părțile aleg de comun acord și numesc președintele din lista candidaților propuși, în termen de maximum 15 zile de la data expirării perioadei de 45 de zile.
În cazul în care o parte nu a numit un expert sau dacă părțile nu au ales de comun acord sau nu au numit președintele în temeiul literei (b), experții sau președintele nenumit încă sunt aleși, în termen de maximum 15 zile de la data expirării perioadei de 15 zile prevăzute la litera (b), prin tragere la sorți din lista de candidați propuși în temeiul literei (d).
În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord, comitetul stabilește o listă cu cel puțin 10 persoane care doresc și sunt în măsură să exercite funcția de experți în temeiul prezentului articol și care îndeplinesc cerințele stabilite la litera (a). Lista se compune din trei subliste: câte una pentru fiecare parte și una cu persoanele care nu sunt resortisanți ai niciuneia dintre părți și care se califică pentru funcția de președinte al grupului. Fiecare parte selecționează, pentru sublista sa, cel puțin trei persoane care ar putea exercita funcția de experți. Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, acestea selecționează în comun patru persoane pentru sublista președinților. Comitetul se va asigura că numărul persoanelor de pe listă este menținut în permanență la nivelul prevăzut la prezentul alineat.
Data constituirii grupului este data la care este numit președintele.
ARTICOLUL 16.19
Reexaminarea
CAPITOLUL 17
TRANSPARENȚA
ARTICOLUL 17.1
Definiții
În sensul prezentului capitol, „măsură de aplicare generală” înseamnă orice lege, reglementare, normă, decizie administrativă sau judiciară ori procedură administrativă sau judiciară, de aplicare generală în ceea ce privește orice aspect vizat de prezentul acord.
ARTICOLUL 17.2
Transparența mediului de reglementare
Recunoscând impactul pe care mediul său de reglementare îl poate avea asupra comerțului și a investițiilor dintre părți, fiecare parte asigură un mediu de reglementare transparent, care să fie eficace și previzibil pentru orice persoană, inclusiv pentru operatorii economici, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.
ARTICOLUL 17.3
Publicare
Atunci când introduce sau modifică măsuri de aplicare generală, fiecare parte:
publică prompt respectivele măsuri de aplicare generală sau le pune în alt mod la dispoziția publicului, împreună cu o explicație a obiectivului și a motivelor acestora și, acolo unde este posibil, prin mijloace electronice, de exemplu, pe un site web în limba engleză; și
depune eforturi pentru a permite un interval rezonabil de timp între momentul în care respectivele măsuri de aplicare generală sunt publicate sau puse la dispoziția publicului și momentul în care ele intră în vigoare, cu excepția cazurilor justificate corespunzător.
ARTICOLUL 17.4
Cereri de informații
ARTICOLUL 17.5
Administrarea măsurilor de aplicare generală
Atunci când aplică măsuri de aplicare generală în cadrul procedurilor administrative unor anumite persoane, bunuri sau servicii ale celeilalte părți, în cazuri specifice, fiecare parte transmite, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu actele sale administrative, persoanelor direct afectate de respectivele proceduri administrative, următoarele elemente:
un preaviz rezonabil privind data la care se inițiază procedurile, inclusiv temeiul juridic și o descriere a naturii procedurilor, a faptelor și a aspectelor în cauză; și
o posibilitate rezonabilă de a prezenta fapte și argumente în sprijinul pozițiilor lor înaintea oricărei decizii administrative finale, cu excepția situațiilor de urgență.
ARTICOLUL 17.6
Reexaminare și căi de atac
Fiecare parte se asigură că părțile care ajung în fața instanțelor sau care sunt implicate în procedurile menționate la alineatul (1) au dreptul la:
o posibilitate rezonabilă de a-și susține sau de a-și apăra pozițiile; și
o decizie bazată pe probe și pe depunerea de concluzii.
ARTICOLUL 17.7
Cooperarea în scopul promovării unei transparențe sporite
Părțile cooperează, acolo unde este cazul, în cadrul forurilor bilaterale, regionale și multilaterale cu privire la modalitățile de promovare a transparenței în ceea ce privește comerțul și investițiile internaționale.
ARTICOLUL 17.8
Relația cu alte capitole
Prezentul capitol se aplică fără a aduce atingere niciunei dispoziții specifice stabilite în alte capitole din prezentul acord.
CAPITOLUL 18
BUNELE PRACTICI DE REGLEMENTARE ȘI COOPERAREA ÎN MATERIE DE REGLEMENTARE
SECȚIUNEA A
Bunele practici de reglementare și cooperarea în materie de reglementare
SUBSECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
ARTICOLUL 18.1
Obiective și principii generale
Obiectivul prezentei secțiuni este promovarea bunelor practici și a cooperării dintre părți în materie de reglementare, în vederea consolidării comerțului și a investițiilor bilaterale, prin:
promovarea unui mediu de reglementare eficace, transparent și previzibil;
promovarea unor abordări compatibile în materie de reglementare și reducerea cerințelor de reglementare inutil de greoaie, repetitive sau divergente;
discutarea măsurilor, practicilor sau abordărilor în materie de reglementare ale unei părți, inclusiv a modului de consolidare a aplicării eficiente a acestora; și
consolidarea cooperării bilaterale dintre părți în cadrul forurilor internaționale.
Nicio dispoziție din prezenta secțiune nu aduce atingere dreptului unei părți de a-și defini sau de a-și reglementa propriile niveluri de protecție în urmărirea sau promovarea obiectivelor sale în materie de politici publice în domenii precum:
sănătatea publică;
sănătatea și viața oamenilor, animalelor și plantelor;
sănătatea și siguranța la locul de muncă;
condițiile de muncă;
mediul, inclusiv schimbările climatice;
consumatorii;
protecția și securitatea socială;
datele cu caracter personal și securitatea cibernetică;
diversitatea culturală;
stabilitatea financiară; și
securitatea energetică.
Nicio dispoziție din prezenta secțiune nu est concepută pentru a împiedica o parte:
să adopte, să mențină și să aplice măsuri de reglementare în conformitate cu cadrul său juridic, cu principiile ( 130 ) și cu termenele sale limită, pentru a-și atinge obiectivele în materie de politici publice la nivelul de protecție pe care îl consideră adecvat; și
să presteze și să sprijine servicii de interes general, inclusiv pe cele legate de apă, sănătate, educație sau serviciile sociale.
ARTICOLUL 18.2
Definiții
În sensul prezentei secțiuni:
„autoritate de reglementare” înseamnă:
Comisia Europeană, pentru Uniunea Europeană; și
Guvernul Japoniei, pentru Japonia; și
„măsuri de reglementare” înseamnă măsuri de aplicare generală care sunt:
pentru Uniunea Europeană:
regulamente și directive, în conformitate cu articolul 288 din TFUE; și
acte delegate și de punere în aplicare, în conformitate cu articolele 290 și, respectiv, 291 din TFUE; și
pentru Japonia:
legi;
ordine ale Cabinetului; și
ordonanțe ministeriale.
ARTICOLUL 18.3
Domeniul de aplicare
SUBSECȚIUNEA 2
Bunele practici de reglementare
ARTICOLUL 18.4
Coordonare internă
Fiecare parte menține procese sau mecanisme de coordonare internă pentru a încuraja bunele practici de reglementare, inclusiv pe acelea prevăzute în prezenta secțiune.
ARTICOLUL 18.5
Procese și mecanisme de reglementare
Fiecare parte pune la dispoziția publicului descrieri ale proceselor și mecanismelor prin care autoritatea sa de reglementare își elaborează, evaluează și reexaminează măsurile de reglementare. Descrierile respective fac trimitere la orientările, normele sau procedurile relevante, inclusiv la cele privind posibilitățile de care dispune publicul pentru a formula observații.
ARTICOLUL 18.6
Informare timpurie privind măsurile de reglementare planificate
Autoritatea de reglementare a fiecărei părți pune la dispoziția publicului, cel puțin o dată pe an, o listă cu măsurile sale de reglementare planificate majore ( 131 ), împreună cu o descriere succintă a domeniului de aplicare și a obiectivelor acestora, inclusiv, dacă este disponibilă, data estimată a adoptării lor. Alternativ, dacă autoritatea de reglementare a unei părți nu pune la dispoziția publicului o astfel de listă, partea în cauză transmite, anual și cât mai curând posibil, lista respectivă, împreună cu descrierea succintă, Comitetului pentru cooperare în materie de reglementare instituit în temeiul articolului 22.3. Lista în cauză, împreună cu descrierea succintă, cu excepția informațiilor desemnate ca fiind confidențiale, poate fi pusă la dispoziția publicului de către autoritatea de reglementare a fiecărei părți.
ARTICOLUL 18.7
Consultări publice
Atunci când elaborează măsuri de reglementare majore, autoritatea de reglementare a fiecărei părți întreprinde următoarele acțiuni, dacă este cazul și în conformitate cu normele și procedurile relevante:
publică fie proiectele de măsuri de reglementare, fie documente de consultare care conțin suficiente detalii cu privire la măsurile de reglementare aflate în curs de elaborare pentru a permite oricărei persoane să evalueze dacă și în ce mod interesele sale ar putea fi afectate semnificativ;
oferă oricărei persoane, pe o bază nediscriminatorie, posibilități rezonabile de a formula observații; și
analizează observațiile primite.
ARTICOLUL 18.8
Evaluarea impactului
Atunci când efectuează o evaluare a impactului, autoritatea de reglementare a fiecărei părți instituie și menține procese și mecanisme în cadrul cărora vor fi luați în considerare următorii factori:
necesitatea măsurii de reglementare, inclusiv natura și semnificația aspectului pe care intenționează să îl abordeze măsura de reglementare în cauză;
orice măsuri de reglementare sau de altă natură alternative, fezabile și adecvate, inclusiv opțiunea de a nu reglementa, dacă este disponibilă, care i-ar permite părții respective să își atingă obiectivele în materie de politici publice;
în măsura în care este posibil și relevant, potențialul impact social, economic și de mediu al măsurilor alternative în cauză, inclusiv asupra comerțului și a întreprinderilor mici și mijlocii; și
acolo unde este cazul, modul de relaționare a opțiunilor avute în vedere cu standardele internaționale relevante, inclusiv motivele eventualelor divergențe.
ARTICOLUL 18.9
Evaluare retrospectivă
ARTICOLUL 18.10
Posibilitatea de a formula observații
Autoritatea de reglementare a fiecărei părți oferă oricărei persoane, fără a aduce atingere urmăririi obiectivelor fiecărei părți în materie de politici publice, posibilitatea de a formula observații în vederea îmbunătățirii măsurilor de reglementare aflate în vigoare, inclusiv propuneri de simplificare sau de reducere a sarcinilor inutile.
ARTICOLUL 18.11
Schimbul de informații privind bunele practici în materie de reglementare
Autoritățile de reglementare depun toate eforturile pentru a face schimb de informații, inclusiv în cadrul Comitetului pentru cooperare în materie de reglementare, cu privire la bunele lor practici în materie de reglementare menționate în prezenta subsecțiune, precum practicile privind evaluările impactului, inclusiv evaluarea efectelor asupra comerțului și a investițiilor, sau cele privind evaluările retrospective.
SUBSECȚIUNEA 3
Cooperarea în materie de reglementare
ARTICOLUL 18.12
Activități de cooperare în materie de reglementare
Pentru a identifica activitățile adecvate pentru cooperarea în materie de reglementare, fiecare parte analizează:
lista prevăzută la articolul 18.6; și
propunerile de activități de cooperare în materie de reglementare transmise de către persoane ale unei părți, care sunt justificate și însoțite de informații relevante.
În cazul în care părțile decid să se implice într-o activitate de cooperare în materie de reglementare, autoritatea de reglementare a fiecărei părți:
informează autoritatea de reglementare a celeilalte părți cu privire la elaborarea de noi măsuri sau la reexaminarea măsurilor existente care sunt relevante pentru activitatea de cooperare în materie de reglementare;
la cerere, furnizează informații și discută măsuri care sunt relevante pentru activitatea de cooperare în materie de reglementare; și
atunci când elaborează măsuri de reglementare noi sau când reexaminează măsurile de reglementare sau de altă natură existente, ia în considerare, în măsura posibilităților, orice abordare în materie de reglementare propusă de cealaltă parte cu privire la același aspect sau la un aspect conex.
ARTICOLUL 18.13
Bunele practici de promovare a compatibilității în materie de reglementare
În scopul promovării compatibilității în materie de reglementare, autoritatea de reglementare a fiecărei părți are în vedere, printre altele, următoarele:
promovarea principiilor, orientărilor și codurilor de conduită comune, precum și a recunoașterii reciproce a echivalenței și a instrumentelor de punere în aplicare comune, pentru a evita duplicarea inutilă a cerințelor de reglementare, precum cele privind testarea, calificările, auditurile sau inspecțiile; și
cooperarea bilaterală și cooperarea cu țări terțe în cadrul forurilor internaționale relevante, dacă este posibil, inclusiv prin intermediul unor inițiative și propuneri comune, cu scopul de a elabora și de a promova adoptarea și punerea în aplicare a standardelor, orientărilor și a altor abordări internaționale în materie de reglementare.
SUBSECȚIUNEA 4
Dispoziții instituționale
ARTICOLUL 18.14
Comitetul pentru cooperare în materie de reglementare
Comitetul pentru cooperare în materie de reglementare poate, în special:
să discute propunerile de activități de cooperare în materie de reglementare;
să facă schimb de informații privind bunele practici în materie de reglementare și să promoveze aceste practici;
să recomande activități de cooperare în materie de reglementare cu privire la aspecte de interes comun pentru părți, inclusiv activități privind cercetarea din stadiul de prereglementare;
să promoveze activități de cooperare bilaterală în materie de reglementare, cu scopul de a facilita obținerea de rezultate compatibile în materie de reglementare pentru fiecare parte, în special în domeniile în care nu există niciun fel de măsuri de reglementare sau în care elaborarea acestora se află într-o etapă inițială;
să sprijine elaborarea de mecanisme practice, de instrumente de punere în aplicare și de bune practici în vederea promovării bunelor practici de reglementare și a cooperării în materie de reglementare;
să încurajeze cooperarea și coordonarea în materie de reglementare în cadrul forurilor internaționale, inclusiv schimburile bilaterale periodice de informații privind activitățile în desfășurare sau planificate relevante;
să identifice și să aprobe periodic domeniile prioritare ale cooperării în materie de reglementare;
să furnizeze orientări, dacă este necesar, pentru a contribui la raționalizarea cooperării în materie de reglementare a altor comitete specializate menționate la articolul 22.3 și a altor foruri de cooperare bilaterală în materie de reglementare;
să analizeze raportul privind rezultatele consultărilor menționat la articolul 18.16 alineatul (8) și să reexamineze progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a soluției satisfăcătoare menționate la articolul 18.16 alineatul (6), dacă este cazul; și
să stabilească, dacă este necesar, grupuri de lucru ad hoc care să realizeze activități specifice de cooperare în materie de reglementare și care să prezinte rapoarte Comitetului pentru cooperare în materie de reglementare.
Comitetul pentru cooperare în materie de reglementare:
se reunește în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord și ulterior cel puțin o dată pe an, cu excepția cazului în care reprezentanții părților decid altfel; și
își adoptă regulamentul de procedură cu ocazia primei reuniuni ulterioare intrării în vigoare a prezentului acord.
ARTICOLUL 18.15
Puncte de contact
La intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte desemnează un punct de contact pentru punerea în aplicare a prezentei secțiuni și pentru schimbul de informații în conformitate cu articolul 18.16 și notifică celeilalte părți datele de contact, inclusiv, informații cu privire la funcționarii competenți. Părțile își notifică reciproc, cu promptitudine, orice modificare a respectivelor date de contact.
ARTICOLUL 18.16
Schimbul de informații privind măsurile de reglementare planificate sau existente
Partea solicitantă poate cere consultări cu partea solicitată:
după primirea observațiilor scrise menționate la alineatul (3); sau
după încheierea perioadei menționate la alineatul (3), dacă partea solicitată nu îi transmite observații scrise în cursul perioadei respective.
SECȚIUNEA B
Bunăstarea animalelor
ARTICOLUL 18.17
Bunăstarea animalelor
SECȚIUNEA C
Dispoziții finale
ARTICOLUL 18.18
Aplicarea secțiunii A
ARTICOLUL 18.19
Soluționarea litigiilor
Dispozițiile din prezentul capitol nu fac obiectul soluționării litigiilor în temeiul capitolului 21.
CAPITOLUL 19
COOPERAREA ÎN DOMENIUL AGRICULTURII
ARTICOLUL 19.1
Obiective
Părțile recunosc că promovarea comerțului cu produse agricole ( 132 ) și alimentare între ele este în interesul lor reciproc și vizează promovarea cooperării în domeniul agriculturii durabile, inclusiv dezvoltarea rurală și schimbul de informații tehnice și de bune practici în scopul furnizării unor produse alimentare sigure și de calitate superioară pentru consumatorii din Uniunea Europeană și Japonia.
ARTICOLUL 19.2
Domeniul de aplicare
Domeniul de aplicare al cooperării menționate la alineatul (1) vizează:
promovarea comerțului cu produse agricole și alimentare, inclusiv un dialog privind reglementările relevante;
cooperarea în vederea ameliorării gestionării, productivității și competitivității exploatațiilor, inclusiv schimbul de bune practici privind agricultura durabilă, precum și utilizarea tehnologiei și inovării;
cooperarea privind producția și tehnologia din domeniul agriculturii și al produselor alimentare;
cooperarea în ceea ce privește politica privind calitatea produselor agricole, inclusiv în ceea ce privește indicațiile geografice ( 133 ), cu condiția ca această cooperare să nu se suprapună sarcinilor legate de indicațiile geografice ale Comitetul pentru proprietatea intelectuală, instituit în temeiul articolului 22.3;
cooperarea și schimbul de bune practici în vederea promovării dezvoltării rurale, precum politicile vizând menținerea producătorilor și a tinerilor fermieri în zonele rurale; și
consultări privind alte aspecte care fac obiectul articolului 19.1, în funcție de ceea ce convin părțile.
ARTICOLUL 19.3
Cooperarea în scopul îmbunătățirii mediului de afaceri
ARTICOLUL 19.4
Cerere de informații
Fiecare parte îi poate transmite celeilalte părți o cerere de informații și clarificări privind măsurile legate de agricultură și de produsele alimentare. Partea solicitată furnizează, cât mai curând posibil, dar în termen de maximum 60 de zile de la data primirii cererii, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, informații scrise cu privire la cererea transmisă de partea solicitantă.
ARTICOLUL 19.5
Comitetul pentru cooperarea în domeniul agriculturii
Comitetul îndeplinește următoarele funcții:
asigură și reexaminează punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol;
discută orice aspect legat de prezentul capitol;
raportează Comitetului mixt constatările sale;
facilitează cooperarea între sectoarele private ale părților care contribuie la atingerea obiectivelor prezentului capitol; și
îndeplinește alte funcții care îi pot fi delegate de Comitetul mixt în temeiul articolului 22.1 alineatul (5) litera (b).
ARTICOLUL 19.6
Puncte de contact și comunicări
ARTICOLUL 19.7
Relația cu alte capitole
ARTICOLUL 19.8
Soluționarea litigiilor
Dispozițiile din prezentul capitol nu fac obiectul soluționării litigiilor în temeiul capitolului 21.
CAPITOLUL 20
ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII
Articolul 20.1
Obiectiv
Părțile recunosc importanța dispozițiilor din prezentul capitol, precum și a altor dispoziții din prezentul acord care vizează consolidarea cooperării dintre părți în privința aspectelor relevante pentru întreprinderile mici și mijlocii (denumite în continuare, în prezentul capitol, „IMM-uri”) sau care pot prezenta alte avantaje deosebite pentru IMM-uri.
ARTICOLUL 20.2
Schimbul de informații
Fiecare parte stabilește sau menține propriul site web, accesibil publicului, care conține informații referitoare la prezentul acord, inclusiv:
textul prezentului acord, inclusiv toate anexele, în special listele tarifare și regulile de origine specifice produselor;
un rezumat al prezentului acord; și
informații destinate IMM-urilor, conțin:
o descriere a dispozițiilor din prezentul acord pe care partea respectivă le consideră importante pentru IMM-uri; și
orice informații suplimentare pe care partea respectivă le consideră utile pentru IMM-urile interesate să beneficieze de oportunitățile oferite de prezentul acord.
Fiecare parte include pe site-ul web menționat la alineatul (1) link-uri către:
site-ul web echivalent al celeilalte părți;
site-urile web ale autorităților sale publice și ale altor entități corespunzătoare care furnizează informații pe care partea respectivă le consideră utile pentru persoanele interesate de comerț, investiții sau afaceri pe teritoriul părții în cauză; și
site-ul web al Centrului pentru cooperare industrială UE-Japonia sau al organizației care îi succede acestuia.
Fiecare parte se asigură că link-urile la site-urile web menționate la alineatul (2) litera (b) furnizează informații legate de:
legislația și procedurile vamale, precum și o descriere a procedurilor, etapele practice, formularele, documentele și alte informații necesare pentru importul în, exportul din și tranzitul prin teritoriul vamal al părții respective;
actele cu putere de lege și actele administrative, inclusiv procedurile, privind drepturile de proprietate intelectuală;
reglementările tehnice și procedurile de evaluare a conformității;
măsurile sanitare și fitosanitare relevante pentru import și export;
publicarea anunțurilor pentru achizițiile publice, în conformitate cu articolul 10.4, precum și alte informații relevante;
procedurile de înregistrare a întreprinderilor;
impozitele colectate în cadrul procedurilor de import, dacă este cazul; și
alte informații pe care partea respectivă le consideră utile pentru IMM-uri.
Fiecare parte include pe site-ul web menționat la alineatul (1) un link la o bază de date care este accesibilă pentru căutare electronică prin codul din nomenclatura tarifară și care include, dacă partea respectivă consideră că este necesar, următoarele informații privind accesul la piața sa:
nivelurile taxei vamale care urmează să fie aplicate de către partea respectivă mărfurilor originare din cealaltă parte, nivelurile taxei vamale aplicabile națiunii celei mai favorizate și contingentele tarifare stabilite de partea respectivă;
taxele vamale și de altă natură, inclusiv taxele specifice produselor, impuse la import și la export sau legate de acestea;
alte măsuri tarifare;
regulile de origine;
rambursarea sau amânarea taxelor vamale sau alte tipuri de exonerare care permit reducerea sau rambursarea taxelor vamale ori scutirea de acestea;
criteriile utilizate pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor;
cerințele privind indicarea țării de origine, inclusiv amplasarea indicațiilor și metoda de indicare; și
alte măsuri relevante.
ARTICOLUL 20.3
Puncte de contact pentru IMM-uri
Punctele de contact pentru IMM-uri îndeplinesc, în conformitate cu normele și procedurile fiecărei părți, următoarele funcții:
se asigură că necesitățile IMM-urilor sunt luate în considerare în contextul punerii în aplicare a prezentului acord;
examinează modalități de consolidare a cooperării dintre părți în chestiuni relevante pentru IMM-uri, în vederea sporirii oportunităților comerciale și de investiții pentru IMM-uri;
identifică modalități și fac schimb de informații pentru a permite IMM-urilor fiecărei părți să beneficieze de noi oportunități în temeiul prezentului acord;
monitorizează și pun în aplicare articolul 20.2 și se asigură că informațiile furnizate de fiecare parte sunt actualizate și relevante pentru IMM-uri;
prezintă rapoarte periodice cu privire la activitățile lor și adresează recomandări adecvate Comitetului mixt; și
examinează orice alt aspect relevant pentru IMM-uri care face obiectul prezentului acord.
Punctele de contact pentru IMM-uri depun toate eforturile pentru a aborda orice altă chestiune de interes pentru IMM-uri legată de punerea în aplicare a prezentului acord, inclusiv prin:
schimbul de informații cu scopul de a asista părțile în monitorizarea punerii în aplicare a prezentului acord în ceea ce privește chestiunile relevante pentru IMM-uri;
participarea la lucrările comitetelor specializate și ale grupurilor de lucru instituite în temeiul prezentului acord, inclusiv în privința chestiunilor legate de cooperarea în materie de reglementare și a aspectelor netarifare și prin aducerea în atenția respectivelor comitete specializate și grupuri de lucru, în domeniile lor respective de competență, a chestiunilor specifice care prezintă un interes deosebit pentru IMM-uri, evitând totodată duplicarea eforturilor; și
examinarea soluțiilor acceptabile pentru ambele părți vizând îmbunătățirea capacității IMM-urilor de a se implica în schimburile comerciale și investițiile dintre părți.
ARTICOLUL 20.4
Soluționarea litigiilor
Dispozițiile din prezentul capitol nu fac obiectul soluționării litigiilor în temeiul capitolului 21.
CAPITOLUL 21
SOLUȚIONAREA LITIGIILOR
SECȚIUNEA A
Obiectiv, domeniu de aplicare și definiții
ARTICOLUL 21.1
Obiectiv
Obiectivul prezentului capitol este de a stabili un mecanism eficace și eficient pentru soluționarea litigiilor dintre părți referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor din prezentul acord, pentru a se ajunge la o soluție convenită de comun acord.
ARTICOLUL 21.2
Domeniul de aplicare
Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, prezentul capitol se aplică în ceea ce privește soluționarea oricărui litigiu dintre părți referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor din prezentul acord.
ARTICOLUL 21.3
Definiții
În sensul prezentului capitol:
„arbitru” înseamnă un membru al unei comisii de arbitraj;
„cazuri urgente” sau „chestiuni urgente” le includ pe cele privind mărfurile sau serviciile care își pierd rapid calitatea, condiția actuală sau valoarea comercială într-o perioadă scurtă de timp;
„cod de conduită” înseamnă Codul de conduită pentru arbitri menționat la articolul 21.30;
„parte reclamantă” înseamnă partea care solicită instituirea unei comisii de arbitraj în temeiul articolului 21.7;
„dispoziții vizate” înseamnă dispozițiile din prezentul acord vizate de prezentul capitol în conformitate cu articolul 21.2;
„OSL” înseamnă Organul de soluționare a litigiilor din cadrul OMC;
„comisie de arbitraj” înseamnă o comisie instituită în temeiul articolului 21.7;
„partea pârâtă” înseamnă partea împotriva căreia a fost adus un litigiu în fața unei comisii de arbitraj, în temeiul articolului 21.7; și
„regulament de procedură” înseamnă regulamentul de procedură al unei comisii de arbitraj, menționat la articolul 21.30.
SECȚIUNEA B
Consultări și mediere
ARTICOLUL 21.4
Cerere de informații
Înainte de formularea unei cereri de consultări sau de mediere în temeiul articolului 21.5 sau, respectiv, 21.6, o parte poate solicita în scris orice informații relevante cu privire la o măsură pusă în discuție. Partea căreia i se adresează cererea depune toate eforturile pentru a furniza informațiile solicitate, trimițând un răspuns scris în termen de maximum 20 de zile de la data primirii cererii.
ARTICOLUL 21.5
Consultări
ARTICOLUL 21.6
Medierea