Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

-

European flag

Ediţia în limba română

03.   Agricultură

Volumul 041

 


Referințe

 

Cuprins

 

Anul

JO

Pagina

 

 

 

 

Notă introductivă

1

2001

L 313

37

 

 

32001L0103

 

 

 

Directiva 2001/103/CE a Comisiei din 28 noiembrie 2001 de modificare a anexei I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, prin includerea acid 2,4-diclorofenoxiacetic (2,4-D) ca substanță activă (1)

3

2002

L 024

16

 

 

32002R0143

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 143/2002 al Comisiei din 24 ianuarie 2002 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 571/88 al Consiliului privind organizarea anchetelor comunitare asupra structurii exploatațiilor agricole în 2003, 2005 și 2007

6

2002

L 024

59

 

 

32002D0061

 

 

 

Decizia Comisiei din 23 ianuarie 2002 de modificare a Deciziei 2001/634/CE de stabilire a condițiilor speciale de reglementare a importurilor de produse pescărești originare din Guineea [notificată cu numărul C(2001) 4868] (1)

19

2002

L 033

29

 

 

32002D0074

 

 

 

Decizia Comisiei din 30 ianuarie 2002 de modificare a Deciziei 97/569/CE de stabilire a listelor provizorii cu unitățile din țările terțe din care statele membre autorizează importurile de produse din carne, pentru a include o unitate malaysiană [notificată cu numărul C(2002) 328] (1)

25

2002

L 034

7

 

 

32002L0005

 

 

 

Directiva 2002/5/CE a Comisiei din 30 ianuarie 2002 de modificare a anexei II la Directiva 90/642/CEE a Consiliului în ceea ce privește stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe anumite produse de origine vegetală, inclusiv fructe și legume

27

2002

L 035

11

 

 

32002R0217

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 217/2002 al Comisiei din 5 februarie 2002 de stabilire a criteriilor de eligibilitate a materiei prime în cadrul schemei de ajutor pentru producție din Regulamentul (CE) nr. 2201/96

33

2002

L 039

11

 

 

32002R0244

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 244/2002 al Comisiei din 8 februarie 2002 de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2301/97 privind introducerea unor denumiri în Registrul de atestate de specificitate prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2082/92 privind atestatele de specificitate pentru produsele agricole și alimentare

35

2002

L 039

12

 

 

32002R0245

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 245/2002 al Comisiei din 8 februarie 2002 de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 privind înscrierea anumitor denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate, prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

37

2002

L 039

71

 

 

32002D0106

 

 

 

Decizia Comisiei din 1 februarie 2002 de aprobare a unui manual de diagnosticare care stabilește proceduri de diagnosticare, metode de prelevare de probe și criterii de evaluare a testelor de laborator pentru confirmarea pestei porcine clasice [notificată cu numărul C(2002) 381] (1)

39

2002

L 041

6

 

 

32002R0256

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 256/2002 al Comisiei din 12 februarie 2002 privind autorizarea provizorie a unor noi aditivi, prelungirea autorizației provizorii pentru un aditiv și autorizarea permanentă a unui aditiv pentru hrana animalelor (1)

57

2002

L 041

43

 

 

32002D0111

 

 

 

Decizia Comisiei din 11 februarie 2002 de modificare a Directivei 92/33/CEE în vederea prelungirii derogării referitoare la condițiile de import pentru răsadurile de legume și materialele de înmulțire pentru legume provenind din țări terțe [notificată cu numărul C(2002) 427] (1)

63

2002

L 041

44

 

 

32002D0112

 

 

 

Decizia Comisiei din 11 februarie 2002 de modificare a Directivei 92/34/CEE în vederea prelungirii derogării privind condițiile de import pentru materialul de înmulțire pentru plante fructifere și plantele fructifere destinate producției de fructe provenind din țări terțe [notificată cu numărul C(2002) 428] (1)

64

2002

L 043

13

 

 

32002R0265

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 265/2002 al Comisiei din 13 februarie 2002 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2742/90 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2204/90 al Consiliului

65

2002

L 045

4

 

 

32002R0270

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 270/2002 al Comisiei din 14 februarie 2002 de modificare, pe de o parte, a Regulamentului (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește materialele cu risc specificate și supravegherea epidemiologică a encefalopatiilor spongiforme transmisibile și, pe de altă parte, a Regulamentului (CE) nr. 1326/2001 în ceea ce privește nutriția animalelor și introducerea pe piață a ovinelor și caprinelor și a produselor derivate din acestea

66

2002

L 046

26

 

 

32002L0010

 

 

 

Directiva 2002/10/CE a Consiliului din 12 februarie 2002 de modificare a Directivelor 92/79/CEE, 92/80/CEE și 95/59/CE privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat

78

2002

L 050

47

 

 

32002R0315

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 315/2002 al Comisiei din 20 februarie 2002 privind evidența prețurilor la carcasele de ovine proaspete sau refrigerate pe piețele reprezentative ale Comunității

81

2002

L 050

98

 

 

32002D0153

 

 

 

Decizia Comisiei din 20 februarie 2002 privind unele măsuri de protecție împotriva febrei aftoase în Regatul Unit, de abrogare a Deciziei 2001/740/CE și de modificare, pentru a opta oară, a Deciziei 2001/327/CE [notificată cu numărul C(2002) 557] (1)

83

2002

L 053

20

 

 

32002L0011

 

 

 

Directiva 2002/11/CE a Consiliului din 14 februarie 2002 de modificare a Directivei 68/193/CEE privind comercializarea materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie și de abrogare a Directivei 74/649/CEE

85

2002

L 053

37

 

 

32002D0160

 

 

 

Decizia Comisiei din 21 februarie 2002 de modificare a anexei D la Directiva 90/426/CEE a Consiliului privind testele de diagnosticare a pestei cabaline africane [notificată cu numărul C(2002) 556] (1)

93

2002

L 055

17

 

 

32002R0349

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 349/2002 al Comisiei din 25 februarie 2002 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 896/2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 404/93 al Consiliului în ceea ce privește regimul importurilor de banane în Comunitate

99

2002

L 055

29

 

 

32002L0018

 

 

 

Directiva 2002/18/CE a Comisiei din 22 februarie 2002 de modificare a anexei I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare în vederea înscrierii isoproturonului ca substanță activă

102

2002

L 056

3

 

 

32002R0357

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 357/2002 al Comisiei din 26 februarie 2002 privind eliberarea de licențe de import pentru zahăr și amestecurile de zahăr și cacao cu origine cumulată ACP/TTPM și CE/TTPM

106

2002

L 061

56

 

 

32002D0183

 

 

 

Decizia Comisiei din 28 februarie 2002 de modificare a Deciziilor 95/233/CE și 96/482/CE privind importurile de păsări vii provenind din țări terțe, în ceea ce privește Bulgaria, și de abrogare a Deciziei 96/483/CE [notificată cu numărul C(2002) 641] (1)

107

2002

L 062

27

 

 

32002R0411

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 411/2002 al Comisiei din 4 martie 2002 de adaptare a Regulamentului (CE) nr. 3072/95 al Consiliului în ceea ce privește codurile din Nomenclatura Combinată pentru anumite produse derivate din orez

112

2002

L 063

23

 

 

32002L0002

 

 

 

Directiva 2002/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2002 de modificare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului privind circulația furajelor combinate și de abrogare a Directivei 91/357/CEE a Comisiei

113

2002

L 064

8

 

 

32002R0419

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 419/2002 al Comisiei din 6 martie 2002 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2390/1999 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1663/95 privind forma și conținutul informațiilor contabile pe care statele membre trebuie să le pună la dispoziția Comisiei în cadrul procedurii de lichidare a conturilor FEOGA, secțiunea Garantare

116

2002

L 064

13

 

 

32002L0023

 

 

 

Directiva 2002/23/CE a Comisiei din 26 februarie 2002 de modificare a anexelor la Directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE ale Consiliului în ceea ce privește stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe cereale, alimente de origine animală și anumite produse de origine vegetală, inclusiv fructe și legume

118

2002

L 066

8

 

 

32002R0426

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 426/2002 al Comisiei din 7 martie 2002 de stabilire a unui curs de schimb aplicabil anumitor ajutoare directe și măsuri cu caracter structural sau ecologic

125

2002

L 068

4

 

 

32002R0442

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 442/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2019/93 privind măsurile specifice referitoare la unele produse agricole pentru insulele mici din Marea Egee

129

2002

L 072

9

 

 

32002R0453

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 453/2002 al Comisiei din 13 martie 2002 de adaptare a Regulamentului (CE) nr. 2201/96 al Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 1799/2001, (CE) nr. 2125/95 și (CE) nr. 3223/94 ale Comisiei privind codurile din Nomenclatura Combinată pentru anumite fructe și legume

135

2002

L 075

62

 

 

32002D0225

 

 

 

Decizia Comisiei din 15 martie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/492/CEE a Consiliului privind limitele maxime și metodele de analiză a anumitor biotoxine marine în moluștele bivalve, echinoderme, tunicieri și gasteropode marine [notificată cu numărul C(2002) 1001] (1)

139

2002

L 075

65

 

 

32002D0226

 

 

 

Decizia Comisiei din 15 martie 2002 de instituire a controalelor sanitare speciale pentru recoltarea și tratarea anumitor moluște bivalve care prezintă un conținut de toxină ASP (Amnesic Shellfish Poison) mai mare decât limita stabilită de Directiva 91/492/CEE a Consiliului [notificată cu numărul C(2002) 1009] (1)

142

2002

L 077

4

 

 

32002R0492

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 492/2002 al Comisiei din 19 martie 2002 de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 562/2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului în ceea ce privește regimurile de achiziție prin intervenție publică în sectorul cărnii de vită și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1627/89 privind achiziția de carne de vită prin licitație

145

2002

L 077

7

 

 

32002R0493

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 493/2002 al Comisiei din 19 martie 2002 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2771/75 al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul ouălor și a Regulamentului (CEE) nr. 2777/75 al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de pasăre în ceea ce privește codurile Nomenclaturii Combinate pentru anumite produse

148

2002

L 077

23

 

 

32002L0028

 

 

 

Directiva 2002/28/CE a Comisiei din 19 martie 2002 de modificare a anumitor anexe la Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor din plante și împotriva răspândirii lor în Comunitate

149

2002

L 077

26

 

 

32002L0029

 

 

 

Directiva 2002/29/CE a Comisiei din 19 martie 2002 de modificare a Directivei 2001/32/CE de identificare a zonelor comunitare protejate, expuse la riscuri fitosanitare deosebite

152

2002

L 079

12

 

 

32002R0507

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 507/2002 al Comisiei din 21 martie 2002 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2331/97 privind condițiile speciale de acordare a restituirilor la export pentru anumite produse din carne de porc

155

2002

L 079

15

 

 

32002R0509

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 509/2002 al Comisiei din 21 martie 2002 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului privind organizarea comună a pieței laptelui și produselor lactate

157

2002

L 080

40

 

 

32002D0237

 

 

 

Decizia Comisiei din 21 martie 2002 de modificare a Deciziei 94/360/CE privind frecvența redusă a controalelor fizice care se aplică anumitor loturi de produse din țări terțe, în conformitate cu Directiva 90/675/CEE a Consiliului [notificată cu numărul C(2002) 1121] (1)

158

2002

L 082

4

 

 

32002R0538

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 538/2002 al Comisiei din 25 martie 2002 de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 privind înscrierea anumitor denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate, prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

160

2002

L 084

1

 

 

32002R0545

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 545/2002 al Consiliului din 18 martie 2002 de prelungire a finanțării planurilor de ameliorare a calității și a comercializării anumitor fructe cu coajă lemnoasă și a roșcovelor, aprobate în temeiul titlului IIa din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72, și de instituire a unui ajutor specific pentru alune

162

2002

L 084

4

 

 

32002R0546

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 546/2002 al Consiliului din 25 martie 2002 de stabilire a primelor și a pragurilor garanției pentru frunzele de tutun pe grupă de soiuri și pe stat membru pentru recoltele din 2002, 2003 și 2004 și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2075/92

165

2002

L 084

73

 

 

32002D0249

 

 

 

Decizia Comisiei din 27 martie 2002 privind unele măsuri de protecție în ceea ce privește anumite produse pescărești și de acvacultură destinate consumului uman și importate din Myanmar [notificată cu numărul C(2002) 1302] (1)

169

2002

L 084

77

 

 

32002D0251

 

 

 

Decizia Comisiei din 27 martie 2002 privind anumite măsuri de protecție în ceea ce privește carnea de pasăre și anumite produse pescărești și de acvacultură destinate consumului uman și importate din Thailanda [notificată cu numărul C(2002) 1319] (1)

171

2002

L 086

7

 

 

32002R0564

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 564/2002 al Comisiei din 2 aprilie 2002 de modificare în caietul de sarcini a două denumiri care figurează în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1107/96 privind înregistrarea indicațiilor geografice și a denumirilor de origine în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare și de modificare în caietul de sarcini a unei denumiri care figurează în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 privind înscrierea anumitor denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate, prevăzut în Regulamentulal (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului (Marchfeldspargel/Baena/Lammefjordsgulerod)

173

2002

L 086

42

 

 

32002D0252

 

 

 

Decizia Comisiei din 26 martie 2002 de modificare a Deciziei 92/452/CEE de stabilire a listelor cu echipele de colectare a embrionilor aprobate în țările terțe pentru exportul de embrioni de animale din specia bovină către Comunitate [notificată cu numărul C(2002) 1214] (1)

177

2002

L 091

31

 

 

32002D0261

 

 

 

Decizia Comisiei din 25 martie 2002 de modificare a Deciziei 93/198/CEE privind condițiile de sănătate animală și de eliberare a certificatelor veterinare pentru importul de ovine și de caprine domestice originare din țări terțe și de modificare a anexei E la Directiva 91/68/CEE a Consiliului privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar de ovine și caprine [notificată cu numărul C (2002) 1178] (1)

179

2002

L 092

34

 

 

32002D0268

 

 

 

Decizia Comisiei din 8 aprilie 2002 de recunoaștere, în principiu, a conformității dosarelor transmise pentru examinare detaliată în vederea înscrierii eventuale a substanțelor nicobifen, tritosulfuron și bifenazat în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare [notificată cu numărul C(2002) 1306] (1)

200

2002

L 093

7

 

 

32002D0270

 

 

 

Decizia Comisiei din 9 aprilie 2002 de modificare a Deciziilor 93/24/CEE, 93/244/CEE și 2001/618/CE privind lista teritoriilor statelor membre sau a regiunilor statelor membre indemne de boala Aujeszky, precum și a regiunilor în care se aplică programe autorizate de eradicare a bolii Aujeszky [notificată cu numărul C(2002) 1326] (1)

202

2002

L 099

14

 

 

32002D0278

 

 

 

Decizia Comisiei din 10 aprilie 2002 de modificare a Deciziei 2001/393/CE privind certificarea pentru importul de ouă fără agenți patogeni specificați, din țări terțe [notificată cu numărul C(2002) 1374] (1)

206

2002

L 099

17

 

 

32002D0279

 

 

 

Decizia Comisiei din 12 aprilie 2002 de modificare a Deciziilor 2000/666/CE și 2001/106/CE în ceea ce privește stabilirea unui model de listă a fermelor sau a centrelor de carantină autorizate pentru importurile de păsări în statele membre [notificată cu numărul C(2002) 1402] (1)

209

2002

L 101

3

 

 

32002R0651

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 651/2002 al Comisiei din 16 aprilie 2002 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1673/2000 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 245/2001 în ceea ce privește codurile din Nomenclatura Combinată pentru sămânța de cânepă destinată însămânțării

214

2002

L 103

24

 

 

32002D0300

 

 

 

Decizia Comisiei din 18 aprilie 2002 de stabilire a listei cu zonele autorizate în ceea ce privește Bonamia ostreae și/sau Marteilia refringens [notificată cu numărul C(2002) 1426] (1)

216

2002

L 104

42

 

 

32002D0305

 

 

 

Decizia Comisiei din 19 aprilie 2002 de recunoaștere, în principiu, a conformității dosarelor transmise pentru examinare detaliată în vederea înscrierii eventuale a substanței clotianidină și Pseudozyma flocculosa în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare [notificată cu numărul C(2002) 1434] (1)

219

2002

L 106

7

 

 

32002R0688

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 688/2002 al Comisiei din 22 aprilie 2002 de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2301/97 privind introducerea unor denumiri în Registrul de atestate de specificitate prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2082/92 privind atestatele de specificitate pentru produsele agricole și alimentare (Panellets)

221

2002

L 106

28

 

 

32002D0308

 

 

 

Decizia Comisiei din 22 aprilie 2002 de stabilire a listelor cu zonele și fermele piscicole autorizate în ceea ce privește septicemia hemoragică virală (SHV) sau necroza hematopoietică infecțioasă (NHI) sau ambele boli [notificată cu numărul C(2002) 1500] (1)

223

2002

L 115

15

 

 

32002R0748

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 748/2002 al Comisiei din 29 aprilie 2002 privind suspendarea și deschiderea contingentelor tarifare aplicabile importului în Comunitate al unor produse agricole transformate originare din Ungaria și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1477/2000

239

2002

L 116

16

 

 

32002L0036

 

 

 

Directiva 2002/36/CE a Comisiei din 29 aprilie 2002 de modificare a anumitor anexe la Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor din plante și împotriva răspândirii lor în Comunitate

244

2002

L 117

6

 

 

32002R0765

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 765/2002 al Comisiei din 3 mai 2002 privind prelevările de eșantioane și adoptarea anumitor norme de control fizic pentru bucățile dezosate de carne de vită și mânzat care beneficiază de o restituire la export

255

2002

L 117

10

 

 

32002L0037

 

 

 

Directiva 2002/37/CE a Comisiei din 3 mai 2002 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului, privind înscrierea etofumesatului ca substanță activă (1)

259

 


 

 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.


03/Volumul 041

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1




/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01

Probleme generale, financiare și instituționale

02

Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor

03

Agricultură

04

Pescuit

05

Libera circulație a lucrătorilor și politica socială

06

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

07

Politica în domeniul transporturilor

08

Politica în domeniul concurenței

09

Impozitare

10

Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor

11

Relații externe

12

Energie

13

Politica industrială și piața internă

14

Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale

15

Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății

16

Știință, informare și cultură

17

Legislația privind întreprinderile

18

Politica externă și de securitate comună

19

Spațiul de libertate, securitate și justiție

20

Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)

numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

Legislație („L”),

Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3


32001L0103


L 313/37

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2001/103/CE A COMISIEI

din 28 noiembrie 2001

de modificare a anexei I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, prin includerea acid 2,4-diclorofenoxiacetic (2,4-D) ca substanță activă

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 cu privire la introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/99/CE a Comisiei (2), în special articolul 6 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape din programul de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2266/2000 (4), prevede adoptarea unei liste de substanțe active pentru produsele fitosanitare, ce trebuie evaluate în vederea posibilei includeri a acestora în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Această listă este inclusă în Regulamentul (CE) nr. 933/94 al Comisiei din 27 aprilie 1994 de stabilire a substanțelor active din produsele fitosanitare și de desemnare a statelor membre raportoare pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2230/95 (6), și include acidul 2,4-diclorofenoxiacetic („2,4-D”).

(2)

Efectele 2,4-D asupra sănătății publice și a mediului înconjurător au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 pentru o serie de utilizări propuse de către autorii notificărilor. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 933/94, Grecia a fost desemnată ca stat membru raportor pentru 2,4-D. Statul membru raportor a prezentat Comisiei raportul de evaluare relevant cu recomandările la data de 17 ianuarie 1997, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92.

(3)

Statele membre și Comisia au examinat raportul de evaluare în cadrul Comitetului permanent pentru sectorul fitosanitar. Acest raport a fost definitivat la data de 2 octombrie 2001 sub forma raportului de examinare al Comisiei pentru 2,4-D.

(4)

Dosarele și informațiile obținute în urma examinării 2,4-D au fost prezentate și Comitetului științific pentru plante. În avizul său (7) din 21 mai 2001, Comitetul a făcut observații cu privire la alegerea unui model animal care urmează a fi utilizat pentru evaluarea riscurilor pentru om. Recomandarea a fost luată în considerare în elaborarea prezentei directive și a raportului de examinare relevant.

(5)

În urma diferitelor examinări, a rezultat că se poate considera că produsele fitosanitare ce conțin substanța 2,4-D îndeplinesc, în general, condițiile stabilite în articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special cu privire la utilizările care au fost examinate și detaliate în raportul de examinare al Comisiei. Prin urmare, ar trebui să se includă substanța activa în cauză în anexa I la această directivă, pentru a se asigura acordarea autorizațiilor pentru produsele fitosanitare ce conțin substanța 2,4-D în toate statele membre, în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE.

(6)

Ar trebui să se prevadă un termen rezonabil înainte de includerea unei substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE pentru a se permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru a îndeplini noile cerințe care decurg din includere. În plus, Directiva 91/414/CEE prevede ca, după includerea unei substanțe active în anexa I la aceasta, statele membre trebuie, pe parcursul unui termen determinat, să analizeze și să acorde, să modifice sau să retragă, după caz, autorizațiile pentru produsele fitosanitare ce conțin substanța activă în cauză. Prin urmare, ar trebui să se asigure acest termen. Ar trebui să se prevadă un termen mai lung pentru prezentarea și evaluarea dosarului complet pentru fiecare produs fitosanitar, în conformitate cu principiile uniforme stabilite în Directiva 91/414/CEE. Pentru produsele fitosanitare ce conțin mai multe substanțe active, evaluarea completă pe baza principiilor uniforme se poate realiza numai în situația în care toate substanțele active în cauză au fost incluse în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(7)

Statele membre au nevoie de raportul de examinare pentru punerea în aplicare în mod corespunzător a câtorva secțiuni din principiile uniforme stabilite în Directiva 91/414/CEE. Statele membre ar trebui să păstreze și să pună la dispoziție în vederea consultării de către orice parte interesată raportul de examinare definitiv, cu excepția informațiilor confidențiale. În cazul în care este necesar ca raportul de examinare să fie actualizat pentru a ține seama de realizările științifice și tehnice, condițiile pentru includerea substanței în cauză în anexa I la Directiva 91/414/CEE ar trebui modificate, în conformitate cu această directivă.

(8)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent fitosanitar,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 91/414/CEE se modifică în conformitate cu specificațiile din anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre păstrează și pun la dispoziție, la cerere, raportul de examinare pentru 2,4-D, cu excepția informațiilor confidențiale în sensul articolului 14 din Directiva 91/414/CEE în vederea consultării de către orice parte interesată.

Articolul 3

(1)   Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 aprilie 2003. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

În special, în conformitate cu Directiva 91/414/CEE, statele membre modifică sau retrag, după caz, autorizațiile existente pentru produsele fitosanitare ce conțin 2,4-D ca substanță activă până la această dată.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   În ceea ce privește activitățile de evaluare și decizionale, în conformitate cu principiile uniforme prevăzute în anexa VI la Directiva 91/414/CEE, pe baza unui dosar care îndeplinește condițiile din anexa III la directivă, termenul limită pentru modificarea sau retragerea autorizațiilor pentru produsele fitosanitare ce conțin 2,4-D ca substanță activă unică este 1 octombrie 2006.

(3)   Pentru produsele fitosanitare ce conțin 2,4-D împreună cu o altă substanță activă care este inclusă în anexa I la Directiva 91/414/CEE, termenul pentru modificarea sau retragerea autorizațiilor expiră la patru ani după intrarea în vigoare a directivei care a modificat anexa I, astfel încât să se adauge la aceasta ultima dintre substanțele menționate.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare la 1 octombrie 2002.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 28 noiembrie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei


(1)  JO L 230, 19.8.1991, p. 1.

(2)  JO L 304, 21.11.2001, p. 14.

(3)  JO L 366, 15.12.1992, p. 10.

(4)  JO L 259, 13.10.2000, p. 27.

(5)  JO L 107, 28.4.1994, p. 8.

(6)  JO L 225, 22.9.1995, p. 1.

(7)  Avizul Comitetului științific pentru plante cu privire la evaluarea acidului 2,4-diclorofenoxiacetic (2,4-D) în contextul Directivei 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare – SCP/2,4d/002-final.


ANEXĂ

La sfârșitul tabelului din anexa I la Directiva 91/414/CEE se adaugă următoarea poziție:

Nr.

Denumire comună, numere de identificare

Denumire IUPAC

Puritate (1)

Intrare în vigoare

Expirarea includerii

Dispoziții specifice

„27

2,4-D

Nr. CAS: 94-75-7

Nr. CIPAC: 1

Acid (2,4-diclorofenoxi)acetic

960g/kg

1.10.2002

30.9.2012

Se pot autoriza numai utilizările în calitate de erbicid.

Pentru punerea în aplicare a principiilor uniforme din anexa VI, trebuie să se țină seama de concluziile raportului de examinare pentru 2,4-D și, în special, de apendicele I și II la acesta, finalizate în cadrul Comitetului permanent fitosanitar la data de 2 octombrie 2001. În această evaluare generală, statele membre:

trebuie să acorde o atenție deosebită protecției apei freatice, în cazul în care substanța activă este utilizată în regiuni cu condiții vulnerabile de sol și/sau climatice;

trebuie să acorde o atenție deosebită absorbției dermice;

trebuie să acorde o atenție deosebită protecției artropodelor nețintă și trebuie să se asigure includerea în condițiile de autorizare a măsurilor de atenuare a riscului, după caz.


(1)  Detalii suplimentare cu privire la identitatea și specificația substanței active sunt prezentate în raportul de examinare.”


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

6


32002R0143


L 024/16

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 143/2002 AL COMISIEI

din 24 ianuarie 2002

de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 571/88 al Consiliului privind organizarea anchetelor comunitare asupra structurii exploatațiilor agricole în 2003, 2005 și 2007

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 571/88 al Consiliului din 29 februarie 1988 privind organizarea anchetelor comunitare asupra structurii exploatațiilor agricole (1), modificat ultima dată de Decizia 98/377/CE a Comisiei (2), în special articolul 8,

întrucât:

(1)

La determinarea caracteristicilor de anchetat, este oportun să se reducă, în măsura în care este posibil, sarcina de lucru a persoanelor implicate în anchetă.

(2)

Pentru a dezvolta și ghida politica agricolă comună, lista caracteristicilor trebuie revizuită și adaptată ținând cont de necesitățile noi și în evoluție.

(3)

Noul obiectiv politic de a atinge o politică agricolă comună necesită mai multe informații, în special cu privire la relațiile complexe între agricultură și mediu.

(4)

Utilizarea informațiilor colectate în cursul unei lungi perioade de timp și din zone geografice importante presupune ca datele să fie de o calitate egală, indiferent de sursă.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent privind statisticile agricole, instituit de Decizia 72/279/CEE a Consiliului (3),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 571/88 se înlocuiește cu anexa la prezentul Regulament.

Articolul 2

Ïn cazul în care Comisia autorizeazã statele membre sã utilizeze informații din surse, altele decât anchetele statistice în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 571/88, aceste state membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că aceste informații sunt de o calitate cel puțin egală cu informațiile din anchetele statistice.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică anchetelor comunitare asupra structurii exploatațiilor agricole pentru perioada 2003-2007.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 ianuarie 2002.

Pentru Comisie

Pedro SOLBES MIRA

Membru al Comisiei


(1)  JO L 56, 2.3.1988, p. 1.

(2)  JO L 168, 13.6.1998, p. 29.

(3)  JO L 179, 7.8.1972, p. 1.


ANEXĂ

„ANEXA I

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

19


32002D0061


L 024/59

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 23 ianuarie 2002

de modificare a Deciziei 2001/634/CE de stabilire a condițiilor speciale de reglementare a importurilor de produse pescărești originare din Guineea

[notificată cu numărul C(2001) 4868]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2002/61/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate care reglementează producția și introducerea pe piață a produselor pescărești (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/79/CE (2), în special articolul 11 alineatul (5),

întrucât:

(1)

În conformitate cu Decizia 2001/634/CE a Comisiei din 16 august 2001 de stabilire a condițiilor speciale de reglementare a importurilor de produse pescărești originare din Guineea (3), „Direction nationale des pêches maritimes (DNPM) du Ministère de la pêche et de l'aquaculture” este recunoscută ca fiind autoritatea competentă din Guineea pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești și de acvacultură cu cerințele Directivei 91/493/CEE.

(2)

În urma restructurării administrației din Guineea, competența în domeniul certificatelor de sănătate pentru produsele pescărești a trecut la „Service industries et assurance qualité des produits de la pêche et de l'aquaculture (SIAQPPA) du Ministère de la pêche et de l'aquaculture”. Această nouă autoritate este în măsură să verifice în mod eficient aplicarea legislației în vigoare.

(3)

Este necesar, de altfel, să se modifice interdicția de tratament prevăzută la articolul 2 punctul 1 din decizia respectivă pentru a autoriza operațiunile de evitare a contaminării produselor pescărești, și anume decapitarea și eviscerarea.

(4)

De asemenea, modificarea listei unităților prin procedura prevăzută la articolul 5 din Decizia 95/408/CE a Consiliului din 22 iulie 1995 privind condițiile de întocmire, pentru o perioadă interimară, a listelor provizorii cu unitățile din țările terțe din care statele membre sunt autorizate să importe unele produse de origine animală, produse pescărești sau moluște bivalve vii (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/4/CE (5), va fi autorizată pentru modificările privind eliminarea unităților sau navelor sau schimbările de nume, dar nu pentru adăugarea de noi unități sau nave.

(5)

Prin urmare, este necesar să se modifice Decizia 2001/634/CE în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia 2001/634/CE se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

«Service industries et assurance qualité des produits de la pêche et de l'aquaculture (SIAQPPA) du Ministère de la pêche et de l'aquaculture» este autoritatea competentă din Guineea pentru verificarea și certificarea conformității produselor pescărești și de acvacultură cu cerințele Directivei 91/493/CEE.”

2.

La articolul 2, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.

produsele nu trebuie să fi suportat alte operațiuni de transformare sau de tratament decât decapitarea, eviscerarea, refrigerarea sau congelarea.”

3.

La articolul 3, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   El poartă numele, titlul și semnătura reprezentantului SIAQPPA, precum și ștampila oficială a SIAQPPA, cu o culoare diferită de cea a altor mențiuni.”

4.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

(1)   Anexa B nu va fi modificată decât pe baza rezultatelor unei vizite de inspecție la fața locului.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), anexa B poate fi modificată în conformitate cu procedura prevăzută de Decizia 95/408/CE pentru modificarea numelui sau pentru eliminarea unităților sau navelor incluse în lista din prezenta anexă.”

5.

Anexa A se înlocuiește cu Anexa A la prezenta decizie.

6.

Anexa B se înlocuiește cu Anexa B la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se aplică începând cu a treizecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 ianuarie 2002.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei


(1)  JO L 268, 24.9.1991, p. 15.

(2)  JO L 24, 30.1.1998, p. 31.

(3)  JO L 221, 17.8.2001, p. 50.

(4)  JO L 243, 11.10.1995, p. 17.

(5)  JO L 2, 5.1.2001, p. 21.


ANEXA A

„ANEXA A

Image

Image


ANEXA B

„ANEXA B

LISTA UNITĂȚILOR ȘI A NAVELOR

Numărul aprobării

Denumire

Oraș/Regiune

Data limită a aprobării

Categorie

001/N/MPA/DNPM

Chaico 7 (Soguipi)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

003/N/MPA/DNPM

Elini — S (Gregui-Peche)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

004/N/MPA/DNPM

Thiangui 3 (Thiangui-Peche)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

011/N/MPA/DNPM

Takamar 6 (Soguipi)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

014/N/MPA/DNPM

Ettipesca 2 (Full Fish Trading Guinee)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

015/N/MPA/DNPM

Ettipesca 3 (Full Fish Trading Guinee)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

016/N/MPA/DNPM

Ettipesca 6 (Full Fish Trading Guinee)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

017/N/MPA/DNPM

Albarka (Asti Peche)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

018/N/MPA/DNPM

Figuereo 14 (Alamari)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

020/N/MPA/DNPM

Espadeiro (Sopem-Guinee)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

021/N/MPA/DNPM

Daniaa (Sipem-Guinee)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

029/N/MPA/DNPM

Thiangui 1 (Thiangui-Peche)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

030/N/MPA/DNPM

Thiangui 2 (Thiangui-Peche)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

031/N/MPA/DNPM

Thiangui 5 (Thiangui-Peche)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

032/N/MPA/DNPM

Sea Horse 1 (Thiangui-Peche)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

033/N/MPA/DNPM

Sea Horse 2 (Thiangui-Peche)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

034/N/MPA/DNPM

Snam 1 (Thiangui-Peche)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

035/N/MPA/DNPM

Snam 2 (Thiangui-Peche)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

036/N/MPA/DNPM

Inaara (Sipem-Guinee)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

037/N/MPA/DNPM

Aroa (Sipem-Guinee)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

041/N/MPA/DNPM

Mihalis (Guinee-Entreprise)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

042/N/MPA/DNPM

Guetndar (Sip-Bourouma)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

043/N/MPA/DNPM

Grecoland I (Grecoland Fishing Company)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

050/N/MPA/DNPM

Gnalen (Josemar)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

051/N/MPA/DNPM

Jeong In No 15 (Ban-Ma Peche)

PORT AUTONOME CONAKRY

 

ZV

005/E/MPA/DNPM

Nicola Peche

KIPE

 

PP

044/E/MPA/DNPM

Dauphin

ALMAMYA

 

PP

045/E/MPA/DNPM

OK — Fishing

MADINA

 

PP

047/E/MPA/DNPM

Jasmin — Trading House

YENGUEMA

 

PP

048/E/MPA/DNPM

Sokaly — Peche

KAPORO

 

PP

049/E/MPA/DNPM

Safri — Peche

BONFI

 

PP

070/E/MPA/DNPM

GEL.CI

MADINA

 

PP


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

25


32002D0074


L 033/29

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 30 ianuarie 2002

de modificare a Deciziei 97/569/CE de stabilire a listelor provizorii cu unitățile din țările terțe din care statele membre autorizează importurile de produse din carne, pentru a include o unitate malaysiană

[notificată cu numărul C(2002) 328]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2002/74/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Decizia 95/408/CE a Consiliului din 22 iunie 1995 privind condițiile de întocmire, pentru o perioadă interimară, a listelor provizorii cu unitățile din țările terțe din care statele membre sunt autorizate să importe unele produse de origine animală, produse pescărești și moluște bivalve vii (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/4/CE a Consiliului (2), în special articolul 2 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Prin Decizia 97/569/CE a Comisiei (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2000/555/CE a Comisiei (4), s-au stabilit liste provizorii cu unitățile din țările terțe din care statele membre autorizează importurile de produse din carne.

(2)

Comisia a primit din partea Malaysiei detalii referitoare la o unitate de produse din carne de pasăre și garanții conform cărora această unitate corespunde pe deplin cerințelor comunitare de sănătate animală relevante, în caz contrar, activitățile sale de export către Comunitatea Europeană fiind suspendate.

(3)

Prin urmare, se poate stabili pentru Malaysia o listă provizorie cu unități producătoare de carne de pasăre, iar Decizia 97/569/CE ar trebui modificată în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Textul din anexa la prezenta decizie se adaugă la anexa la Decizia 97/569/CE a Comisiei.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 30 ianuarie 2002.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei


(1)  JO L 243, 11.10.1995, p. 17.

(2)  JO L 2, 5.1.2001, p. 21.

(3)  JO L 234, 26.8.1997, p. 16.

(4)  JO L 235, 19.9.2000, p. 25.


ANEXĂ

Malaysia

1

2

3

4

5

49

Prima Agri-Products Sdn. Bhd

Bandar Baru Bangi, Selangor, Malaisie

 

Produse din carne de pasăre (1)


(1)  Carnea de pasăre folosită la fabricarea produselor destinate Comunității Europene trebuie să provină exclusiv din unitățile aprobate de aceasta din urmă.


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

27


32002L0005


L 034/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2002/5/CE A COMISIEI

din 30 ianuarie 2002

de modificare a anexei II la Directiva 90/642/CEE a Consiliului în ceea ce privește stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe anumite produse de origine vegetală, inclusiv fructe și legume

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 90/642/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 de stabilire a conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe anumite produse de origine vegetală, inclusiv fructe și legume (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/57/CE (2), în special articolul 7,

întrucât:

(1)

În ceea ce privește cerealele și produsele de origine vegetală, inclusiv fructele și legumele, conținuturile de reziduuri reflectă utilizarea unor cantități minime de pesticide necesare asigurării unei protecții eficiente a plantelor, aplicate astfel încât cantitatea de reziduuri să fie cât mai redusă posibil și acceptabilă din punct de vedere toxicologic, în special ținând seama de protecția mediului și de protecția consumatorilor din punctul de vedere al estimării unei doze zilnice admise (DZA). Conținuturile maxime de reziduuri (CMR) comunitare reprezintă limita superioară a cantităților de reziduuri care se pot găsi în produse dacă producătorii au respectat bunele practici agricole.

(2)

CMR de pesticide trebuie reexaminate în mod constant și pot fi modificate pentru a se ține seama de noile informații și date. CMR se stabilesc la pragul de detectare dacă din utilizările autorizate de produse fitofarmaceutice nu rezultă conținuturi de reziduuri de pesticide detectabile în sau pe produsele alimentare, dacă nu există o utilizare autorizată, dacă utilizările autorizate de statele membre nu au fost susținute de datele necesare sau dacă, în țările terțe, utilizările care conduc la prezența unor reziduuri în și pe produsele alimentare ce pot fi introduse pe piața comunitară nu au fost susținute de datele necesare.

(3)

Ca urmare a publicării Directivei 2000/42/CE a Comisiei (3), Comisiei i s-a solicitat, pe baza datelor suplimentare, să revizuiască nivelurile la care CMR de lambda-cihalotrin și de amitraz fuseseră stabilite pentru anumite produse alimentare în temeiul respectivei directive. Aplicațiile produselor și datele aferente au fost reexaminate și, pentru anumite combinații, datele erau suficiente pentru a justifica stabilirea unui CMR superior pragului de detectare. Pentru alte combinații, informațiile disponibile continuă să fie insuficiente, iar CMR trebuie stabilite la pragul de detectare. Pentru alte combinații, informațiile disponibile sunt suficiente pentru a dovedi că stabilirea unui CMR superior pragului de detectare riscă să conducă la o expunere acută sau cronică inacceptabilă a consumatorului la aceste reziduuri. În acest caz, CMR trebuie menținute la pragul de detectare.

(4)

Informațiile cu privire la utilizările noi sau modificate ale substanțelor cipermetrin pe sparanghel, etefon pe ananas, fenbutatin oxid pe ardei, metalaxil pe ceapă de primăvară, acefat pe piersici și clorotalonil pe țelină au fost comunicate Comisiei și evaluate. În lumina acestor informații, CMR specificate de anexa la directivă trebuie modificate.

(5)

Expunerea consumatorilor pe întreaga durată a vieții la fiecare dintre pesticidele menționate de prezenta directivă prin intermediul produselor alimentare a fost evaluată în conformitate cu procedurile și practicile în vigoare în Uniunea Europeană, ținându-se seama de orientările publicate de Organizația Mondială a Sănătății (4), și s-a calculat că CMR stabilite de prezenta directivă nu conduc la depășirea dozelor zilnice admise.

(6)

În cazurile justificate, expunerea acută a consumatorilor la pesticidele în cauză prin intermediul fiecăruia dintre produsele alimentare care pot conține reziduuri din aceste pesticide a fost evaluată în conformitate cu procedurile și practicile în vigoare în Uniunea Europeană, ținându-se seama de orientările publicate de Organizația Mondială a Sănătății. S-a concluzionat că reziduurile de pesticide la nivelurile stabilite de prezenta directivă nu au efecte toxice acute.

(7)

Partenerii comerciali ai Comunității au fost consultați în ceea ce privește conținuturile stabilite de prezenta directivă în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, ținându-se seama de observațiile lor în acest sens.

(8)

S-a ținut seama de avizele Comitetului științific pentru plante, în special de orientările și recomandările privind protecția consumatorilor de produse agricole tratate cu pesticide. Metoda descrisă de Organizația Mondială a Sănătății menționată anterior, care a fost aplicată de statele membre raportoare și controlată și evaluată de Comisie în cadrul Comitetului permanent fitosanitar, este în conformitate cu orientările prevăzute de Comitetul științific pentru plante.

(9)

Prin urmare, Directiva 90/642/CEE trebuie modificată în consecință, iar modificările trebuie să intre în vigoare de îndată.

(10)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent fitosanitar,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Conținuturile maxime de reziduuri prevăzute de anexa la prezenta directivă le înlocuiesc pe cele prevăzute de anexa II la Directiva 90/642/CEE pentru pesticidele în cauză.

Articolul 2

Pentru combinațiile pesticid/produs prevăzute de prezenta dispoziție, conținuturile maxime de reziduuri menționate de anexa II la Directiva 90/642/CEE se înlocuiesc cu următoarele conținuturi: cipermetrin pe sparanghel: 0,1 mg/kg; etefon pe ananas: 2 mg/kg; fenbutatin oxid pe ardei: 1 mg/kg; metalaxil pe ceapă de primăvară: 0,2 mg/kg; metalaxil pe cicoare de grădină (cu frunze întregi) și plante aromatice: 1 mg/kg; clorotalonil pe țelină: 1 mg/kg, acefat pe piersici: 0,2 mg/kg (5).

Articolul 3

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 august 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică respectivele măsuri începând cu 1 septembrie 2002.

(2)   Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 30 ianuarie 2002.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei


(1)  JO L 350, 14.12.1990, p. 71.

(2)  JO L 208, 1.8.2001, p. 36.

(3)  JO L 158, 30.6.2000, p. 51.

(4)  Ghid de estimare a cantităților de reziduuri de pesticide în produse alimentare (revizuit), pregătit de Sistemul mondial de supraveghere continuă a mediului/program alimentar (GEMS/Food Programme) în colaborare cu Comitetul codex pentru reziduuri de pesticide, publicat de Organizația Mondială a Sănătății, 1997 (WHO/FSF/FOS/97.7).

(5)  În așteptarea testelor pentru a doua campanie, rezultate care trebuie prezentate până la 1 septembrie 2002.


ANEXĂ

Grupe și exemple de produse individuale cărora li se aplică conținuturile maxime de reziduuri

Reziduuri de pesticide și conținuturi maxime de reziduuri

(în mg/kg)

Lambda-cihalotrin

Amitraz (suma de amitraz și toți metaboliții săi care conțin fracțiunea 2,4 dimetilanilină, exprimată în amitraz)

1.   

Fructe, proaspete, deshidratate sau nepreparate, conservate prin refrigerare, fără adaos de zahăr; nuci

(i) CITRICE

 

0,05  (1)

Grepfrut

0,1

 

Lămâi

 

 

Lămâi verzi

 

 

Mandarine (inclusiv clementine și hibrizi similari)

 

 

Portocale

0,1

 

Pomelo

0,1

 

Altele

0,02 (1)

 

(ii) NUCI (cu coajă sau fără)

0,05 (1)

0,05  (1)

Migdale

 

 

Nuci de Brazilia

 

 

Anacard

 

 

Castane

 

 

Nuci de cocos

 

 

Alune

 

 

Nuci de Macadamia

 

 

Nuci pecan

 

 

Semințe de pin dulce

 

 

Fistic

 

 

Nuci comune

 

 

Altele

 

 

(iii) FRUCTE SEMINȚOASE

0,1

0,5

Mere

 

 

Pere

 

 

Gutui

 

 

Altele

 

 

(iv) FRUCTE SÂMBUROASE

 

0,05  (1)

Caise

0,2

 

Cireșe

 

 

Piersici (inclusiv nectarine și hibrizi similari)

0,2

 

Prune

 

 

Altele

0,1

 

(v) BACE ȘI FRUCTE MICI

 

0,05  (1)

(a) Struguri de masă și struguri de vin

0,2

 

Struguri de masă

 

 

Struguri de vin

 

 

(b) Căpșune (altele decât sălbatice)

0,5

 

(c) Fructe de pădure (altele decât sălbatice)

0,02 (1)

 

Mure

 

 

Mure din culturi

 

 

meură Logan

 

 

Zmeură

 

 

Altele

 

 

(d)   

Alte fructe mici și bace (altele decât cele sălbatice)

Afine

 

 

Răchițele

 

 

Coacăze (roșii, negre sau albe)

0,1

 

Strugurei

0,1

 

Altele

0,02 (1)

 

(e) Bace și fructe sălbatice

0,2

 

(vi) FRUCTE DIVERSE

0,02 (1)

0,05  (1)

Avocado

 

 

Banane

 

 

Curmale

 

 

Smochine

 

 

Kiwi

 

 

Kumquat

 

 

Cireșe chinezești

 

 

Mango

 

 

Măsline

 

 

Fructul pasiunii

 

 

Ananas

 

 

Rodii

 

 

Altele

 

 

2.   

Legume, proaspete sau nepreparate, în stare congelată sau uscate

(i) LEGUME RĂDĂCINOASE ȘI TUBERCULI

 

0,05  (1)

Sfeclă

 

 

Morcovi

 

 

Țelină

0,1

 

Hrean

 

 

Topinambur

 

 

Păstârnac

 

 

Pătrunjel rădăcină

 

 

Ridichi

0,1

 

Barba-caprei

 

 

Cartofi dulci

 

 

Nap suedez

 

 

Nap

 

 

Igname

 

 

Altele

0,02 (1)

 

(ii) LEGUME CULTIVATE PENTRU BULBI

0,02 (1)

0,05 (1)

Usturoi

 

 

Ceapă

 

 

Ceapă eșalotă

 

 

Ceapă de primăvară

 

 

Altele

 

 

(iii)   

LEGUME CULTIVATE PENTRU FRUCT

(a)   

Solanacee

Tomate roșii

0,1

0,5

Ardei gras

0,1

 

Pătlăgele vinete

0,5

0,5

Altele

0,02 (1)

0,05  (1)

(b) Cucurbitacee cu coajă comestibilă

0,1

0,05  (1)

Castraveți

 

 

Castraveți cornișon

 

 

Dovlecei

 

 

Altele

 

 

(c) Cucurbitacee cu coajă necomestibilă

0,05

0,05  (1)

Pepene galben

 

 

Dovleac

 

 

Pepene verde

 

 

Altele

 

 

(d) Porumb zaharat

0,02 (1)

0,05  (1)

(iv) LEGUME BRASICACEE

 

0,05  (1)

(a) Varză (cu inflorescență)

0,1

 

Broccoli

 

 

Conopidă

 

 

Altele

 

 

(b)   

Varză (pentru căpățână)

Varză de Bruxelles

0,05

 

Varză cu căpățână

0,2

 

Altele

0,02 (1)

 

(c) Varză (pentru frunze)

0,02 (1)

 

Varză chinezească

 

 

Varză care nu formează căpățână

 

 

Altele

 

 

(d) Gulii

0,02 (1)

 

(v) LEGUME CULTIVATE PENTRU FRUNZE ȘI PLANTE AROMATICE

 

0,05  (1)

(a) Lăptucă și plante similare

1

 

Creson

 

 

Untișor

 

 

Lăptucă

 

 

Cicoare de grădină cu frunze întregi

 

 

Altele

 

 

(b)   

Spanac și plante similare

Spanac

0,5

 

Frunze de sfeclă

 

 

Altele

0,02  (1)

 

(c) Năsturel

0,02 (1)

 

(d) Cicoare

0,02 (1)

 

(e) Plante aromatice

1

 

Asmățui

 

 

Ceapă de iarnă

 

 

Pătrunjel frunze

 

 

Țelină frunze

 

 

Altele

 

 

(vi) LEGUME ZARZAVATURI (proaspete)

 

0,05  (1)

Fasole (păstăi)

0,2

 

Fasole (boabe)

0,02 (1)

 

Mazăre (păstăi)

0,2

 

Mazăre (boabe)

0,2

 

Altele

0,02 (1)

 

(vii) LEGUME CULTIVATE PENTRU TULPINĂ (proaspete)

 

0,05  (1)

Sparanghel

 

 

Cardon

 

 

Țelină

0,3

 

Fenicul

 

 

Anghinare

 

 

Praz

 

 

Rubarbă

 

 

Altele

0,02 (1)

 

(viii) CIUPERCI

 

0,05  (1)

(a) Ciuperci de cultură

0,02 (1)

 

(b) Ciuperci sălbatice

0,5

 

3. Legume uscate

0,02 (1)

0,05  (1)

Fasole

 

 

Linte

 

 

Mazăre

 

 

Altele

 

 

4. Semințe oleaginoase

0,02 (1)

 

Semințe de cânepă

 

 

Arahide

 

 

Semințe de mac

 

 

Semințe de susan

 

 

Semințe de floarea soarelui

 

 

Semințe de rapiță

 

 

Boabe de soia

 

 

Semințe de muștar

 

 

Semințe de bumbac

 

1

Altele

 

0,05  (1)

5. Cartofi

0,02 (1)

0,05  (1)

Cartofi timpurii

 

 

Cartofi pentru păstrare

 

 

6. Ceai (frunze și tulpini, uscate, fermentate sau în altă formă, de Camellia sinensis)

1

0,1 (1)

7. Hamei (uscat), inclusiv granule de hamei și praf neconcentrat de hamei

10

20

Notă: Pentru comoditatea cititorului, conținuturile maxime de reziduuri sunt indicate cu caractere îngroșate dacă reflectă modificări în raport cu conținuturile maxime de reziduuri prevăzute de anexele la Directivele anterioare Directivei 2000/42/CE. În cazul în care caracterele nu sunt îngroșate, conținuturile maxime de reziduuri sunt neschimbate.


(1)  Indică pragul de detectare.

Notă: Pentru comoditatea cititorului, conținuturile maxime de reziduuri sunt indicate cu caractere îngroșate dacă reflectă modificări în raport cu conținuturile maxime de reziduuri prevăzute de anexele la Directivele anterioare Directivei 2000/42/CE. În cazul în care caracterele nu sunt îngroșate, conținuturile maxime de reziduuri sunt neschimbate.


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

33


32002R0217


L 035/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 217/2002 AL COMISIEI

din 5 februarie 2002

de stabilire a criteriilor de eligibilitate a materiei prime în cadrul schemei de ajutor pentru producție din Regulamentul (CE) nr. 2201/96

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul produselor transformate pe bază de fructe și legume (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1239/2001 (2), în special articolul 6 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2201/96 prevede o schemă de ajutor pentru organizațiile de producători care livrează tomate, piersici sau pere Williams și Rocha în vederea transformării acestora.

(2)

Este necesar să se precizeze condițiile de eligibilitate a loturilor de materii prime livrate spre transformare, pentru a asigura aplicarea regimului de ajutor menționat anterior, fără a denatura concurența și fără a aduce atingere normelor asupra cărora părțile semnatare ale contractelor pot conveni în ceea ce privește varierea prețului materiei prime în funcție de criterii calitative complementare defectelor menționate de prezentul regulament.

(3)

Dispozițiile prezentului regulament reprezintă măsuri de aplicare complementare dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 449/2001 al Comisiei din 2 martie 2001 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2201/96 al Consiliului în ceea ce privește sistemul de ajutor în sectorul produselor transformate pe bază de fructe și legume (3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1343/2001 (4).

(4)

Este necesar să se precizeze în ce măsură statele membre sau părțile contractante pot conveni asupra unor clauze complementare dispozițiilor prezentului regulament.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a produselor transformate pe bază de fructe și legume,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prezentul regulament stabilește criteriile pe care trebuie să le îndeplinească loturile de tomate, de piersici sau de pere livrate spre transformare pentru a beneficia de regimul de ajutor pentru producție prevăzut la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2201/96.

Articolul 2

(1)   La recepția fiecărui lot, operatorul efectuează controlul calitativ al materiei prime pe bază de probe. Autoritățile competente ale statelor membre adoptă dispozițiile necesare pentru ca procedura urmată în prelevarea și examinarea probelor să ofere garanția deplină a obiectivității și reprezentativității fiecărui lot. Organizația de producători sau reprezentantul acesteia pot asista la procedura în cauză, care poate fi efectuată, de asemenea, de un terț desemnat de cele două părți.

(2)   Examinarea menționată la alineatul (1) stabilește procentul în greutate de materie primă defectuoasă pentru fiecare dintre defectele definite la articolul 3 și suma acestor procente, rotunjită la cea mai apropiată unitate, prin adunare sau prin scădere. În cazul în care această sumă depășește limita de 10 %, lotul nu este eligibil pentru ajutor.

(3)   Rata reducerii menționată la articolul 11 alineatul (1) litera (e) și la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 449/2001 este, pentru fiecare lot eligibil, suma prevăzută la alineatul (2).

(4)   Prețul pe care îl plătește operatorul, menționat la articolul 3 alineatul (4) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 449/2001, pe de o parte, și valoarea unitară a ajutorului pentru producție, pe de altă parte, se aplică la greutatea netă livrată, după aplicarea ratei reducerii obținute.

Articolul 3

Defectele sunt definite după cum urmează:

(a)

pentru tomate, piersici și pere:

corpuri străine: se consideră corp străin orice altă materie decât fructele. Corpurile străine cuprind, în special, resturile de plante (frunze, ramuri, iarbă…), corpurile minerale (pământ, pietricele, pietre…) și resturile diverse,

fructe atinse de boli, fructe cu viermi sau putrede: fructe care sunt atacate de boală, de insecte sau de un agent patogen care produce putrezirea, pe o suprafață cu un diametru mai mare de 30 mm, care se extinde în interiorul fructului;

(b)

numai pentru tomate:

tomate verzi: fructe sănătoase care nu au ajuns la maturitate, complet verzi la exterior. Nu se ține seama de culoarea din interiorul fructului;

(c)

numai pentru piersici și pere:

calibrare: calibrul minim este de 55 mm;

maturitate: fructele verzi sau prea coapte sunt defectuoase. Gradul de maturitate se măsoară și se compară cu o scară de valori limită, stabilită de părțile contractante;

pete cauzate de grindină, cu penetrare sub epidermă, care acoperă mai mult de 20 % din suprafața fructului;

(d)

numai pentru piersici:

sâmburi despicați vizibili: despărțitura dintre cele două jumătăți ale fructului lasă să se întrevadă la inserția pedunculară un sâmbure cu cele două jumătăți separate.

Articolul 4

(1)   Statele membre sau părțile semnatare ale contractelor menționate la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2201/96 pot conveni:

să reducă limita prevăzută la articolul 2 alineatul (2) pentru oricare dintre produsele în cauză, să stabilească limite specifice pentru fiecare dintre defectele enumerate la articolul 3 sau să mărească valoarea minimă a calibrului, menționată la articolul 3 litera (c);

să definească defecte complementare celor enumerate la articolul 3, pentru care procentul în greutate de fructe defectuoase trebuie inclus în suma prevăzută la articolul 2 alineatul (2).

(2)   Statele membre pot autoriza părțile semnatare ale contractelor să mărească până la maximum 15 % limita stabilită la articolul 2 alineatul (2), pentru fiecare dintre produsele în cauză.

(3)   Dispozițiile adoptate în temeiul prezentului articol sunt specificate în contractele menționate anterior.

Articolul 5

Prezentul regulament se aplică începând cu anul de comercializare 2002/2003.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 5 februarie 2002.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei


(1)  JO L 297, 21.11.1996, p. 29.

(2)  JO L 171, 26.6.2001, p. 1.

(3)  JO L 64, 6.3.2001, p. 16.

(4)  JO L 181, 4.7.2001, p. 16.


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

35


32002R0244


L 039/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 244/2002 AL COMISIEI

din 8 februarie 2002

de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2301/97 privind introducerea unor denumiri în „Registrul de atestate de specificitate” prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2082/92 privind atestatele de specificitate pentru produsele agricole și alimentare

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2082/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind atestatele de specificitate pentru produsele agricole și alimentare (1), în special articolul 9 alineatul (1),

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2082/92, Finlanda a transmis Comisiei o cerere privind introducerea denumirii „Sahti” în registrul de atestate de specificitate.

(2)

Mențiunea „specialitate tradițională garantată” poate fi utilizată numai pentru denumirile incluse în registrul menționat.

(3)

În urma publicării denumirii din anexa la prezentul regulament în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene  (2), Comisia nu a primit nici o cerere de obiecție în temeiul articolului 8 din regulamentul menționat.

(4)

În consecință, denumirea din anexă trebuie să fie inclusă în registrul de atestate de specificitate și, în acest fel, să fie protejată ca specialitate tradițională garantată în Comunitate, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2082/92.

(5)

Anexa la prezentul regulament completează anexa la Regulamentul (CE) nr. 2301/97 al Comisiei (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2430/2001 (4),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Denumirea din anexa la prezentul regulament se adaugă anexei la Regulamentul (CE) nr. 2301/97 și se introduce în registrul de atestate de specificitate, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2082/92.

Denumirea este protejată în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din regulamentul menționat.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 februarie 2002.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei


(1)  JO L 208, 24.7.1992, p. 9.

(2)  JO C 125, 26.4.2001, p. 5.

(3)  JO L 319, 21.11.1997, p. 8.

(4)  JO L 328, 13.12.2001, p. 29.


ANEXĂ

Bere

Sahti


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

37


32002R0245


L 039/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 245/2002 AL COMISIEI

din 8 februarie 2002

de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 privind înscrierea anumitor denumiri în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate”, prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2796/2000 al Comisiei (2), în special articolul 6 alineatele (3) și (4),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Spania a transmis Comisiei o cerere de înregistrare a denumirii „Kaki Ribera del Xúquer” ca denumire de origine, iar Italia a transmis Comisiei două cereri de înregistrare ca indicații geografice pentru denumirile „Asparago bianco di Cimadolmo” și „Ciliegia di Marostica”.

(2)

S-a constatat, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior, că acestea sunt conforme cu acest regulament, în special că ele conțin toate elementele prevăzute la articolul 4.

(3)

Nu a fost transmisă Comisiei nici o declarație de opoziție, în sensul articolului 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, în urma publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene  (3) a denumirilor care figurează în anexa la prezentul regulament.

(4)

Prin urmare, aceste denumiri pot fi înscrise în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate” și deci protejate la nivel comunitar ca denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată.

(5)

Anexa la prezentul regulament completează anexa la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 al Comisiei (4), modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2601/2001 (5),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 se completează cu denumirile care figurează în anexa la prezentul regulament și aceste denumiri se înscriu în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate” ca denumiri de origine protejate (DOP) sau indicații geografice protejate (IGP), prevăzut la articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 februarie 2002.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei


(1)  JO L 208, 24.7.1992, p. 1.

(2)  JO L 324, 21.12.2000, p. 26.

(3)  JO C 113, 18.4.2001, p. 7 (Kaki Ribera del Xúquer).

JO C 125, 26.4.2001, p. 2 (Asparago Bianco di Cimadolmo).

JO C 113, 18.4.2001, p. 5 (Ciliegia di Marostica).

(4)  JO L 327, 18.12.1996, p. 11.

(5)  JO L 345, 29.12.2001, p. 47.


ANEXĂ

PRODUSE DIN ANEXA I LA TRATAT DESTINATE CONSUMULUI UMAN

Fructe și legume

SPANIA

Kaki Ribera del Xúquer (DOP)

ITALIA

Asparago Bianco di Cimadolmo (IGP)

Ciliegia di Marostica (IGP)


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

39


32002D0106


L 039/71

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 1 februarie 2002

de aprobare a unui manual de diagnosticare care stabilește proceduri de diagnosticare, metode de prelevare de probe și criterii de evaluare a testelor de laborator pentru confirmarea pestei porcine clasice

[notificată cu numărul C(2002) 381]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2002/106/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2001/89/CE a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind măsurile comunitare pentru controlul pestei porcine clasice (1), în special articolul 17 alineatul (3) și articolul 29 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Este necesar să se stabilească la nivel comunitar proceduri de diagnostic, metode de prelevare de probe și criterii de evaluare a rezultatelor testelor de laborator destinate să confirme pesta porcină clasică.

(2)

Anexa IV la Directiva 2001/89/CE definește funcțiile și sarcinile laboratorului comunitar de referință pentru pesta porcină clasică cu scopul de a coordona, în consultare cu Comisia, metodele utilizate în statele membre pentru diagnosticarea bolii. Aceste funcții și aceste sarcini cuprind organizarea de teste comparative periodice și furnizarea de reactivi tip la nivel comunitar.

(3)

Virusul pestei porcine clasice nu este considerat periculos pentru sănătatea umană.

(4)

Teste de laborator au fost puse la punct recent pentru a asigura un diagnostic rapid al pestei porcine clasice.

(5)

Experiența dobândită în ultimii ani în combaterea pestei porcine clasice a dus la identificarea celor mai adecvate proceduri și criterii de prelevare de probe pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator care permit diagnosticarea corectă a bolii în diferite situații.

(6)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Pentru confirmarea pestei porcine clasice, statele membre se asigură ca aceasta să se bazeze pe:

(a)

detectarea semnelor clinice și leziunilor post mortem ale bolii;

(b)

detectarea virusului, antigenului sau genomului în eșantioanele de țesuturi, de organe, de sânge sau de materii fecale de la porci;

(c)

demonstrarea unui răspuns al anticorpilor specifici în eșantioanele de sânge,

în conformitate cu procedurile, metodele de prelevare de probe și criteriile de evaluare a rezultatelor testelor de laborator descrise în manualul din anexa la prezenta decizie.

(2)   Cu toate acestea, laboratoarele de diagnostic naționale menționate la punctul 1 din anexa III la Directiva 2001/89/CE pot să aducă modificări testelor de laborator menționate în manualul din anexa la prezenta decizie sau să utilizeze teste diferite, cu condiția ca sensibilitatea și specificitatea demonstrate să fie identice.

Sensibilitatea și specificitatea acestor teste modificate sau diferite trebuie să fie evaluate în cadrul testelor comparative periodice organizate de laboratorul comunitar de referință pentru pesta porcină clasică.

Articolul 2

Anexele I și IV la Directiva 80/217/CEE a Consiliului din 22 ianuarie 1980 de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a pestei porcine clasice (2), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei, se elimină.

Articolul 3

Prezenta decizie se aplică începând cu data de 1 noiembrie 2002.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 1 februarie 2002.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei


(1)  JO L 316, 1.12.2001, p. 5.

(2)  JO L 47, 21.2.1980, p. 11.


ANEXĂ

MANUAL DE DIAGNOSTIC AL PESTEI PORCINE CLASICE

CAPITOLUL I

Introducere, obiective și definiții

1.

Pentru a garanta aplicarea de proceduri uniforme de diagnostic al pestei porcine clasice, prezentul manual:

(a)

enunță orientările și cerințele minime referitoare la procedurile de diagnostic, la metodele de prelevare de probe și la criteriile care trebuie aplicate la evaluarea rezultatelor examenelor clinice sau post mortem, precum și la testele de laborator în vederea stabilirii unui diagnostic corect al pestei porcine clasice (1);

(b)

stabilește cerințele minime în ceea ce privește siguranța biologică și normele de calitate care trebuie respectate de către laboratoarele de diagnosticare a pestei porcine clasice și pentru transportul eșantioanelor;

(c)

stabilește testele de laborator care trebuie efectuate pentru diagnosticarea pestei porcine clasice și tehnicile de laborator care trebuie aplicate pentru tipizarea genetică a izolatelor virusului pestei porcine clasice.

2.

Prezentul manual se adresează în principal autorităților competente pentru măsurile de combatere a pestei porcine clasice. Din această cauză, accentul este pus pe principiile și aplicarea testelor de laborator și evaluarea rezultatelor acestora, mai degrabă decât pe aspectele de detaliu ale tehnicilor de laborator.

3.

În sensul prezentului manual, în afară de definițiile menționate la articolul 2 din Directiva 2001/89/CE, se înțelege prin:

(a)

„exploatație suspectă” orice exploatație în care se găsesc unul sau mai mulți porci suspecți de a fi infectați cu virusul pestei porcine clasice sau o exploatație-contact în sensul articolului 2 litera (v) din Directiva 2001/89/CE;

(b)

„caz izolat” orice porc care reacționează pozitiv la testele serologice de depistare a pestei porcine clasice fără să fi fost înainte în contact cu virusul pestei porcine clasice și care nu pare să fi contaminat porcii care au venit în contact cu el (2);

(c)

„subunitate epidemiologică” sau „subunitate” clădirea, locul sau terenul limitrof în care se găsesc grupuri de porci dintr-o exploatație astfel încât să intre frecvent în contact direct unii cu alții, fiind în același timp separați de ceilalți porci din aceeași exploatație;

(d)

„porci de contact” porcii dintr-o exploatație care s-au aflat, în ultimele 21 de zile, în contact direct cu unul sau mai mulți porci suspecți de a fi infectați cu virusul pestei porcine clasice.

CAPITOLUL II

Descrierea pestei porcine clasice cu accent pe diagnosticul diferențial

A.   Introducere

1.

Pesta porcină clasică este provocată de un virus ARN cu anvelopă care aparține genului Pestivirus din familia Flaviviridae. Acest virus este înrudit cu Pestivirus ai rumegătoarelor care provoacă diareea virală a bovinelor (DVB) și pesta virală ovină (PVO). Această corelare are repercusiuni importante pentru diagnostic, căci se produc reacții încrucișate care pot duce la rezultate fals pozitive ale testelor de laborator.

2.

Virusul pestei porcine clasice este relativ stabil în excrețiile umede ale porcilor infectați, în carcasele de porc, în carnea proaspătă de porc și în anumite produse din carne de porc. El este ușor inactivat de detergenți, solvenții grași, proteaze și dezinfectanții uzuali.

3.

Principala cale naturală de infectare este de tip oronazal, prin contact direct sau indirect cu porcii infestați sau prin administrarea animalelor de hrană contaminată cu virus. În zonele cu o mare densitate de crescătorii de porci, virusul se propagă cu ușurință de la o exploatație la exploatația vecină. Virusul se transmite, de asemenea, prin materialul seminal provenit de la vieri infectați.

4.

Perioada de incubație la indivizi este cuprinsă între o săptămână și zece zile, dar, în condiții reale, este posibil ca simptomele clinice să nu apară într-o exploatație decât după două până la patru săptămâni de la introducerea virusului, chiar mai mult, în cazul în care este vorba de porci de crescătorie adulți sau dacă tulpina virusului este atenuată.

5.

Semnele clinice ale pestei porcine clasice sunt foarte variabile și pot fi confundate cu cele ale unui mare număr de boli. Gravitatea simptomelor depinde în special de vârsta animalului și de virulența virusului. În general, animalele tinere sunt mai grav afectate decât animalele mai în vârstă. La porcii mai în vârstă, evoluția infecției este adesea atenuată, chiar subclinică.

6.

Se pot distinge forme acute, cronice și prenatale ale pestei porcine clasice.

B.   Forma acută

1.   Purceii înțărcați și porcii de îngrășat prezintă cel mai adesea forma acută a bolii. Primele semne sunt anorexia, starea letargică, febra, conjunctivita, umflarea ganglionilor limfatici, simptome respiratorii și constipația urmată de diaree.

Hemoragiile tipice ale pielii se observă în general pe urechi, coadă, abdomen și în partea interioară a membrelor în a doua și a treia săptămână de la infectare și până la deces. Semnele neurologice sunt frecvente, cum ar fi un mers împiedicat pe membrele posterioare, mișcări necoordonate și convulsii.

Febra rămâne o constantă. Ea depășește în general 40 °C, în vreme ce la porcii adulți ea nu trebuie să fie niciodată mai mare de 39,5 °C.

2.   Virusul pestei porcine clasice provoacă grave leucopenii și o imunosupresie, ceea ce duce frecvent la infecții secundare de tip enteric sau respirator. Semnele acestor infecții secundare pot să mascheze sau să modifice simptomele cele mai tipice ale pestei porcine clasice și astfel să-l inducă în eroare pe crescător sau pe medicul veterinar.

Moartea survine în general după o lună. Există vindecări cu producere de anticorpi, cel mai adesea la animale de crescătorie adulte care nu prezintă semne clinice grave. Anticorpii virusului pestei porcine clasice pot fi detectați începând cu a doua sau a treia săptămână de la contaminare.

3.   Modificările patologice care trebuie constatate la examenul post mortem privesc cel mai adesea ganglionii limfatici și rinichii. Ganglionii sunt umflați, edematoși și hemoragici. Hemoragiile renale variază de la peteșii abia vizibile la veritabile hemoragii echimotice. Hemoragii asemănătoare pot, de asemenea, să fie observate pe vezică, laringe, epiglotă și pe inimă; ele ajung uneori pe serozitățile abdomenului și toracelui. Adesea se observă o encefalită nepurulentă. Leziuni datorate infecțiilor secundare pot uneori să-l inducă în eroare pe medicul veterinar. Infarctul splinei este considerat un semn patognomonic, dar acesta nu este frecvent.

4.   În general, forma acută a pestei porcine africane prezintă un tablou clinic și patologic foarte apropiat de cel al pestei porcine clasice. În cazul în care apar, hemoragiile pielii și ale urechilor sunt ușor de detectat și anunță o pestă porcină africană sau clasică acută. Sunt puține bolile care provoacă leziuni asemănătoare.

Prezența pestei porcine clasice acute trebuie, de asemenea, să fie luată în considerare în cazurile suspecte de erizipel, de sindrom reproducător și respirator al porcului (SDRP), de otrăvire cu cumarină, de purpură hemoragică, de sindrom cașectic multisistemic după înțărcare, de sindrom dermic și nefropatic, de infecții cu Salmonella sau Pasteurella sau de orice alt sindrom enteric sau respirator însoțit de febră care nu răspunde la tratamentul cu antibiotice.

5.   Virusul pestei porcine clasice se transmite prin saliva, urina și materiile fecale care îl conțin, de la apariția semnelor clinice până la deces. Virusul poate, de asemenea, să fie transmis prin materialul seminal.

C.   Forma cronică

1.   Infecția evoluează cronic în cazul în care porcii nu ajung să dezvolte un răspuns imunitar eficace față de virusul pestei porcine clasice. Primele semne ale unei infecții cronice sunt asemănătoare cu cele ale infecției acute. După aceea, apar cu precădere semne atipice, cum sunt febra intermitentă, enterita cronică și cașexia. Hemoragiile dermice tipice lipsesc.

Acești porci pot să prezinte semne clinice ale bolii timp de două până la trei luni înainte de a muri. Virusul pestei porcine clasice este constant propagat de la prima apariție a semnelor clinice până la moarte. Anticorpi pot fi temporar detectați în eșantioanele de ser.

2.   Modificările patologice sunt mai puțin tipice; în special, hemoragiile în organe și serozități pot fi absente. La animale afectate de o diaree cronică, sunt frecvente leziuni necrotice pe ileon, pe valvulele ileo-cecale și pe rect.

3.   Semnele clinice ale pestei porcine clasice cronice nefiind specifice, multe alte boli trebuie luate în considerare pentru a stabili un diagnostic diferențial. Nu toate animalele prezintă în mod necesar o creștere a temperaturii corpului, însă într-o exploatație contaminată febra va fi constatată cel puțin la o parte din porci.

D.   Forma prenatală și apariția tardivă a bolii

1.   Virusul pestei porcine clasice traversează placenta scroafelor gravide pentru a infecta fetusul, dar, la scroafă, boala rămâne adesea în stare subclinică.

Rezultatul infecției transplacentare a fetușilor depinde în mare parte de stadiul de gestație și de virulența virusului. O infecție la începutul gestației poate să provoace avorturi sau o mortinatalitate, mumificări sau malformații. Rezultă o scădere a indicelui de fertilitate a exploatației.

Contaminarea scroafelor înainte de a nouăzecea zi de gestație poate să aibă ca rezultat nașterea unor purcei în stare viremică persistentă, putând să fie normali la naștere și să supraviețuiască timp de mai multe luni. După naștere, creșterea lor poate fi insuficientă, iar starea lor, cașectică; ei pot fi afectați de tremurături congenitale ocazionale. Această evoluție a infecției este calificată drept apariție tardivă a pestei porcine clasice. Acești purcei pot să aibă un rol capital în răspândirea bolii și în menținerea persistenței virusului într-o populație, căci nu încetează să răspândească virusul înainte de a muri.

2.   Pesta porcină clasică poate să se dovedească foarte dificil de depistat în fermele de porci, evoluția infecției putând fi foarte atenuată, și să se confunde cu multe alte stări patologice. Scăderea fertilității și avorturile pot fi provocate de virusul pestei porcine clasice, precum și de o infecție cu parvovirus, de SDRP, leptospiroză sau boala Aujeszky. Din punct de vedere patologic, produsele avortului datorat pestei porcine clasice nu pot fi deosebite de produsele avortului datorat acțiunii altor agenți patogeni.

În caz de suspiciune a unei boli infecțioase a sistemului de reproducere, trebuie să se procedeze imediat la o depistare a pestei porcine clasice în toate cazurile în care exploatația respectivă este considerată cu risc (de exemplu, datorită localizării exploatației într-o zonă în care pesta porcină clasică se declară la porcii sălbatici) și, în orice caz, imediat după ce au fost excluse bolile infecțioase mai curente ale sistemului de reproducere.

CAPITOLUL III

Orientări referitoare la principalele criterii care trebuie avute în vedere pentru a considera o exploatație ca fiind suspectă de pestă porcină clasică

O exploatație va fi considerată ca fiind suspectă pe baza următoarelor constatări, criterii și motive:

(a)

indici clinici și patologici la porci. Principalii indici clinici și patologici care trebuie luați în considerare sunt următorii:

febră însoțită de o morbiditate și de o mortalitate crescute;

febră însoțită de sindromul hemoragic;

febră însoțită de simptome neurologice;

febră de origine necunoscută, fără ameliorarea stării de sănătate în urma unui tratament cu antibiotice;

avorturi și probleme de fertilitate crescute în ultimele trei luni;

tremur congenital la purcei;

animale afectate de boli cronice;

întârzierea creșterii la animalele tinere (sub normal);

peteșii sau hemoragie echimotică, mai ales în ganglionii limfatici, rinichi, splină, vezică și laringe;

infarct sau hematoame, mai ales în splină;

ulcerații ale colonului în cazurile cronice, mai ales în apropierea joncțiunii ileo-cecale;

(b)

indici epidemiologici. Principalii indici epidemiologici care trebuie luați în considerare sunt următorii:

porci care au intrat în contact direct sau indirect cu o fermă de porci în care a fost demonstrată contaminarea cu pesta porcină clasică;

exploatație care a livrat purcei despre care s-a dovedit ulterior că sunt contaminați cu pesta porcină clasică;

scroafe care au făcut obiectul unei inseminări artificiale cu material seminal provenit dintr-o sursă suspectă;

porci care au avut contacte directe sau indirecte cu porci sălbatici dintr-o populație în care se declară pesta porcină clasică;

porci ținuți în aer liber într-o zonă în care porcii sălbatici sunt contaminați cu pesta porcină clasică;

porci care au fost hrăniți cu apă de la spălarea vaselor despre care se poate presupune că nu a fost tratată astfel încât să fi inactivat virusul pestei porcine clasice;

porci care au fost expuși riscului, datorită, de exemplu, intrării anumitor persoane în exploatație, transportului etc.;

(c)

indici în raport cu rezultatele testelor serologice. Principalii indici de laborator sunt următorii:

reacție serologică imputabilă unei infecții neobservate cu virusul pestei porcine clasice sau imputabilă vaccinării (3);

reacție încrucișată între anticorpii pestei porcine clasice și alți Pestivirus  (4);

detectarea reactorilor izolați (5).

CAPITOLUL IV

Proceduri de control și prelevare de probe

A.   Orientări și proceduri referitoare la examenul clinic și la prelevarea de probe în cazul porcilor dintr-o exploatație suspectă

1.   Statele membre asigură efectuarea unui examen clinic, a unei prelevări de probe și a unor investigații de laborator corespunzătoare în exploatațiile suspecte pentru a confirma sau a exclude prezența pestei porcine clasice, în conformitate cu orientările și cu procedurile definite la punctele 2-7 menționate în continuare.

Independent de adoptarea măsurilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/89/CE în exploatația respectivă, aceste orientări și proceduri se aplică, de asemenea, tuturor patologiilor pentru care diagnosticul diferențial ia în considerare eventualitatea pestei porcine clasice. Aceasta va privi, de asemenea, și cazurile în care semnele clinice și tabloul epidemiologic al bolii observate la porci sugerează o probabilitate foarte mică de apariție a pestei porcine clasice.

În toate celelalte cazuri suspecte de contaminare cu virusul pestei porcine clasice la unul sau mai mulți porci, măsurile menționate la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/89/CE vor fi adoptate în exploatația suspectă respectivă.

În caz că există suspiciunea de pestă porcină clasică la porci în abator sau în mijloacele de transport, orientările și procedurile definite la punctele 2-7 menționate în continuare se aplică mutatis mutandis.

2.   În cazul în care un medic veterinar oficial vizitează o exploatație suspectă în vederea confirmării sau excluderii prezenței pestei porcine clasice, este necesar:

să se verifice registrele de producție și ale stării de sănătate a crescătoriei, în măsura în care sunt disponibile;

să se efectueze o inspecție în fiecare subunitate a exploatației pentru a selecta porcii care trebuie supuși unui examen clinic.

Examenul clinic include măsurarea temperaturii corporale și se referă în primul rând la porcii sau grupele de porci următoare:

porci bolnavi sau anorexici;

porci care s-au restabilit recent după o boală;

porci recent introduși și provenind din focare confirmate sau din alte surse suspecte;

porci din subunități recent vizitate de vizitatori externi care au intrat recent în contact strâns cu porci suspecți sau infectați cu pesta porcină clasică sau care au avut contacte foarte riscante cu o sursă potențială de virus al pestei porcine clasice;

porci deja supuși prelevării de probe și testelor serologice de depistare a pestei porcine clasice, în cazul în care rezultatele testelor nu permit să se excludă prezența pestei porcine clasice, precum și porci de contact.

În cazul în care inspectarea exploatației suspecte nu a indicat prezența porcilor sau grupelor de porci enumerate anterior, autoritatea competentă, fără a aduce atingere celorlalte măsuri care pot fi aplicate exploatației respective în conformitate cu Directiva 2001/89/CE și ținând seama de situația epidemiologică, procedează în așa fel încât:

să fie efectuate alte investigații în exploatația respectivă, în conformitate cu punctul 3 sau

să fie prelevate probe de sânge de la porcii din exploatație pentru teste de laborator. În acest caz, procedurile de prelevare de probe definite la punctul 5 și la punctul 2 din partea F se aplică orientativ, sau

să fie adoptate sau menținute măsurile definite la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/89/CE, în așteptarea investigațiilor suplimentare care trebuie efectuate în exploatația respectivă, sau

să fie exclusă suspiciunea de pestă porcină clasică.

3.   În cazul în care se face o trimitere la prezentul punct, examenul clinic care trebuie efectuat în exploatația respectivă trebuie să aibă ca obiect porci aleși la întâmplare în subunitățile în care riscul de introducere a virusului pestei porcine clasice a fost constatat sau în subunitățile în care este suspectată prezența virusului.

Numărul minim de porci care urmează să fie examinați trebuie să permită detectarea, în subunități, a unei prevalențe de 10 % cu un nivel de fiabilitate de 95 %, în cazul prezenței bolii.

Cu toate acestea, în cazul:

scroafelor de reproducție, numărul minim de scroafe care urmează să fie examinate trebuie să permită detectarea unei prevalențe de 5 % de cazuri de febră, după caz, cu un nivel de fiabilitate de 95 %;

centrelor de recoltare de material seminal, toți vierii trebuie să fie examinați.

4.   În cazul în care, într-o exploatație suspectă, se constată prezența unor porci morți sau muribunzi, trebuie să se efectueze examene post mortem, de preferință pe cel puțin cinci din acești porci și, în special, pe porcii care:

înainte de a muri, au manifestat sau manifestă semne evidente de boală;

au febră mare;

au murit recent.

În cazul în care aceste examene nu au pus în evidență leziuni care să sugereze prezența pestei porcine clasice, dar, datorită situației epidemiologice, se consideră că sunt necesare investigații suplimentare, este necesar să se procedeze:

în subunitatea în care se găseau porcii morți sau muribunzi, la un examen clinic în conformitate cu prevederile de la punctul 3 și prelevarea de probe de sânge în conformitate cu prevederile de la punctul 5;

la examene post mortem eventuale pe trei sau patru porci de contact.

Independent de prezența sau absența leziunilor care sugerează apariția pestei porcine clasice, eșantioanele de organe sau de țesuturi de porci care au făcut obiectul examenului post mortem trebuie să fie prelevate pentru a fi supuse testelor virologice în conformitate cu capitolul V partea B punctul 1. Aceste eșantioane trebuie prelevate de preferință de la porci morți recent.

La examinarea post mortem, autoritatea competentă trebuie să procedeze astfel încât:

să fie luate precauțiile și măsurile de igienă necesare pentru a evita orice răspândire a bolii;

porcii muribunzi să fie sacrificați în mod uman, în conformitate cu dispozițiile Directivei 93/119/CEE a Consiliului.

5.   În cazul în care alte semne clinice sau leziuni care sugerează prezența pestei porcine clasice sunt constatate într-o exploatație suspectă, dar autoritatea competentă consideră că aceste indicii nu sunt suficiente pentru a confirma existența unui focar de pestă porcină clasică și că sunt necesare teste de laborator, trebuie prelevate probe de sânge destinate acestor teste de la porci suspecți și de la alți porci în fiecare din subunitățile în care se găsesc porcii suspecți, în conformitate cu procedurile definite în continuare.

Numărul minim de eșantioane care trebuie prelevat pentru testele serologice trebuie să permită detectarea, în subunitățile respective, a unei prevalențe de 10 % cu un nivel de fiabilitate de 95 %.

Cu toate acestea, în cazul:

scroafelor de reproducție, numărul minim de scroafe care trebuie supuse prelevării de probe trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 5 % cu un nivel de fiabilitate de 95 % (6);

centrelor de recoltare de material seminal, toți vierii trebuie să fie supuși unei prelevări de sânge.

Numărul de eșantioane care trebuie prelevat pentru testele virologice va fi în conformitate cu instrucțiunile primite de la autoritatea competentă, care vor ține seama de gama de teste ce pot fi efectuate, de sensibilitatea testelor de laborator utilizate și de situația epidemiologică.

6.   În cazul în care suspiciunea de pestă porcină clasică în exploatația respectivă este în raport cu rezultatele testelor serologice precedente, pe lângă prelevarea de probe de sânge de la porcii menționați la punctul 2 al doilea paragraf a cincea liniuță, se aplică următoarele proceduri:

(a)

în cazul în care porcii seropozitivi sunt scroafe gravide, unele și, de preferință, cel puțin trei vor fi eutanasiate și supuse unui examen post mortem. Înainte de sacrificare, o probă de sânge va fi prelevată pentru efectuarea unor teste serologice suplimentare. Fetușii vor fi supuși unui examen de depistare a virusului pestei porcine clasice, a antigenului sau genomului virusului, în conformitate cu capitolul VI, cu scopul de a depista o infecție intrauterină;

(b)

în cazul în care porcii seropozitivi sunt scroafe care alăptează, vor fi prelevate probe de sânge de la toți purceii, care vor fi supuse unui examen de depistare a virusului pestei porcine clasice, a antigenului sau genomului virusului, în conformitate cu capitolul VI. Vor fi de asemenea prelevate probe de la scroafe în vederea unor teste serologice suplimentare.

7.   În cazul în care, după examenele efectuate într-o exploatație suspectă, nu s-au pus în evidență semne clinice sau leziuni care să sugereze prezența pestei porcine clasice, dar testele de laborator suplimentare sunt considerate necesare de către autoritatea competentă pentru a exclude orice probabilitate a pestei porcine clasice, procedurile de prelevare de probe definite la punctul 5 vor fi aplicate cu titlu orientativ.

B.   Proceduri de prelevare de probe în exploatație în caz de sacrificare a porcilor în urma confirmării bolii

1.   Pentru a putea stabili împrejurările introducerii virusului pestei porcine clasice într-o exploatație infectată și intervalul de timp scurs de la introducerea sa, la sacrificarea porcilor într-o exploatație după confirmarea focarului în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2001/89/CE, probe de sânge destinate testelor serologice vor fi prelevate la întâmplare de la porci în momentul sacrificării.

2.   Numărul minim de porci care trebuie supus prelevării de probe trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 10 % la un nivel de fiabilitate de 95 % pentru porcii din fiecare subunitate a exploatației (7).

De asemenea, vor putea fi prelevate probe pentru teste virologice în conformitate cu instrucțiunile primite de la autoritatea competentă, care vor ține seama de gama de teste ce pot fi efectuate, de sensibilitatea testelor de laborator utilizate și de situația epidemiologică.

3.   Cu toate acestea, în cazul apariției unor focare secundare, autoritatea competentă poate decide să facă o derogare de la punctele 1 și 2 și să stabilească proceduri de eșantionare ad hoc, ținând seama de informațiile epidemiologice deja disponibile cu privire la sursa și căile de introducere a virusului în exploatație și răspândirea potențială a bolii pornind de la exploatația respectivă.

C.   Proceduri de prelevare de probe la sacrificarea porcilor ca măsură preventivă într-o exploatație suspectă

1.   Pentru a confirma sau exclude posibilitatea prezenței pestei porcine clasice și pentru a obține informații epidemiologice suplimentare, la sacrificarea porcilor dintr-o exploatație suspectă, ca măsură preventivă în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (3) litera (a) sau ale articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2001/89/CE, trebuie să fie prelevate probe de sânge destinate testelor serologice, precum și probe de sânge sau de amigdală destinate testelor virologice, în conformitate cu procedura definită la punctul 2.

2.   Prelevarea de probe va privi cu prioritate:

porcii care prezintă semne sau leziuni post mortem care sugerează prezența pestei porcine clasice, precum și porcii de contact;

alți porci care ar fi putut avea contacte riscante cu porci infectați sau suspecți sau cu porci suspecți de a fi fost contaminați cu virusul pestei porcine clasice.

Prelevarea de probe în cazul porcilor trebuie să fie efectuată în conformitate cu instrucțiunile autorității competente, care vor ține seama de situația epidemiologică. În acest caz, procedurile de prelevare de probe definite în paragrafele al doilea, al treilea și al patrulea următoare vor fi aplicate cu titlu orientativ.

De asemenea, porcii proveniți din fiecare din subunitățile exploatației trebuie să facă obiectul unei prelevări aleatorii (8) de probe. În acest caz, numărul minim de probe care urmează să fie prelevate pentru testele serologice trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 10 % cu un nivel de fiabilitate de 95 % în subunitatea respectivă.

Cu toate acestea, în cazul:

scroafelor de reproducție, numărul minim de scroafe care trebuie supus prelevării de probe trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 5 % cu un nivel de fiabilitate de 95 % (9);

centrelor de recoltare de material seminal, trebuie prelevate probe de sânge de la toți vierii.

Tipul de probe care trebuie prelevate pentru testele virologice și testul care urmează a fi utilizat vor fi în conformitate cu instrucțiunile autorității competente, care vor ține seama de gama de teste ce pot fi efectuate, de sensibilitatea acestor teste și de situația epidemiologică.

D.   Proceduri de control și de prelevare de probe care trebuie aplicate înainte de eliberarea autorizației de deplasare a porcilor din exploatațiile situate în zonele de protecție sau de supraveghere și în cazul tăierii sau sacrificării acestor porci

1.   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 11 alineatul (1) litera (f) al doilea paragraf din Directiva 2001/89/CE, pentru a permite eliberarea autorizației de a deplasa porci dintr-o exploatație situată într-o zonă de protecție sau de supraveghere în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din directiva respectivă, examenul clinic efectuat de un medic veterinar oficial trebuie:

să fie realizat în cele 24 de ore următoare deplasării porcilor;

să fie în conformitate cu dispozițiile definite la punctul 2 din partea A.

2.   În cazul în care porcii sunt transportați către o altă exploatație, în afară de investigațiile care trebuie făcute în conformitate cu dispozițiile de la punctul 1, este necesar să se efectueze un examen clinic al porcilor din fiecare subunitate a exploatației în care se găsesc porcii ce vor fi transportați. în cazul în care porcii au o vârstă mai mare de trei sau patru luni, acest examen trebuie să cuprindă măsurarea temperaturii unui anumit număr de porci.

Numărul minim de porci care urmează să fie controlați trebuie să permită detectarea unei prevalențe de 10 % cu un nivel de fiabilitate de 95 % în subunitățile respective.

Cu toate acestea, în cazul:

scroafelor de reproducție, numărul minim de scroafe care urmează să fie examinate trebuie să permită detectarea unei prevalențe de 5 % de cazuri de febră, după caz, cu un nivel de fiabilitate de 95 % în subunitatea în care se găsesc scroafele care urmează să fie transportate;

vierilor, toți vierii care urmează să fie transportați trebuie să fie examinați.

3.   În cazul în care porcii sunt transportați către un abator, o unitate de prelucrare sau în alte locuri pentru a fi sacrificați sau tăiați, în afară de investigațiile care trebuie efectuate în conformitate cu punctul 1, este necesar să se procedeze la un examen clinic al porcilor din fiecare subunitate unde se găsesc porcii care urmează să fie transportați. În cazul în care porcii au o vârstă mai mare de trei sau patru luni, acest examen trebuie să cuprindă măsurarea temperaturii unui anumit număr de porci.

Numărul minim de porci care urmează să fie controlați trebuie să permită detectarea unei prevalențe de 20 % de cazuri de febră, după caz, cu un nivel de fiabilitate de 95 % în subunitatea respectivă.

Cu toate acestea, în cazul scroafelor de reproducție sau al vierilor, numărul minim de porci care urmează să fie examinați trebuie să permită detectarea unei prevalențe de 5 % de cazuri de febră, după caz, cu un nivel de fiabilitate de 95 % în subunitatea unde se găsesc porcii care urmează să fie transportați.

4.   La tăierea sau sacrificarea porcilor menționați la punctul 3, trebuie prelevate, de la porcii proveniți din fiecare din subunitățile din care au fost transportați porcii, probe de sânge pentru testele serologice sau probe de sânge sau de amigdală pentru teste virologice.

Numărul minim de probe care urmează să fie prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe sau a unei prevalențe a virusului de 10 % cu un nivel de fiabilitate de 95 % în fiecare subunitate.

Cu toate acestea, în cazul scroafelor de reproducție sau al vierilor, numărul minim de porci care urmează să fie supuși prelevării de probe trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe sau a unei prevalențe a virusului de 5 % cu un nivel de fiabilitate de 95 % în unitatea unde se găseau acești porci.

Tipul de probe care urmează să fie prelevate și testele care urmează să fie utilizate vor fi în conformitate cu instrucțiunile primite de la autoritatea competentă, care vor ține seama de gama de teste ce pot fi efectuate, de sensibilitatea la aceste teste și de situația epidemiologică.

5.   Cu toate acestea, în cazul în care sunt detectate semne clinice sau leziuni post mortem care sugerează prezența pestei porcine clasice în momentul tăierii sau sacrificării porcilor, prin derogare de la punctul 4 menționat anterior, se aplică dispozițiile referitoare la prelevare de probe definite în partea C.

E.   Proceduri de control și de prelevare de probe într-o exploatație în cadrul repopulării

1.   În cazul reintroducerii porcilor într-o exploatație în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (a) sau alineatul (2) litera (b) sau cu articolul 19 alineatul (8) al doilea paragraf litera (b) din Directiva 2001/89/CE, trebuie aplicată următoarea procedură de prelevare de probe:

în cazul reintroducerii de porci santinele, probe de sânge destinate testelor serologice trebuie să fie prelevate la întâmplare de la un număr de porci care să permită detectarea unei seroprevalențe de 10 % cu un nivel de fiabilitate de 95 % în fiecare subunitate a exploatației;

în cazul repopulării totale, probe de sânge destinate testelor serologice trebuie să fie prelevate la întâmplare de la un număr de porci care să permită detectarea unei seroprevalențe de 20 % cu un nivel de fiabilitate de 95 % în fiecare subunitate a exploatației.

Cu toate acestea, în cazul scroafelor de reproducție sau al vierilor, numărul de probe care urmează să fie prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 10 % cu un nivel de fiabilitate de 95 %.

2.   După reintroducerea porcilor, autoritatea competentă procedează astfel încât, în cazul apariției unei boli sau al decesului la porcii din exploatație fără cauză cunoscută, porcii respectivi să facă imediat obiectul unei depistări a pestei porcine clasice. Aceste dispoziții se aplică atâta timp cât restricțiile menționate la articolul 13 alineatul (2) litera (a) al doilea paragraf și la articolul 19 alineatul (8) al doilea paragraf litera (b) teza a doua din Directiva 2001/89/CE nu sunt ridicate în exploatația respectivă.

F.   Proceduri de prelevare de probe în zona de protecție înainte de ridicarea restricțiilor

1.   Pentru a permite ridicarea măsurilor menționate la articolul 10 din Directiva 2001/89/CE într-o zonă de protecție, trebuie să se procedeze în toate exploatațiile din zonă:

la un examen clinic în conformitate cu procedurile definite la partea A punctele 2 și 3;

la prelevarea de probe de sânge destinate testelor serologice, în conformitate cu punctul 2 menționat în continuare.

2.   Numărul minim de probe de sânge care urmează să fie prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 10 % cu un nivel de fiabilitate de 95 % la porcii din fiecare subunitate a exploatației.

Cu toate acestea, în cazul:

scroafelor de reproducție, numărul de probe care urmează să fie prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 5 % cu un nivel de fiabilitate de 95 %;

centrelor de recoltare de material seminal, trebuie prelevate probe de sânge de la toți vierii.

G.   Proceduri de prelevare de probe în exploatațiile din zona de supraveghere înainte de ridicarea restricțiilor

1.   Pentru a permite ridicarea restricțiilor menționate la articolul 11 din Directiva 2001/89/CE într-o zonă de supraveghere, trebuie să se procedeze în toate exploatațiile din zonă la un examen clinic în conformitate cu procedurile definite în partea A punctul 2.

De asemenea, probe de sânge destinate testelor serologice trebuie să fie prelevate de la porci:

în toate exploatațiile care nu au porci cu vârsta cuprinsă între două și opt luni;

în toate cazurile în care autoritatea competentă consideră că pesta porcină ar fi putut contamina scroafele de reproducție fără a fi depistată;

în orice altă exploatație în care prelevarea de probe este considerată necesară de către autoritatea competentă;

în toate centrele de recoltare de material seminal.

2.   În toate cazurile în care prelevările de probe de sânge destinate testelor serologice sunt efectuate în exploatații situate în zona de supraveghere, numărul de probe care urmează să fie prelevat trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile prevăzute în partea F punctul 2. Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea competentă consideră că pesta porcină clasică ar fi putut contamina scroafe de reproducție fără a fi depistată, prelevarea de probe ar putea să fie efectuată numai în subunitățile în care se găsesc aceste animale.

H.   Proceduri de supraveghere serologică și de prelevare de probe în zonele în care prezența pestei porcine clasice este suspectată sau a fost confirmată la porcii sălbatici

1.   În cazul unei supravegheri serologice a porcilor sălbatici dintr-o zonă în care prezența pestei porcine a fost confirmată sau este suspectată, mărimea și aria geografică a populației- țintă care urmează să fie supusă prelevării de probe trebuie să fie definite dinainte pentru a stabili numărul de probe care trebuie prelevate. Mărimea eșantionului trebuie să fie fixată în funcție de numărul estimat de animale vii și nu în funcție de numărul animalelor ucise de vânători.

2.   În cazul în care datele privind densitatea și mărimea populației nu sunt disponibile, aria geografică ce urmează să facă obiectul prelevării de probe trebuie să fie delimitată ținând seama de prezența constantă a porcilor sălbatici și de existența unor bariere naturale și artificiale care împiedică în mod eficient mișcările masive și continue de animale. Dacă nu acesta este cazul sau dacă ariile sunt întinse, se recomandă delimitarea unor arii de prelevare de probe de cel mult 200 km2, care pot să cuprindă în general o populație de aproximativ 400-1 000 porci sălbatici.

3.   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 15 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2001/89/CE, numărul minim de porci care urmează să fie supus prelevării de probe în interiorul ariei de prelevare de probe delimitate trebuie să permită detectarea unei seroprevalențe de 5 % cu un nivel de fiabilitate de 95 %. În acest scop, este necesar să fie supuse prelevării de probe cel puțin 59 de animale în fiecare din ariile delimitate.

Se recomandă de asemenea ca:

în zonele în care vânătoarea este intensă și practicată cu regularitate sau în care vânătoarea selectivă are ca obiect combaterea bolilor, aproximativ 50 % din animalele supuse prelevării de probe să aparțină categoriei de vârstă cuprinse între trei luni și un an, 35 % categoriei de vârstă cuprinse între unu și doi ani și 15 % categoriei de vârstă de peste doi ani;

în zonele cu o intensitate a vânătorii scăzută sau nulă, cel puțin 32 de animale din fiecare dintre cele trei categorii de vârstă să fie supuse prelevării de probe;

prelevarea de probe să se efectueze într-un interval scurt de timp, de preferință mai mic de o lună;

vârsta animalelor să fie stabilită în funcție de erupția dentară.

4.   Prelevarea de probe destinate testelor virologice pe porcii sălbatici vânați sau găsiți morți trebuie să fie efectuată în conformitate cu dispozițiile prevăzute la capitolul V partea B punctul 1.

În cazul în care o supraveghere virologică a porcilor sălbatici vânați este considerată necesară, ea trebuie să fie efectuată cu prioritate pe animalele cu vârsta cuprinsă între trei luni și un an.

5.   Toate probele care urmează să fie trimise la laborator trebuie să fie însoțite de chestionarul menționat la articolul 16 alineatul (3) punctul 1 din Directiva 2001/89/CE.

CAPITOLUL V

Proceduri și criterii generale privind prelevarea și transportul probelor

A.   Proceduri și criterii generale

1.   Înainte de începerea prelevării de probe într-o exploatație suspectă, este necesar să se stabilească o hartă a exploatației și să se delimiteze subunitățile epidemiologice.

2.   În toate cazurile în care o a doua prelevare de probe ar putea fi considerată necesară, toți porcii supuși prelevării de probe trebuie să fie marcați cu un semn special, astfel încât să poată face ușor obiectul unei noi prelevări.

3.   Fără a aduce atingere dispozițiilor capitolului IV partea A punctul 5b, probele destinate testelor serologice nu trebuie prelevate de la purcei cu vârsta mai mică de opt săptămâni.

4.   Toate probele trebuie să fie trimise la laborator însoțite de formulare corespunzătoare, în conformitate cu cerințele stabilite de autoritatea competentă. Formularele vor menționa detalii privind antecedentele porcilor supuși prelevării de probe, precum și semnele clinice sau leziunile post mortem observate.

În cazul porcilor dintr-o exploatație, trebuie furnizate informații clare referitoare la vârsta, categoria și exploatația de origine a porcilor supuși prelevării de probe. Se recomandă ca localizarea fiecăruia dintre porcii supuși prelevării de probe în exploatație să fie înregistrată în același timp cu marca sa specifică de identificare.

B.   Prelevarea de probe destinate testelor virologice

1.   Țesuturile provenind din amigdalele, splina și rinichii porcilor morți sau eutanasiați constituie probele cele mai potrivite pentru a depista virusul, antigenul sau genomul pestei porcine clasice. De asemenea, este recomandat să se preleveze două probe din alte țesuturi limfatice, cum sunt ganglionii retrofaringieni, parotidieni, mandibulari sau mezenterici, precum și o probă de ileon. În cazul în care carcasele sunt autolizate, proba cea mai potrivită este un os lung întreg sau sternul.

2   Probe de sânge anticoagulat sau coagulat trebuie să fie prelevate de la porcii care prezintă semne de febră sau alte semne de boală, în conformitate cu instrucțiunile primite de la autoritatea competentă.

3.   Se recomandă să se efectueze teste virologice pe animalele bolnave. Aceste teste au în general o valoare limitată în cazul în care sunt aplicate în scopuri de supraveghere pe animale care nu prezintă semne clinice. Cu toate acestea, în cazul în care o probă pe scară largă are ca obiect depistarea virusului pestei porcine clasice la porci în perioada de incubație, probele cele mai potrivite sunt amigdalele.

C.   Transportul probelor

1.   Se recomandă ca toate probele:

să fie transportate și antrepozitate în recipiente etanșe;

să nu fie congelate, ci conservate la rece la temperatura frigiderului;

să fie livrate laboratorului cât mai repede posibil;

să fie puse într-un ambalaj în care răcirea este asigurată de saci de răcire, mai degrabă decât de gheață;

de țesuturi sau de organe să fie puse într-un sac de plastic ermetic închis și etichetat corespunzător. Ele vor fi apoi conservate în recipiente mari exterioare, rezistente și acoperite cu o cantitate de material absorbant suficientă pentru a le proteja de orice stricăciune și pentru a absorbi scurgerile;

în măsura posibilului, să fie direct transportate în laborator de personalul competent, astfel încât să se asigure un transport rapid și fiabil.

2.   Pe partea exterioară a ambalajului trebuie să se menționeze adresa laboratorului de destinație și să se afișeze foarte vizibil următoarele indicații: „Material patologic de origine animală. Perisabil. Fragil. A nu se deschide decât într-un laborator competent pentru pesta porcină clasică”.

3.   Laboratorul de destinație trebuie să fie informat dinainte de momentul și împrejurările sosirii probelor.

4.   Pentru transportul cu avionul al probelor trimise laboratorului comunitar de referință pentru pesta porcină clasică (10) de către alte state membre decât Germania sau de către țări terțe, ambalajul trebuie să fie etichetat în conformitate cu regulamentele Asociației de Transport Aerian Internațional (ATA).

CAPITOLUL VI

Principii și utilizarea testelor virologice și evaluarea rezultatelor acestora

A.   Detectarea antigenului virusului

1.   Test de imunofluorescență (IF)

Principiul testului este detectarea antigenului viral pe lamele fine criogenice de material organic provenind de la porci suspecți de a fi infectați cu virusul pestei porcine clasice. Antigenul intracelular este detectat cu ajutorul unui anticorp conjugat cu FITC. Orice rezultat pozitiv ar trebui să fie confirmat prin repetarea colorării cu ajutorul unui anticorp monoclonal specific.

Organele potrivite sunt amigdalele, rinichii, splina, mai mulți ganglioni limfatici și ileonul. În cazul porcilor sălbatici, se poate, de asemenea, utiliza un frotiu de măduvă osoasă, atunci când organele menționate anterior nu sunt disponibile sau sunt autolizate.

Testul poate fi efectuat într-o zi. Deoarece probele de organe nu pot fi prelevate decât de la animale moarte, utilizarea lor pentru depistare este limitată. Fiabilitatea rezultatelor poate fi atinsă de colorări îndoielnice, mai ales în cazul în care experiența dobândită în materie de efectuare a testului nu este mare sau în care organele examinate sunt alterate.

2.   Test ELISA pentru detectarea antigenului

Mai multe tehnici ELISA permit detectarea antigenului viral. Sensibilitate antigenului ELISA ar trebui să fie suficientă pentru a obține un rezultat pozitiv la animale care prezintă semne clinice de pestă porcină clasică.

Se recomandă utilizarea tehnicilor ELISA pentru detectarea antigenului pe probele provenind de la animale care prezintă semne clinice sau leziuni patologice ale bolii. Ele nu sunt potrivite pentru a se putea proceda la investigații efectuate pe indivizi. Probele potrivite sunt leucocitele, serul, sângele necoagulat, precum și suspensiile organelor menționate la punctul 1, prelevate de la porci suspecți de a fi infectați cu virusul pestei porcine clasice (11).

Testul ELISA poate fi efectuat în decurs de o zi cu ajutorul unui echipament automatic. Principalul său avantaj constă în faptul că un mare număr de probe poate fi prelucrat într-o scurtă perioadă de timp. Se recomandă utilizarea tehnicilor ELISA care dau rezultate satisfăcătoare pe materialul de referință. Cu toate acestea, în prezent toate tehnicile ELISA din comerț sunt mai puțin sensibile decât izolarea virusului pe o cultură de celule și sensibilitatea lor este semnificativ mai bună pe probe de sânge provenind de la purcei, decât pe cele de la porcii adulți.

B.   Izolarea virusului

1.   Izolarea virusului se bazează pe incubația materialului din probă pe culturi celulare sensibile de origine porcină. În cazul în care virusul pestei porcine clasice este prezent în probă, el se va reproduce în celule în cantități detectabile prin imunocolorarea celulelor infectate cu anticorpi conjugați. Este necesar să se dispună de anticorpi specifici ai pestei porcine clasice pentru a stabili un diagnostic diferențial în raport cu alți Pestivirus.

2.   Cele mai bune probe pentru tehnica de izolare a virusului pestei porcine clasice sunt leucocitele, plasma sau sângele total prelevate pe probe de sânge necoagulat sau organele menționate în partea A punctul 1.

3.   Izolarea virusului este o tehnică mai adaptată la analiza probelor provenind de la un mic număr de animale, decât la aplicarea unei supravegheri de masă. Această tehnică reclamă o muncă foarte intensă și este nevoie să treacă cel puțin trei zile înainte ca rezultatele să fie cunoscute. Două alte culturi celulare se pot dovedi necesare pentru a detecta o cantitate mică de virus în eșantion. De aici poate să rezulte o perioadă de investigație care să dureze până la zece zile înainte de obținerea rezultatului final. Eșantioanele autolizate pot fi citotoxice pentru cultură și pot limita astfel utilizarea ei.

4.   Se recomandă să se procedeze, de asemenea, la izolarea virusului în cazul unei confirmări precedente a prezenței pestei porcine clasice prin alte metode. Acesta trebuie practicat ca test de referință pentru confirmarea rezultatelor pozitive obținute mai înainte, respectiv prin metodele ELISA prin antigen, reacție în lanț a polimerazei (PCR) sau IF, colorare indirectă cu peroxidază.

Izolatele virusului pestei porcine clasice obținute prin acest mijloc servesc la caracterizarea virusului și, în special, la tipizarea genetică și la epidemiologia moleculară.

5.   Toate izolatele virusului pestei porcine clasice provenind de la toate focarele primare, de cazuri primare la porcii sălbatici sau de cazuri constatate la abator sau în mijloacele de transport, trebuie să facă obiectul unei tipizări genetice de către un laborator de referință națională în statele membre, de către orice alt laborator desemnat de către statul membru respectiv sau de către laboratorul comunitar de referință, în conformitate cu partea E.

În toate cazurile, aceste izolate de virus trebuie să fie trimise imediat laboratorului comunitar de referință pentru a fi conservate în colecția de viruși.

C.   Detectarea genomului virusului

1.   PCR servește la detectarea genomului virusului în probele de sânge, de țesuturi sau de organe. Mici fragmente de acid ribonucleic (ARN) viral sunt transcrise în fragmentele de acid dezoxiribonucleic (ADN), amplificate de PCR până la atingerea unei cantități care poate fi detectată. Deoarece aceste teste nu detectează decât o secvență a genomului virusului, PCR poate da un rezultat pozitiv chiar în absența virusului pestei porcine clasice (de exemplu în țesuturile autolizate sau în probele de la porci convalescenți).

2.   PCR poate fi utilizată pe un mic număr de probe selectate cu grijă de la animale suspecte sau pe un material provenind de la fetuși avortați. Aceasta ar putea fi metoda ideală pentru carcasele de porci sălbatici, în cazul în care materialul este autolizat și izolarea virusului nu mai este posibilă din cauza citotoxicității.

3.   Materialul care se pretează la diagnosticul cu ajutorul PCR se compune din probe ale organelor menționate pentru izolarea virusului sau sângelui necoagulat.

4.   PCR poate fi efectuată într-un interval de 48 de ore. Ea necesită un echipament de laborator corespunzător, localuri separate și un personal calificat. Unul din avantajele sale constă în faptul că particulele virale infectate nu trebuie să fie reproduse în laborator. Metoda este foarte sensibilă, dar se pot produce ușor contaminări, ceea ce duce la rezultate fals pozitive. Este deci indispensabil să se aplice proceduri severe de control al calității. Anumite metode sunt specifice Pestivirusși nu pestei porcine clasice și necesită teste de confirmare suplimentare, cum sunt secvențierea produsului PCR.

D.   Evaluarea rezultatelor testelor virologice

1.   Testele virologice sunt indispensabile pentru a confirma prezența pestei porcine clasice.

Izolarea virusului trebuie considerată ca fiind testul virologic de referință și trebuie să fie utilizată ca test de confirmare, după caz. Utilizarea sa este recomandată îndeosebi în cazul în care rezultate pozitive ale testelor IF, ELISA sau PCR nu sunt asociate cu detectarea semnelor clinice sau cu leziuni ale bolii, precum și în orice alt caz suspect.

Cu toate acestea, un focar primar de pestă porcină clasică poate fi confirmat în cazul în care semne clinice sau leziuni ale bolii au fost detectate la porcii respectivi și atunci când cel puțin două teste de depistare a antigenului sau a genomului au avut un rezultat pozitiv.

Un focar secundar de pestă porcină clasică la porcii sălbatici poate fi confirmat în cazul în care, în afara legăturii epidemiologice cu un focar sau un caz confirmat, semne clinice sau leziuni ale bolii au fost detectate la porcii respectivi și în cazul în care un test de depistare a antigenului sau a genomului a avut un rezultat pozitiv.

Apariția unui caz primar de pestă porcină clasică la porcii sălbatici poate fi confirmată după izolarea virusului sau în cazul în care cel puțin două teste de depistare a antigenului sau a genomului au avut un rezultat pozitiv. Alte cazuri de pestă porcină clasică la porcii sălbatici pentru care o legătură epidemiologică a fost stabilită cu cazuri confirmate anterior pot fi confirmate în cazul în care un test de detectare a antigenului sau a genomului a avut un rezultat pozitiv.

2.   Pentru ca un test de detectare a genomului sau a antigenului pestei porcine clasice să aibă un rezultat pozitiv, testul trebuie să fi fost realizat cu ajutorul anticorpilor sau al amorselor specifice virusului pestei porcine clasice. În cazul în care testul efectuat nu este specific virusului pestei porcine clasice, ci numai Pestivirus, acesta trebuie repetat utilizând reactivi specifici pestei porcine clasice.

E.   Tipizarea genetică a izolatelor de virus al pestei porcine clasice

1.   Tipizarea genetică a izolatelor de virus al pestei porcine clasice se obține prin determinarea secvenței nucleotidice a unor porțiuni din genomul virusului, și anume a unor părți specifice ale segmentului 5' necodificator și/sau ale genei codificatoare a glicoproteinei E2. Similaritatea acestor secvențe cu cele care au fost deja obținute pornind de la izolate de virus precedente indică dacă prezența bolii este sau nu cauzată de tulpini noi sau deja identificate, ceea ce poate adeveri sau contrazice ipotezele referitoare la modul de transmitere bazate pe ancheta epidemiologică.

Tipizarea genetică a izolatelor de virus al pestei porcine clasice are o importanță capitală pentru a determina sursa bolii. Cu toate acestea, o relație strânsă între viruși provenind din focare diferite nu este o dovadă absolută a existenței unei legături epidemiologice directe.

2.   În cazul în care tipizarea virusului nu poate fi efectuată într-un laborator național sau în orice alt laborator autorizat să diagnosticheze pesta porcină clasică în termen scurt, proba originală a izolatului virusului trebuie să fie transmisă laboratorului comunitar de referință pentru ca tipizarea să fie realizată într-un termen cât mai scurt.

Datele referitoare la tipizarea și secvențierea izolatelor virusului pestei porcine clasice de care dispun laboratoarele autorizate să diagnosticheze pesta porcină clasică trebuie să fie transmise laboratorului comunitar de referință în scopul introducerii acestor informații în baza de date a laboratorului.

Informațiile conținute în această bază de date trebuie să fie puse la dispoziția tuturor laboratoarelor de referință naționale din statele membre. Cu toate acestea, în cazul publicării în revistele științifice, la cererea laboratorului respectiv, laboratorul comunitar de referință garantează confidențialitatea datelor până la publicarea lor.

CAPITOLUL VII

Principii și utilizarea testelor serologice și evaluarea rezultatelor acestora

A.   Principii fundamentale și valoare pentru diagnostic

1.   La porcii infectați cu virusul pestei porcine clasice, anticorpii pot în general să fie detectați în probele de ser după două-trei săptămâni de la infectare. La porcii vindecați, anticorpi protectori și neutralizanți pot fi detectați timp de mai mulți ani și chiar de-a lungul întregii vieți. De asemenea, pot fi detectați sporadic anticorpi la animale bolnave în fază terminală. La unii porci care prezintă forme cronice de pestă porcină clasică, pot fi detectați anticorpi timp de câteva zile la sfârșitul primei luni care urmează infectării.

Porcii infectați in utero pot să fie imunotoleranți față de virusul omolog al pestei porcine clasice și să nu producă nici un anticorp specific. Cu toate acestea, anticorpi de origine maternă pot fi detectați în primele zile de viață. Semiviața anticorpilor materni la purceii sănătoși neviremici este de aproximativ două săptămâni. În cazul în care sunt detectați la purcei mai mari de trei luni, este puțin probabil ca anticorpii pestei porcine clasice să fie de origine maternă.

2.   Detectarea anticorpilor virusului pestei porcine clasice în probele de ser sau de plasmă servește la confirmarea diagnosticului de pestă porcină clasică în exploatațiile suspecte, la stabilirea vârstei infecției în caz de focar confirmat și la adoptarea măsurilor de supraveghere și observare. Cu toate acestea, testele serologice au o utilitate limitată pentru detectarea pestei porcine clasice într-o exploatație recent infectată.

Un mic număr de porci seropozitivi care prezintă un titru scăzut de neutralizare poate indica o infecție recentă (două sau trei săptămâni). Un număr mare de porci caracterizați printr-un titru de neutralizare ridicat indică faptul că virusul a pătruns în exploatație cu mai mult de o lună în urmă. Localizarea porcilor seropozitivi în exploatație poate furniza informații utile despre modul în care virusul pestei porcine clasice a intrat în exploatație.

Cu toate acestea, trebuie să se procedeze la o evaluare precisă a rezultatelor testelor serologice ținând seama de totalitatea rezultatelor clinice, virologice și epidemiologice, în contextul anchetei care trebuie efectuată în caz de suspiciune sau de confirmare a existenței pestei porcine clasice, în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2001/89/CE.

B.   Teste serologice recomandate

1.   Testul de neutralizare a virusului (TNV) și ELISA sunt cele mai bune pentru diagnosticul serologic al pestei porcine clasice.

Calitatea și eficacitatea diagnosticului serologic efectuat de către laboratoarele naționale trebuie să fie cu regularitate controlate în cadrul testului de comparație interlaboratoare organizat periodic de laboratorul comunitar de referință.

2.   TNV se bazează pe determinarea activității neutralizante a anticorpilor din proba de ser împotriva virusului, exprimată în titru neutralizant final 50 %.

O cantitate constantă de virus de pestă porcină clasică este incubată la 37 °C cu ser diluat. Pentru screening, serurile sunt inițial diluate la 1/10. În cazul în care este necesară o titrare completă, pot fi preparate diluții prin dedublarea serului plecând de la 1/2 sau 1/5. Fiecare diluție este amestecată cu un volum egal de suspensie de virus conținând 100 de doze infecțioase (TCID 50).

După incubație, amestecul este inoculat unor culturi de celule incubate timp de trei la cinci zile. După această perioadă de incubație, culturile sunt fixate și orice replicare virală în celulele infectate este detectată de un sistem de marcare imun. Se poate utiliza atât neutralizarea-imunoperoxidază (NPLA), cât și neutralizarea-imunofluorescență (NIF).

Rezultatele TNV sunt exprimate prin reciproca diluției inițiale a serului pentru care jumătate din culturile de celule inoculate (titru final de 50 %) nu prezintă replicare virală (absență de marcaj specific). Se estimează titrul între două diluții. Sistemul diluției finale se bazează pe diluția efectivă a serului în timpul reacției de neutralizare, și anume după adăugarea virusului, dar înainte de adăugarea suspensiei celulare.

3.   TNV este testul cel mai sensibil și cel mai fiabil pentru detectarea anticorpilor virusului pestei porcine clasice. De aceea se recomandă să se recurgă la el pentru examenul serologic atât al unui animal izolat, cât și al unei turme. Cu toate acestea, acest test permite și detectarea anticorpilor de neutralizare încrucișată specifici ai infecțiilor cu Pestivirus ai rumegătoarelor la porci.

TNV aplicat la detectarea anticorpilor virușilor DVB și PVO este conform cu aceleași principii ca cele care sunt descrise anterior și este efectuat pentru a stabili un diagnostic diferențial al pestei porcine clasice.

4.   Tulpinile de Pestivirus care trebuie utilizate în testele de neutralizare trebuie să răspundă la recomandările laboratorului comunitar de referință.

5.   Mai multe tehnici ELISA care utilizează anticorpi monoclonali specifici au fost puse la punct; ele sunt de două feluri: tehnicile concurențiale sau de blocaj și tehnicile neconcurențiale.

Testul ELISA concurențial sau de blocaj se bazează în general pe anticorpi monoclonali. În cazul în care proba de ser conține anticorpi ai virusului clasic, legătura între un anticorp monoclonal cuplat cu peroxidaza și antigenul virusului va fi inhibată, ceea ce are ca rezultat o atenuare a semnalului.

În testele ELISA neconcurențiale, legătura anticorpilor serului cu antigenul este măsurată direct cu ajutorul anticorpilor antiporci cuplați cu peroxidaza.

6.   Laboratoarele naționale trebuie să efectueze cu regularitate controale de calitate privind sensibilitatea și specificitatea tuturor loturilor unui test ELISA, utilizând seria de seruri de referință furnizată de laboratorul comunitar de referință. Această serie include:

seruri provenind de la porci care se găsesc în stadiul inițial al infecției cu virusului pestei porcine clasice (până la 21 de zile de la infectare);

seruri provenind de la porci convalescenți (începând cu a douăzeci și una zi de la infectare);

seruri provenind de la porci infectați cu Pestivirus ai rumegătoarelor.

Testele ELISA care trebuie utilizate pentru diagnosticul serologic al pestei porcine clasice trebuie să recunoască toate serurile de referință provenind de la porci convalescenți. Toate rezultatele obținute cu seruri de referință trebuie să fie reproductibile. Se recomandă, de asemenea, ca testele să identifice toate serurile pozitive ale stadiului inițial și să prezinte un minimum de reacții încrucișate cu serurile provenind de la porci infectați cu Pestivirus ai rumegătoarelor.

Rezultatele obținute cu serurile de referință provenind de la porci care se găsesc în faza inițială a infecției dau o indicație a sensibilității testului ELISA.

7.   Sensibilitatea testului ELISA este considerată inferioară celei a TNV și se recomandă să fie utilizat ca test de depistare la nivelul turmei. Cu toate acestea, testele ELISA necesită echipamente mai puțin specializate și pot fi efectuate mult mai rapid decât TNV datorită sistemelor automate.

Testele ELISA trebuie să permită detectarea tuturor infecțiilor cu pesta porcină clasică în stadiul convalescenței și trebuie să fie pe cât posibil lipsite de orice interferență cu anticorpii care prezintă o reacție încrucișată cu Pestivirus ai rumegătoarelor.

C.   Interpretarea rezultatelor serologice și diagnosticul diferențial cu infecțiile datorate Pestivirus ai rumegătoarelor (DVB și PVO)

1.   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 4 alineatul (3) litera (a) sau ale articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2001/89/CE, în cazul detectării unui titru de neutralizare a virusului pestei porcine clasice egal cu sau mai mare de 10 ND50 în probele de ser prelevate de la unul sau mai mulți porci sau al unui rezultat pozitiv al testului ELISA în probele de ser provenind de la un grup de porci, măsurile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/89/CE se aplică imediat sau continuă să se aplice în exploatația respectivă.

Probele deja prelevate în această exploatație trebuie să facă obiectul unui nou test TNV (titrare finală comparativă a anticorpilor neutralizanți ai virusului pestei porcine clasice și ai Pestivirus ai rumegătoarelor).

2.   În cazul în care testele comparative pun în evidență prezența de anticorpi ai Pestivirus ai rumegătoarelor și titre de anticorpi ai pestei porcine clasice absente sau în mod evident inferioare (mai puțini decât triplul), suspiciunea de pestă porcină clasică este eliminată, în afară de cazul când alte motive continuă să justifice continuarea aplicării măsurilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/89/CE în exploatația respectivă.

3.   În cazul în care testele comparative fac să apară un titru de neutralizare a virusului egal cu sau mai mare de 10 ND50 la mai mulți porci și dacă acest titru este egal cu sau mai mare decât titrele referitoare la alți Pestivirus, autoritatea competentă face astfel încât să se procedeze la confirmarea prezenței pestei porcine clasice, cu condiția ca indici epidemiologici ai bolii să fi fost constatați în exploatația respectivă.

4.   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 4 alineatul (3) din Directiva 2001/89/CE, în cazul în care nici un indice epidemiologic al bolii nu a fost constatat sau rezultatele testelor precedente sunt insuficiente, autoritatea competentă face astfel încât, în exploatația respectivă:

măsurile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/89/CE să fie aplicate în continuare;

alte investigații să fie efectuate cât mai repede posibil pentru a confirma sau exclude prezența pestei porcine clasice, în conformitate cu capitolul IV.

5.   Cu toate acestea, în cazul în care controalele și testele suplimentare menționate la punctul 4 nu permit excluderea prezenței pestei porcine clasice, este necesar să se procedeze, în exploatație, la o nouă prelevare de probe de sânge destinate testelor serologice, după ce trec cel puțin două săptămâni de la controalele precedente.

În contextul acestei noi prelevări de probe, porcii care au făcut deja obiectul unei prelevări de probe și al unei depistări vor fi supuși unei noi prelevări în vederea unui examen serologic de comparație cu probele colectate anterior care să permită detectarea unei seroconversii pentru virusul pestei porcine clasice sau Pestivirus ai rumegătoarelor, după caz.

În cazul în care aceste noi controale și examene nu permit să se confirme prezența pestei porcine clasice, măsurile prevăzute la articolul 4 din Directiva 2001/89/CE pot fi revocate.

CAPITOLUL VIII

Teste de discriminare în cazul vaccinării de urgență

Nu există un test corespunzător care să permită să se deosebească porcii vaccinați de porcii expuși unei contaminări naturale cu virusul pestei porcine clasice.

CAPITOLUL IX

Condiții minime de securitate care trebuie respectate în laboratoarele competente pentru pesta porcină clasică

1.

Condițiile minime definite în tabelul 1 trebuie să fie respectate în toate laboratoarele care manipulează virusul pestei porcine clasice, chiar și în cantitate mică, în conformitate cu criteriile testelor de izolare și de neutralizare a virusului. Cu toate acestea, examenele post mortem, prepararea țesuturilor pentru IF și tehnicile serologice care utilizează un antigen inactivat pot fi efectuate după cerințe mai puțin stricte, cu condiția să fie respectate normele igienice de bază și să se efectueze operațiuni de dezinfectare la sfârșitul manipulărilor cu eliminarea țesuturilor și a serurilor în condiții de securitate.

2.

Condițiile suplimentare definite în tabelul 1 trebuie să fie respectate de orice laborator în care se procedează la multiplicarea virusului pe scară largă.

3.

Condițiile definite în tabelul 2 trebuie să fie respectate de orice laborator în care se efectuează experimente pe animale utilizând virusul pestei porcine clasice.

4.

În toate cazurile, toate stocurile de virus al pestei porcine clasice trebuie să fie conservate într-un loc sigur, în stare congelată sau liofilizată. Se recomandă să se rezerve congelatoare sau frigidere exclusiv pentru virușii pestei porcine clasice și pentru materialele utilizate în contextul diagnosticului pestei porcine clasice. Fiecare fiolă trebuie să fie etichetată în mod clar. Registre exhaustive trebuie să menționeze stocurile de virus deținute, precum și data și rezultatele controalelor de calitate. Trebuie de asemenea să se țină un registru al virușilor adăugați stocului, precizând sursa, precum și virușii furnizați altor laboratoare.

5.

Se recomandă completarea unităților de manipulare a virusului pestei porcine clasice, concepute după principiile siguranței biologice, cu spații în care virusul nu este manipulat. Aceste spații ar trebui să servească la prepararea recipientelor de sticlă și a mediilor, la întreținerea și prepararea culturilor de celule neinfectate, la tratarea serurilor și la examenele serologice (altele decât metodele care utilizează virusul pestei porcine clasice) și la activitatea administrativă și de birou.

Tabelul 1

Norme de siguranță biologică aplicabile laboratoarelor de diagnostic

 

Condiții suplimentare

Condiții minime

Mediu general

Presiune atmosferică normală

Dublă filtrare absolută a aerului aspirat

Localuri rezervate, destinate exclusiv procedurilor de diagnostic al pestei porcine clasice

Presiune atmosferică normală

Localuri rezervate a căror utilizare este limitată la proceduri determinate

Îmbrăcăminte de laborator

Schimbarea completă a hainelor la intrare

Îmbrăcăminte de laborator care nu se utilizează decât în unitatea rezervată virusului pestei porcine clasice

Mănuși de unică folosință pentru toate manipulările de material infectat

Sterilizarea îmbrăcămintei înainte de ieșirea din unitate sau spălarea în interiorul acesteia

Îmbrăcăminte protectoare specială, care nu se utilizează decât în unitatea rezervată virusului pestei porcine clasice

Mănuși de unică folosință pentru toate manipulările de material infectat

Sterilizarea îmbrăcămintei protectoare înainte de ieșirea din unitate sau spălarea în interiorul acesteia

Controlul personalului

Accesul în unitate rezervat personalului autorizat, pregătit corespunzător

Spălarea și dezinfectarea mâinilor la ieșirea din unitate

Interdicție pentru personal de a se apropia de porci în cele 48 de ore care urmează ieșirii din unitate

Accesul în unitate rezervat personalului autorizat, pregătit corespunzător

Spălarea și dezinfectarea mâinilor la ieșirea din unitate

Interdicție pentru personal de a se apropia de porci în cele 48 de ore care urmează ieșirii din unitate

Echipament

Incintă biologică de securitate (clasa I sau II) destinată tuturor manipulărilor de viruși vii. Incinta trebuie să dispună de un dispozitiv de dublă filtrare absolută a aerului aspirat.

Toate echipamentele necesare procedurilor de laborator trebuie să fie disponibile în interiorul localurilor rezervate ale laboratorului.


Tabelul 2

Condiții de siguranță biologică pentru localurile rezervate animalelor de laborator

 

Condiții

Mediu general

Aerisire controlată prin presiune negativă

Dublă filtrare absolută a aerului aspirat

Dispozitiv de fumegare/dezinfectare completă la sfârșitul experienței

Tratarea tuturor efluenților pentru a inactiva virusul pestei porcine clasice (prin procedee termice sau chimice)

Îmbrăcăminte de laborator

Schimbarea completă a hainelor la intrare

Mănuși de unică folosință pentru toate manipulările

Sterilizarea îmbrăcămintei înainte de ieșirea din unitate sau spălarea în interiorul unității

Controlul personalului

Accesul în unitate rezervat personalului autorizat, pregătit corespunzător

Duș complet la ieșirea din unitate

Interdicție pentru personal de a se apropia de porci în cele 48 de ore care urmează ieșirii din unitate

Echipament

Toate echipamentele necesare procedurilor de laborator trebuie să fie disponibile în interiorul unității

Sterilizarea întregului material la ieșirea din unitate sau, în cazul probelor de origine animală, ambalarea într-un dublu înveliș plasat într-un recipient etanș, dezinfectat în suprafață pentru transportul către laboratorul competent pentru pesta porcină clasică

Animale

Sacrificarea tuturor animalelor înainte de ieșirea din unitate, examene post mortem care trebuie efectuate în spații de siguranță biologică, incinerarea carcaselor la sfârșitul examinării


(1)  Determinând numărul de eșantioane care urmează să fie prelevate pentru testele de laborator, trebuie de asemenea să se țină seama de sensibilitatea testelor care vor fi efectuate. Numărul de animale de la care sunt prelevate eșantioanele va fi mai mare decât cel pe care îl indică prezentul manual în cazul în care sensibilitatea testului care trebuie efectuat este mică.

(2)  Reactorii izolați pot prezenta titre de anticorpi de neutralizare a virusului mergând de la valoarea-limită (care este cazul cel mai frecvent) până la valori cu pozitivitate mare. După o nouă prelevare, reactorii izolați pot prezenta un titru descrescător sau constant. În general, porcii dintr-o turmă care prezintă aceste reacții fals pozitive sunt foarte puțin numeroși.

(3)  În cazul în care porcii au fost vaccinați împotriva pestei porcine clasice cu un vaccin tradițional, ei pot fi seropozitivi în urma vaccinării sau datorită unei infecții latente la animalele vaccinate.

(4)  În anumite împrejurări, o proporție maximă de 10 % din porcii unei turme poate prezenta anticorpi de Pestivirus ai rumegătoarelor care provoacă diareea virală a bovinelor sau pesta virală ovină. Aceasta se poate întâmpla în cazul în care porcii intră în contact direct cu bovine sau ovine infectate cu virușii care provoacă aceste două boli sau în care porcii intră în contact cu materiale contaminate cu Pestivirus ai rumegătoarelor.

(5)  În toate testele serologice actuale de depistare a pestei porcine clasice, o mică proporție de seruri duce la rezultate fals pozitive, datorate fie lipsei de specificitate a metodei, fie serului provenit de la reactori izolați.

(6)  În anumite cazuri, de exemplu atunci când se suspectează prezența pestei porcine clasice într-o exploatație cu un număr limitat de porci tineri, proporția scroafelor infectate poate fi foarte scăzută. În acest caz, va trebui să se preleveze probe de la un număr mai mare de scroafe.

(7)  Cu toate acestea, în cazul în care se recurge la derogarea menționată la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/89/CE, prelevarea de probe trebuie să se refere la subunitățile din exploatație ai căror porci au fost sacrificați, fără a aduce atingere celorlalte examene și prelevări de probe care urmează a fi efectuate pe ceilalți porci din exploatație, în conformitate cu instrucțiunile primite de la autoritatea competentă.

(8)  Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea competentă nu a limitat operațiunea de sacrificare preventivă decât la partea din exploatație unde se găseau porcii suspecți de a fi fost infectați sau contaminați cu virusul pestei porcine clasice, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2001/89/CE, prelevarea de probe trebuie să se refere la subunitățile exploatației în care măsura a fost aplicată, fără a aduce atingere examenelor și prelevărilor de probe suplimentare care privesc restul de porci din exploatație, care vor fi efectuate în conformitate cu instrucțiunile primite de la autoritatea competentă.

(9)  În anumite cazuri, de exemplu atunci când prezența pestei porcine clasice este suspectată într-o exploatație care are un număr limitat de purcei, proporția de scroafe infectate poate fi foarte scăzută. În acest caz, va trebui să se preleveze probe de la un număr mai mare de scroafe.

(10)  Laboratorul comunitar de referință dispune de o autorizație nelimitată de a primi probe de diagnostic și izolate de virusul pestei porcine clasice. O copie a autorizației de import poate fi solicitată acestui laborator înainte de transport și pusă într-un plic atașat la exteriorul ambalajului.

(11)  Mai multe teste ELISA referitoare la antigenul pestei porcine clasice sunt disponibile în comerț și sunt validate pentru diferite tipuri de probe.


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

57


32002R0256


L 041/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 256/2002 AL COMISIEI

din 12 februarie 2002

privind autorizarea provizorie a unor noi aditivi, prelungirea autorizației provizorii pentru un aditiv și autorizarea permanentă a unui aditiv pentru hrana animalelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/524/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1970 privind aditivii din hrana animalelor (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2205/2001 al Comisiei (2), în special articolele 3, 9d și 9e,

întrucât:

(1)

Directiva 70/524/CEE prevede că se pot autoriza noi aditivi, în urma examinării unei cereri întocmite în conformitate cu articolul 4 din directiva menționată.

(2)

Articolul 9e alineatul (1) din Directiva 70/524/CEE prevede că se poate acorda o autorizație provizorie pentru un nou aditiv dacă se respectă condițiile prevăzute la articolul 3a literele (b)-(e) și dacă este rezonabil să se presupună, având în vedere rezultatele disponibile, că atunci când aditivul se va folosi în nutriția animalelor va avea unul din efectele menționate în articolul 2 litera (a). Astfel de autorizații provizorii pot fi acordate pentru o perioadă de până la patru ani în cazul aditivilor menționați în partea II din anexa C la Directiva menționată anterior.

(3)

Evaluarea dosarelor depuse pentru agenții antiaglutinanți „ferocianură de sodiu” și „ferocianură de potasiu” descriși în anexa I arată că acești aditivi îndeplinesc condițiile menționate anterior. Comitetul științific pentru nutriția animalelor (SCAN) a emis un aviz favorabil privind siguranța acestor agenți antiaglutinanți la 3 decembrie 2001. În consecință, ei pot fi autorizați provizoriu pe o perioadă de patru ani.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 937/2001 al Comisiei (3) a reînnoit autorizația provizorie pentru preparatul de microorganisme Bacillus cereus var. toyoi (NCIMB 40 112; Toyocerin®) pentru categoriile de animale: pui pentru îngrășat, găini ouătoare, viței, vite pentru îngrășat, iepuri pentru reproducție și iepuri pentru îngrășat. Autorizația a fost acordată numai până la 1 martie 2002, pentru a acorda suficient timp pentru reexaminarea siguranței tulpinii din punctul de vedere al rezistenței la tetraciclină, după cum a solicitat SCAN având în vedere dovezile care i-au fost puse la dispoziție după prima autorizare provizorie a substanței.

(5)

Datele necesare au fost primite de Comisie la 17 septembrie 2001. Pe baza acestora, SCAN a concluzionat în raportul său privind produsul Toyocerin®, adoptat la 5 decembrie 2001, că evaluarea dosarelor depuse arată că produsul poate fi considerat sigur din punctul de vedere al producției de toxine și al rezistenței la antibiotice.

(6)

Deoarece noile date au asigurat Comisia că se întrunesc condițiile din articolul 3a literele (b)-(e) din Directiva 70/524/CEE, autorizația provizorie pentru preparatul Bacillus cereus var. toyoi (NCIMB 40 112) pentru categoriile de animale: pui pentru îngrășat, găini ouătoare, viței, vite pentru îngrășat, iepuri pentru reproducție și iepuri pentru îngrășat trebuie acordată pentru tot restul perioadei maxime de cinci ani permise. Luând în considerare întreruperea autorizației provizorii între 21 februarie 2001 și 31 mai 2001, autorizația provizorie ar trebui să expire la 7 octombrie 2004.

(7)

Autorizația provizorie a preparatului din microorganisme Bacillus cereus var. toyoi (NCIMB 40 112) pentru categoriile de animale: purcei, porci și scroafe a expirat la 21 aprilie 1999, la sfârșitul perioadei maxime de cinci ani permise.

(8)

SCAN, în raportul său privind produsul Toyocerin® adoptat la 5 decembrie 2001, a confirmat că produsul, atunci când este utilizat la categoriile de animale: purcei, porci și scroafe îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 3a literele (b)-(e) din Directiva 70/524/CEE. De asemenea, raportul SCAN a tras concluzii favorabile privind eficacitatea produsului Toyocerin®, atunci când este utilizat la categoriile de animale: purcei până la 2 luni și scroafe.

(9)

În cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile din articolul 3a din Directiva 70/524/CEE, trebuie să se acorde o autorizație permanentă pentru preparatul din microorganisme Bacillus cereus var. toyoi (NCIMB 40 112) pentru folosirea acestuia la categoriile de animale: purcei și scroafe, în condițiile descrise în anexa III.

(10)

Din examinarea dosarului s-a constatat că pot fi necesare anumite proceduri pentru protejarea lucrătorilor împotriva expunerii la aditivi. Cu toate acestea, protecția trebuie asigurată prin aplicarea Directivei 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea măsurilor de natură să încurajeze ameliorarea sănătății și siguranței lucrătorilor la locul de muncă (4).

(11)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru hrana animalelor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Aditivii care fac parte din grupul „lianți, agenți antiaglutinanți și coagulanți”, enumerați în anexa I, sunt autorizați pentru a fi utilizați ca aditivi în nutriția animalelor în condițiile enunțate în anexa în cauză.

Articolul 2

Autorizația provizorie pentru preparatul din grupa „microorganisme” din anexa II se prelungește în condițiile prevăzute de anexa în cauză.

Articolul 3

Preparatul din grupul „microorganisme” din anexa III este autorizat fără limită de timp pentru a fi utilizat ca aditiv în nutriția animalelor, în condițiile enunțate în anexa în cauză.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 februarie 2002.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei


(1)  JO L 270, 14.12.1970, p. 1.

(2)  JO L 297, 15.11.2001, p. 3.

(3)  JO L 130, 12.5.2001, p. 25.

(4)  JO L 183, 29.6.1989, p. 1.


ANEXA I

Lianți, agenți antiaglutinanți și coagulanți

Număr (sau număr CE)

Aditiv

Formulă chimică, descriere

Specie sau categorie de animale

Vârstă maximă

Conținut minim

Conținut maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

mg/kg de furaj complet

E 535

Ferocianură de sodiu

Na4[Fe(CN)6]. 10H2O

Toate speciile sau categoriile de animale

Conținut maxim:

80 mg/kg NaCl (calculat ca anion al ferocianurii)

1.3.2006

E 536

Ferocianură de potasiu

K4[Fe(CN)6]. 3H2O

Toate speciile sau categoriile de animale

Conținut maxim:

80 mg/kg NaCl (calculat ca anion al ferocianurii)

1.3.2006


ANEXA II

Microorganisme

Număr (sau număr CE)

Aditiv

Formulă chimică, descriere

Specie sau categorie de animale

Vârstă maximă

Conținut minim

Conținut maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

CFU/kg de furaj complet

1

Bacillus cereusvar. toyoi

NCIMN 40112/

CNCM I-1012

Preparat de Bacillus cereus var. toyoi conținând o cantitate minimă de aditiv de 1 × 1010 CFU/g

Pui pentru îngrășat

0,2 × 109

1 × 109

În instrucțiunile de folosire ale aditivului și preamestecului, se menționează temperatura de păstrare, durata de valabilitate și stabilitatea la granulare.

Poate fi folosit în furajele combinate care conțin cocciostații permiși: sodiu monensin, sodiu lasalocid, sodiu salinomicin, decochinat, narazin, halofuginon

7.10.2004

Găini ouătoare

0,2 × 109

1 × 109

În instrucțiunile de folosire ale aditivului și preamestecului, se menționează temperatura de păstrare, durata de valabilitate și stabilitatea la granulare.

7.10.2004

Viței

6 luni

0,5 × 109

1 × 109

În instrucțiunile de folosire ale aditivului și preamestecului, se menționează temperatura de păstrare, durata de valabilitate și stabilitatea la granulare.

7.10.2004

Vite pentru îngrășat

0,2 × 109

0,2 × 109

În instrucțiunile de folosire ale aditivului și preamestecului, se menționează temperatura de păstrare, durata de valabilitate și stabilitatea la granulare.

Cantitatea de Bacillus cereus var. toyoi în rația zilnică nu trebuie să depășească 1,0 × 109 CFU la 100 kg de masă corporală. Se adaugă 0,2 × 109 CFU la fiecare 100 kg de masă corporală suplimentară.

7.10.2004

Iepuri pentru reproducție

0,1 × 109

5 × 109

În instrucțiunile de folosire ale aditivului și preamestecului, se menționează temperatura de păstrare, durata de valabilitate și stabilitatea la granulare.

Poate fi folosit în furajele combinate care conțin cocciostatul permis: robenidină

7.10.2004

Iepuri pentru îngrășat

0,1 × 109

5 × 109

În instrucțiunile de folosire ale aditivului și preamestecului, se menționează temperatura de păstrare, durata de valabilitate și stabilitatea la granulare.

Poate fi folosit în furajele combinate care conțin cocciostații permiși: robenidină, sodiu salinomicin

7.10.2004


ANEXA III

Microorganisme

Număr (sau număr CE)

Aditiv

Formulă chimică, descriere

Specie sau categorie de animale

Vârstă maximă

Conținut minim

Conținut maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

CFU/kg de furaj complet

E 1701

Bacillus cereus var. toyoi

NCIMN 40112/

CNCM I-1012

Preparat de Bacillus cereus var. toyoi care conține o cantitate minimă de aditiv de 1 × 1010 CFU/g

Purcei

2 luni

1 × 109

1 × 109

În instrucțiunile de folosire ale aditivului și preamestecului, se menționează temperatura de păstrare, durata de valabilitate și stabilitatea la granulare.

Fără limită de timp

Scroafe

De la o săptămână înainte de a făta până la înțărcat

0,5 × 109

2 × 109

În instrucțiunile de folosire ale aditivului și preamestecului, se menționează temperatura de păstrare, durata de valabilitate și stabilitatea la granulare.

Fără limită de timp


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

63


32002D0111


L 041/43

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 11 februarie 2002

de modificare a Directivei 92/33/CEE în vederea prelungirii derogării referitoare la condițiile de import pentru răsadurile de legume și materialele de înmulțire pentru legume provenind din țări terțe

[notificată cu numărul C(2002) 427]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2002/111/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 92/33/CEE a Consiliului din 28 aprilie 1992 privind comercializarea răsadurilor de legume și a materialului de înmulțire de legume, altul decât semințele (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 1999/29/CE a Comisiei (2), în special articolul 16 alineatul (2) al doilea paragraf,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Directiva 92/33/CEE, Comisia trebuie să stabilească dacă răsadurile de legume și materialul de înmulțire pentru legume, altul decât semințele, produse într-o țară terță și care oferă aceleași garanții, în ceea ce privește obligațiile impuse furnizorilor, identitatea, caracteristicile, starea fitosanitară, mediul de creștere, ambalajul, procedurile de control, marcajul și închiderea, sunt echivalente în toate aceste privințe cu răsadurile de legume și materialul de înmulțire pentru legume produs în Comunitate care îndeplinește cerințele și condițiile prevăzute de directiva în cauză.

(2)

Cu toate acestea, informațiile disponibile în prezent asupra condițiilor aplicabile în țările terțe sunt încă insuficiente pentru a permite Comisiei să ia, în acest stadiu, o asemenea decizie cu privire la orice țară terță.

(3)

Pentru a evita dezorganizarea schimburilor comerciale, statele membre care importă răsaduri de legume și material de înmulțire de legume, altul decât semințele, provenind din țări terțe trebuie să fie autorizate să aplice în continuare acestor produse condiții echivalente cu cele aplicabile produselor similare obținute în Comunitate, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Directiva 92/33/CEE.

(4)

Prin urmare, perioada de aplicare a derogării prevăzute la articolul 16 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 92/33/CEE, care a fost prelungită până la 31 decembrie 2001 prin Decizia 1999/29/CE, trebuie prelungită din nou.

(5)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru semințe și material de înmulțire pentru agricultură, horticultură și silvicultură,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

La articolul 16 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 92/33/CEE, data de „31 decembrie 2001” se înlocuiește cu data de „31 decembrie 2004”.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 11 februarie 2002.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei


(1)  JO L 157, 10.6.1992, p. 1.

(2)  JO L 8, 14.1.1999, p. 29.


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

64


32002D0112


L 041/44

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 11 februarie 2002

de modificare a Directivei 92/34/CEE în vederea prelungirii derogării privind condițiile de import pentru materialul de înmulțire pentru plante fructifere și plantele fructifere destinate producției de fructe provenind din țări terțe

[notificată cu numărul C(2002) 428]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2002/112/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 92/34/CEE a Consiliului din 28 aprilie 1992 privind comercializarea materialului de înmulțire pentru plante fructifere și a plantelor fructifere destinate producției de fructe (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 1999/30/CE a Comisiei (2), în special articolul 16 alineatul (2) al doilea paragraf,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Directiva 92/34/CEE, Comisia trebuie să stabilească dacă materialul de înmulțire pentru plante fructifere și plantele fructifere produse într-o țară terță și care oferă aceleași garanții, în ceea ce privește obligațiile impuse furnizorilor, identitatea, caracteristicile, starea fitosanitară, mediul de creștere, ambalajul, procedurile de control, marcajul și închiderea, sunt echivalente în toate aceste privințe cu materialul de înmulțire pentru plante fructifere și cu plantele fructifere produse în Comunitate care îndeplinesc cerințele și condițiile prevăzute de directiva în cauză.

(2)

Cu toate acestea, informațiile disponibile în prezent asupra condițiilor aplicabile în țările terțe sunt încă insuficiente pentru a permite Comisiei să ia, în acest stadiu, o asemenea decizie cu privire la oricare țară terță.

(3)

Pentru a evita dezorganizarea schimburilor comerciale, statele membre care importă material de înmulțire de plante fructifere și plante fructifere provenind din țări terțe trebuie să fie autorizate să aplice în continuare acestor produse condiții echivalente cu cele aplicabile produselor similare obținute în Comunitate, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Directiva 92/34/CEE.

(4)

Prin urmare, perioada de aplicare a derogării prevăzute la articolul 16 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 92/34/CEE, care a fost prelungită până la 31 decembrie 2001 prin Decizia 1999/30/CE, trebuie prelungită din nou.

(5)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru material de înmulțire și plante din genuri și specii de fructe,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

La articolul 16 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 92/34/CEE, data de „31 decembrie 2001” se înlocuiește cu data de „31 decembrie 2004”.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 11 februarie 2002.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei


(1)  JO L 157, 10.6.1992, p. 10.

(2)  JO L 8, 14.1.1999, p. 30.


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

65


32002R0265


L 043/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 265/2002 AL COMISIEI

din 13 februarie 2002

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2742/90 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2204/90 al Consiliului

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2204/90 al Consiliului din 24 iulie 1990 de stabilire a normelor generale suplimentare privind organizarea comună a piețelor în sectorul laptelui și produselor lactate în ceea ce privește brânzeturile (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2583/2001 (2), în special articolul 5,

întrucât:

(1)

Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2204/90 prevede o sancțiune în cazurile în care cazeinele și/sau cazeinații sunt utilizați fără autorizație pentru producerea brânzei. Sancțiunea Comunității este egală cu 110 % din diferența dintre valoarea laptelui degresat necesar pentru producerea a 100 kg de cazeină și/sau cazeinați rezultată din prețul pieței pentru laptele praf degresat, pe de o parte, și cazeină și cazeinați, pe de altă parte.

(2)

Articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2742/90 a Comisiei (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 78/96 (4), stabilește suma datorată pentru cantitățile de cazeină și/sau cazeinați utilizate fără autorizație pentru producerea brânzei la 183 EUR pe 100 kg, având în vedere prețurile pentru cazeine și cazeinați înregistrate pe piețe în a doua jumătate a anului 1995. Această sumă ar trebui să se reducă, având în vedere prețul pieței laptelui praf degresat și prețul pieței cazeinelor și cazeinaților înregistrat în ultimul trimestru al anului 2001.

(3)

Prețurile înregistrate pe piețe în ultimul trimestru al anului 2001 sunt 206,96 EUR pe 100 kg pentru laptele praf degresat și 562,00 EUR pe 100 kg pentru cazeine și cazeinați.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și produselor lactate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 4 din Regulamentul (CEE) nr. 2742/90, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Suma cuvenită în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2204/90 este de 65,00 EUR pe 100 kg de cazeine și/sau cazeinați, având în vedere prețul laptelui praf degresat și prețul cazeinelor și cazeinaților înregistrat pe piață în ultimul trimestru al anului 2001.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a cincea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 februarie 2002.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei


(1)  JO L 201, 31.7.1990, p. 7.

(2)  JO L 345, 29.12.2001, p. 6.

(3)  JO L 264, 27.9.1990, p. 20.

(4)  JO L 15, 20.1.1996, p. 15.


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

66


32002R0270


L 045/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 270/2002 AL COMISIEI

din 14 februarie 2002

de modificare, pe de o parte, a Regulamentului (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește materialele cu risc specificate și supravegherea epidemiologică a encefalopatiilor spongiforme transmisibile și, pe de altă parte, a Regulamentului (CE) nr. 1326/2001 în ceea ce privește nutriția animalelor și introducerea pe piață a ovinelor și caprinelor și a produselor derivate din acestea

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1326/2001 al Comisiei (2), în special articolul 23,

întrucât:

(1)

Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește norme detaliate pentru supravegherea encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) la ovine și caprine.

(2)

Aceste reguli trebuie revăzute din nou pentru a ține seama de avizul din 18 și 19 octombrie 2001 al Comitetului științific director (CSD), care a recomandat efectuarea de urgență a unei anchete asupra impactului EST cu testele rapide disponibile, folosind un plan de eșantionare și o dimensiune a eșantioanelor care să permită obținerea de date statistice fiabile.

(3)

Comitetul științific director a indicat în avizul din 29 și 30 noiembrie 2001 referitor la criteriile care se aplică anchetelor privind EST și ESB pentru a obține date statistice serioase și fiabile, că prevalența EST la ovinele adulte ar putea varia între 20 și 500 cazuri pozitive de EST la un milion de ovine, în funcție de statul membru respectiv. În statele membre care au o populație numeroasă de ovine, dimensiunea suficientă a eșantionului pentru depistarea unui caz pozitiv la 20 000 animale sănătoase sacrificate cu un nivel de încredere de 95 % este cea mai mare care se poate folosi în mod rezonabil în acest moment. Pentru țările care au o populație redusă de ovine, dimensiunea eșantioanelor ar trebui adaptată pentru a se ține seama de numărul concret de animale eligibile disponibile pentru test.

(4)

Criteriul de vârstă care permite definirea populațiilor pentru eșantionare trebuie, din motive de ordin practic, să fie lărgit printr-o referință la dentiție. Statele membre care au pus în aplicare alte sisteme care permit stabilirea vârstei animalului ar trebui să poată folosi în continuare criteriul de vârstă de 18 luni.

(5)

Avizul Comitetului științific director din 29 și 30 noiembrie 2001 recomandă, de asemenea, determinarea genotipului proteinei prionice al unui subeșantion de ovine supus unei supravegheri, selecționate la întâmplare. Pentru țările care au o populație redusă de ovine, dimensiunea eșantioanelor ar trebui adaptată pentru a se ține seama de numărul concret de animale eligibile disponibile pentru test.

(6)

Finlanda și Austria au confirmat primele cazuri de encefalopatie spongiformă bovină (ESB) la datele de 7 și 13 decembrie 2001. Nu se mai justifică deci acordarea acestor state membre de derogări referitoare la supravegherea bovinelor sănătoase destinate sacrificării, la înlăturarea coloanei vertebrale și efectuarea unei anchete statistice justificative.

(7)

Anexa XI partea A la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește norme detaliate pentru retragerea și distrugerea materialelor cu risc specificate în perioada de tranziție.

(8)

Pentru a evita orice perturbare inutilă a pieței interne și ținând seama de avizele Comitetului științific director prevăzute de Decizia 2001/233/CE a Comisiei (3), ar trebui admise schimburile intracomunitare și importurile din țări terțe de carcase sau părți de carcase de bovine care conțin încă coloana vertebrală. Este necesar să fie adoptate măsuri specifice pentru a asigura controlul de către statele membre al înlăturării acesteia.

(9)

Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea să autorizeze înlăturarea coloanei vertebrale în măcelării special desemnate, controlate și înregistrate în acest scop.

(10)

În avizul din 29 iunie 2001 referitor la țesuturile adipoase asociate aparatului digestiv al bovinelor, ovinelor și caprinelor, Comitetul științific director a subliniat că o potențială infecție ar putea fi depistată în nervii mezenterici și ganglionii limfatici mezenterici situați lângă artera mezenterică a bovinelor. Deoarece este puțin probabil să se realizeze controlul înlăturării acestei singure regiuni specifice, mezenterul bovinelor ar trebui considerat MRS.

(11)

Este necesar să se precizeze normele care trebuie aplicate după înlăturarea materialelor cu risc specificate, în special cele referitoare la marcarea cu vopsea a acestor materiale.

(12)

Înlăturarea materialelor cu risc specificate din produsele destinate alimentației umane și animale este cea mai importantă măsură de protecție a sănătății publice. Până ce vor fi luate decizii referitoare la clasificarea țărilor terțe și din motive de precauție, trebuie să se aplice în continuare măsurile de protecție minime prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 999/2001 importurilor din toate țările terțe care nu sunt considerate indemne de ESB. Anumite țări terțe pentru care evaluarea riscului efectuată de Comitetul științific director a demonstrat că riscul prezenței ESB în șeptelul indigen este foarte puțin probabil, beneficiază de o derogare de la măsurile tranzitorii. Este necesar să se precizeze condițiile în care sunt autorizate importurile din țările care beneficiază de o derogare, în special cele care se referă la stabilirea originii produselor de import.

(13)

În concluziile din avizul din 29 iunie 2001 referitor la riscul geografic de ESB în anumite țări terțe, Comitetul științific director (CSD) a declarat că prezența ESB în șeptelul indigen este foarte puțin probabilă nu numai în țările evaluate anterior, ci și în Panama și Salvador. Aceste două țări ar trebui deci să fie adăugate pe lista țărilor terțe care beneficiază de o derogare pentru toate importurile de produse de origine animală, de bovine vii, de embrioni și de ovule.

(14)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 ar trebui deci modificat în consecință.

(15)

Experiența a arătat că este necesar să se precizeze măsurile care se aplică nutriției animalelor, stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1326/2001, menținând în același timp interdicția adoptată de Decizia 2000/766/CE a Consiliului (4) pe durata perioadei tranzitorii. Este necesar de asemenea să se precizeze că normele respectivului regulament referitoare la introducerea pe piață a ovinelor și caprinelor vii, precum și a materialului seminal, a embrionilor și ovulelor lor, se aplică în perioada tranzitorie.

(16)

Regulamentul (CE) nr. 1326/2001 ar trebui deci modificat în consecință.

(17)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 se modifică după cum urmează:

1.

Anexa III se înlocuiește cu textul din anexa I la prezentul regulament.

2.

Anexa XI se modifică după cum urmează:

(a)

Partea A se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.

(b)

La partea B, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

Suedia poate hotărî să deroge de la dispozițiile punctului 1 paragraful al doilea în zonele îndepărtate în care densitatea animalelor este redusă.”

(c)

La partea D, punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„4.

Punctele 2 și 3 nu se aplică importurilor de bovine născute și crescute în următoarele țări și nici importurilor de embrioni și de ovule care provin de la aceste animale:

 

Argentina

 

Australia

 

Botswana

 

Brazilia

 

Chile

 

Costa Rica

 

Salvador

 

Namibia

 

Noua Zeelandă

 

Nicaragua

 

Panama

 

Paraguay

 

Uruguay

 

Singapore

 

Swaziland.”

Articolul 2

Regulamentul (CE) nr. 1326/2001 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

Articolul 7 nu se aplică unui stat membru înainte de intrarea în vigoare a deciziei de stabilire a statutului acestui stat membru referitor la ESB, nici înainte de aplicarea efectivă în acest stat membru a dispozițiilor comunitare referitoare la nutriția animalelor în raport cu encefalopatiile spongiforme transmisibile. Anexa XI, partea C, se aplică acestui stat membru până ce articolul 7 devine aplicabil.”

2.

La anexa I, a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

articolul 15 alineatul (1) privind introducerea pe piață a bovinelor vii, precum și a materialului seminal, a embrionilor și ovulelor lor,”

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 aprilie 2002.

Cu toate acestea, dispozițiile articolului 1 punctul 2 litera (c) și ale anexei XI partea A punctul 10 la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, astfel cum a fost modificată prin anexa II la prezentul regulament, se aplică de la 1 martie 2002.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 februarie 2002.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei


(1)  JO L 147, 31.5.2001, p. 1.

(2)  JO L 177, 30.6.2001, p. 60.

(3)  JO L 84, 23.3.2001, p. 59.

(4)  JO L 306, 7.12.2000, p. 32.


ANEXA I

„ANEXA III

SISTEM DE SUPRAVEGHERE

CAPITOLUL A

I.   Supravegherea bovinelor

1.   Generalități

Supravegherea bovinelor se realizează în conformitate cu metodele de analiză de laborator descrise de anexa X capitolul C punctul 3.1 (b).

2.   Supravegherea animalelor sacrificate pentru consumul uman

2.1.

Toate bovinele în vârstă de peste 24 de luni:

care fac obiectul unei sacrificări speciale de urgență în sensul articolului 2 litera (n) din Directiva 64/433/CEE a Consiliului (1) sau

sacrificate în conformitate cu anexa I capitolul VI punctul 28 (c) la Directiva 64/433/CEE,

sunt supuse unui test de depistare a ESB.

2.2.

Toate bovinele în vârstă de peste 30 luni, sacrificate în condiții normale pentru consumul uman, sunt supuse unui test de depistare a ESB.

2.3.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 2.2, pentru bovinele născute, crescute și sacrificate pe teritoriul său, Suedia poate hotărî analiza unui singur eșantion aleatoriu. Acest eșantion cuprinde cel puțin 10 000 de animale pe an.

3.   Supravegherea animalelor care nu au fost sacrificate pentru consumul uman

Toate bovinele în vârstă de peste 24 luni care au murit sau au fost sacrificate, dar nu, în acest ultim caz:

pentru distrugerea lor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96 al Comisiei (2);

în cadrul unei epidemii cum ar fi febra aftoasă;

pentru consumul uman,

sunt supuse unui test aleatoriu de depistare a ESB. Dimensiunea eșantionului nu poate fi mai mică decât cea indicată în tabel. Eșantionul este continuu și reprezentativ pentru fiecare regiune.

Populația totală în vârstă de peste 24 de luni

Dimensiunea minimă a eșantionului anual (3)

100 000

950

200 000

1 550

300 000

1 890

400 000

2 110

500 000

2 250

600 000

2 360

700 000

2 440

800 000

2 500

900 000

2 550

1 000 000

2 590

1 500 000

3 000

2 000 000

3 500

2 500 000

4 000

3 000 000

4 500

3 500 000

5 000

4 000 000

5 500

4 500 000

6 000

5 000 000

6 500

5 500 000

7 000

6 000 000

7 500

6 500 000

8 000

7 000 000

8 500

7 500 000

9 000

8 000 000

9 500

8 500 000

10 000

9 000 000

10 500

9 500 000

11 000

10 000 000

11 500

10 500 000

12 000

11 000 000

12 500

11 500 000

13 000

12 000 000

13 500

4.   Supravegherea animalelor achiziționate în scopul distrugerii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96

4.1.

Toate animalele supuse sacrificării de urgență sau declarate bolnave cu ocazia inspecției ante mortem sunt supuse unui test de depistare a ESB.

4.2.

Toate animale născute între 1 august 1996 și 1 august 1997 fac obiectul unui test de depistare a ESB.

4.3.

Un eșantion aleatoriu de cel puțin 50 000 de animale pe an, care nu sunt menționate la punctul 4.1 sau 4.2, este supus unui test de depistare a ESB.

5.   Supravegherea altor animale

În afară de testele menționate la punctele 2-4, statele membre pot, în mod voluntar, să hotărască efectuarea de teste pe alte bovine prezente pe teritoriul lor, în special în cazul în care aceste animale sunt originare din țările în care au fost înregistrate cazuri indigene de ESB, în cazul în care au consumat furaje potențial contaminate sau în cazul în care au fost născute sau provin din femele infectate cu ESB.

6.   Măsuri ulterioare testării

6.1.

În cazul în care un animal sacrificat pentru consumul uman este supus unui test de depistare a ESB, aplicarea mărcii de sănătate prevăzută de capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE nu se efectuează pe carcasa animalului respectiv înainte de obținerea unui rezultat negativ la testul rapid.

6.2.

Statele membre pot să deroge de la dispozițiile punctului 6.1 atunci când un sistem oficial existent în abator garantează că nici o parte a animalului examinat care poartă marca de sănătate nu poate părăsi abatorul până când nu se obține un rezultat negativ la testul rapid.

6.3.

Toate părțile corpului unui animal supus unui test de depistare a ESB, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial până în momentul obținerii unui rezultat negativ la testul rapid, cu excepția cazului în care sunt distruse în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4.

6.4.

Toate părțile corpului unui animal declarat pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, sunt distruse în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4, cu excepția materialelor păstrate pentru evidențe, în conformitate cu capitolul B partea III.

6.5.

În cazul în care un animal sacrificat pentru consumul uman a fost declarat pozitiv după testul rapid, nu numai carcasa declarată pozitivă ci și cel puțin carcasa care preceda imediat carcasa declarată pozitiv, precum și cele două carcase care urmează imediat după aceasta din urmă pe linia de sacrificare a abatorului trebuie distruse în conformitate cu dispozițiile punctului 6.4.

6.6.

Statele membre pot să deroge de la dispozițiile punctului 6.5 atunci când abatorul este prevăzut cu un sistem care previne contaminarea carcaselor între ele.

II.   Supravegherea ovinelor și caprinelor

1.   Generalități

Supravegherea ovinelor și caprinelor se realizează în conformitate cu metodele de analiză de laborator descrise de anexa X capitolul C punctul 3.2 (b).

2.   Supravegherea animalelor sacrificate pentru consumul uman

Animalele în vârstă de peste 18 luni sau la care au erupt deja prin gingie mai mult de doi incisivi permanenți, și care sunt sacrificate pentru consumul uman, sunt supuse unui test de depistare efectuat pe un eșantion având dimensiunea în conformitate cu cea din tabel. Eșantionul este reprezentativ pentru fiecare regiune și anotimp. Selecția eșantioanelor trebuie să evite o suprareprezentare a unui grup în ceea ce privește originea, specia, vârsta, rasa, tipul de producție sau orice altă caracteristică. Vârsta animalelor este estimată pe baza dentiției, a semnelor evidente de maturitate sau a altor informații fiabile. Se evită, în cazul în care acest lucru este posibil, prelevările multiple în aceeași turmă.

Statul membru

Dimensiunea minimă a eșantionului anual

Animale sacrificate (4)

Belgia

3 750

Danemarca

3 000

Germania

60 000

Grecia

60 000

Spania

60 000

Franța

60 000

Irlanda

60 000

Italia

60 000

Luxemburg

250

Țările de Jos

39 000

Austria

8 200

Portugalia

22 500

Finlanda

1 900

Suedia

5 250

Regatul Unit

60 000

3.   Supravegherea animalelor care nu au fost sacrificate pentru consumul uman

Animalele în vârstă de peste 18 luni sau la care au erupt deja prin gingie mai mult de doi incisivi permanenți, care au murit sau au fost sacrificate, dar nu, în acest ultim caz:

în cadrul unei epidemii cum ar fi febra aftoasă;

pentru consumul uman,

sunt supuse unui test de depistare efectuat pe un eșantion având dimensiunea în conformitate cu cea din tabel. Eșantionul este reprezentativ pentru fiecare regiune și anotimp. Selecția eșantioanelor trebuie să evite o suprareprezentare a unui grup în ceea ce privește originea, specia, vârsta, rasa, tipul de producție sau orice altă caracteristică. Vârsta animalelor este estimată pe baza dentiției, a semnelor evidente de maturitate sau a altor informații fiabile. Se evită, în cazul în care acest lucru este posibil, prelevările multiple în aceeași turmă.

Statul membru

Dimensiunea minimă a eșantionului anual

Animale moarte (5)

Belgia

450

Danemarca

400

Germania

6 000

Grecia

6 000

Spania

6 000

Franța

6 000

Irlanda

6 000

Italia

6 000

Luxemburg

30

Țările de Jos

5 000

Austria

1 100

Portugalia

6 000

Finlanda

250

Suedia

800

Regatul Unit

6 000

4.   Supravegherea altor animale

În afară de programele de supraveghere descrise la punctele 2 și 3, statele membre pot, în mod voluntar, să hotărască supravegherea altor animale, în special:

animalele folosite pentru producția de lapte;

animalele care provin din țări în care s-au înregistrat cazuri indigene de EST;

animale care au consumat furaje potențial contaminate;

animale născute sau provenite din femele infectate cu EST;

animale care provin din turme infectate cu EST.

5.   Măsuri ulterioare testelor efectuate pe ovine și caprine

Toate părțile corpului unui animal supus unui test de depistare, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial până în momentul obținerii unui rezultat negativ la testul rapid, cu excepția cazului în care acestea sunt distruse în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4.

Toate părțile corpului unui animal declarat pozitiv după testul rapid, inclusiv pielea, sunt distruse în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4, cu excepția materialelor păstrate pentru evidențe în conformitate cu capitolul B partea III.

6.   Analiza genotipică

6.1.

Pentru fiecare caz pozitiv de EST la ovine se determină genotipul proteinei prionice. Cazurile de EST depistate la animalele ale căror genotipuri sunt rezistente la boală (ovine la care genotipurile codifică alanina pe cele două alele ale codonului 136, arginina pe cele două alele ale codonului 154 și arginina pe cele două alele ale codonului 171) trebuie de îndată semnalate Comisiei. În cazul în care este posibil, aceste cazuri trebuie să facă obiectul identificării sușei. În cazul în care această identificare nu este posibilă, turma de origine, precum și toate celelalte turme care au venit în contact cu animalul sunt supuse unei supravegheri sporite în vederea depistării altor cazuri de EST pentru identificarea sușei.

6.2.

În afară de animalele supuse unei analize a genotipului în conformitate cu dispozițiile punctului 6.1, trebuie de asemenea determinat genotipul proteinei prionice la un subeșantion de ovine selectate la întâmplare și supuse testului de depistare în conformitate cu dispozițiile capitolului A partea II punctul 2. Acest subeșantion reprezintă cel puțin unu la sută din eșantionul total pentru fiecare stat membru și cuprinde cel puțin 100 de animale pentru fiecare stat membru. Prin derogare, statele membre pot opta pentru analiza genotipică a unui număr echivalent de animale vii de vârstă similară.

CAPITOLUL B

I.   Informații care trebuie să figureze în rapoartele statelor membre

1

Numărul de cazuri suspecte pe specie animală supuse restricțiilor de circulație în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).

2.

Numărul de cazuri suspecte pe specie animală supuse examenelor de laborator în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) și rezultatele examinărilor.

3.

Numărul de turme în care cazurile suspecte de ovine și caprine au fost raportate și investigate în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2).

4.

Mărimea estimată a fiecărei subpopulații menționate de capitolul A partea I punctele 3 și 4.

5.

Numărul de bovine supuse testelor în cadrul fiecărei subpopulații în conformitate cu capitolul A partea I punctele 2-5, metoda de selecție a eșantioanelor și rezultatele testelor.

6.

Mărimea estimată a subpopulațiilor menționate în capitolul A partea II punctele 2 și 3, care au fost selectate pentru eșantionare.

7.

Numărul de ovine și de caprine și de turme supuse testelor în cadrul fiecărei subpopulații în conformitate cu capitolul A partea II punctele 2-4, metoda de selecție a eșantioanelor și rezultatele testelor.

8.

Numărul, repartizarea după vârstă și distribuția geografică a cazurilor pozitive de ESB și de scrapie. Țara de origine a cazurilor pozitive de ESB și de scrapie, în cazul în care nu este aceeași cu țara notificatoare. Numărul și distribuția geografică a turmelor afectate de scrapie. Anul și, în cazul în care este posibil, luna nașterii ar trebui indicate pentru fiecare caz de ESB.

9.

Cazurile pozitive de EST, confirmate la alte animale decât bovinele, ovinele și caprinele.

10.

Genotipul și, în cazul în care este posibil, rasa fiecărui animal care a făcut obiectul unei eșantionări, în cadrul fiecărei subpopulații, în conformitate cu capitolul A partea II punctele 6.1 și 6.2.

II.   Informații care trebuie să figureze în documentul de sinteză al Comisiei

Documentul de sinteză este prezentat sub formă de tabele și cuprinde, pentru fiecare stat membru, cel puțin informațiile prevăzute la partea I.

III.   Evidențe

1.

Autoritatea competentă consemnează în evidențe, care se păstrează timp de șapte ani, următoarele informații:

numărul și tipurile de animale supuse restricțiilor de circulație în conformitate cu articolul 12 alineatul (1);

numărul și rezultatele investigațiilor clinice și epidemiologice prevăzute la articolul 12 alineatul (1);

numărul și rezultatul examenelor de laborator prevăzute la articolul 12 alineatul (2);

numărul, identitatea și originea animalelor supuse eșantioanelor în cadrul programelor de supraveghere menționate la capitolul A și, în cazul în care este posibil, vârsta, rasa și anamneza;

genotipul proteinei prionice al cazurilor pozitive de EST la ovine.

2.

Laboratorul responsabil cu efectuarea examenelor va păstra o perioadă de șapte ani toate documentele referitoare la teste, în special fișele de laborator și, după caz, blocurile de parafină și fotografiile imuno-amprentelor (Western-Blots).”


(1)  JO 121, 29.7.1964, p. 2012/64.

(2)  JO L 99, 20.4.1996, p. 14.

(3)  Dimensiunea eșantionului a fost calculată în așa fel încât să depisteze o prevalență de 0,1 % cu un nivel de încredere de 95 % în subpopulațiile menționate la punctul 3, presupunând că aceste subpopulații reprezintă 1 % din numărul total de bovine în vârstă de peste 24 de luni. În cazul în care populația totală de bovine în vârstă de peste 24 de luni atinge 1 500 000 animale sau mai mult, dimensiunea eșantionului se mărește cu 500 de eșantioane pe o grupă de 500 000 de animale în scopul de a restabili proporționalitatea, pentru a ține seama de cea mai mare probabilitate de variație a riscului de prezență a ESB în interiorul acestei populații.

(4)  Dimensiunea eșantionului a fost calculată în așa fel încât să depisteze o prevalență de 0,005 % cu un nivel de încredere de 95 % pentru animalele sacrificate în statele membre care sacrifică un mare număr de ovine adulte. În statele membre care sacrifică un număr redus de ovine adulte, dimensiunea eșantionului este calculată astfel încât să reprezinte 25 % din numărul estimat sau înregistrat de oi reformate sacrificate în 2000.

(5)  Dimensiunea eșantionului a fost calculată în așa fel încât să depisteze o prevalență de 0,05 % cu un nivel de încredere de 95 % pentru animalele moarte în statele membre care au o populație numeroasă de ovine. În statele membre care au o populație redusă de ovine, dimensiunea eșantionului este calculată astfel încât să reprezinte 50 % din numărul estimat de animale moarte (mortalitate estimată: 1 %).


ANEXA II

„ANEXA XI

MĂSURI TRANZITORII PREVĂZUTE LA ARTICOLELE 22 ȘI 23

A.   Materiale cu riscuri specificate, carne separată mecanic și tehnici de sacrificare

1.   Materialele cu riscuri specificate desemnate în continuare sunt îndepărtate și distruse în conformitate cu punctele 5-8 și, după caz, cu punctul 11.

(a)

Următoarele țesuturi sunt desemnate ca materiale cu riscuri specificate:

(i)

craniul, inclusiv encefalul și ochii, amigdalele, coloana vertebrală, cu excepția vertebrelor caudale și a apofizelor transverse ale vertebrelor lombare, inclusiv ganglionii rahidieni și măduva spinării la bovinele cu vârsta de peste douăsprezece luni, precum și intestinele de la duoden și până la rect și mezenterul la bovinele de orice vârstă;

(ii)

craniul, inclusiv encefalul și ochii, amigdalele și măduva spinării la ovinele și caprinele cu vârsta de peste douăsprezece luni sau care au un incisiv permanent care a erupt prin gingie, precum și splina la ovinele și caprinele de orice vârstă.

Vârsta fixată mai sus pentru înlăturarea coloanei vertebrale poate fi ajustată printr-o modificare a prezentului regulament, ținând seama de probabilitatea statistică de apariție a ESB la grupele de vârstă respective ale populației bovine din Comunitate, pe baza rezultatelor supravegherii ESB prevăzute de anexa III, capitolul A.I și de capitolul B punctul 1 din această anexă.

(b)

În plus față de materialele cu riscuri specificate enumerate la litera (a), următoarele țesuturi sunt desemnate ca materiale cu riscuri specificate în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum și în Portugalia, cu excepția Regiunii Autonome Azore:

întregul cap cu excepția limbii, inclusiv encefalul, ochii, ganglionii trigeminali și amigdalele, timusul, splina și măduva spinării la bovinele cu vârsta de peste șase luni.

2.   Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 (a) (i), se poate lua o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2) pentru a autoriza folosirea coloanei vertebrale și a ganglionilor rahidieni care provin de la bovine:

(a)

născute, crescute și sacrificate în statele membre în care evaluarea științifică a stabilit că prezența ESB la bovinele indigene este în mare măsură improbabilă, sau improbabilă dar nu exclusă sau

(b)

născute după data aplicării efective a interdicției de hrănire a rumegătoarelor cu proteine de mamifere și care provin din state membre care au declarat cazuri de ESB la animale indigene sau pentru care evaluarea științifică a stabilit că prezența ESB la bovinele indigene este probabilă.

Regatul Unit, Portugalia și Suedia pot beneficia de această derogare pe baza dovezilor prezentate și evaluate anterior. Celelalte state membre pot solicita această derogare prezentând Comisiei dovezi concludente referitoare la litera (a) sau (b).

Statele membre care beneficiază de această derogare asigură nu numai respectarea prevederilor anexei III capitolul A partea I, ci și realizarea unuia din testele rapide autorizate prevăzute de anexa X capitolul C punctul 4 la toate bovinele în vârstă de mai mult de treizeci de luni:

(a)

care au murit la fermă sau în timpul transportului, dar care nu au fost sacrificate pentru consumul uman, cu excepția animalelor moarte în regiunile îndepărtate unde densitatea acestor animale este redusă și care provin din state membre unde prezența ESB este puțin probabilă;

(b)

supuse unei sacrificări normale pentru consumul uman.

Această derogare nu autorizează folosirea coloanei vertebrale și a ganglionilor rahidieni ai bovinelor în vârstă de peste treizeci de luni care provin din Regatul Unit și din Portugalia, cu excepția Regiunii Autonome Azore.

Experți ai Comisiei pot efectua inspecții la fața locului pentru a verifica dovezile prezentate în conformitate cu articolul 21.

3.   Oasele de bovine, de ovine și de caprine nu trebuie să fie folosite pentru producerea de carne separată mecanic.

4.   Sfâșierea țesutului nervos central cu un instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană după asomare nu se practică pe bovinele, ovinele sau caprinele a căror carne este destinată consumului uman sau animal.

5.   Materialele cu riscuri specificate sunt îndepărtate:

(a)

în abatoare;

(b)

în secții de tranșare, în ceea ce privește coloana vertebrală a bovinelor;

(c)

în uzine de prelucrare cu risc ridicat sau în incintele prevăzute la articolele 3 și 7 din Directiva 90/667/CEE, sub supravegherea unui agent desemnat numit de autoritatea competentă. Autoritatea competentă trebuie să desemneze unitățile în acest sens.

În cazul în care materialele cu riscuri specificate nu sunt înlăturate din animalele moarte, părțile din cadavru care conțin materialele cu riscuri specificate sau întregul cadavru trebuie tratat ca material cu riscuri specificate. Cu toate acestea, cadavrele întregi pot fi exceptate de la obligația de a fi marcate cu vopsea, prevăzută la punctul 7 de mai jos.

6.   Prin derogare de la punctul 5, statele membre pot hotărî autorizarea:

(a)

recoltării de carne de la fălci și de la limba de bovine, ovine și caprine în secțiile de tranșare special desemnate în acest scop;

(b)

înlăturarea măduvei spinării de ovine și caprine în secțiile de tranșare special desemnate în acest scop;

(c)

înlăturarea coloanei vertebrale de pe carcase sau părți de carcase în măcelării special desemnate, controlate și înregistrate în acest scop.

7.   Toate materialele cu riscuri specificate sunt marcate cu vopsea sau, după caz, sunt marcate imediat după înlăturare, și apoi distruse complet:

(a)

prin incinerare fără pre-procesare sau

(b)

după pre-procesare:

(i)

în conformitate cu procedeele descrise la capitolele I–IV, VI și VII din anexa la Decizia 92/562/CEE:

prin incinerare;

prin coincinerare;

(ii)

în conformitate cel puțin cu standardele stabilite de anexa I la Decizia 1999/534/CE a Consiliului, prin îngropare într-o rampă de gunoi aprobată.

Materialele care au făcut obiectul unei pre-procesări sunt vopsite din nou sau, după caz, marcate din nou în cazul în care vopseaua nu mai este vizibilă sau în cazul în care marcajul nu mai poate fi detectat.

8.   Statele membre pot prevedea derogări de la dispozițiile punctelor 5 și 7 pentru a permite incinerarea sau îngroparea materialelor cu riscuri specificate sau a cadavrelor întregi, fără marcare anterioară cu vopsea, sau, după caz, fără înlăturarea materialelor cu riscuri specificate, în circumstanțele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 90/667/CEE și printr-o metodă:

care înlătură orice risc de transmitere a EST și

autorizată și verificată de autoritatea competentă.

9.   Statele membre pot expedia doar materiale cu riscuri specificate sau materiale transformate din acestea către alte state membre în vederea incinerării ulterioare, în condițiile stabilite la articolul 4 alineatul (2) din Decizia 97/735/CE sau, după caz, în conformitate cu punctul 11 (b).

Prezentul punct poate fi modificat la cererea unui stat membru în vederea autorizării expedierii către țări terțe a materialelor cu riscuri specificate sau a materialelor transformate din acestea în scopul incinerării, după adoptarea condițiilor care reglementează acest export.

(a)

Produsele de origine animală enumerate mai jos sunt supuse condițiilor de import în Comunitate stabilite la litera (b):

materiale cu riscuri specificate prevăzute la punctul 1 (a);

carne proaspătă: carnea definită de Directiva 64/433/CEE;

carne tocată și preparate din carne: carnea tocată și preparatele din carne definite de Directiva 94/65/CE (1);

produse pe bază de carne: produsele pe bază de carne definite de Directiva 77/99/CEE (2);

alte produse de origine animală: celelalte produse de origine animală definite de Directiva 77/99/CEE;

grăsimile topite prevăzute de Directiva 92/118/CEE;

gelatina prevăzută de Directiva 92/118/CEE;

hrana pentru animale de companie prevăzută de Directiva 92/118/CEE;

proteinele animale transformate prevăzute de Directiva 92/118/CEE;

oasele și produsele din oase prevăzute de Directiva 92/118/CEE;

materiile prime pentru producerea hranei pentru animale prevăzute de Directiva 92/118/CEE.

Orice trimitere la «produse de origine animală» desemnează produsele de origine animală enumerate la prezentul punct și nu vizează alte produse de origine animală care conțin sau sunt derivate din aceste produse de origine animală.

(b)

În cazul în care produsele de origine animală menționate anterior, care conțin materiale de la bovine, ovine sau caprine, sunt importate în Comunitate din țări terțe sau regiuni ale acestora, certificatul de sănătate animală solicitat va fi însoțit de o declarație semnată de autoritatea competentă a țării producătoare, formulată după cum urmează:

«Acest produs nu conține și nu este derivat:

 

fie (3)

din materialele cu riscuri specificate definite de anexa XI partea A la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 produse după data de 31 martie 2001, nici din carne separată mecanic din oasele de bovine, ovine sau caprine, produse după data de 31 martie 2001. Animalele nu au fost sacrificate, după asomare, la o dată ulterioară datei de 31 martie 2001, prin injectarea de gaz în cavitatea craniană sau omorâte prin aceeași metodă și nu au fost sacrificate, după asomare, prin sfâșierea țesutului nervos central cu ajutorul unui instrument alungit, în formă de tijă, introdus în cavitatea craniană.

Carcasele întregi, semi-carcasele și sferturile de carcase importate pot să conțină coloana vertebrală;

 

fie (3)

din materialele de bovine, ovine și caprine altele decât cele de animale născute, crescute și sacrificate în următoarele țări:

 

Argentina

 

Australia

 

Botswana

 

Brazilia

 

Chile

 

Costa Rica

 

Salvador

 

Namibia

 

Noua Zeelandă

 

Nicaragua

 

Panama

 

Paraguay

 

Uruguay

 

Singapore

 

Swaziland

11.   Statele membre efectuează controale oficiale frecvente pentru a verifica aplicarea corectă a prezentei anexe și se asigură că sunt adoptate măsuri pentru a evita orice contaminare, în special în abatoare, secții de tranșare, uzine de prelucrare a deșeurilor animale, uzine de prelucrare cu risc ridicat sau incinte aprobate de statele membre în conformitate cu articolul 7 din Directiva 90/667/CEE, măcelăriile înregistrate în conformitate cu punctul 6, rampele de gunoi și alte instalații de depozitare sau incinerare.

Statele membre instituie în special un sistem pentru a garanta și a verifica faptul că:

(a)

materialele cu riscuri specificate folosite la fabricarea de produse prevăzute la articolul 1 alineatul (2) sunt folosite numai în scopuri autorizate;

(b)

materialele cu riscuri specificate, în special în cazul în care îndepărtarea are loc într-o unitate sau incintă alta decât abatorul, sunt separate complet de celelalte deșeuri care nu sunt destinate incinerării, se colectează separat și se distrug în conformitate cu punctul 1 și cu punctele 5-9. Statele membre pot decide să autorizeze expedierea către un alt stat membru a capetelor sau a carcaselor care conțin materiale cu riscuri specificate după ce acest stat membru a acceptat să le primească și a aprobat condițiile specifice aplicabile acestor transporturi.

Cu toate acestea, carcasele, semi-carcasele și sferturile de carcase care nu conțin alte materiale cu riscuri specificate în afară de coloana vertebrală, inclusiv ganglionii rahidieni, pot fi importate într-un stat membru sau expediate în alt stat membru fără autorizația prealabilă a acestuia din urmă.

12.   Se instituie un sistem de control pentru înlăturarea coloanei vertebrale, în conformitate cu punctul 1 (a) (i). Acest sistem cuprinde cel puțin următoarele măsuri:

(a)

carcasele sau părțile de carcase de bovine, în sensul Directivei 64/433/CEE, sunt identificate printr-o bandă albastră pe eticheta menționată de Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 în cazul în care înlăturarea coloanei vertebrale nu este necesară;

(b)

numărul de carcase sau de părți de carcase de bovine la care înlăturarea coloanei vertebrale este necesară și numărul acelora pentru care nu este necesară înlăturarea coloanei vertebrale se adaugă în mod expres pe documentul comercial prevăzut la articolul 3 alineatul (1) punctul A (f) (ii) din Directiva 64/433/CEE sau, după caz, pe documentul prevăzut la articolul 1 alineatul (2) din Decizia 93/13/CEE a Comisiei (4);

(c)

măcelăriile păstrează timp de cel puțin un an documentele comerciale menționate la punctul (b).


(1)  Directiva 94/65/CE a Consiliului din 14 decembrie 1994 de stabilire a cerințelor aplicabile producției și introducerii pe piață a cărnii tocate și a preparatelor din carne (JO L 368, 31.12.1994, p. 10).

(2)  Directiva 77/99/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1976 privind problemele sanitare în materie de schimburi intracomunitare de produse pe bază de carne (JO L 26, 31.1.1977, p. 85), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/76/CE (JO L 10, 16.1.1998, p. 25).

(3)  Se taie mențiunea inutilă.

(4)  JO L 9, 15.1.1993, p. 33.”


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

78


32002L0010


L 046/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2002/10/CE A CONSILIULUI

din 12 februarie 2002

de modificare a Directivelor 92/79/CEE, 92/80/CEE și 95/59/CE privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 93,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 4 din Directiva 92/79/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor la țigări (4) și cu articolul 4 din Directiva 92/80/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor la tutunul prelucrat, altul decât țigările (5), s-a efectuat o revizuire detaliată a ratelor și structurii accizelor aplicate produselor din tutun.

(2)

Primul raport al Comisiei pe această temă, din 13 septembrie 1995, atrăgea doar atenția asupra anumitor dificultăți întâmpinate la punerea în aplicare a directivelor, fără să propună soluții precise.

(3)

Al doilea raport al Comisiei, din 15 mai 1998, examina modificările tehnice necesare, care se refereau în principal la ajustarea incidenței accizelor globale minime pentru țigări, fără să aducă modificări structurii și ratelor accizelor. Raportul, înaintat Consiliului la 18 mai 1998, includea propunerea introducerii unei directive de modificare (6).

(4)

Propunerile făcute de Comisie au fost adoptate în mare parte prin Directiva 1999/81/CE a Consiliului din 29 iulie 1999 de modificare a Directivei 92/79/CEE privind apropierea taxelor pe țigări, a Directivei 92/80/CEE privind apropierea taxelor pe tutunul prelucrat, altul decât țigările și a Directivei 95/59/CE privind taxele, altele decât impozitul pe cifra de afaceri care afectează consumul de tutun prelucrat (7).

(5)

O analiză a modificărilor de prețuri și de rate ale accizelor pentru produsele din tutun în Comunitate arată că încă mai există diferențe semnificative între statele membre, care pot perturba funcționarea pieței interne din prezent și după extindere.

(6)

O mai mare convergență a ratelor impozitelor aplicate în statele membre ar contribui la reducerea fraudei și a contrabandei în interiorul Comunității. Introducerea unei sume minime fixe în EUR, în plus față de incidența minimă a accizelor de 57 % din prețul de vânzare cu amănuntul al țigărilor din categoria de preț cu cea mai mare cerere poate asigura perceperea unei cuantum minim al accizelor pentru aceste țigări. Statele membre pentru care introducerea imediată a acestei sume minime fixe în EUR poate pune probleme din motive economice, ar trebui să fie autorizate să amâne punerea în aplicare a acestei noi cerințe până la 31 decembrie 2004 cel târziu. Statele membre care percep deja accize ridicate ar trebui să dispună de o libertate mai mare în fixarea ratelor. Ar trebui să se prevadă o creștere suplimentară a sumelor minime fixe începând cu 1 iulie 2006. Având în vedere dificultățile economice care ar putea fi generate de punerea în aplicare la această dată a sumelor majorate, Spania și Republica Elenă ar trebui să fie autorizate să amâne aplicarea acestora până la 31 decembrie 2007.

(7)

Tratatul impune ca definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților comunitare să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății omului. Țigările și tutunul mărunțit destinat răsucirii țigărilor dăunează sănătății consumatorilor. Nivelul de impozitare este un element fundamental al prețului produselor din tutun care influențează, la rândul său, obiceiurile consumatorilor fumători. Din acest motiv, este necesar ca ratele minime pentru tutunul mărunțit de răsucit să se apropie progresiv de rata minimă pentru țigări.

(8)

Pentru a evita o scădere a valorii ratelor comunitare minime ale accizelor pentru trabucuri, țigări de foi, tutun mărunțit destinat răsucirii de trabucuri și alte tutunuri de fumat, este necesară o creștere treptată a ratelor minime, exprimate în sume specifice.

(9)

Orice armonizare a structurilor accizelor ar trebui să conducă la prevenirea denaturării concurenței între diferitele categorii de tutun prelucrat aparținând aceluiași grup, facilitând astfel accesul pe piețele naționale ale statelor membre.

(10)

În interesul unei impozitări unitare și oneste, definiția trabucurilor și a țigărilor de foi, prevăzută în Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind taxele, altele decât impozitul pe cifra de afaceri, care afectează consumul de tutun prelucrat (8), ar trebui adaptată astfel încât un tip de trabuc asemănător, din mai multe puncte de vedere, cu o țigară, să fie considerat ca fiind țigară în ceea ce privește accizele.

(11)

Republica Federală Germania ar trebui să fie autorizată să amâne punerea în aplicare a acestei noi definiții până la 31 decembrie 2007 cel târziu, având în vedere dificultățile economice pe care aplicarea imediată le-ar poate crea operatorilor germani în cauză.

(12)

Statele membre ar trebui să dispună de mijloace mai eficiente pentru a face față practicilor neloiale de stabilire a prețurilor sau apariției unor produse care perturbă piața. Acest obiectiv poate fi atins autorizând statele membre să perceapă accize minime pentru țigări cu condiția ca acestea să nu fie mai mari decât accizele percepute pentru țigările din categoria de preț cu cea mai mare cerere.

(13)

Este necesar să se prevadă o procedură de revizuire la intervale regulate. Totuși, se recomandă o frecvență de revizuire la patru ani, pentru a permite evaluarea modificărilor introduse de prezenta directivă.

(14)

Directivele 92/79/CEE, 92/80/CEE și 95/59/CE ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 92/79/CEE se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

(1)   Fiecare stat membru aplică accize globale minime (taxe specifice plus taxe ad valorem, exclusiv TVA), cu incidența stabilită la 57 % din prețul de vânzare cu amănuntul (cu toate taxele incluse) și care nu pot fi mai mici de 60 EUR pentru 1 000 de țigări pentru țigările din categoria de preț cu cea mai mare cerere. De la 1 iulie 2006, cifra «60 EUR» se înlocuiește cu «64 EUR».

(2)   Statele membre care percep accize globale minime de cel puțin 95 EUR pentru 1 000 de țigări pentru țigările din categoria de preț cu cea mai mare cerere nu trebuie să respecte cerința de incidență minimă de 57 %. De la 1 iulie 2006, cifra «95 EUR» se înlocuiește cu «101 EUR».

(3)   Accizele globale minime pentru țigări se stabilesc în funcție de țigările din categoria de preț cu cea mai mare cerere în conformitate cu datele disponibile la 1 ianuarie a fiecărui an.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre care la 1 iulie 2001 aplicau accize globale minime mai mici de 60 EUR pentru 1 000 de țigări pentru țigările din categoria de preț cu cea mai mare cerere pot amâna, până cel târziu la 31 decembrie 2004 inclusiv, aplicarea unor accize minime globale mai mici de 60 EUR pentru 1 000 de țigări pentru țigările din categoria de preț cu cea mai mare cerere.

(5)   Valoarea euro în monedă națională care se aplică accizelor minime globale se stabilește o dată pe an. Cursurile de schimb care se aplică sunt cele obținute în prima zi lucrătoare a lunii octombrie și publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene și intră în vigoare la 1 ianuarie a anului calendaristic următor.

(6)   Prin derogare de la alineatul precedent, statele membre care nu au adoptat euro sunt autorizate să aplice valoarea euro în monedă națională din prima zi lucrătoare a lunii octombrie 2000 pentru convertirea sumei de 95 EUR menționate în alineatul (2). Prezenta derogare este reexaminată în următorul raport pe care Comisia îl prezintă în conformitate cu articolul 4.”

2.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

O dată la patru ani, Comisia înaintează Consiliului un raport și, dacă este necesar, o propunere privind ratele accizelor stabilite în prezenta directivă și structura accizelor în conformitate cu definiția din articolul 16 din Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind taxele, altele decât impozitul pe cifra de afaceri, care afectează consumul de tutun prelucrat (9). Consiliul examinează raportul și propunerea și, hotărând cu unanimitate după consultarea Parlamentului European, adoptă măsurile necesare. Raportul Comisiei și examinarea Consiliului iau în considerare funcționarea corespunzătoare a pieței interne, valoarea reală a nivelurilor accizelor prevăzute în articolul 2 calculată exclusiv în funcție de inflație și obiectivele generale ale tratatului.

Articolul 2

Directiva 92/80/CEE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 3 alineatul (1), se adaugă următoarele paragrafe:

„De la 1 iulie 2002, accizele globale percepute pe tutunul mărunțit pentru fumat destinat răsucirii de țigări sunt cel puțin egale cu 32 % din prețul de vânzare cu amănuntul, cu toate taxele incluse, sau cu 27 EUR pe kilogram.

De la 1 iulie 2003, accizele globale sunt cel puțin egale cu următoarele rate sau sume minime:

(a)

în cazul trabucurilor sau al țigărilor de foi: 5 % din prețul de vânzare cu amănuntul, cu toate taxele incluse, sau 11 EUR pentru 1 000 de bucăți sau pe kilogram;

(b)

în cazul tutunului mărunțit pentru fumat destinat răsucirii de țigări: 33 % din prețul de vânzare cu amănuntul, cu toate taxele incluse, sau 29 EUR pe kilogram;

(c)

în cazul altor tutunuri de fumat: 20 % din prețul de vânzare cu amănuntul, cu toate taxele incluse, sau 20 EUR pe kilogram.

De la 1 iulie 2004, accizele globale percepute pe tutunul mărunțit pentru fumat destinat răsucirii țigărilor sunt cel puțin egale cu 36 % din prețul de vânzare cu amănuntul, cu toate taxele incluse, sau 32 EUR pe kilogram.”

2.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

O dată la patru ani, Comisia înaintează un raport și, dacă este necesar, o propunere privind ratele accizelor stabilite în prezenta directivă. Consiliul examinează raportul și propunerea și, hotărând cu unanimitate după consultarea Parlamentului European, adoptă măsurile necesare. Raportul Comisiei și examinarea Consiliului iau în considerare funcționarea corespunzătoare a pieței interne, valoarea reală a nivelului accizelor și obiectivele generale ale tratatului.”

Articolul 3

Directiva 95/59/CE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 3, punctele 3 și 4 se înlocuiesc cu următorul text:

„3.

role de tutun umplute cu un amestec bătut și cu un înveliș exterior de culoarea obișnuită a unui trabuc care acoperă integral produsul, inclusiv, dacă este cazul, filtrul, dar, în cazul trabucurilor tăiate, nu și vârful, și o legătură, ambele din tutun reconstituit, dacă greutatea unitară, fără a include filtrul sau muștiucul, nu este mai mică decât 1,2 g și dacă învelișul are formă de spirală, cu un unghi ascuțit de cel puțin 30° față de axa longitudinală a trabucului;

4.

role de tutun umplute cu un amestec bătut și cu un înveliș exterior de culoarea obișnuită a unui trabuc, din tutun reconstituit, care acoperă integral produsul, inclusiv, dacă este cazul, filtrul, dar, în cazul trabucurilor tăiate, nu și vârful, dacă greutatea unitară, fără a include filtrul sau muștiucul, nu este mai mică de 2,3 grame, iar circumferința nu este mică de 34 mm pe cel puțin o treime din lungimea sa.”

2.

La articolul 16, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Statele membre pot percepe accize minime pe țigările vândute la un preț mai mic decât prețul de vânzare cu amănuntul pentru țigările din categoria de preț cu cea mai mare cerere, cu condiția ca aceste accize să nu depășească valoarea accizelor percepute pentru țigările din categoria de preț cu cea mai mare cerere.”

Articolul 4

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 2002 cel târziu. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1):

Republica Federală Germania este autorizată să pună în aplicare dispozițiile necesare aducerii la îndeplinire a articolului 3 alineatul (1) din prezenta directivă până la 1 ianuarie 2008 cel târziu;

Spania și Republica Elenă sunt autorizate să pună în aplicare dispozițiile necesare aducerii la îndeplinire a articolului 1 alineatul (1) din prezenta directivă (cu privire la articolul 2 alineatul (1) a doua teză din Directiva 92/79/CEE) până la 1 ianuarie 2008 cel târziu.

(3)   Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(4)   Statele membre comunică textul dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Directiva intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 12 februarie 2002.

Pentru Consiliu

Președintele

R. DE RATO Y FIGAREDO


(1)  JO C 186 E, 28.6.2001, p. 235.

(2)  Aviz emis la 5 februarie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO C 36, 8.2.2002, p. 111.

(4)  JO L 316, 31.10.1992, p. 8. Directivă modificată de Directiva 1999/81/CE (JO L 211, 11.8.1999, p. 47).

(5)  JO L 316, 31.10.1992, p. 10. Directivă modificată de Directiva 1999/81/CE.

(6)  JO C 203, 30.6.1998, p. 16.

(7)  JO L 211, 11.8.1999, p. 47.

(8)  JO L 291, 6.12.1995, p. 40. Directivă modificată de Directiva 1999/81/CE.

(9)  JO L 291, 6.12.1995, p. 40. Directivă modificată de Directiva 1999/81/CE (JO L 211, 11.8.1999, p. 47).”


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

81


32002R0315


L 050/47

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 315/2002 AL COMISIEI

din 20 februarie 2002

privind evidența prețurilor la carcasele de ovine proaspete sau refrigerate pe piețele reprezentative ale Comunității

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2529/2001 al Consiliului din 19 decembrie 2001 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de oaie și de capră (1), în special articolele 20 și 24,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2529/2001 instituie un nou regim de prime înlocuindu-l pe cel prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 2467/98 al Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de oaie și de capră (2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1669/2000 (3). Pentru a ține seama de noile dispoziții și în scopul clarității, este necesar să se prevadă norme noi care să înlocuiască dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1481/86 al Comisiei din 15 mai 1986 privind determinarea prețurilor la carcasele de miel proaspete sau refrigerate pe piețele comunitare reprezentative și evidența prețurilor la alte calități de carcase de ovine din Comunitate (4), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2877/2000 (5).

(2)

În conformitate cu dispozițiile articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 2529/2001, statele membre înregistrează prețurile ovinelor și cărnii de oaie. În consecință, ar trebui stabilite normele de aplicare pentru comunicarea prețurilor.

(3)

Prețurile sunt cele constatate pe piața sau piețele reprezentative ale fiecărui stat membru pentru diferitele categorii de carcase de ovine proaspete sau refrigerate. În plus, atunci când într-un stat membru există mai multe piețe reprezentative, ar trebui să se calculeze media aritmetică sau, după caz, media ponderată a cotațiilor de preț înregistrate pe aceste piețe.

(4)

Prețurile înregistrate pe piață se calculează pe baza prețurilor carcaselor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, dar fără a fi permisă deducerea altor taxe. Prețurile pieței trebuie înregistrate pe baza „greutății în carcasă”, potrivit definiției din Decizia 94/434/CE a Comisiei din 30 mai 1994 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 93/25/CEE a Consiliului privind anchetele statistice care trebuie efectuate în domeniul producției de ovine și caprine (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 1999/47/CE (7). Cu toate acestea, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a nu utiliza această definiție în cazul carcaselor de miei tineri cu greutatea cuprinsă între 9 și 16 kilograme, pentru a se ține astfel seama de practicile comerciale care constau în comercializarea carcaselor întregi, cu cap și organe comestibile, a căror valoare comercială este superioară.

(5)

În anumite state membre prețurile se referă la animalele vii. Aceste prețuri ar trebui apoi convertite prin aplicarea coeficienților corespunzători. Cu toate acestea, în regiunile unde evaluarea individuală a animalelor vii servește la estimarea greutăți în carcasă, conversia se poate efectua în baza acelei evaluări.

(6)

Pentru a explica baza pe care calculează prețurile, statele membre ar trebui să notifice Comisia cu privire la piețele reprezentative alese, categoriile de carcase și ponderea sau importanța relativă a elementelor utilizate în calcularea prețurilor.

(7)

Dispozițiile prezentului regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a ovinelor și caprinelor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Statele membre a căror producție de carne de oaie depășește 200 tone pe an transmit Comisiei, cel mai târziu în fiecare zi de joi, prețurile carcaselor de miei și oi, proaspete sau refrigerate.

(2)   Prețurile sunt cele înregistrate în zonele de cotare prevăzute la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 2529/2001 ale statelor membre care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1). Acestea sunt prețurile cu ridicata înregistrate de acele state membre pe piața sau piețele reprezentative în săptămâna anterioară celei în care se transmit informațiile. Piața sau piețele reprezentative se determină de către statele membre menționate mai sus. Prețurile se calculează pe baza prețurilor pieței, fără taxa pe valoarea adăugată.

Articolul 2

(1)   Prețurile pieței se înregistrează pe baza „greutății în carcasă” în sensul Deciziei 94/434/CE.

În cazul în care prețurile se înregistrează în funcție de diferitele categorii de carcase, prețul pieței reprezentative este egal cu media – ponderată cu coeficienții stabiliți de statele membre pentru a reflecta importanța relativă a fiecărei categorii – prețurilor înregistrate în faza de comerț cu ridicata pentru categoriile respective într-un interval de șapte zile.

(2)   În cazul carcaselor de miel cu o greutate de până la 16 kilograme și în conformitate cu practicile comerciale obișnuite, prețurile se pot înregistra înainte de eviscerare și de îndepărtarea capului.

Atunci când prețurile se înregistrează în funcție de greutatea în viu, prețurile pe kilogram de greutate în viu se împart la un coeficient maxim de conversie de 0,5. Cu toate acestea, atunci când practica curentă este să se includă capul și organele comestibile împreună cu carcasa, pentru mieii în greutate de până la 28 kg greutate în viu, statele membre pot stabili un coeficient mai mare.

În regiunile în care înregistrarea prețurilor de bazează pe evaluarea individuală a greutății carcaselor de miei, conversia se bazează pe acea evaluare.

Articolul 3

(1)   În cazul în care piețele se organizează de mai multe ori în intervalul de șapte zile prevăzut la articolul 2 alineatul (1), prețul fiecărei categorii este egal cu media aritmetică a cotațiilor înregistrate pe fiecare piață.

(2)   În cazul în care există mai multe piețe reprezentative într-o zonă de cotație, prețul pentru acea zonă de cotație este egal cu media prețurilor înregistrate pe piețele respective, ponderată de coeficienții stabiliți de statele membre pentru a reflecta importanța relativă a fiecărei piețe sau a fiecărei categorii.

(3)   Cu toate acestea, în cazul în care nu există nici o informație, prețurile pe piețele reprezentative ale statului membru în cauză se determină prin referire, în special, la cele mai recente prețuri cunoscute.

Articolul 4

Până la 1 martie 2002 statele membre adresează o notificare Comisiei cu privire la:

(a)

piețele reprezentative ale fiecărei zone de cotare;

(b)

categoriile carcaselor de miel;

(c)

coeficienții de ponderare și de conversie prevăzuți la articolele 2 și 3.

Statele membre adresează o notificare Comisiei cu privire la orice modificări aduse dispozițiilor, în termen de o lună de la aceste modificări.

Articolul 5

Regulamentul (CEE) nr. 1481/86 se abrogă.

Articolul 6

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 februarie 2002.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei


(1)  JO L 341, 22.12.2001, p. 3.

(2)  JO L 312, 20.11.1998, p. 1.

(3)  JO L 193, 29.7.2000, p. 8.

(4)  JO L 130, 16.5.1986, p. 12.

(5)  JO L 333, 29.12.2000, p. 57.

(6)  JO L 179, 13.7.1994, p. 33.

(7)  JO L 15, 20.1.1999, p. 10.


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

83


32002D0153


L 050/98

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 20 februarie 2002

privind unele măsuri de protecție împotriva febrei aftoase în Regatul Unit, de abrogare a Deciziei 2001/740/CE și de modificare, pentru a opta oară, a Deciziei 2001/327/CE

[notificată cu numărul C(2002) 557]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2002/153/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în comerțul intracomunitar cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 92/118/CEE (2), în special articolul 10,

având în vedere Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 92/118/CEE, în special articolul 9,

întrucât:

(1)

Decizia 2001/740/CE a Comisiei (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2002/48/CE (5), privește unele măsuri de protecție împotriva febrei aftoase în Regatul Unit.

(2)

Comisia adoptă Decizia 2001/304/CE (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2002/49/CE (7), privind marcarea și utilizarea anumitor produse animale, coroborată cu Decizia 2001/172/CE a Comisiei (8) privind unele măsuri de protecție împotriva febrei aftoase în Regatul Unit.

(3)

Decizia 2001/327/CE a Comisiei (9), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/904/CE (10), privește restricțiile referitoare la circulația animalelor din speciile sensibile în ceea ce privește febra aftoasă.

(4)

Directiva 64/433/CEE a Consiliului (11), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/23/CE (12), privește problemele de sănătate animală în comerțul cu carne proaspătă.

(5)

Directiva 94/65/CE a Consiliului (13) stabilește cerințele aplicabile producției și introducerii pe piață a cărnii tocate și a preparatelor din carne.

(6)

Directiva 91/495/CE a Consiliului (14), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/65/CE, privește problemele de sănătate animală și publică referitoare la producția și introducerea pe piață a cărnii de iepure și a cărnii de vânat de crescătorie.

(7)

Directiva 80/215/CEE a Consiliului (15), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei, privește problemele de sănătate animală în comerțul intracomunitar cu produse pe bază de carne.

(8)

Directiva 77/99/CEE a Consiliului (16), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/76/CE a Consiliului (17), privește problemele de sănătate animală în comerțul intracomunitar cu produse din carne.

(9)

În conformitate cu rezoluția XVII „Redobândirea statutului de țară membră indemnă de febră aftoasă”, adoptată de Comitetul internațional al Oficiului Internațional de Epizootii cu ocazia celei de-a 65-a sesiuni generale (mai 1997), Comisia OIE pentru febra aftoasă și alte epizootii, după examinarea documentelor referitoare la eradicarea febrei aftoase înaintate de delegatul Regatului Unit, a reatribuit acestei țări la data de 22 ianuarie 2002 statutul anterior de țară indemnă de febră aftoasă în care vaccinarea nu este practicată.

(10)

De aceea, este necesar să se abroge Decizia 2001/740/CE privind unele măsuri de protecție împotriva febrei aftoase în Regatul Unit.

(11)

Cu toate acestea, este necesar să se adopte dispoziții pentru a garanta că anumite tipuri de carne și anumite produse din carne aflate în prezent în stoc, care au fost produse în perioada epidemiei și care nu îndeplinesc criteriile de sănătate animală aplicabile comerțului intracomunitar, nu vor fi comercializate decât pe teritoriul Marii Britanii.

(12)

Pentru ca dispozițiile Deciziei 2001/327/CE să se aplice și comerțului cu ovine și caprine originare sau provenind din Marea Britanie după data la care Decizia 2001/1740/CE va fi abrogată, este necesar să se modifice Decizia 2001/327/CE în consecință.

(13)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Regatul Unit ia toate măsurile pentru ca tipurile de carne definite la alineatul (2), care aparțin speciei bovină, ovină, caprină sau porcină sau altor biongulate și care îndeplinesc cel puțin una dintre condițiile definite la alineatul (3), să nu fie expediate către alte state membre.

(2)   Carnea menționată la alineatul (1) cuprinde „carnea proaspătă” în sensul Directivei 64/433/CEE sau 91/495/CEE și „carnea tocată sau preparatele” în sensul Directivei 94/65/CE.

(3)   Nu poate fi admisă în comerțul intracomunitar carnea care:

(a)

nu este eligibilă pentru comerțul intracomunitar în conformitate cu măsurile comunitare de protecție împotriva febrei aftoase în Regatul Unit în vigoare între data de 21 februarie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei decizii;

(b)

poartă marca de sănătate stabilită de Decizia 2001/304/CE a Comisiei.

Articolul 2

(1)   Regatul Unit ia toate măsurile pentru ca produsele din carne care aparțin speciei bovină, ovină, caprină sau porcină sau altor biongulate și care îndeplinesc cel puțin una dintre condițiile definite la alineatul (2) să nu fie expediate către alte state membre.

(2)   Nu pot fi admise în comerțul intracomunitar produsele din carne care:

(a)

au fost obținute din carne îndeplinind cel puțin una dintre condițiile definite la articolul 1 alineatul (3);

(b)

nu sunt eligibile pentru comerțul intracomunitar în conformitate cu măsurile comunitare de protecție împotriva febrei aftoase în Regatul Unit în vigoare între data de 21 februarie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei decizii;

(c)

poartă marca de sănătate stabilită de Decizia 2001/304/CE a Comisiei.

(3)   Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică produselor din carne care sunt conforme cu cerințele de sănătate publică stabilite de Directiva 77/99/CEE și care au fost supuse unuia dintre tratamentele menționate la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 80/215/CEE sau care au fost supuse în timpul preparării lor, integral și uniform, unui pH mai mic de 6.

Articolul 3

Decizia 2001/740/CE se abrogă.

Articolul 4

În teza introductivă din articolul 2 alineatul (1) din Decizia 2001/327/CE a Comisiei, termenii „și din Decizia 2001/740/CE a Comisiei” se elimină.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 20 februarie 2002.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei


(1)  JO L 224, 18.8.1990, p. 29.

(2)  JO L 62, 15.3.1993, p. 49.

(3)  JO L 395, 30.12.1989, p. 13.

(4)  JO L 277, 20.10.2001, p. 30.

(5)  JO L 21, 24.1.2002, p. 28.

(6)  JO L 104, 13.4.2001, p. 6.

(7)  JO L 21, 24.1.2002, p. 30.

(8)  JO L 62, 2.3.2001, p. 22.

(9)  JO L 115, 25.4.2001, p. 12.

(10)  JO L 335, 19.12.2001, p. 21.

(11)  JO L 121, 29.7.1964, p. 2012/64.

(12)  JO L 243, 11.10.1995, p. 7.

(13)  JO L 368, 31.12.1994, p. 10.

(14)  JO L 268, 24.9.1991, p. 41.

(15)  JO L 47, 21.2.1980, p. 4.

(16)  JO L 26, 31.1.1977, p. 85.

(17)  JO L 10, 16.1.1998, p. 25.


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

85


32002L0011


L 053/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2002/11/CE A CONSILIULUI

din 14 februarie 2002

de modificare a Directivei 68/193/CEE privind comercializarea materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie și de abrogare a Directivei 74/649/CEE

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât:

(1)

În cadrul consolidării pieței interne și luând în considerare experiența dobândită, se impune modificarea sau abrogarea anumitor dispoziții din Directiva 68/193/CEE (4) pentru a înlătura orice bariere în calea schimburilor comerciale care ar putea împiedica libera circulație în Comunitate a materialului săditor viticol. În acest sens, trebuie eliminată orice posibilitate de derogare unilaterală pentru statele membre de la dispozițiile directivei în cauză.

(2)

Trebuie menținută posibilitatea comercializării, în anumite condiții, a materialului săditor produs prin metode noi de producție.

(3)

Comisia, asistată de Comitetul permanent pentru semințe și material săditor pentru agricultură, horticultură și silvicultură, trebuie să poată stabili condițiile în care statele membre pot autoriza comercializarea de material săditor pentru teste, în scopuri științifice sau pentru lucrări de selecție.

(4)

Luând în considerare experiența dobândită în alte sectoare în ceea ce privește comercializarea semințelor și a materialului săditor, trebuie organizate, în anumite condiții, experimente temporare în vederea găsirii unor soluții mai bune pentru înlocuirea anumitor dispoziții din directiva în cauză.

(5)

Luând în considerare dezvoltările științifice și tehnice, se poate proceda acum la o modificare genetică a soiurilor de viță-de-vie. Este important, așadar, ca soiurile de viță-de-vie modificate genetic să nu fie admise decât în cazul în care s-au luat toate măsurile corespunzătoare pentru a evita riscurile pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu.

(6)

Trebuie să se facă o evaluare specifică a riscurilor pentru mediu, echivalentă cu cea prevăzută de Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE Consiliului (5), în cazul în care materialul săditor viticol este constituit din organisme modificate genetic. Comisia trebuie să înainteze Parlamentului European și Consiliului o propunere de regulament care să garanteze echivalența evaluării riscurilor și a celorlalte cerințe relevante, în special cu privire la gestionarea riscurilor, la etichetare, după caz la monitorizare, la informarea publicului și la clauza de salvgardare, cu cele prevăzute de Directiva 2001/18/CE. Până la intrarea în vigoare a regulamentului respectiv, trebuie să se aplice, în continuare, dispozițiile Directivei 2001/18/CE.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 258/97 a Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi (6) cuprinde dispoziții privind alimentele și ingredientele alimentare modificate genetic. Pentru a determina dacă un soi de viță-de-vie modificat genetic poate fi introdus pe piață și pentru a proteja sănătatea publică, trebuie să se asigure că alimentele sau ingredientele alimentare noi au făcut obiectul unei evaluări de inocuitate.

(8)

Pentru a garanta un control adecvat al circulației materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie, este important ca statele membre să poată prevedea un document de însoțire a loturilor.

(9)

Trebuie asigurată conservarea diversității genetice. Trebuie să se prevadă măsuri ad-hoc de conservare a biodiversității care să garanteze conservarea soiurilor existente. Comisia ia în considerare nu doar noțiunea de soi, ci și noțiunile de genotip și de clonă.

(10)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Directivei 68/193/CEE sunt adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuțiilor de punere în aplicare conferite Comisiei (7).

(11)

Se impune abrogarea Directivei 74/649/CEE a Consiliului din 9 decembrie 1974 privind comercializarea materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie produs în țări terțe (8),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 68/193/CEE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 2, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În sensul prezentei Directive, se înțelege prin:

A.

Viță-de-vie: plantele din genul Vitis (L.) care sunt destinate producției de struguri sau utilizării ca material săditor pentru aceleași plante.

AA.

Soi: un grup de plante aparținând unui singur taxon botanic, de rangul cel mai jos cunoscut, care poate fi:

(a)

definit prin expresia caracterelor rezultate dintr-un anumit genotip sau dintr-o anumită combinație de genotipuri;

(b)

diferențiat față de orice alt grup de plante prin expresia a cel puțin unuia dintre caracterele menționate;

(c)

considerat ca o entitate, în ceea ce privește proprietatea sa de a fi reprodus fără a se modifica.

AB.

Clonă: o clonă este o descendență vegetativă a unui soi conform cu o tulpină de viță-de-vie aleasă pentru puritatea soiului, caracterele fenotipice și starea sanitară.

B.

Material săditor:

(i)

material săditor de viță-de-vie

(a)

vițe înrădăcinate: fracțiuni de curpeni sau de coarde erbacee de viță-de-vie, înrădăcinate și nealtoite, destinate plantării directe sau folosirii ca portaltoi pentru altoire;

(b)

vițe altoite: fracțiuni de curpeni sau de coarde erbacee de viță-de-vie, unite prin altoire, a căror parte subterană are rădăcini;

(ii)

părți de plante de viță-de-vie

(a)

curpeni: coarde de un an;

(b)

coarde erbacee: coarde nelignificate;

(c)

butași portaltoi pentru altoire: fracțiuni de curpeni sau de coarde erbacee de viță-de-vie, destinate să formeze partea subterană la pregătirea vițelor altoite;

(d)

coarde-altoi: fracțiuni de curpeni sau de coarde erbacee de viță-de-vie, destinate să formeze partea aeriană la pregătirea vițelor altoite sau la altoirea pe loc;

(e)

butași pentru înrădăcinare: fracțiuni de curpeni sau de coarde erbacee de viță-de-vie, destinate producției de vițe înrădăcinate;

C.

Plantații-mamă de viță-de-vie: culturi de viță-de-vie destinate producției de butași portaltoi pentru altoire, de butași pentru înrădăcinare sau de coarde-altoi.

D.

Pepiniere: culturi de viță-de-vie destinate producției de butași înrădăcinați sau de vițe altoite.

DA.

Material săditor inițial: materialul săditor

(a)

care a fost produs sub responsabilitatea amelioratorului după metode general admise, în vederea menținerii identității soiului și, după caz, a clonei, precum și în vederea prevenirii bolilor;

(b)

care este destinat producției de material săditor de bază sau de material săditor certificat;

(c)

care îndeplinește condițiile prevăzute în anexele I și II pentru materialul săditor de bază. Conform procedurii prevăzute la articolul 17 alineatul (2), aceste anexe pot fi modificate pentru a stabili condiții suplimentare sau mai riguroase pentru certificarea materialului săditor inițial;

(d)

pentru care s-a constatat, prin examinare oficială, respectarea condițiilor menționate anterior.

E.

Material săditor de bază: materialul săditor

(a)

care a fost produs sub responsabilitatea amelioratorului după metode general admise în vederea menținerii identității soiului și, după caz, a clonei, precum și în vederea prevenirii bolilor, și care este obținut direct, pe cale vegetativă, din material săditor inițial;

(b)

care este destinat producției de material săditor certificat;

(c)

care îndeplinește condițiile prevăzute în anexele I și II pentru materialul săditor de bază și

(d)

pentru care s-a constatat, prin examinare oficială, respectarea condițiilor menționate anterior.

F.

Material săditor certificat: materialul săditor

(a)

care este obținut direct din material săditor de bază sau din material săditor inițial;

(b)

care este destinat:

producției de material săditor sau de părți de plante utilizate pentru producerea de struguri sau

producției de struguri;

(c)

care îndeplinește condițiile prevăzute în anexele I și II pentru materialul săditor certificat și

(d)

pentru care s-a constatat, prin examinare oficială, respectarea condițiilor menționate anterior.

G.

Material săditor standard: materialul săditor

(a)

care prezintă identitatea și puritatea soiului;

(b)

care este destinat:

producției de material săditor sau de părți de plante utilizate pentru producerea de struguri sau

producției de struguri;

(c)

care îndeplinește condițiile prevăzute în anexele I și II pentru materialul săditor standard și

(d)

pentru care s-a constatat, prin examinare oficială, respectarea condițiilor menționate anterior.

H.

Măsuri oficiale: măsurile luate de:

(a)

autoritățile unui stat sau

(b)

sub responsabilitatea unui stat, de persoane juridice de drept public sau privat sau

(c)

pentru activități auxiliare, de asemenea sub controlul unui stat, de persoane fizice abilitate în acest sens,

cu condiția ca persoanele menționate la literele (b) și (c) să nu obțină profituri personale din rezultatul acestor dispoziții.

I.

Comercializare

 

Vânzarea, deținerea în vederea vânzării, oferta de vânzare și orice cesionare, furnizare sau transfer de material săditor către terți, cu titlu oneros sau nu, în vederea unei exploatări comerciale.

 

Nu se consideră comercializare schimburile de material săditor care nu urmăresc o exploatare comercială a soiului, cum ar fi următoarele operații:

(a)

furnizarea de material săditor către organisme oficiale de experimentare și inspecție;

(b)

furnizarea de material săditor către prestatori de servicii, în vederea transformării sau condiționării, cu condiția ca prestatorul să nu obțină drept de proprietate asupra materialului furnizat.

 

Normele de aplicare a acestor dispoziții se stabilesc conform procedurii prevăzute la articolul 17 alineatul (3).”

2.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

(1)   Statele membre dispun ca materialul săditor viticol să poată fi comercializat doar în cazul în care:

(a)

a fost certificat oficial ca «material săditor inițial», «material săditor de bază» sau «material săditor certificat» sau, în cazul materialului săditor, altul decât cel destinat utilizării ca portaltoi, în cazul în care este vorba de material săditor standard controlat oficial și

(b)

îndeplinește condițiile prevăzute în anexa II.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot admite, tranzitoriu, comercializarea pe teritoriul lor, până la data de 1 ianuarie 2005, a materialului săditor din categoria standard care este destinat utilizării ca portaltoi și este obținut din plantații-mamă existente la data de 23 februarie 2002.

(3)   Fără a aduce atingere prevederilor din alineatul (1), statele membre pot să autorizeze producătorii stabiliți pe teritoriul lor să comercializeze cantități adecvate de material săditor:

(a)

destinat testelor sau în scopuri științifice;

(b)

pentru lucrări de selecție;

(c)

destinat unor activități care urmăresc conservarea diversității genetice.

Condițiile în care statele membre pot acorda asemenea autorizări se pot stabili conform procedurii prevăzute la articolul 17 alineatul (2).

În cazul materialului modificat genetic, această autorizare nu poate fi acordată decât în cazul în care s-au luat toate măsurile adecvate în vederea evitării riscurilor pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu. Pentru evaluarea riscurilor de mediu și pentru alte controale care trebuie efectuate în acest sens, se aplică, mutatis mutandis, dispozițiile articolului 5ba.

(4)   Pentru materialul săditor produs prin tehnici de înmulțire in vitro, dispozițiile de mai jos pot fi stabilite conform procedurii prevăzute la articolul 17 alineatul (2):

(a)

derogarea de la dispozițiile specifice din prezenta directivă;

(b)

condițiile aplicabile acestui material săditor;

(c)

denumirile aplicabile acestui material săditor;

(d)

condițiile privind garanția de verificare, în primul rând, a autenticității soiului.

(5)   Comisia poate să prevadă, conform procedurii prevăzute la articolul 17 alineatul (3), că materialul săditor, altul decât materialul destinat utilizării ca portaltoi, nu poate fi comercializat de la o anumită dată decât în cazul în care a fost certificat oficial ca «material săditor inițial», «material săditor de bază» sau «material săditor certificat»:

(a)

pe întregul teritoriu al Comunității în cazul anumitor soiuri de viță-de-vie, în măsura în care necesarul comunitar de aceste soiuri poate fi acoperit, luând în considerare diversitatea lor genetică și, după caz, conform unui program stabilit, de material săditor certificat oficial ca «material săditor inițial», «material săditor de bază» sau «material săditor certificat» și

(b)

în privința materialului săditor din alte soiuri decât cele menționate la litera (a), în cazul în care este destinat utilizării pe teritoriile statelor membre care, conform dispozițiilor din prezenta directivă, au prevăzut că materialul săditor din categoria «material standard» nu mai poate fi comercializat.”

3.

La articolul 4 se adaugă paragraful următor:

„Această dispoziție nu se aplică, în cazul altoirii, materialului săditor produs într-un alt stat membru sau într-o țară terță, recunoscut ca echivalent în conformitate cu articolul 15 alineatul (2).”

4.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

(1)   Fiecare stat membru întocmește un catalog al soiurilor viticole admise oficial la certificare, precum și la controlul materialului săditor standard, pe teritoriul său. Orice persoană poate consulta catalogul. Catalogul specifică principalele caracteristici morfologice și fiziologice care permit diferențierea soiurilor. Pentru soiurile deja admise la 31 decembrie 1971 se poate face trimitere la descrierile din publicațiile ampelografice oficiale.

(2)   Statele membre se asigură că soiurile admise în cataloagele celorlalte state membre sunt, de asemenea, admise la certificare și la controlul materialului săditor standard pe teritoriul lor, fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (9), în ceea ce privește normele privind clasificarea soiurilor de viță-de-vie.

(3)   De asemenea, fiecare stat membru întocmește, după caz, o listă cu clonele admise oficial la certificare pe teritoriul lor.

Statele membre se asigură că clonele admise la certificare într-un alt stat membru sunt, de asemenea, admise la certificare pe teritoriul lor.

5.

Articolul 5b se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5b

(1)   Un soi este considerat distinct în cazul în care se deosebește în mod clar, prin expresia caracterelor care rezultă dintr-un genotip sau dintr-o combinație de genotipuri date, de orice alt soi a cărui existență este notorie în Comunitate.

Un soi este considerat de notorietate publică în Comunitate în cazul în care, la data depunerii în forma cuvenită a cererii de admitere, acesta este înscris în catalogul statului membru respectiv sau în catalogul altui stat membru sau face obiectul unei cereri de admitere în statul membru respectiv sau într-un alt stat membru, cu excepția cazului în care condițiile menționate nu mai sunt îndeplinite în toate statele membre implicate înaintea luării deciziei cu privire la cererea de admitere a noului soi examinat.

(2)   Un soi este considerat stabil în cazul în care expresia caracterelor incluse în examinarea distinctivității și a oricărui alt caracter utilizat pentru descrierea soiului rămâne neschimbată în urma unor înmulțiri succesive.

(3)   Un soi este considerat omogen în cazul în care, sub rezerva variațiilor care pot rezulta din particularitățile sale de înmulțire, este suficient de omogen în expresia caracterelor incluse în examinarea distinctivității și a oricărui alt caracter utilizat pentru descrierea soiului.”

6.

Se inserează următorul articol:

„Articolul 5ba

(1)   În cazul unui soi de viță-de-vie modificat genetic în sensul articolului 2 punctul 1 și 2 din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (10), soiul nu este admis decât în cazul în care s-au luat toate măsurile adecvate pentru a evita riscurile pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu.

(2)   În cazul unui soi modificat genetic în sensul alineatului (1):

(a)

se face o evaluare specifică a riscurilor de mediu echivalentă cu cea prevăzută în Directiva 2001/18/CE, în conformitate cu principiile stabilite în anexa II și pe baza informațiilor specificate în anexa III la directiva în cauză;

(b)

procedurile destinate să garanteze o evaluare specifică a riscurilor și a celorlalte cerințe relevante, în special cu privire la gestionarea riscurilor, etichetare, eventuala monitorizare, informarea publicului și clauza de salvgardare, echivalente cu cele prevăzute în Directiva 2001/18/CE, sunt adoptate, la propunerea Comisiei, printr-un regulament al Parlamentului European și al Consiliului. Până la intrarea în vigoare a acestui regulament, soiurile modificate genetic nu sunt admise în cataloagele naționale decât după admiterea la comercializare în conformitate cu Directiva 2001/18/CE;

(c)

articolele 13-24 din Directiva 2001/18/CE nu se mai aplică soiurilor de viță-de-vie modificate genetic care au făcut obiectul unei autorizări în conformitate cu regulamentul menționat la litera (b).

(3)   În cazul în care produsele obținute din material săditor viticol sunt destinate utilizării ca alimente sau ingrediente alimentare care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi (11), înainte de admiterea soiurilor de viță-de-vie modificate genetic, trebuie să se asigure că alimentele sau ingredientele alimentare obținute din acestea:

(a)

nu prezintă pericole pentru consumatori;

(b)

nu induc consumatorul în eroare;

(c)

nu diferă de alimentele sau ingredientele alimentare pe care sunt destinate să le înlocuiască într-o măsură în care consumul lor normal ar implica inconveniente nutriționale pentru consumator.

În cazul în care un produs obținut din unul dintre soiurile vizate de prezenta directivă este destinat utilizării ca aliment sau ingredient alimentar care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 258/97, soiul nu este admis decât în cazul în care alimentul sau ingredientul alimentar a fost deja autorizat în conformitate cu regulamentul în cauză.

7.

Articolul 5c se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5c

Statele membre se asigură că soiurile și, după caz, clonele provenite din alte state membre sunt supuse, în special în ceea ce privește procedura de admitere, condițiilor aplicabile soiurilor sau clonelor naționale.”

8.

La articolul 5e, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Orice cerere sau retragere a cererii de admitere a unui soi, orice înscriere într-un catalog de soiuri, precum și diversele modificări ale acestuia sunt notificate imediat celorlalte state membre și Comisiei. Pe baza notificărilor statelor membre, Comisia publică un catalog comun al soiurilor.”

9.

Se inserează următorul articol:

„Articolul 5f

Statele membre se asigură că soiurile modificate genetic care au fost acceptate sunt clar indicate ca atare în catalogul soiurilor. De asemenea, statele membre se asigură că orice persoană care comercializează un astfel de soi indică clar în catalogul său comercial viticol că soiul a fost modificat genetic și precizează obiectivul modificării.”

10.

Se inserează următorul articol:

„Articolul 5g

(1)   Statele membre prevăd că soiurile și, după caz, clonele admise în catalog sunt menținute prin selecție conservativă.

(2)   Selecția conservativă trebuie controlată întotdeauna pe baza înregistrărilor făcute de către persoana sau persoanele responsabile pentru menținerea soiului și, după caz, a clonei.

(3)   Persoanei responsabile de menținerea soiului sau a clonei i se pot solicita eșantioane. La nevoie, acestea pot fi prelevate în mod oficial.

(4)   În cazul în care selecția conservativă se face într-un alt stat membru decât cel în care a fost admis soiul, statele membre în cauză își acordă asistență administrativă în privința controlului.”

11.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Statele membre dispun ca, în timpul recoltării, condiționării, depozitării, transportului și cultivării, materialul săditor să fie păstrat în loturi separate, marcate după soi și, după caz, pentru materialul săditor inițial, materialul săditor de bază și materialul săditor certificat, după clonă.”

12.

La articolul 8, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce privește condiționarea, ambalarea, sistemul de închidere și marcarea, Comisia stabilește, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2), dispozițiile aplicabile comercializării de cantități mici livrate utilizatorului final, precum și comercializării viței-de-vie în vase de ceramică, cutii sau cartoane.”

13.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Statele membre dispun ca ambalajele și mănunchiurile de material săditor să fie închise oficial sau sub control oficial, astfel încât să nu poată fi deschise fără a deteriora sistemul de închidere sau fără ca eticheta oficială prevăzută la articolul 10 alineatul (1) sau, după caz, ambalajul să prezinte urme de manipulare. Pentru a garanta închiderea, dispozitivul de închidere include cel puțin eticheta oficială sau un sigiliu oficial. Se poate constata dacă un anumit dispozitiv de închidere respectă dispozițiile din prezentul articol conform procedurii prevăzute la articolul 17 alineatul (2). Orice nouă închidere se poate efectua doar în mod oficial sau sub control oficial.”

14.

Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

(1)   Statele membre dispun ca ambalajele și mănunchiurile de material săditor să fie prevăzute cu o etichetă oficială exterioară, conform anexei IV, redactată în una dintre limbile oficiale ale Comunității; fixarea acesteia este asigurată de dispozitivul de închidere. Eticheta este de culoare albă cu o linie violet în diagonală pentru materialul săditor inițial, de culoare albă pentru materialul săditor de bază, de culoare albastră pentru materialul săditor certificat și de culoare galben închis pentru materialul săditor standard.

(2)   Cu toate acestea, statele membre pot să autorizeze producătorii stabiliți pe teritoriul lor să comercializeze mai multe ambalaje sau mănunchiuri de vițe altoite sau de vițe înrădăcinate cu aceleași caracteristici utilizând o singură etichetă în conformitate cu anexa IV. În acest caz, ambalajele sau mănunchiurile trebuie să fie legate între ele, astfel încât, la separarea lor, legătura să fie deteriorată și imposibil de refăcut. Fixarea etichetei trebuie să fie asigurată de această legătură. Nu se autorizează nici o nouă închidere.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, statele membre pot să dispună ca fiecare livrare de material produs pe teritoriul lor să fie însoțită și de un document uniform care să cuprindă următoarele indicații: natura mărfii, soiul și, după caz, clona, categoria, cantitatea, expeditorul și destinatarul. Condițiile care trebuie prevăzute cu privire la documentul de însoțire se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3) din prezenta directivă.

(4)   Eticheta oficială prevăzută în alineatul (1) poate, de asemenea, să includă documentele de însoțire fitosanitare prevăzute de Directiva 92/105/CEE a Comisiei (12), care stabilește un standard pentru pașapoartele fitosanitare. Cu toate acestea, toate condițiile aplicabile etichetării oficiale și pașapoartelor fitosanitare sunt definite și trebuie recunoscute ca echivalente.

(5)   Statele membre dispun ca etichetele oficiale să fie păstrate de destinatarul materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie timp de cel puțin un an și puse la dispoziția serviciului oficial de control.

(6)   Comisia elaborează, până la data de 23 februarie 2004 cel târziu, un raport, însoțit eventual de propuneri, privind circulația materialului săditor viticol și, în special, utilizarea etichetelor oficiale și a documentelor de însoțire prevăzute de statele membre.

15.

Se inserează articolul următor:

„Articolul 10a

În cazul materialului săditor al unui soi care a fost modificat genetic, orice etichetă aplicată pe lotul de material săditor și orice document care îl însoțește în temeiul dispozițiilor din prezenta directivă, oficial sau nu, indică clar faptul că soiul a fost modificat genetic și specifică denumirea organismelor modificate genetic.”

16.

La articolul 11, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Fără a aduce atingere liberei circulații a materialului în Comunitate, statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca indicațiile de mai jos să fie furnizate serviciului competent în cazul comercializării de material săditor provenit dintr-o țară terță:

(a)

specia (denumirea botanică);

(b)

soiul și, după caz, clona, aceste indicații fiind aplicate, în cazul vițelor altoite, atât pentru coardele-altoi, cât și pentru butașii portaltoi;

(c)

categoria;

(d)

natura materialului săditor;

(e)

țara de producție și serviciul de control oficial;

(f)

țara de expediție, în cazul în care este diferită de țara de producție;

(g)

importatorul;

(h)

cantitatea de material.

Modalitățile de furnizare a acestor indicații pot fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2).”

17.

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12

Statele membre se asigură că materialul săditor comercializat în conformitate cu prezenta directivă, fie în temeiul normelor obligatorii, fie în temeiul normelor facultative, nu este supus decât restricțiilor de comercializare prevăzute în prezenta directivă cu privire la caracteristicile sale, dispozițiile de examinare, marcajul și închiderea.”

18.

Articolul 12a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12a

Statele membre se asigură că materialul săditor din soiuri de viță-de-vie și, după caz, clone care au fost admise oficial, în unul dintre statele membre, la certificare, precum și la controlul materialului săditor standard în conformitate cu dispozițiile din prezenta directivă nu sunt supuse nici unei restricții de comercializare pe teritoriul lor în ceea ce privește soiul și, după caz, clona, fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1493/1999.”

19.

La articolul 14, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Pentru a elimina dificultățile temporare insurmontabile întâmpinate în aprovizionarea Comunității cu material săditor, se poate decide ca, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2), statele membre să autorizeze, pentru o perioadă determinată, comercializarea pe întreg teritoriul Comunității a cantității necesare de material săditor dintr-o categorie supusă unor cerințe mai puțin stricte pentru a depăși dificultățile menționate.”

20.

Se inserează următorul articol:

„Articolul 14a

Pentru a găsi soluții mai bune pentru înlocuirea unor dispoziții din prezenta directivă, se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3), organizarea unor experimente temporare la nivel comunitar în condiții specifice.”

21.

La articolul 15, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)

(a)

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, stabilește dacă materialul de înmulțire vegetativă a viței-de-vie produs într-o țară terță oferă, în ceea ce privește condițiile de admitere și măsurile luate pentru asigurarea producției acestuia în vederea comercializării, aceleași garanții ca materialul săditor produs în Comunitate care îndeplinește cerințele prezentei directive.

(b)

În plus, Consiliul stabilește, de asemenea, tipurile și categoriile de material de înmulțire vegetativă a viței-de-vie care pot fi admise la comercializare pe teritoriul Comunității în temeiul literei (a).

(c)

Până la luarea unei decizii de către Consiliu în temeiul literei (a) și fără a aduce atingere Directivei 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva propagării acestora în interiorul Comunității (13), statele membre pot fi autorizate să ia astfel de decizii în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2). Astfel, statele membre se asigură că materialul de importat oferă garanții echivalente, din toate punctele de vedere, cu cele oferite de materialul de înmulțire vegetativă a viței-de-vie produs în Comunitate în conformitate cu prezenta directivă. Materialul importat trebuie în special să fie însoțit de un document care cuprinde indicațiile prevăzute la articolul 11 alineatul (2).

22.

Se inserează următoarele articole:

„Articolul 16a

Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentei directive cu privire la aspectele vizate în dispozițiile menționate mai jos se adoptă în conformitate cu procedura de gestionare prevăzută la articolul 17 alineatul (2):

articolul 2 alineatul (1) punctul DA litera (c), articolul 3 alineatul (3), articolul 8 alineatul (2), articolul 9, articolul 11 alineatul (2), articolul 14 alineatul (1) și articolul 15 alineatul (2) litera (c).

Articolul 16b

Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentei directive cu privire la aspectele vizate în dispozițiile menționate mai jos sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 17 alineatul (3):

articolul 2 alineatul (1) punctul (I), articolul 3 alineatul (5), articolul 10 alineatul (3) și articolul 14a.”

23.

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 17

(1)   Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru semințe și material săditor pentru agricultură, horticultură și silvicultură (denumit în continuare «Comitet»).

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuțiilor de punere în aplicare conferite Comisiei (14).

Perioada menționată la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

(3)   Când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada menționată la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la două luni.

(4)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

24.

Trimiterile la articolul 17 făcute la articolul 5d alineatul (2), articolul 14 alineatul (3), articolele 16, 17a și 18a se interpretează ca trimiteri la articolul 17 alineatul (2).

Articolul 2

Directiva 74/649/CEE se abrogă.

Articolul 3

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la data de 23 februarie 2003 cel târziu. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Comisiei îi este comunicat, de către statele membre, textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 14 februarie 2002.

Pentru Consiliu

Președintele

P. del CASTILLO


(1)  JO C 177 E, 27.6.2000, p. 77.

(2)  JO C 197, 12.7.2001, p. 24.

(3)  JO C 268, 19.9.2000, p. 42.

(4)  JO L 93, 17.4.1968, p. 15, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

(5)  JO L 106, 17.4.2001, p. 1.

(6)  JO L 43, 14.2.1997, p. 1.

(7)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(8)  JO L 352, 28.12.1974, p. 45.

(9)  JO L 179, 17.7.1999, p. 1.”

(10)  JO L 106, 17.4.2001, p. 1.

(11)  JO L 43, 14.2.1997, p. 1.”

(12)  JO L 4, 8.1.1993, p. 22.”

(13)  JO L 169, 10.7.2000, p. 1.”

(14)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.”


03/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

93


32002D0160


L 053/37

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 21 februarie 2002

de modificare a anexei D la Directiva 90/426/CEE a Consiliului privind testele de diagnosticare a pestei cabaline africane

[notificată cu numărul C(2002) 556]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2002/160/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 90/426/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile de inspecție veterinară care reglementează circulația și importul de ecvidee din țări terțe (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/298/CE (2), în special articolul 23,

întrucât:

(1)

Anexa D la Directiva 90/426/CEE descrie testul de fixare a complementului care trebuie efectuat pentru diagnosticarea pestei cabaline africane.

(2)

În noiembrie 2002, laboratorul comunitar de referință din Algete, Spania, a găzduit reuniunea anuală a laboratoarelor naționale de referință pentru pesta cabalină africană. În cursul acestei reuniuni, a fost prezentată dovada științifică conform căreia testul de fixare a complementului descris în prezent în anexa D la Directiva 90/426/CEE prezenta limitări serioase, în special pentru că nu permite detectarea prezenței anticorpilor decât în urma unei infectări sau a unei vaccinări recente. În plus, testul este înlocuit, în practică, de teste ELISA moderne în aproape toate laboratoarele Comunității, precum și în principalele țări exportatoare.

(3)

Testele de laborator acceptate la nivel internațional pentru detectarea anticorpilor virusului pestei cabaline africane sunt descrise în Manualul de standarde pentru testele de diagnosticare și pentru vaccinuri (3) al Oficiului internațional pentru epizootii (OIE); cu toate acestea, ediția curentă menționează doar unul dintre testele ELISA disponibile.

(4)

În consecință, este necesară modificarea anexei D la Directiva 90/426/CEE pentru a ține seama de evoluția tehnică și de standardele agreate la nivel internațional.

(5)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa D la Directiva 90/426/CEE se înlocuiește cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 21 februarie 2002.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei


(1)  JO L 224, 18.8.1990, p. 42.

(2)  JO L 102, 12.4.2001, p. 63.

(3)  Capitolul 2.1.11, ediția a patra 2000.


ANEXĂ

„ANEXA D

PESTA CABALINĂ AFRICANĂ

DIAGNOSTICARE

Reactivii pentru metodele de imunoabsorbție enzimatică (ELISA) descrise în cele ce urmează pot fi obținuți de la laboratorul comunitar de referință sau de la laboratoarele de referință ale OIE pentru pesta cabalină africană.

1.   TEST ELISA COMPETITIV PENTRU DETECTAREA PREZENȚEI ANTICORPILOR VIRUSULUI PESTEI CABALINE AFRICANE (VPCA) (TEST OBLIGATORIU)

Testul ELISA competitiv este utilizat pentru detectarea prezenței anticorpilor specifici ai virusului pestei cabaline africane în serurile provenite de la toate speciile de ecvidee. Antiserul de cobai împotriva VPCA, denumit în continuare «antiser de cobai», este un antiser cu spectru larg, policlonal și imun; este specific serogrupului PCA și permite detectarea tuturor serotipurilor cunoscute ale virusului acestei boli.

Principiul de testare este întreruperea reacției dintre antigenul VPCA și un antiser de cobai pe un eșantion de ser de testat. Anticorpii VPCA din eșantionul de ser de testat sunt în competiție cu cei ai antiserului de cobai, ceea ce antrenează o atenuare a culorii preconizate (după adăugarea unui anticorp anticobai marcat cu o enzimă și a substratului). Serurile pot fi testate la o singură diluție de 1/5 (metoda testului punctual) sau pot fi titrate (metoda de titrare a serului) pentru obținerea unei serii de diluții. Valorile de inhibiție mai mari de 50 % pot fi considerate pozitive.

Protocolul de testare descris anterior este utilizat de laboratorul regional de referință pentru pesta cabalină africană din Pirbright, Regatul Unit.

1.1.   Descrierea testului

1.1.1.   Pregătirea plăcilor

1.1.1.1.

Se depune pe plăci ELISA antigenul VPCA extras din culturi de celule infectate, diluat într-un tampon carbonat-bicarbonat cu pH 9,6. Se incubează plăcile ELISA peste noapte la 4 °C.

1.1.1.2.

Se spală plăcile de trei ori prin clătire și golirea godeurilor cu o soluție salină tamponată cu fosfat (SSTF) cu pH 7,2-7,4, apoi se usucă pe sugativă.

1.1.2.   Godeuri de control

1.1.2.1.

Se titrează serurile de control pozitive într-o serie de diluții în baza doi, de la 1/5 la 1/640, în coloana 1, într-un tampon de blocare SSTF cu conținut de 0,05 % (v/v) de Tween-20, 5,0 % (m/v) de lapte praf degresat (Cadbury's MarvelTM) și 1 % (v/v) de ser de bovine adulte, pentru a obține un volum final de 50 µl pentru fiecare godeu.

1.1.2.2.

Se adaugă 50 µl de ser de control negativ într-o diluție de 1/5 (10 µl ser + 40 µl tampon de blocare) în godeurile A și B din coloana 2.

1.1.2.3.

Se adaugă 100 µl de tampon de blocare în godeurile C și D din coloana 2 (CONTROL ORB).

1.1.2.4.

Se adaugă 50 µl tampon de blocare în godeurile E, F, G și H din coloana 2 (control cu ser de cobai).

1.1.3.   Metoda testului punctual

1.1.3.1.

Se adaugă la tamponul de blocare o diluție de 1/5 din fiecare ser de testat pentru dublarea godeurilor din coloanele de la 3 la 12 (seruri de 10 µl + 40 µl tampon de blocare).

sau

1.1.4.   Metoda de titrare a serului

1.1.4.1.

Se prepară o serie de diluții în baza doi din fiecare eșantion de testat (de la 1/5 la 1/640) într-un tampon de blocare în opt godeuri în fiecare dintre coloanele de la 3 la 12.

apoi

Se adaugă 50 µl antiser de cobai, diluat în prealabil într-un tampon de blocare, în toate godeurile, cu excepția godeurilor de CONTROL ORB din placa ELISA (toate godeurile conț

in acum un volum final de 100 µl).

1.1.5.1.   Se incubează timp de 1 oră la 37 °C într-un agitator rotativ.

1.1.5.2.   Se spală plăcile de trei ori și se usucă în modul menționat anterior.

1.1.5.3.   Se adaugă în fiecare godeu 50 µl ser de iepure anticobai conjugat cu peroxidază de hrean, diluat în prealabil într-un tampon de blocare.

1.1.5.4.   Se incubează timp de 1 oră la 37 °C într-un agitator rotativ.

1.1.5.5.   Se spală plăcile de trei ori și se usucă în modul menționat anterior.

1.1.6.   Cromogen

Se prepară soluția cromogen (OFD = ortofenildiamină) conform instrucțiunilor fabricantului (0,4 mg/ml în apă distilată sterilă) cu puțin timp înainte de utilizare. Se adaugă un substrat (peroxid de hidrogen = H2O2), pentru a obține o concentrație finală de 0,05 % (v/v) (1/2000 dintr-o soluție la 30 % de H2O2). Se adaugă 50 µl din soluția OFD în fiecare godeu și se lasă plăcile pe suport timp de 10 minute la temperatura ambiantă. Se oprește reacția prin adăugarea a 50 µl de acid sulfuric 1M (H2SO4) în fiecare godeu.

1.1.7.   Citire

Citire prin spectrofotometrie la 492 nm.

1.2.   Exprimarea rezultatelor

1.2.1.   Cu ajutorul unui program de calculator, se stabilesc valorile de densitate optică (DO) și valoarea procentuală de inhibiție (PI) pentru serurile de testare și serurile de control, pe baza valorii medii înregistrate în cele patru godeuri care conțin serurile de cobai de control. Valorile DO și PI se utilizează pentru a stabili dacă testul a fost efectuat în limite acceptabile. Limitele superioare și inferioare ale serurilor de cobai de control se situează respectiv între valorile 1,4 și 0,4 de DO. Titrul punctului terminal de control pozitiv pe baza unui PI de 50 % ar trebui să fie 1/240 (între 1/120 și 1/480). Plăcile care nu sunt în conformitate cu criteriile menționate anterior trebuie respinse. Cu toate acestea, în cazul în care titrul serului de control pozitiv este mai mare de 1/480 și eșantioanele testate sunt, totuși, negative, eșantioanele negative cunoscute pot fi acceptate.

Godeurile duplicat cu ser de control negativ și godeurile duplicat de control orb ar trebui să prezinte valori PI cuprinse între + 25 % și – 25 %, respectiv între + 95 % și + 105 %. Nerespectarea acestor limite nu conduce la invalidarea rezultatelor plăcii, însă sugerează că este în curs formarea unei culori de fond.

1.2.2.   Pragul de diagnostic (valoarea-limită) pentru serurile testate este de 50 % (PI 50 %). Eșantioanele care prezintă valori PI mai mari de 50 % sunt considerate pozitive. Eșantioanele care prezintă valori PI mai mici de 50 % sunt considerate negative.

Eșantioanele care prezintă valori PI superioare sau inferioare pragului pentru godeurile duplicat sunt considerate neconcludente. Aceste eșantioane pot fi testate din nou printr-un test punctual sau prin titrare. Eșantioanele pozitive pot fi și ele titrate pentru a furniza o indicație cu privire la gradul de pozitivitate.

Analiză punctuală

 

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

C+

Seruri testate

A

1:5

C-

31

32

33

34

35

36

37

38

39

40

B

1:10

C-

31

32

33

34

35

36

37

38

39

40

C

1:20

orb

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

D

1:40

orb

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

E

1:80

CC

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

F

1:160

CC

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

G

1:320

CC

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

H

1:640

CC

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10


Titrarea serului

 

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

C+

Seruri testate

A

1:5

C-

1:5

 

 

 

 

 

 

 

 

1:5

 

B

1:10

C-

1:10

 

 

 

 

 

 

 

 

1:10

 

C

1:20

orb

1:20

 

 

 

 

 

 

 

 

1:20

 

D

1:40

orb

1:40

 

 

 

 

 

 

 

 

1:40

 

E

1:80

CC

1:80

 

 

 

 

 

 

 

 

1:80

 

F

1:160

CC

1:160

 

 

 

 

 

 

 

 

1:160

 

G

1:320

CC

1:320