02015R2446 — RO — 15.03.2021 — 006.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2015/2446 AL COMISIEI din 28 iulie 2015 (JO L 343 29.12.2015, p. 1) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/341 AL COMISIEI din 17 decembrie 2015 |
L 69 |
1 |
15.3.2016 |
|
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/651 AL COMISIEI din 5 aprilie 2016 |
L 111 |
1 |
27.4.2016 |
|
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2018/1063 AL COMISIEI din 16 mai 2018 |
L 192 |
1 |
30.7.2018 |
|
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2018/1118 AL COMISIEI din 7 iunie 2018 |
L 204 |
11 |
13.8.2018 |
|
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/841 AL COMISIEI din 14 martie 2019 |
L 138 |
76 |
24.5.2019 |
|
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/1143 AL COMISIEI din 14 martie 2019 |
L 181 |
2 |
5.7.2019 |
|
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2020/877 AL COMISIEI din 3 aprilie 2020 |
L 203 |
1 |
26.6.2020 |
|
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2020/2191 AL COMISIEI din 20 noiembrie 2020 |
L 434 |
8 |
23.12.2020 |
|
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2021/234 AL COMISIEI din 7 decembrie 2020 |
L 63 |
1 |
23.2.2021 |
|
Rectificat prin:
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2015/2446 AL COMISIEI
din 28 iulie 2015
de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii
TITLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
CAPITOLUL 1
Domeniul de aplicare a legislației vamale, misiunea vămii și definiții
Articolul 1
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
„măsură de politică agricolă” înseamnă dispozițiile referitoare la activitățile de import și de export pentru produsele care intră sub incidența anexei 71-02, punctele 1, 2 și 3;
„carnet ATA” înseamnă documentul vamal internațional pentru admiterea temporară eliberat în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul;
„Convenția ATA” înseamnă Convenția vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri, adoptată la Bruxelles la 6 decembrie 1961;
„Convenția de la Istanbul” înseamnă Convenția privind admiterea temporară adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990;
„bagaj” înseamnă toate mărfurile transportate prin orice mijloace în legătură cu o călătorie de către o persoană fizică;
„cod” înseamnă Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii;
„aeroport al Uniunii” înseamnă orice aeroport situat pe teritoriul vamal al Uniunii;
„port al Uniunii” înseamnă orice port maritim situat pe teritoriul vamal al Uniunii;
„Convenția privind un regim de tranzit comun” înseamnă Convenția privind un regim de tranzit comun ( 1 );
„țară de tranzit comun” înseamnă orice țară, alta decât statele membre ale Uniunii, care este o parte contractantă la Convenția privind un regim de tranzit comun;
„țară terță” înseamnă o țară sau un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii;
„carnet CPD” înseamnă un document vamal internațional utilizat pentru admiterea temporară a mijloacelor de transport eliberat în conformitate cu Convenția de la Istanbul;
„birou vamal de plecare” înseamnă biroul vamal unde se acceptă declarația de plasare sub regim de tranzit;
„birou vamal de destinație” înseamnă biroul vamal unde mărfurile plasate sub un regim de tranzit sunt prezentate pentru a încheia regimul;
„birou vamal de primă intrare” înseamnă biroul vamal de a cărui competență ține supravegherea vamală la locul în care mijlocul de transport care transportă mărfurile sosește sau, după caz, este destinat să sosească pe teritoriul vamal al Uniunii dintr-un teritoriu din afara acestuia;
„birou vamal de export” înseamnă biroul vamal unde se depune declarația de export sau declarația de reexport pentru mărfurile scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii;
„birou vamal de plasare” înseamnă biroul vamal indicat în autorizație pentru un regim special, astfel cum se menționează la articolul 211 alineatul (1) din cod, care are competența de a acorda mărfurilor liberul de vamă pentru un regim special;
„numărul de înregistrare și de identificare a operatorilor economici” (număr EORI) înseamnă un număr de identificare unic în teritoriul vamal al Uniunii, atribuit de o autoritate vamală unui operator economic sau unei alte persoane pentru înregistrare in scopuri vamale;
„exportator” înseamnă:
o persoană particulară care transportă mărfurile ce urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, în cazul în care aceste mărfuri fac parte din bagajele personale ale persoanei particulare;
în alte cazuri în care nu se aplică litera (a):
o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii care are competența de a stabili și a stabilit că mărfurile urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal respectiv;
în cazul în care nu se aplică punctul (i), orice persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii care este parte la contractul în baza căruia mărfurile urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal respectiv;
„principiile de contabilitate general acceptate” înseamnă principiile care sunt recunoscute sau care sunt larg sprijinite de către autorități într-o anumită țară și la un moment dat care stabilesc resursele și obligațiile economice care ar trebui înregistrate ca active și ca pasive, care sunt schimbările de înregistrat, intervenite în activ și în pasiv, cum trebuie să fie măsurate activul și pasivul, ca și schimbările intervenite, ce informații trebuie să fie făcute cunoscute și în ce fel și ce tipuri de situații financiare trebuie întocmite;
„mărfuri fără caracter comercial” înseamnă:
mărfurile conținute în trimiteri efectuate de la o persoană particulară la alta, în cazul în care trimiterile respective:
prezintă un caracter ocazional;
conțin exclusiv mărfuri rezervate uzului personal al destinatarului sau al familiei acestuia iar caracterul sau cantitatea acestor mărfuri nu indică nicio intenție de ordin comercial; și
se adresează de către expeditor destinatarului fără niciun fel de plată;
mărfurile conținute în bagajele personale ale călătorilor, în cazul în care acestea:
prezintă un caracter ocazional; și
conțin exclusiv mărfuri rezervate uzului personal al călătorilor sau al familiei lor sau care sunt destinate a fi oferite drept cadou; natura și cantitatea acestor mărfuri nu trebuie să indice că sunt importate sau exportate din motive comerciale;
„numărul de referință principal” (MRN) înseamnă numărul de înregistrare atribuit de către autoritatea vamală competentă declarațiilor sau notificărilor prevăzute la articolul 5 alineatele (9)-(14) din cod, operațiunilor TIR sau dovezilor cu privire la statutul vamal de mărfuri unionale;
„perioadă pentru descărcare” înseamnă termenul până la care mărfurile plasate sub un regim special, cu excepția tranzitului, sau produsele transformate trebuie să fie plasate sub un regim vamal ulterior, trebuie să fie distruse, trebuie să fi fost scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sau trebuie să li se atribuie destinația finală prevăzută. În cazul perfecționării pasive, perioada pentru descărcare înseamnă termenul în care mărfurile exportate temporar pot fi reimportate pe teritoriul vamal al Uniunii, sub formă de produse transformate și pot fi puse în liberă circulație pentru a putea beneficia de scutirea parțială sau totală de taxe la import;
„mărfuri din trimiteri poștale” înseamnă mărfuri altele decât obiectele de corespondență, transmise prin colete sau pachete poștale și transportate sub răspunderea unui furnizor de servicii poștale sau de către acesta în conformitate cu dispozițiile Convenției Uniunii Poștale Universale, adoptată la 10 iulie 1984 sub egida Organizației Națiunilor Unite;
„operator poștal” înseamnă un operator stabilit într-un stat membru și desemnat de acesta să presteze serviciile internaționale reglementate prin Convenția Uniunii Poștale Universale;
„obiecte de corespondență” înseamnă scrisori, cărți poștale, scrisori în alfabet Braille și materiale tipărite care nu sunt supuse taxelor la import sau la export;
„perfecționare pasivă IM/EX” înseamnă importul anticipat al produselor transformate obținute din mărfuri echivalente în cadrul regimului de perfecționare pasivă, înainte de exportul mărfurilor pe care le înlocuiesc, după cum se menționează la articolul 223 alineatul (2) litera (d) din cod;
„perfecționare pasivă EX/IM” înseamnă exportul mărfurilor unionale sub regimul de perfecționare pasivă înainte de importul produselor transformate;
„perfecționare activă EX/IM” înseamnă exportul anticipat al produselor transformate obținute din mărfuri echivalente sub regimul de perfecționare activă, înainte de importul mărfurilor pe care le înlocuiesc, după cum se menționează la articolul 223 alineatul (2) litera (c) din cod;
„perfecționare activă IM/EX” înseamnă importul mărfurilor neunionale sub regimul de perfecționare activă înainte de exportul produselor transformate;
„persoană particulară” înseamnă persoane fizice altele decât persoanele impozabile care acționează ca atare, astfel cum sunt definite în Directiva 2006/112/CE a Consiliului;
„antrepozit vamal public de tipul I” înseamnă un antrepozit vamal public atunci când responsabilitățile menționate la articolul 242 alineatul (1) din cod îi revin titularului autorizației și titularului regimului;
„antrepozit vamal public de tipul II” înseamnă un antrepozit vamal public atunci când responsabilitățile menționate la articolul 242 alineatul (2) din cod îi revin titularului regimului;
„document de transport unic” înseamnă, în contextul statutului vamal, un document de transport emis într-un stat membru, care acoperă transportul mărfurilor de la punctul de plecare situat pe teritoriul vamal al Uniunii, până la punctul de destinație situat pe acest teritoriu sub răspunderea transportatorului care emite documentul;
„teritoriu fiscal special” înseamnă o parte a teritoriului vamal al Uniunii, în care nu se aplică dispozițiile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată sau ale Directivei 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE;
„birou vamal de supraveghere” înseamnă:
în cazul depozitării temporare, astfel cum se menționează în titlul IV din cod, sau în cazul regimurilor speciale altele decât tranzitul, astfel cum se menționează în titlul VII din cod, biroul vamal indicat în autorizație pentru a supraveghea fie depozitarea temporară a mărfurilor, fie regimul special în cauză;
în cazul declarației vamale simplificate, astfel cum se prevede la articolul 166 din cod, al vămuirii centralizate, astfel cum se menționează la articolul 179 din cod, al înscrierii în evidențe, astfel cum se menționează la articolul 182 din cod, biroul vamal indicat în autorizație pentru a supraveghea plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv;
„Convenția TIR” înseamnă Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR, semnată la Geneva la 14 noiembrie 1975;
„operațiune TIR” înseamnă circulația mărfurilor în cadrul teritoriului vamal al Uniunii, în conformitate cu Convenția TIR;
„transbordare” înseamnă încărcarea sau descărcarea de produse și de mărfuri de la bordul unui mijloc de transport într-un alt mijloc de transport;
„călător” înseamnă orice persoană fizică care:
intră pe teritoriul vamal al Uniunii temporar și nu are domiciliul obișnuit pe acest teritoriu: sau
se întoarce pe teritoriul vamal al Uniunii, unde are domiciliul obișnuit, după ce a călătorit temporar în afara acestui teritoriu: sau
părăsește temporar teritoriul vamal al Uniunii, unde își are domiciliul obișnuit: sau
părăsește teritoriul vamal al Uniunii după o ședere temporară, fără a avea domiciliul obișnuit pe acest teritoriu;
„deșeuri și resturi” înseamnă oricare dintre următoarele:
mărfuri sau produse care sunt clasificate drept deșeuri și resturi în conformitate cu Nomenclatura combinată;
în contextul destinației finale sau al perfecționării active, mărfuri sau produse rezultate în urma unei operațiuni de transformare, care nu au nicio valoare economică sau au o valoare economică scăzută și care nu pot fi utilizate fără alte transformări;
„palet” înseamnă un dispozitiv pe planșeul căruia se poate grupa o anumită cantitate de mărfuri pentru a constitui un lot unitar în scopul transportării, manipulării sau stivuirii sale cu ajutorul echipamentelor mecanice. Acest dispozitiv este format din două planșee separate prin reazeme sau dintr-un planșeu susținut de suporți; înălțimea sa totală este limitată la minimul necesar manipulării cu ajutorul motostivuitoarelor sau elevatoarelor; poate avea sau nu suprastructură;
„navă-fabrică a Uniunii” înseamnă o navă înmatriculată într-o parte a teritoriului unui stat membru care face parte din teritoriului vamal al Uniunii, arborează pavilionul unui stat membru și care nu capturează produse de pescuit maritim, dar transformă astfel de produse la bord;
„navă de pescuit a Uniunii” înseamnă o navă înmatriculată într-o parte a teritoriului unui stat membru care face parte din teritoriul vamal al Uniunii, arborează pavilionul unui stat membru, capturează produse de pescuit maritim și care, după caz, le transformă la bord;
„serviciu de transport maritim regulat” înseamnă un serviciu care transportă mărfuri în nave care navighează numai între porturi din Uniune și nu vin de la sau nu merg către sau nu fac escală în alte puncte din afara teritoriului vamal al Uniunii sau în orice puncte situate într-o zonă liberă a unui port din Uniune;
„trimitere expres” înseamnă un articol individual transportat de către un transportator expres sau sub responsabilitatea acestuia;
„transportator expres” înseamnă un operator care furnizează servicii integrate de colectare, transport, vămuire și livrare într-un mod accelerat și în termen precis, la care se adaugă localizarea și controlul acestor articole pe toată durata prestării serviciului;
„valoare intrinsecă” înseamnă:
în cazul mărfurilor comerciale: prețul mărfurilor în sine, atunci când ele sunt vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii, excluzând cheltuielile de transport și de asigurare, cu excepția cazului în care acestea din urmă sunt incluse în preț și nu sunt indicate separat pe factură, precum și orice alte taxe și impuneri care pot fi verificate de către autoritățile vamale pe baza oricărui (oricăror) document (documente) relevant(e);
în cazul mărfurilor fără caracter comercial: prețul care ar fi fost plătit pentru mărfurile în sine dacă ele ar fi fost vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii;
„mărfuri destinate a circula sau a fi utilizate în contextul activităților militare” înseamnă orice mărfuri destinate a circula sau a fi utilizate:
în cadrul unor activități organizate sau controlate de autoritățile militare competente ale unuia sau mai multor state membre ori ale unei țări terțe cu care unul sau mai multe state membre au încheiat un acord privind desfășurarea de activități militare pe teritoriul vamal al Uniunii; sau
în contextul oricăror activități militare desfășurate:
„formular NATO 302” înseamnă un document vamal, astfel cum este prevăzut în procedurile relevante de punere în aplicare a Acordului dintre statele părți la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forțelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951;
„formular UE 302” înseamnă un document vamal stabilit în anexa 52-01 și eliberat de autoritățile militare naționale competente ale unui stat membru sau în numele acestora pentru mărfuri destinate a circula sau a fi utilizate în contextul activităților militare;
„deșeuri provenite de la nave” înseamnă deșeurile provenite de la nave în sensul articolului 2 punctul 3 din Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 );
„ghișeu unic național în domeniul maritim” înseamnă un ghișeu unic național în domeniul maritim în sensul articolului 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2019/1239 al Parlamentului European și al Consiliului ( 3 ).
CAPITOLUL 2
Drepturile și obligațiile persoanelor în ceea ce privește legislația vamală
Articolul 2
Cerințele comune în materie de date
[Articolul 6 alineatul (2) din cod]
▼M9 —————
Schimbul și stocarea de informații necesare pentru declarații, notificări și dovezi ale statutului vamal fac obiectul cerințelor în materie de date prevăzute în anexa 9 la Regulamentul delegat (UE) 2016/341, după cum urmează:
până la data de instalare a sistemului automatizat de export în cadrul CVU, prevăzut în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloanele A1, A2, B1 și C1 din anexa B la prezentul regulament;
până la data de instalare a componentei 1 a sistemului electronic pentru regimuri speciale în cadrul CVU prevăzut în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloanele B2 și B3 din anexa B la prezentul regulament;
până la data de instalare a etapei 5 a noului sistem computerizat de tranzit în cadrul CVU, astfel cum se prevede în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloana D1 din anexa B la prezentul regulament;
până la data de instalare a etapei 1 a dovezii statutului unional în cadrul CVU, prevăzută în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloana E1 din anexa B la prezentul regulament;
până la data de instalare a versiunii 2 a sistemului de control al importurilor în cadrul CVU, astfel cum se prevede în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloanele F20 și F30 din anexa B la prezentul regulament și pentru notificarea devierii de la rută a aeronavelor;
până la data de instalare a versiunii 3 a sistemului de control al importurilor în cadrul CVU, astfel cum se prevede în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloanele F10, F50 și F51 din anexa B la prezentul regulament și pentru notificarea devierii de la rută a navelor maritime;
până la modernizarea sistemelor naționale de import, prevăzută în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloanele H1-H4 și I1 din anexa B la prezentul regulament.
În cazul în care cerințele în materie de date pentru schimbul și stocarea de informații necesare pentru declarații, notificări și dovezi ale statutului vamal nu sunt prevăzute în anexa 9 la Regulamentul delegat (UE) 2016/341, statele membre se asigură că cerințele respective în materie de date sunt de natură să garanteze că dispozițiile care reglementează declarațiile, notificările și dovezile statutului vamal în cauză pot fi aplicate.
Până la data de instalare a sistemului de decizii vamale în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autoritățile vamale pot decide că trebuie aplicate cerințe adecvate în materie de date, altele decât cele prevăzute în anexa A la prezentul regulament, pentru următoarele cereri și autorizații:
cereri și autorizații referitoare la simplificarea determinării sumelor care fac parte din valoarea în vamă a mărfurilor;
cereri și autorizații referitoare la garanții globale;
cereri și autorizații pentru amânarea plății;
cereri și autorizații pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară menționate la articolul 148 din cod;
cereri și autorizații pentru servicii de transport maritim regulat;
cereri și autorizații pentru statutul de emitent autorizat;
cereri și autorizații pentru statutul de cântăritor autorizat de banane;
cereri și autorizații pentru autoevaluare;
cereri și autorizații de acordare a statutului de destinatar agreat pentru operațiuni TIR;
cereri și autorizații de acordare a statutului de expeditor agreat pentru regimul de tranzit unional;
cereri și autorizații de acordare a statutului de destinatar agreat pentru regimul de tranzit unional;
cereri și autorizații pentru utilizarea de sigilii speciale;
cereri și autorizații pentru utilizarea unei declarații de tranzit cu set redus de date;
cereri și autorizații pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație vamală.
Atunci când un stat membru decide, în conformitate cu alineatul (5), că trebuie aplicate alte cerințe în materie de date, el trebuie să se asigure că acestea le permit statelor membre să verifice îndeplinirea condițiilor de acordare a autorizației și că includ cel puțin următoarele cerințe:
identificarea solicitantului/titularului autorizației (elementul de date 3/2 Identificarea solicitantului/titularului autorizației sau al deciziei sau, în absența unui număr EORI valid al solicitantului, elementul de date 3/1 Solicitantul/Titularul autorizației sau al deciziei);
tipul de cerere sau autorizație (elementul de date 1/1 Tipul codului cererii/deciziei);
dacă este cazul, utilizarea autorizației în unul sau mai multe state membre (elementul de date 1/4 Valabilitate geografică – Uniune).
Până la data de instalare a sistemului de decizii vamale în cadrul CVU, autoritățile vamale pot permite ca cerințele în materie de date pentru cereri și autorizații prevăzute în anexa 12 la Regulamentul delegat (UE) 2016/341 să se aplice în locul cerințelor în materie de date prevăzute în anexa A la prezentul regulament pentru următoarele proceduri:
cereri și autorizații pentru utilizarea declarației simplificate;
cereri și autorizații pentru vămuire centralizată;
cereri și autorizații pentru înscrierea datelor în evidențele declarantului;
cereri și autorizații pentru utilizarea regimului de perfecționare activă;
cereri și autorizații pentru utilizarea regimului de perfecționare pasivă;
cereri și autorizații pentru utilizarea regimului de destinație finală;
cereri și autorizații pentru utilizarea regimului de admitere temporară;
cereri și autorizații pentru exploatarea spațiilor de depozitare în scopul antrepozitării vamale a mărfurilor.
Fără a aduce atingere alineatului (7), până la datele de instalare a sistemului automatizat de export (AES) în cadrul CVU sau de modernizare a sistemelor naționale de import, atunci când o cerere de autorizație se bazează pe o declarație vamală în conformitate cu articolul 163 alineatul (1) din prezentul regulament, declarația vamală trebuie să conțină și următoarele date:
Cerințe în materie de date comune tuturor regimurilor:
Cerințe în materie de date specifice pentru regimul de perfecționare activă:
Articolul 3
Conținutul datelor din înregistrarea EORI
[Articolul 6 alineatul (2) din cod]
În momentul înregistrării unei persoane, autoritățile vamale trebuie să colecteze și să stocheze datele referitoare la respectiva persoană conform dispozițiilor prevăzute în anexa 12-01. Aceste date constituie înregistrarea EORI.
Prin derogare de la primul paragraf, până la data de modernizare a sistemului EORI prevăzut în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, cerințele comune în materie de date prevăzute în anexa 12-01 nu se aplică.
Până la data de modernizare a sistemului EORI, statele membre colectează și stochează următoarele date prevăzute în anexa 9 apendicele E la Regulamentul delegat (UE) 2016/341, care constituie înregistrarea EORI:
datele enumerate la punctele 1-4 din anexa 9 apendicele E la Regulamentul delegat (UE) 2016/341;
în cazul în care sistemele naționale o impun, datele enumerate la punctele 5-12 din anexa 9 apendicele E la Regulamentul delegat (UE) 2016/341.
Statele membre încarcă datele colectate în conformitate cu al treilea paragraf din prezentul articol în mod periodic în sistemul EORI.
Prin derogare de la al doilea și al treilea paragraf din prezentul articol, colectarea elementului de date enumerat în titlul I capitolul 3 punctul 4 din anexa 12-01 de către statele membre este opțională. În cazul în care elementul de date respectiv este colectat de statele membre, acesta este încărcat în sistemul EORI cât mai curând posibil după modernizarea sistemului.
Articolul 4
Prezentarea de date în vederea înregistrării în EORI
[Articolul 6 alineatul (4) din cod]
Autoritățile vamale le pot permite persoanelor să prezinte datele necesare pentru înregistrarea în EORI prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
Articolul 5
Operatori economici stabiliți în afara teritoriului vamal al Uniunii
[Articolul 22 alineatul (2) și articolul 9 alineatul (2) din cod]
Un operator economic stabilit în afara teritoriului vamal al Uniunii se înregistrează înainte de a:
depune o declarație vamală pe teritoriul vamal al Uniunii, cu excepția următoarelor declarații:
o declarație vamală făcută în conformitate cu articolele 135-144;
o declarație vamală pentru a plasa mărfuri sub regimul de admitere temporară sau o declarație de reexport pentru a descărca acest regim;
o declarație vamală în temeiul Convenției privind un regim de tranzit comun ( 5 ) depusă de un operator economic stabilit într-o țară de tranzit comun;
o declarație vamală pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional depusă de un operator economic stabilit în Andorra sau în San Marino;
depune o declarație sumară de ieșire sau de intrare pe teritoriul vamal al Uniunii;
depune o declarație de depozitare temporară pe teritoriul vamal al Uniunii;
acționa în calitate de transportator în scopul transportului maritim, pe căile navigabile interioare sau aerian;
acționa în calitate de transportator care este conectat la sistemul vamal și care dorește să primească oricare dintre notificările prevăzute în legislația vamală în ceea ce privește depunerea sau modificarea declarațiilor sumare de intrare;
solicita înregistrarea și vizarea dovezii statutului vamal de mărfuri unionale.
Articolul 6
Alte persoane decât operatorii economici
[Articolul 9 alineatul (3) din cod]
Persoanele, altele decât operatorii economici, trebuie să se înregistreze la autoritățile vamale în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
această înregistrare este impusă de legislația Uniunii sau de legislația unui stat membru;
persoana efectuează operațiuni pentru care trebuie furnizat un număr EORI, în conformitate cu anexa A și cu anexa B.
Articolul 7
Invalidarea unui număr EORI
[Articolul 9 alineatul (4) din cod]
Autoritățile vamale invalidează un număr EORI în oricare dintre următoarele cazuri:
la solicitarea persoanei înregistrate;
în cazul în care autoritatea vamală are cunoștință de faptul că persoana înregistrată și-a încetat activitățile care necesită înregistrare.
Subsecțiunea 0
Articolul 7a
Cereri și decizii transmise prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Autoritățile vamale pot permite utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor în legătură cu cererile și deciziile pentru care cerințele relevante în materie de date nu sunt stabilite în anexa A și în legătură cu oricare alte cereri și acte ulterioare aferente gestionării deciziilor respective.
Articolul 8
Perioada pentru exercitarea dreptului de a fi ascultat
[Articolul 22 alineatul (6) din cod]
Articolul 9
Mijloacele de comunicare a motivelor
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
În cazul în care comunicarea menționată la articolul 22 alineatul (6) primul paragraf din cod se face ca parte a procesului de verificare sau de control, comunicarea poate fi efectuată prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
În cazul în care cererea este depusă sau decizia este notificată prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, comunicarea se poate face folosind aceleași mijloace.
Articolul 10
Excepții la exercitarea dreptului de a fi ascultat
[Articolul 22 alineatul (6) al doilea paragraf din cod]
Cazurile specifice în care solicitantului nu i se oferă posibilitatea să își exprime punctul de vedere sunt următoarele:
atunci când cererea pentru obținerea unei decizii nu este acceptată în conformitate cu articolul 11 din prezentul regulament sau cu articolul 12 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei ( 6 );
atunci când autoritățile vamale îi notifică persoanei care a depus declarația sumară de intrare că mărfurile nu trebuie să fie încărcate în cazul traficului maritim containerizat și în cazul traficului aerian;
atunci când decizia se referă la o notificare către persoana care solicită o decizie a Comisiei, în conformitate cu articolul 116 alineatul (3) din cod;
atunci când un număr EORI urmează să fie invalidat.
Articolul 11
Condițiile pentru acceptarea unei cereri
[Articolul 22 alineatul (2) din cod]
O cerere pentru obținerea unei decizii referitoare la aplicarea legislației vamale este acceptată atunci când următoarele condiții sunt îndeplinite:
atunci când se impune în cadrul ►C2 regimului pe care îl vizează cererea ◄ , solicitantul este înregistrat în conformitate cu articolul 9 din cod;
atunci când se impune în cadrul ►C2 regimului pe care îl vizează cererea ◄ , solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii;
cererea a fost depusă la o autoritate vamală desemnată să primească cererile în statul membru al autorității vamale competente menționate la articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod;
cererea nu se referă la o decizie care are același obiect ca o decizie anterioară adresată aceluiași solicitant, care, în cursul perioadei de un an anterioară cererii, a fost anulată sau revocată pe motivul că solicitantul nu a reușit să își îndeplinească o obligație impusă în temeiul deciziei respective.
Articolul 12
Autoritatea vamală competentă să ia decizia
[Articolul 22 alineatul (1) din cod]
În cazul în care nu este posibil să se stabilească autoritatea vamală competentă în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod, autoritatea vamală competentă este cea din locul în care sunt ținute sau accesibile evidențele contabile și documentele solicitantului care permit autorității vamale să ia decizia (contabilitatea principală în scopuri vamale).
Articolul 13
Prelungirea termenului pentru luarea unei decizii
[Articolul 22 alineatul (3) din cod]
Articolul 14
Data aplicării
[Articolul 22 alineatele (4) și (5) din cod]
Decizia produce efecte începând de la o dată diferită de data la care este primită de către solicitant sau la care se consideră că a fost primită, în următoarele cazuri:
în cazul în care decizia va avea consecințe favorabile pentru solicitant, iar solicitantul a cerut o dată a aplicării diferită, caz în care decizia intră în vigoare începând cu data cerută de solicitant în măsura în care este ulterioară datei la care solicitantul primește decizia sau se consideră că a primit-o;
în cazul în care s-a luat o decizie anterioară cu o limitare a timpului și unicul obiectiv al prezentei decizii este acela de a extinde valabilitatea acestuia, caz în care decizia produce efecte începând cu ziua următoare expirării termenului de valabilitate al deciziei anterioare;
în cazul în care efectul deciziei este condiționat de îndeplinirea anumitor formalități de către solicitant, caz în care decizia produce efecte de la data la care este primită de către solicitant sau la care se consideră că a fost primită, notificarea din partea autorității vamale competente declarând că formalitățile au fost finalizate în mod satisfăcător.
Articolul 15
Reevaluarea unei decizii
[Articolul 23 alineatul (4) litera (a) din cod]
Autoritățile vamale competente pentru luarea deciziei reevaluează o decizie în următoarele cazuri:
în cazul în care există modificări aduse legislației relevante a Uniunii care afectează decizia;
în cazul în care este necesar, ca urmare a monitorizării efectuate;
în cazul în care este necesar, ca urmare a informațiilor furnizate de către titularul deciziei în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod sau de către alte autorități.
Articolul 16
Suspendarea unei decizii
[Articolul 23 alineatul (4) litera (b) din cod]
Autoritatea vamală competentă să ia decizia suspendă decizia în loc de a o anula, revoca sau modifica în conformitate cu articolul 23 alineatul (3), articolul 27 sau articolul 28 din cod, în cazul în care:
autoritatea vamală respectivă consideră că pot exista suficiente motive pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziei, dar nu dispune încă de toate elementele necesare pentru a decide cu privire la anularea, revocarea sau modificarea acesteia;
autoritatea vamală respectivă consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea unei decizii sau că titularul deciziei nu se conformează obligațiilor care îi revin prin respectiva decizie și este oportun să se i acorde titularului deciziei timpul necesar pentru a adopta măsuri prin care să asigure îndeplinirea condițiilor sau respectarea obligațiilor;
titularul deciziei solicită respectiva suspendare, deoarece se află temporar în imposibilitatea de a îndeplini condițiile prevăzute în decizie sau de a se conforma obligațiilor care îi revin prin această decizie.
Articolul 17
Perioada de suspendare a unei decizii
[Articolul 23 alineatul (4) litera (b) din cod]
Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea vamală consideră că titularul deciziei nu poate îndeplini criteriile prevăzute la articolul 39 litera (a) din cod, decizia se suspendă până când se stabilește dacă o încălcare gravă sau încălcări repetate, inclusiv o infracțiune gravă, au fost comise de către oricare dintre următoarele persoane:
titularul deciziei;
persoana împuternicită să reprezinte compania care este titularul deciziei în cauză sau care exercită controlul asupra gestiunii acesteia;
angajatul responsabil cu chestiunile vamale în compania care este titularul deciziei în cauză.
Perioada de suspendare poate fi prelungită cu perioada de timp de care are nevoie autoritatea vamală competentă pentru a verifica dacă măsurile respective asigură respectarea condițiilor sau a obligațiilor. Această perioadă nu poate depăși 30 de zile.
Articolul 18
Sfârșitul perioadei de suspendare
[Articolul 23 alineatul (4) litera (b) din cod]
Suspendarea unei decizii încetează la expirarea perioadei de suspendare, cu excepția cazului în care survine oricare dintre următoarele situații înainte de expirarea perioadei respective:
suspendarea este retrasă pe baza faptului că, în cazurile menționate la articolul 16 alineatul (1) litera (a), nu există motive pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziei în conformitate cu articolul 23 alineatul (3), articolul 27 sau articolul 28 din cod, caz în care suspendarea ia sfârșit la data retragerii;
suspendarea este retrasă pe baza faptului că, în cazurile menționate la articolul 16 alineatul (1) literele (b) și (c), titularul deciziei a luat, într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile vamale competente să ia decizia, măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru respectiva decizie sau respectarea obligațiilor impuse în temeiul deciziei respective, caz în care suspendarea ia sfârșit la data retragerii;
decizia suspendată este anulată, revocată sau modificată, caz în care suspendarea ia sfârșit la data anulării, revocării sau modificării.
Articolul 19
Cererea pentru obținerea unei decizii referitoare la informațiile obligatorii
[Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf și articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Articolul 20
Termene-limită
[Articolul 22 alineatul (3) din cod]
Acest termen prelungit menționat la primul paragraf nu depășește 10 luni, însă, în circumstanțe excepționale, se poate aplica o nouă prelungire suplimentară de cel mult 5 luni.
Articolul 21
Notificarea deciziilor referitoare la IOO
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Atunci când o cerere de emitere a unei decizii referitoare la IOO a fost depusă prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, autoritățile vamale pot notifica solicitantului decizia referitoare la IOO utilizând alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
Articolul 22
Limitarea aplicării normelor privind reevaluarea și suspendarea
[Articolul 23 alineatul (4) din cod]
Articolele 15-18 privind reevaluarea și suspendarea deciziilor nu se aplică în cazul deciziilor referitoare la informațiile obligatorii.
Articolul 23
Facilități în ceea ce privește declarațiile prealabile la ieșire
[Articolul 38 alineatul (2) litera (b) din cod]
Articolul 24
Un tratament mai favorabil în ceea ce privește evaluarea riscurilor și controlul
[Articolul 38 alineatul (6) din cod]
Această notificare trebuie să fie pusă și la dispoziția transportatorului, dacă acesta este diferit de AEOS menționat la primul paragraf, cu condiția ca transportatorul să fie un AEOS și să fie conectat la sistemele electronice în ceea ce privește declarațiile menționate la primul paragraf.
Notificarea respectivă nu se efectuează atunci când poate compromite controalele care urmează a fi efectuate sau rezultatele acestora.
Notificarea respectivă nu se efectuează atunci când poate compromite controalele care urmează a fi efectuate sau rezultatele acestora.
La cererea AEO, controalele pot fi efectuate într-un alt loc decât locul în care mărfurile trebuie să fie prezentate la vamă.
Articolul 25
Exceptarea de la tratamentul favorabil
[Articolul 38 alineatul (6) din cod]
Tratamentul mai favorabil menționat la articolul 24 nu se aplică în cazul controalelor vamale legate de anumite niveluri ridicate de amenințare sau de obligațiile de control specifice prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii.
Cu toate acestea, autoritățile vamale efectuează cu prioritate procesarea, formalitățile și controalele pentru trimiterile declarate de un AEOS.
Articolul 26
Condiții pentru acceptarea unei cereri pentru obținerea statutului de AEO
[Articolul 22 alineatul (2) din cod]
Articolul 27
Autoritatea vamală competentă
[Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod]
În cazul în care autoritatea vamală competentă nu poate fi stabilită în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod sau cu articolul 12 din prezentul regulament, cererea se depune la autoritățile vamale din statul membru în care solicitantul are un sediu permanent și unde sunt ținute sau sunt accesibile informațiile cu privire la activitățile sale de gestionare generală a serviciilor logistice în Uniune, astfel cum se menționează în cerere.
Articolul 28
Termenul pentru luarea deciziilor
[Articolul 22 alineatul (3) din cod]
Articolul 29
Data intrării în vigoare a autorizației AEO
[Articolul 22 alineatul (4) din cod]
Prin derogare de la articolul 22 alineatul (4) din cod, autorizația de acordare a statutului de AEO („autorizație AEO”) produce efecte începând din a cincea zi de la luarea deciziei.
Articolul 30
Efectele juridice ale suspendării
[Articolul 23 alineatul (4) litera (b) din cod]
În cazul în care o decizie referitoare la o persoană care este atât un AEOS, cât și AEOC este suspendată în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din cauza neîndeplinirii condițiilor stabilite la articolul 39 litera (e) din cod, autorizația sa AEOS se suspendă, însă autorizația sa AEOC rămâne valabilă.
TITLUL II
FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ TAXELE LA IMPORT SAU LA EXPORT ȘI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL DE MĂRFURI
CAPITOLUL 1
Originea mărfurilor
Articolul 31
Mărfurile obținute în întregime într-o singură țară sau într-un singur teritoriu
[Articolul 60 alineatul (1) din cod]
Următoarele mărfuri sunt considerate ca fiind obținute în întregime într-o singură țară sau într-un singur teritoriu:
produsele minerale extrase în respectiva țară sau în respectivul teritoriu;
produsele din regnul vegetal care sunt recoltate în respectiva țară sau în respectivul teritoriu;
animalele vii născute și crescute în respectiva țară sau în respectivul teritoriu;
produsele obținute de la animale vii crescute în respectiva țară sau în respectivul teritoriu;
produsele rezultate din activități de vânătoare sau de pescuit efectuate în respectiva țară sau în respectivul teritoriu;
produsele de pescuit maritim și alte produse capturate în mările din afara oricăror ape teritoriale de navele care sunt înmatriculate în respectiva țară sau în respectivul teritoriu și care arborează pavilionul țării respective sau al teritoriului respectiv;
mărfurile obținute sau produse la bordul navelor-fabrică din produsele menționate la litera (f) și care sunt originare din acea țară sau teritoriu, cu condiția ca astfel de nave-fabrică să fie înregistrate în respectiva țară sau în respectivul teritoriu și să arboreze pavilionul acesteia/acestuia;
produsele obținute de pe fundul mării sau din subsolul mării în afara apelor teritoriale, cu condiția ca respectiva țară sau respectivul teritoriu să aibă drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;
produsele din deșeuri și produse reziduale obținute din operațiuni de fabricare și din articole uzate, dacă acestea au fost colectate în respectiva țară sau în respectivul teritoriu și sunt potrivite doar pentru recuperarea materiei prime;
produsele fabricate în respectiva țară sau în respectivul teritoriu exclusiv din produsele enunțate la literele (a)-(i).
Articolul 32
Mărfurile a căror producție implică mai multe țări sau teritorii
[Articolul 60 alineatul (2) din cod]
Mărfurile enumerate în anexa 22-01 se consideră că au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, care a dus la fabricarea unui produs nou sau care reprezintă un stadiu important de fabricație într-o țară sau teritoriu în care normele cuprinse în anexa menționată sunt îndeplinite sau care este identificat(ă) în normele menționate.
Articolul 33
Operațiuni de transformare și prelucrare care nu sunt justificate din punct de vedere economic
[Articolul 60 alineatul (2) din cod]
Orice operațiune de transformare sau de prelucrare realizată într-o altă țară sau într-un alt teritoriu se consideră a nu fi justificată din punct de vedere economic atunci când se stabilește, pe baza informațiilor disponibile, că scopul respectivei operațiuni a fost evitarea aplicării măsurilor menționate la articolul 59 din cod.
În cazul mărfurilor care fac obiectul anexei 22-01, se aplică dispozițiile relevante respectivelor mărfuri de la capitolul privind regulile reziduale.
În cazul mărfurilor care nu fac obiectul anexei 22-01, atunci când ultima prelucrare sau transformare se consideră a nu fi justificată din punct de vedere economic, se consideră că mărfurile au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificate economic, care a dus la fabricarea unui produs nou sau care a reprezentat un stadiu important de fabricație în țara sau în teritoriul din care este originară partea cea mai mare din materiale, stabilită în funcție de valoarea materialelor.
Articolul 34
Operațiuni minime
[Articolul 60 alineatul (2) din cod]
Următoarele acțiuni nu sunt considerate ca reprezentând o transformare sau prelucrare substanțială, justificată economic, care conferă caracterul originar:
operațiuni destinate să asigure păstrarea în stare bună a produselor pe durata transportului și depozitării (ventilație, întindere, uscare, eliminare a părților deteriorate și alte operațiuni similare) sau operațiuni de facilitare a expedierii sau a transportului;
operațiuni simple constând în înlăturarea prafului, cernere sau strecurare, triere, clasificare, aranjare pe sortimente, spălare, debitare;
schimbări de ambalaje și separări sau unificări de trimiteri de mărfuri, simpla punere în sticle, cutii de metal, flacoane, saci, etuiuri, cutii, fixarea pe cartoane, precum și toate celelalte operațiuni simple de ambalare;
gruparea mărfurilor în seturi sau în ansambluri sau gruparea pentru vânzare;
aplicarea de mărci, etichete și alte semne distinctive similare pe produse sau pe ambalajele acestora;
simpla asamblare a părților produselor pentru a constitui un produs complet;
demontarea sau schimbarea utilizării;
cumularea a două sau mai multe dintre operațiunile indicate la literele (a)-(g).
Articolul 35
Accesorii, piese de schimb sau unelte
(Articolul 60 din cod)
În sensul prezentului articol, prin piese de schimb esențiale se înțelege piese care sunt:
componente în absența cărora nu se poate asigura funcționarea corectă a unui echipament, a unei mașini, a unui aparat sau a unui vehicul, care au fost puse în liberă circulație sau exportate anterior și
caracteristice acestor mărfuri și
destinate pentru întreținerea curentă și înlocuirea unor piese de același tip care s-au deteriorat sau au devenit inutilizabile.
Articolul 36
Elemente neutre și ambalare
(Articolul 60 din cod)
Pentru a stabili dacă mărfurile sunt originare dintr-o țară sau dintr-un teritoriu, nu se ia în considerare originea următoarelor elemente:
energie și combustibili;
instalații și echipamente;
mașini și unelte;
materiale care nu intră și care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a mărfurilor.
Articolul 37
Definiții
În sensul prezentei secțiuni, se aplică următoarele definiții:
„țară beneficiară” înseamnă o țară beneficiară a sistemului generalizat de preferințe (SGP) enumerată în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 );
„fabricare” înseamnă orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea;
„material” înseamnă orice ingredient, materie primă, componentă sau piesă etc., folosită la fabricarea produsului;
„produs” înseamnă produsul care este fabricat, chiar dacă este destinat folosirii ulterioare într-o altă operațiune de fabricare;
„mărfuri” înseamnă atât materiale, cât și produse;
„cumul bilateral” înseamnă un sistem ce permite ca produsele care sunt originare din Uniune să fie considerate materiale originare dintr-o țară beneficiară atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs în respectiva țară beneficiară;
„cumul cu Norvegia, Elveția sau Turcia” înseamnă un sistem care permite ca produsele originare din Norvegia, Elveția sau Turcia să fie considerate materiale originare dintr-o țară beneficiară atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs în respectiva țară beneficiară înainte de a fi importate în Uniune;
„cumul regional” înseamnă un sistem ce permite ca produsele care, în sensul prezentei secțiuni, sunt originare dintr-o țară care face parte dintr-un grup regional să fie considerate materiale originare din altă țară din același grup regional (sau dintr-o țară din alt grup regional în cazul în care este autorizat cumulul între grupuri) atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs fabricat în respectiva țară;
„cumul extins” înseamnă un sistem, autorizat de Comisie la cererea unei țări beneficiare, care permite ca anumite materiale, originare dintr-o țară cu care Uniunea are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) în vigoare, să fie considerate originare din țara beneficiară respectivă atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs fabricat în respectiva țară;
„materiale fungibile” înseamnă materialele de aceeași natură și calitate comercială, având aceleași caracteristici tehnice și fizice și neputând fi distinse unele de altele odată încorporate în produsul final;
„grup regional” înseamnă un grup de țări între care se aplică cumulul regional;
„valoare în vamă” înseamnă valoarea determinată în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (Acordul OMC privind valoarea în vamă);
„valoarea materialelor” înseamnă valoarea în vamă în momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care nu se cunoaște această valoare și nu poate fi stabilită, primul preț care poate fi verificat și care a fost plătit pentru aceste materiale în țara de producție; în cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare utilizate, dispozițiile prezentei litere ar trebui să se aplice mutatis mutandis;
►C2 „preț franco fabrică” înseamnă prețul plătit franco fabrică pentru un produs fabricantului în întreprinderea căruia s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiția ca prețul să includă valoarea tuturor materialelor utilizate și toate celelalte costuri de producție aferente, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi rambursate atunci când produsul obținut este exportat.
În cazul în care prețul efectiv plătit nu reflectă toate costurile de fabricare a produsului efectiv suportate în țara de producție, prețul franco fabrică reprezintă suma tuturor acestor costuri, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi rambursate atunci când produsul obținut este exportat; ◄
Dacă ultima prelucrare sau transformare a fost subcontractată unui fabricant, termenul „fabricant” menționat la primul paragraf poate desemna întreprinderea care a angajat subcontractantul.
„conținut maxim de materiale neoriginare” înseamnă conținutul maxim de materiale neoriginare permis astfel încât o fabricare să poată fi considerată prelucrare sau transformare suficientă pentru a conferi caracterul de produs originar. Acesta poate fi exprimat ca procentaj din prețul franco fabrică al produsului sau ca procentaj din greutatea netă a materialelor utilizate care se încadrează într-un anumit grup de capitole sau într-un anumit capitol, într-o anumită poziție sau într-o anumită subpoziție;
„greutate netă” înseamnă greutatea mărfurilor în sine, fără materiale sau recipiente de ambalat de orice natură;
„capitole”, „poziții” și „subpoziții” înseamnă capitolele, pozițiile și subpozițiile (coduri de patru sau de șase cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat, cu modificările efectuate în conformitate cu recomandarea din 26 iunie 2004 a Consiliului de cooperare vamală;
termenul „clasificat” se referă la clasificarea unui produs sau a unui material la o anumită poziție sau subpoziție din Sistemul armonizat;
„trimitere” înseamnă produsele care sunt:
fie expediate simultan de la un exportator la un destinatar, fie
sunt transportate de la expeditor la destinatar pe baza unui document de transport unic sau, în lipsa unui astfel de document, pe baza unei facturi unice;
„exportator” înseamnă persoana care exportă mărfurile către Uniune sau către o țară beneficiară și care este în măsură să facă dovada originii respectivelor mărfuri, indiferent dacă este sau nu fabricantul mărfurilor sau dacă întreprinde el însuși formalitățile de export;
„exportator înregistrat” înseamnă:
un exportator care este stabilit într-o țară beneficiară și este înregistrat pe lângă autoritățile competente din țara beneficiară respectivă în scopul exportului de produse în cadrul sistemului, fie în Uniune, fie către altă țară beneficiară cu care cumulul regional este posibil; sau
un exportator care este stabilit într-un stat membru și este înregistrat pe lângă autoritățile vamale din statul membru respectiv în scopul exportului de produse originare din Uniune către o țară sau un teritoriu cu care Uniunea are un acord comercial preferențial; sau
un reexpeditor de mărfuri care este stabilit într-un stat membru și este înregistrat pe lângă autoritățile vamale din statul membru respectiv în scopul întocmirii de atestate de origine înlocuitoare în vederea reexpedierii de produse originare în altă parte din interiorul teritoriului vamal al Uniunii sau, după caz, în Norvegia sau în Elveția (denumit în continuare „reexpeditor înregistrat”).
„atestat de origine” înseamnă un atestat întocmit de către exportatorul sau re-expeditorul mărfurilor care indică faptul că produsele care fac obiectul atestatului respectă regulile de origine ale sistemului.
Articolul 38
Mijloace de a depune o cerere pentru certificate de informații INF 4 și de eliberare a acestora
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Articolul 39
Mijloace de a depune o cerere pentru autorizații de exportator autorizat și de eliberare a acestora
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Cererea pentru acordarea statutului de exportator autorizat în scopul întocmirii dovezilor de origine preferențială se poate depune, iar autorizația de „exportator autorizat” se poate elibera prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
Articolul 40
Mijloace de depunere a unei cereri pentru a deveni exportator înregistrat și de a face schimb de informații cu exportatori înregistrați
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor pot fi utilizate pentru toate comunicările și schimburile de informații legate de cererile și deciziile privind statutul de exportator înregistrat și de oricare alte cereri și acte ulterioare aferente gestionării deciziilor respective.
Articolul 41
Principii generale
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Următoarele produse sunt considerate ca fiind originare dintr-o țară beneficiară:
produse obținute în întregime în țara respectivă, în conformitate cu articolul 44;
produsele obținute în țara respectivă care conțin materiale ce nu au fost obținute în întregime în acea țară, cu condiția ca aceste materiale să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 45.
Articolul 42
Principiul teritorialității
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Dacă produsele originare exportate din țara beneficiară către altă țară sunt reintroduse, ele se consideră ca fiind neoriginare, cu excepția cazului în care se poate demonstra autorităților competente că sunt îndeplinite următoarele condiții:
produsele reintroduse sunt aceleași cu cele exportate; și
nu au fost supuse niciunei alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună cât timp s-au aflat în acea țară sau pe durata exportului.
Articolul 43
Nonmanipularea
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Articolul 44
Produse obținute în întregime
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Următoarele sunt considerate ca fiind obținute în întregime într-o țară beneficiară:
produsele minerale extrase din solul său sau de pe fundul mărilor sau al oceanelor sale;
plantele și produsele din regnul vegetal crescute sau recoltate în țara respectivă;
animalele vii născute și crescute în respectiva țară;
produsele care provin de la animalele vii crescute pe teritoriul țării respective;
produsele obținute de la animale sacrificate născute și crescute în țara respectivă;
produsele obținute din activități de vânătoare sau pescuit practicate pe teritoriul țării respective;
produsele de acvacultură, dacă peștii, crustaceele și moluștele sunt născute și crescute în țara respectivă;
produsele de pescuit maritim și alte produse obținute de navele țării respective din mările aflate în afara oricăror ape teritoriale;
produsele obținute pe navele-fabrică ale țării respective exclusiv din produsele menționate la litera (h);
articole uzate colectate în țara respectivă și care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime;
deșeurile și resturile rezultate din operațiuni de fabricare efectuate pe teritoriul țării respective;
produsele extrase din solul sau subsolul marin din afara oricăror ape teritoriale, cu condiția ca țara respectivă să aibă drepturi exclusive de exploatare;
produsele fabricate în țara respectivă exclusiv din produsele enunțate la literele (a)-(l).
Termenii „navele țării respective” și „navele-fabrică ale țării respective” utilizați la alineatul (1) literele (h) și (i) se aplică numai navelor și navelor-fabrică care respectă următoarele cerințe:
sunt înmatriculate în țara beneficiară sau într-un stat membru,
navighează sub pavilionul țării beneficiare sau al unui stat membru,
îndeplinesc una din următoarele condiții:
sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de resortisanți ai țării beneficiare sau ai statelor membre sau
sunt în proprietatea unor societăți:
Primul paragraf se aplică numai dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 55 alineatul (2) literele (a), (c) și (d).
Articolul 45
Produse prelucrate sau transformate suficient
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Articolul 46
Medii
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Cu toate acestea, în cazul în care regula aplicabilă se bazează pe respectarea unui conținut maxim de materiale neoriginare, pentru a se ține seama de fluctuațiile costurilor și ale cursurilor de schimb valutar, valoarea materialelor neoriginare se poate calcula pe baza unei valori medii, în conformitate cu alineatul (2).
Articolul 47
Prelucrări sau transformări insuficiente
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Fără a aduce atingere alineatului (3), următoarele operațiuni sunt considerate prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar, indiferent dacă dispozițiile de la articolul 45 sunt sau nu îndeplinite:
operațiunile de conservare menite să asigure menținerea produselor în stare bună pe durata transportului și a depozitării;
desfacerea și asamblarea coletelor;
spălarea, curățarea; înlăturarea prafului, eliminarea oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor materiale de acoperire;
călcarea sau presarea textilelor și a articolelor textile;
operațiunile simple de vopsire și șlefuire;
decorticarea și albirea parțială sau totală a orezului; lustruirea și glasarea cerealelor și a orezului;
operațiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăților de zahăr; măcinarea totală sau parțială a zahărului cristalizat;
curățarea de coajă, cotor, înlăturarea sâmburilor fructelor, nucilor și legumelor;
ascuțirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;
cernerea, strecurarea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole);
simpla punere în sticle, cutii de metal, flacoane, saci, etuiuri, cutii, fixarea pe cartoane sau planșete, precum și toate celelalte operațiuni simple de ambalare;
aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, logourilor sau a altor semne distinctive similare;
simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice material;
simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor;
simpla grupare a părților de produs în vederea constituirii unui produs complet sau demontarea produselor în părți;
sacrificarea animalelor;
o combinație de două sau mai multe operațiuni enumerate la literele (a)-(p).
Articolul 48
Toleranță generală
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Prin derogare de la articolul 45 și sub rezerva alineatelor (2) și (3) din prezentul articol, materialele neoriginare care, conform condițiilor stabilite în lista din anexa 22-03, nu trebuie utilizate la fabricarea unui anumit produs pot fi totuși utilizate, cu condiția ca valoarea lor totală sau greutatea lor netă evaluată pentru produsul respectiv să nu depășească:
15 % din greutatea produsului, pentru produsele clasificate la capitolele 2 și 4 – 24 din Sistemul armonizat, altele decât produsele pescărești transformate de la capitolul 16;
15 % din prețul franco fabrică al produsului pentru celelalte produse, cu excepția produselor clasificate la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat, pentru care se aplică toleranțele menționate la notele 6 și 7 din partea I a anexei 22-03.
Articolul 49
Unitatea de luat în considerare
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Articolul 50
Accesorii, piese de schimb și unelte
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Accesoriile, piesele de schimb și uneltele care se livrează împreună cu un echipament, o mașină, un aparat sau un vehicul care fac parte din echipamentul normal și sunt incluse în prețul franco fabrică al acestuia sunt considerate a fi parte integrantă din echipamentul, mașina, aparatul sau vehiculul respectiv.
Articolul 51
Seturi
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Seturile, așa cum sunt definite în regula generală de interpretare 3 litera (b) din Sistemul armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate articolele componente sunt produse originare.
Cu toate acestea, în cazul în care un set este compus din produse originare și neoriginare, setul în ansamblul său se consideră ca fiind originar, cu condiția ca valoarea produselor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică al setului.
Articolul 52
Elemente neutre
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Pentru a determina caracterul originar al unui produs, nu se ia în considerare originea următoarelor elemente care pot fi utilizate la fabricarea acestuia:
energie și combustibili;
instalații și echipamente;
mașini și unelte;
orice alte mărfuri care nu intră și care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a produsului.
Articolul 53
Cumul bilateral
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Cumulul bilateral permite ca produsele originare din Uniune să fie considerate materiale originare dintr-o țară beneficiară atunci când sunt încorporate într-un produs fabricat în țara respectivă, cu condiția ca prelucrarea sau transformarea realizată în țara respectivă să fie mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 47 alineatul (1).
Articolele 41-52 din prezentul regulament și articolul 108 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 se aplică mutatis mutandis exporturilor din Uniune către o țară terță beneficiară în scopul cumulului bilateral.
Articolul 54
Cumulul cu Norvegia, Elveția sau Turcia
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Articolul 55
Cumulul regional
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Cumulul regional se aplică următoarelor patru grupuri regionale distincte:
grupul I: Brunei, Cambodgia, Filipine, Indonezia, Laos, Malaysia, Myanmar/Birmania, Thailanda, Vietnam;
grupul II: Bolivia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Panama, Peru, Venezuela;
grupul III: Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan, Sri Lanka;
grupul IV: Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay.
Cumulul regional între țările din același grup se aplică numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
țările care participă la cumul sunt, în momentul exportării produsului către Uniune: țări beneficiare care nu fac obiectul unei retrageri temporare a regimului preferențial în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012;
pentru cumulul regional între țările dintr-un grup regional se aplică regulile de origine stabilite în subsecțiunea 2;
țările din grupul regional s-au angajat:
să respecte sau să asigure respectarea dispozițiilor acestei subsecțiuni; și
să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei subsecțiuni atât în relațiile cu Uniunea, cât și în relațiile dintre ele;
angajamentele menționate la litera (c) au fost notificate Comisiei de către secretariatul grupului regional în cauză sau de către alt organism mixt competent reprezentând toți membrii grupului respectiv.
În sensul literei (b), în cazul în care operațiunea care conferă caracterul de produs originar prevăzută în anexa 22-03 partea II nu este aceeași pentru toate țările care participă la cumul, originea produselor exportate dintr-o țară în altă țară din același grup regional în scopul aplicării cumulului regional se stabilește pe baza regulii care s-ar aplica dacă produsele ar fi exportate către Uniune.
Dacă țările dintr-un grup regional au îndeplinit deja, înainte de 1 ianuarie 2011, condițiile prevăzute la primul paragraf literele (c) și (d), nu mai este necesar să semneze un nou angajament.
Materialele enumerate în anexa 22-04 sunt excluse de la cumulul regional prevăzut la alineatul (2) dacă:
preferința tarifară aplicabilă în Uniune nu este aceeași pentru toate țările care participă la cumul; și
materialele în cauză ar beneficia, prin cumul, de un tratament tarifar mai favorabil decât cel care li s-ar acorda dacă ar fi exportate direct către Uniune.
În cazul în care condiția prevăzută la primul paragraf nu este îndeplinită, țara care urmează să fie declarată drept țară de origine pe atestatul de origine eliberat sau întocmit în scopul exportului de produse către Uniune este țara din grupul regional din care este originară cea mai mare cotă din valoarea materialelor utilizate la fabricarea produsului final.
La cererea autorităților dintr-o țară beneficiară din grupul I sau grupul III, Comisia poate autoriza cumulul regional între țări din grupurile respective dacă este convinsă că este îndeplinită fiecare dintre următoarele condiții:
condițiile prevăzute la alineatul (2) literele (a) și (b) sunt îndeplinite; și
țările care vor participa la cumulul regional și-au luat și au notificat împreună Comisiei angajamentul:
să respecte sau să asigure respectarea dispozițiilor prezentei subsecțiuni, a subsecțiunii 2 și a tuturor celorlalte dispoziții privind punerea în aplicare a regulilor de origine; și
să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei subsecțiuni și a subsecțiunii 2 atât în relațiile cu Uniunea, cât și în relațiile dintre ele.
Cererea menționată la primul paragraf trebuie însoțită de dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la respectivul paragraf. Cererea se adresează Comisiei. Comisia va decide asupra cererii ținând seama de toate elementele legate de cumul pe care le consideră relevante, inclusiv de materialele care vor fi cumulate.
În cazul în care condiția prevăzută la primul paragraf nu este îndeplinită, țara care urmează să fie declarată drept țară de origine pe atestatul de origine în scopul exportului de produse către Uniune este țara participantă la cumul din care este originară cea mai mare cotă din valoarea materialelor utilizate la fabricarea produsului final.
Articolul 56
Cumul extins
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
La cererea autorităților din orice țară beneficiară, Comisia poate autoriza aplicarea cumulului extins între o țară beneficiară și o țară cu care Uniunea are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) în vigoare, cu condiția să fie îndeplinită fiecare dintre următoarele condiții:
țările care participă la cumul s-au angajat să respecte sau să asigure respectarea prezentei subsecțiuni, a subsecțiunii 2 și a tuturor celorlalte dispoziții referitoare la aplicarea regulilor de origine și să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei subsecțiuni și a subsecțiunii 2 atât în relațiile cu Uniunea, cât și în relațiile dintre ele;
angajamentul menționat la litera (a) a fost notificat Comisiei de către țara beneficiară în cauză.
Cererea menționată la primul paragraf cuprinde o listă a materialelor care fac obiectul cumulului și este însoțită de dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la literele (a) și (b) din același paragraf. Cererea se adresează Comisiei. Dacă materialele în cauză suferă modificări, se depune o nouă cerere.
Materialele clasificate la capitolele 1- 24 din Sistemul armonizat sunt excluse de la cumulul extins.
Pentru ca produsul obținut să dobândească caracterul de produs originar, nu este necesar ca materialele originare dintr-o țară cu care Uniunea are un acord de liber schimb, utilizate într-o țară beneficiară la fabricarea produsului destinat exportului către Uniune, să fie supuse unei prelucrări sau transformări suficiente, atâta timp cât prelucrarea sau transformarea realizată în țara beneficiară în cauză a fost mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 47 alineatul (1).
Articolul 57
Aplicarea cumulului bilateral sau a cumulului cu Norvegia, Elveția sau Turcia în combinație cu cumulul regional
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
În cazul în care cumulul bilateral sau cumulul cu Norvegia, Elveția sau Turcia se aplică simultan cu cumulul regional, produsul obținut dobândește originea uneia dintre țările din grupul regional în cauză, determinată în conformitate cu articolul 55 alineatul (4) primul și al doilea paragraf sau, dacă este cazul, cu articolul 55 alineatul (6) primul și al doilea paragraf.
Articolul 58
Separarea contabilă a stocurilor de materiale ale exportatorilor din Uniune
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Autorizația se acordă numai dacă prin aplicarea metodei menționate la alineatul (1) se poate garanta că volumul de produse obținute care ar putea fi considerate „originare din Uniune” este în orice moment același cu numărul de produse care ar fi fost obținute aplicând o metodă de separare fizică a stocurilor.
Dacă este autorizată, metoda se aplică, iar aplicarea acesteia se înregistrează pe baza principiilor generale de contabilitate în vigoare în Uniune.
Ele pot retrage autorizația în următoarele cazuri:
dacă titularul se folosește în mod abuziv de autorizație, indiferent sub ce formă; sau
dacă titularul nu îndeplinește oricare dintre celelalte condiții prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunea 2 și în toate celelalte dispoziții referitoare la punerea în aplicare a regulilor de origine.
Articolul 59
Cerințe generale
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
În sensul dispozițiilor privind măsurile tarifare preferențiale, adoptate unilateral de Uniune în favoarea anumitor țări, grupuri de țări sau teritorii [denumite în continuare «țară beneficiară sau teritoriu beneficiar»], cu excepția celor menționate în subsecțiunea 2 din prezenta secțiune și a țărilor și teritoriilor de peste mări asociate Uniunii, sunt considerate produse originare dintr-o țară beneficiară sau un teritoriu beneficiar:
produsele obținute în întregime în respectiva țară beneficiară sau în respectivul teritoriu beneficiar în sensul articolului 60;
produsele obținute în respectiva țară beneficiară sau în respectivul teritoriu beneficiar, la fabricarea cărora sunt folosite alte produse decât cele de la litera (a), cu condiția ca produsele respective să fi suferit un proces suficient de prelucrare sau transformare în sensul articolului 61.
Articolul 60
Produse obținute în întregime
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Următoarele produse se consideră ca fiind obținute în întregime într-o țară beneficiară sau într-un teritoriu beneficiar ori în Uniune:
produsele minerale extrase din solul său sau de pe fundul mărilor sau al oceanelor sale;
produsele din regnul vegetal care sunt recoltate în respectiva țară;
animalele vii născute și crescute în respectiva țară;
produsele care provin de la animalele vii crescute pe teritoriul țării respective;
produsele obținute de la animale sacrificate născute și crescute în țara respectivă;
produsele obținute din activități de vânătoare sau pescuit practicate pe teritoriul țării respective;
produsele de pescuit maritim și alte produse obținute din mare, în afara apelor teritoriale, pe navele țării respective;
produsele obținute pe nave-fabrică ale țării respective exclusiv din produsele menționate la litera (g);
articolele uzate colectate în țara respectivă și care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime;
deșeurile și resturile rezultate din operațiuni de fabricare efectuate pe teritoriul țării respective;
produsele extrase din solul sau subsolul marin din afara apelor teritoriale, cu condiția ca țara beneficiară sau teritoriul beneficiar ori un stat membru să aibă dreptul exclusiv de exploatare;
produsele fabricate în țara respectivă exclusiv din produsele cuprinse la literele (a)-(k).
Termenii „navele țării respective” și „navele-fabrică ale țării respective” utilizați la alineatul (1) literele (g) și (h) se aplică numai navelor și navelor-fabrică care îndeplinesc următoarele condiții:
sunt înmatriculate sau înregistrate în țara beneficiară sau în teritoriul beneficiar ori într-un stat membru;
navighează sub pavilionul unei țări beneficiare sau al unui teritoriu beneficiar ori al unui stat membru;
sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de către resortisanți ai țării beneficiare sau ai teritoriului beneficiar ori ai statelor membre sau de către o societate cu sediul în acea țară beneficiară sau în acel teritoriu beneficiar ori într-unul dintre statele membre, în care directorul sau directorii, președintele consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere și majoritatea membrilor sunt resortisanți ai țării beneficiare respective sau ai teritoriului beneficiar respectiv ori ai statelor membre și în care, în plus, în cazul firmelor, cel puțin jumătate din capital aparține țării beneficiare respective sau teritoriului beneficiar respectiv ori statelor membre sau organelor de stat ori resortisanților țării beneficiare respective sau ai teritoriului beneficiar respectiv ori ai statelor membre;
comandantul și ofițerii navelor și navelor-fabrică sunt resortisanți ai țării beneficiare sau ai teritoriului beneficiar ori ai statelor membre;
echipajul este constituit în proporție de cel puțin 75 % din resortisanți ai țării beneficiare sau ai teritoriului beneficiar ori ai statelor membre.
Articolul 61
Produse prelucrate sau transformate suficient
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
În scopul articolului 59, materialele care nu sunt obținute în întregime într-o țară beneficiară sau într-un teritoriu beneficiar ori în Uniune se consideră a fi prelucrate sau transformate suficient dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în lista din anexa 22-11.
Aceste cerințe indică, pentru toate produsele incluse în această subsecțiune, modul de prelucrare sau transformare care trebuie efectuat în cazul materialelor neoriginare folosite la fabricare și se aplică numai în cazul unor astfel de materiale.
Dacă un produs care a dobândit caracterul de produs originar ca urmare a faptului că a îndeplinit condițiile prevăzute în listă se folosește la fabricarea unui alt produs, condițiile care se aplică produsului în care acesta este incorporat nu i se aplică și lui și nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi folosite la fabricarea sa.
Articolul 62
Prelucrări sau transformări insuficiente
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Fără a aduce atingere alineatului (2), următoarele operațiuni sunt considerate prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar, indiferent dacă dispozițiile de la articolul 61 sunt sau nu îndeplinite:
operațiunile de conservare menite să asigure menținerea produselor în stare bună pe durata transportului și a depozitării;
desfacerea și asamblarea coletelor;
spălarea, curățarea; înlăturarea prafului, eliminarea oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor materiale de acoperire;
călcarea sau presarea textilelor și a articolelor textile;
operațiunile simple de vopsire și șlefuire;
decorticarea și albirea parțială sau totală a orezului; lustruirea și glasarea cerealelor și a orezului;
operațiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăților de zahăr; măcinarea totală sau parțială a zahărului;
curățarea de coajă, cotor, înlăturarea sâmburilor fructelor, nucilor și legumelor;
ascuțirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;
cernerea, strecurarea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole);
simpla punere în sticle, cutii de metal, flacoane, saci, etuiuri, cutii, fixarea pe cartoane sau planșete, precum și toate celelalte operațiuni simple de ambalare;
aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, logourilor sau a altor semne distinctive similare;
simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice material;
simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor;
simpla grupare a părților de produs în vederea constituirii unui produs complet sau demontarea produselor în părți;
sacrificarea animalelor;
o combinație de două sau mai multe operațiuni enumerate la literele (a)-(p).
Articolul 63
Unitatea de luat în considerare
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
În consecință:
când un produs alcătuit dintr-un grup sau un ansamblu de articole este încadrat pe baza Sistemului armonizat la o singură poziție, ansamblul reprezintă unitatea care este luată în considerare;
în cazul în care o trimitere este compusă dintr-un anumit număr de produse identice încadrate la aceeași poziție din Sistemul armonizat, dispozițiile prezentei subsecțiuni se aplică fiecăruia dintre aceste produse, luate în considerare în mod individual.
Articolul 64
Toleranță generală
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Atunci când pe listă sunt indicate unul sau mai multe procentaje pentru valoarea maximă a materialelor neoriginare, aceste procentaje nu trebuie depășite prin aplicarea primului paragraf.
Articolul 65
Accesorii, piese de schimb și unelte
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Accesoriile, piesele de schimb și uneltele care se livrează împreună cu un echipament, o mașină, un aparat sau vehicul care fac parte din echipamentul normal și sunt incluse în prețul acestuia sau care nu sunt facturate separat se consideră a fi parte integrantă a echipamentului, mașinii, aparatului sau vehiculului respectiv.
Articolul 66
Seturi
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Seturile, așa cum sunt definite în regula generală de interpretare 3 din Sistemul armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate articolele componente sunt produse originare. Totuși, un set alcătuit din articole originare și neoriginare este considerat originar în ansamblu, cu condiția ca valoarea articolelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică al setului.
Articolul 67
Elemente neutre
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Pentru a stabili dacă un produs este originar, nu este necesar să se stabilească originea următoarelor elemente care pot fi folosite la fabricarea sa:
energie și combustibili;
instalații și echipamente;
mașini și unelte;
mărfuri care nu intră și care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a produsului.
Articolul 68
Principiul teritorialității
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Condițiile prevăzute în subsecțiunea 4 și în prezenta subsecțiune privind dobândirea caracterului de produs originar trebuie îndeplinite în orice situație în țara beneficiară sau în teritoriul beneficiar ori în Uniune.
Dacă produsele originare exportate din țara beneficiară sau din teritoriul beneficiar ori din Uniune către altă țară sunt reintroduse, ele se consideră ca fiind neoriginare, cu excepția cazului în care se poate demonstra autorităților competente că sunt îndeplinite următoarele condiții:
produsele reintroduse sunt aceleași cu cele exportate;
nu au fost supuse niciunei alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună cât timp s-au aflat în acea țară sau pe durata exportului.
Articolul 69
Transportul direct
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Următoarele mărfuri se consideră ca fiind transportate direct din țara beneficiară sau din teritoriul beneficiar către Uniune sau din Uniune către țara beneficiară sau teritoriul beneficiar:
produsele transportate fără tranzitarea teritoriului unei alte țări;
produse constituind o singură trimitere transportate prin teritoriul altor țări decât țara beneficiară sau teritoriul beneficiar ori Uniunea, cu transbordare sau antrepozitare temporară, dacă este cazul, în țările respective, cu condiția ca produsele să fi rămas sub supravegherea autorităților vamale din țara de tranzit sau de antrepozitare și să nu fi suferit alte operațiuni decât descărcarea, reîncărcarea sau altă operațiune menită să le păstreze în bună stare;
produse care sunt transportate prin conducte fără întrerupere pe un alt teritoriu decât cel al țării beneficiare exportatoare sau al teritoriului beneficiar exportator ori al Uniunii.
Dovada că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) se face către autoritățile vamale competente prin prezentarea unuia dintre următoarele:
un document unic de transport sub acoperirea căruia se realizează transportul din țara exportatoare prin țara de tranzit;
un certificat eliberat de autoritățile vamale ale țării de tranzit care să conțină:
o descriere exactă a produselor;
data descărcării și a reîncărcării produselor și, după caz, indicarea denumirii navelor sau a altor mijloace de transport utilizate; și
care să ateste condițiile în care mărfurile au rămas în țara de tranzit;
sau, în lipsa acestora, orice documente justificative.
Articolul 70
Expoziții
[Articolul 64 alineatul (3) din cod]
Produsele originare, trimise dintr-o țară beneficiară sau dintr-un teritoriu beneficiar pentru a fi expuse în altă țară și vândute după expunere pentru a fi importate în Uniune, beneficiază la import de preferințele tarifare menționate la articolul 59, cu condiția ca produsele să întrunească cerințele subsecțiunii 4 și pe cele ale prezentei subsecțiuni, care le conferă dreptul de a fi considerate originare din țara beneficiară respectivă sau din teritoriul beneficiar respectiv și cu condiția de a se demonstra autorităților vamale competente din Uniune că:
un exportator a expediat produsele de pe teritoriul țării beneficiare sau al teritoriului beneficiar direct în țara în care se ține expoziția și le-a expus acolo;
produsele au fost vândute sau cedate în alt mod de exportatorul respectiv unui destinatar din Uniune;
produsele au fost expediate în timpul desfășurării expoziției sau imediat după aceea către Uniune în aceeași stare în care au fost trimise pentru expoziție;
din momentul în care au fost expediate pentru a fi expuse, produsele nu au fost utilizate în alte scopuri decât prezentarea la expoziția respectivă.
CAPITOLUL 2
Valoarea în vamă a mărfurilor
Articolul 71
Simplificare
(Articolul 73 din cod)
Autorizația menționată la articolul 73 din cod se poate acorda în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
aplicarea procedurii menționate la articolul 166 din cod ar reprezenta, în aceste circumstanțe, costuri administrative disproporționate;
valoarea în vamă determinată nu va fi diferită în mod semnificativ de cea determinată în lipsa unei autorizații.
Acordarea autorizației este condiționată de îndeplinirea, de către solicitant, a următoarelor condiții:
respectă criteriul stabilit la articolul 39 litera (a) din cod;
utilizează un sistem contabil care să fie compatibil cu principiile contabile general acceptate, aplicate în statul membru unde se ține contabilitatea și care va facilita controalele vamale prin audit. Sistemul contabil trebuie să mențină o evidență istorică a datelor, care oferă o pistă de audit din momentul în care datele sunt introduse în dosar;
dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri, precum și de un sistem de control intern care permite detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare.
TITLUL III
DATORIE VAMALĂ ȘI GARANȚII
CAPITOLUL 1
Nașterea datoriei vamale
Articolul 72
Calcularea cuantumului taxelor la import pentru produsele transformate rezultate din regimul de perfecționare activă
[Articolul 86 alineatul (3) din cod]
Metoda scalei cantitative prevăzută la alineatele (3) și (4) se aplică în următoarele cazuri:
atunci când un singur fel de produs transformat este obținut din operațiunile de transformare;
atunci când mai multe tipuri de produse transformate se obțin din operațiunile de transformare și toate părțile sau componentele mărfurilor plasate sub regim se găsesc în fiecare dintre aceste produse transformate.
În cazul menționat la alineatul (2) litera (b), cantitatea mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare activă considerate a fi prezente în produsele transformate pentru care ia naștere o datorie vamală se determină prin aplicarea la cantitatea totală a mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare activă a unui procentaj calculat prin înmulțirea următorilor factori:
procentul pe care produsele transformate pentru care ia naștere o datorie vamală îl constituie din cantitatea totală de produse transformate de același tip care rezultă din operațiunea de transformare;
procentul pe care cantitatea totală a produselor transformate de același tip, indiferent dacă ia naștere o datorie vamală sau nu, îl constituie din cantitatea totală a tuturor produselor transformate care rezultă din operațiunea de transformare.
Cantitatea mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare activă considerate a fi prezente în produsele transformate pentru care ia naștere o datorie vamală se determină prin aplicarea la cantitatea totală a mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare activă a unui procentaj calculat prin înmulțirea următorilor factori:
procentul pe care produsele transformate pentru care ia naștere o datorie vamală îl constituie din valoarea totală de produse transformate de același tip care rezultă din operațiunea de transformare;
procentul pe care valoarea totală a produselor transformate de același tip, indiferent dacă ia naștere o datorie vamală sau nu, îl constituie din valoarea totală a tuturor produselor transformate care rezultă din operațiunea de transformare.
În scopul aplicării metodei scalei valorice, valoarea produselor transformate se stabilește pe baza prețurilor franco fabrică actuale pe teritoriul vamal al Uniunii sau, în cazul în care acestea nu pot fi stabilite, pe baza prețurilor franco fabrică actuale de vânzare pe teritoriul vamal al Uniunii pentru produse identice sau similare. Prețurile practicate între părți care par a fi asociate sau a fi încheiat între ele un acord de compensare nu pot fi utilizate pentru stabilirea valorii produselor transformate, cu excepția cazului în care se stabilește că prețurile în cauză nu sunt afectate de această relație.
Atunci când valoarea produselor transformate nu poate fi stabilită în conformitate cu al treilea paragraf, aceasta poate fi determinată prin orice metodă rezonabilă.
Articolul 73
Aplicarea dispozițiilor privind regimul de destinație finală în cazul produselor transformate rezultate din regimul de perfecționare activă
[Articolul 86 alineatul (3) din cod]
Alineatul (1) se aplică în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
s-ar fi putut emite o autorizație pentru a plasa mărfurile sub regimul de destinație finală; și
condițiile pentru scutirea de taxe sau pentru reducerea taxei datorită utilizării specifice a respectivelor mărfuri ar fi fost îndeplinite în momentul acceptării declarației vamale pentru plasarea mărfurilor sub regimul de perfecționare activă.
Articolul 74
Aplicarea tratamentului tarifar preferențial în cazul mărfurilor plasate sub regim de perfecționare activă
[Articolul 86 alineatul (3) din cod]
În sensul aplicării articolului 86 alineatul (3) din cod, în cazul în care, la momentul acceptării declarației vamale pentru plasarea mărfurilor sub regimul de perfecționare activă, mărfurile importate îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de un tratament tarifar preferențial în cadrul contingentelor sau plafoanelor tarifare, respectivele mărfuri pot beneficia de orice tratament tarifar preferențial prevăzut pentru mărfuri identice la momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație.
Articolul 75
Taxe la import specifice pentru produse transformate care rezultă din regimul de perfecționare pasivă sau pentru produse de înlocuire
[Articolul 86 alineatul (5) din cod]
În cazul în care trebuie să se aplice taxe la import specifice în ceea ce privește produsele transformate care rezultă din regimul de perfecționare pasivă sau produsele de înlocuire, cuantumul taxelor la import se calculează pe baza valorii în vamă a produselor transformate în momentul acceptării declarației vamale de punere în liberă circulație, minus valoarea statistică a mărfurilor de export temporar corespunzătoare la momentul în care au fost plasate sub regimul de perfecționare pasivă, înmulțit cu cuantumul taxelor la import aplicabile produselor transformate sau produselor de înlocuire, împărțit la valoarea în vamă a produselor transformate sau a produselor de înlocuire.
Articolul 76
Derogarea de la calcularea cuantumului taxelor la import pentru produsele transformate rezultate din regimul de perfecționare activă
[Articolul 86 alineatele (3) și (4) din cod]
Articolul 86 alineatul (3) din cod se aplică fără o cerere din partea declarantului, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:
produsele transformate care rezultă din regimul de perfecționare activă sunt importate direct sau indirect de titularul autorizației în cauză în termen de un an după reexportul lor;
mărfurile ar fi făcut, la momentul acceptării declarației vamale de plasare a mărfurilor sub regimul de perfecționare activă, obiectul unei măsuri de politică agricolă sau comercială, al unei taxe antidumping provizorii sau definitive, al unei taxe compensatorii, al unei măsuri de salvgardare sau al unei taxe suplimentare care rezultă dintr-o suspendare a concesiilor dacă ar fi fost declarate în vederea punerii în liberă circulație;
nu a fost necesară o verificare a condițiilor economice, în conformitate cu articolul 166.
Articolul 77
Termenul limită pentru stabilirea locului în care ia naștere datoria vamală în regimul de tranzit unional
[Articolul 87 alineatul (2) din cod]
Pentru mărfurile plasate sub regimul de tranzit unional, termenul menționat la articolul 87 alineatul (2) din cod este unul dintre cele de mai jos:
șapte luni de la data limită la care mărfurile ar fi trebuit prezentate la biroul vamal de destinație, cu excepția cazului în care, înainte de expirarea acestui termen, o solicitare de a transfera recuperarea datoriei vamale a fost trimisă autorității competente din locul unde, în conformitate cu elementele de probă obținute de autoritățile vamale ale statului membru de plecare, au avut loc evenimente care au dus la nașterea datoriei vamale, caz în care acest termen se prelungește cu maximum o lună;
o lună de la data expirării termenului-limită de răspuns de către titularul regimului la o cerere pentru informațiile necesare descărcării regimului, în cazul în care autoritățile vamale ale statului membru de plecare nu au fost notificate cu privire la sosirea mărfurilor, iar titularul regimului a furnizat informații insuficiente sau nu a furnizat nicio informație.
Articolul 78
Termenul limită pentru stabilirea locului în care ia naștere datoria vamală în regimul de tranzit în conformitate cu Convenția TIR
[Articolul 87 alineatul (2) din cod]
Pentru mărfurile plasate sub regim de tranzit în conformitate cu Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR, inclusiv eventualele modificări ulterioare, (Convenția TIR), termenul prevăzut la articolul 87 alineatul (2) din cod este de șapte luni începând cu termenul la care mărfurile ar fi trebuit prezentate la biroul vamal de destinație sau de ieșire.
Articolul 79
Termenul limită pentru stabilirea locului în care ia naștere datoria vamală în regimul de tranzit în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul
[Articolul 87 alineatul (2) din cod]
Pentru mărfurile plasate sub regim de tranzit în conformitate cu Convenția vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri, adoptată la Bruxelles la 6 decembrie 1961, inclusiv orice modificări ulterioare, (Convenția ATA) sau cu Convenția privind admiterea temporară, inclusiv eventualele modificări ulterioare, (Convenția de la Istanbul) termenul menționat la articolul 87 alineatul (2) din cod este de șapte luni de la data la care mărfurile ar fi trebuit prezentate la biroul vamal de destinație.
Articolul 80
Termenul-limită pentru stabilirea locului în care ia naștere datoria vamală în alte cazuri decât regimul de tranzit
[Articolul 87 alineatul (2) din cod]
Pentru mărfurile plasate sub un regim special, altul decât cel de tranzit, sau pentru mărfurile plasate sub regim de depozitare temporară, termenul menționat la articolul 87 alineatul (2) din cod este de șapte luni de la expirarea oricăruia dintre următoarele termene:
perioada prevăzută pentru descărcarea regimului special;
perioada prevăzută pentru încheierea supravegherii vamale a mărfurilor cu destinație finală;
perioada prevăzută pentru încheierea regimului de depozitare temporară;
perioada prevăzută pentru încheierea circulației mărfurilor plasate sub regim de antrepozit vamal între diferite locuri de pe teritoriul vamal al Uniunii în care regimul nu a fost descărcat.
CAPITOLUL 2
Garanția pentru o datorie vamală existentă sau potențială
Articolul 81
Cazuri în care nu se solicită nicio garanție pentru mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară
[Articolul 89 alineatul (8) litera (c) din cod]
Plasarea mărfurilor sub regimul de admitere temporară nu este condiționată de constituirea unei garanții în următoarele cazuri:
în cazul în care declarația vamală poate fi făcută verbal sau prin orice alt act menționat la articolul 141;
în cazul materialelor utilizate în traficul internațional de către companiile aeriene, navale sau feroviare sau de către furnizorii de servicii poștale, cu condiția ca materialele respective să fie identificate printr-un marcaj distinct;
în cazul ambalajelor importate goale, atunci când acestea poartă marcaje rezistente la ștergere și care nu pot fi înlăturate;
în cazul în care titularul anterior al autorizației de admitere temporară a declarat mărfurile pentru regimul de admitere temporară în conformitate cu articolul 136 sau cu articolul 139, iar mărfurile respective sunt ulterior plasate sub regimul de admitere temporară pentru același scop.
Articolul 82
Garanție sub forma unui angajament asumat de către garant
[Articolul 94, articolul 22 alineatul (4) și articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Articolul 83
Forme de garanții diferite de depozitul în numerar sau angajamentul unui garant
[Articolul 92 alineatul (1) litera (c) din cod]
Formele de garanții diferite de depozitul în numerar sau angajamentul unui garant sunt următoarele:
constituirea unei ipoteci, a unei datorii funciare, a unei antihreze sau a unui alt drept considerat echivalent cu un drept ținând de proprietatea de bunuri imobiliare;
cesiunea de creanțe, constituirea unui gaj cu sau fără cedarea posesiei asupra bunurilor, a titlurilor sau a creanțelor sau a unui livret de economii sau a unui înscris în registrul datoriei publice;
constituirea unei responsabilități contractuale solidare pentru întregul cuantum al datoriei de către o terță parte agreată în acest scop de autoritățile vamale sau depunerea unei polițe a cărei plată este garantată de respectiva parte terță;
un depozit în numerar sau un mijloc de plată echivalent, într-o altă monedă decât euro sau cea a statului membru în care se solicită garanția;
participarea, sub rezerva plății unei contribuții, la un sistem de garanție general administrat de către autoritățile vamale.
Articolul 84
Reducerea nivelului garanției globale și exonerarea de garanție
[Articolul 95 alineatul (2) din cod]
Se acordă o autorizație pentru utilizarea unei garanții globale cu un cuantum redus la 50 % din cuantumul de referință în cazul în care solicitantul demonstrează că îndeplinește următoarele condiții:
solicitantul deține un sistem contabil care este compatibil cu principiile contabile general acceptate, aplicate în statul membru unde se ține contabilitatea, permite controalele vamale prin audit și păstrează o evidență istorică a datelor, care oferă o pistă de audit din momentul în care datele sunt introduse în dosar;
solicitantul dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri, precum și de un sistem de control intern care este capabil de a preveni, detecta și corecta erori și care permite prevenirea și detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare;
solicitantul nu face obiectul unei proceduri de faliment;
în ultimii trei ani anteriori depunerii cererii, solicitantul și-a îndeplinit obligațiile financiare în ceea ce privește plata taxelor vamale și a oricăror alte taxe, impozite sau impuneri percepute la sau în legătură cu importul sau exportul de mărfuri;
solicitantul demonstrează, pe baza înregistrărilor contabile și a informațiilor disponibile din cursul ultimilor trei ani care preced prezentarea cererii că dispune de suficientă capacitate financiară pentru a-și îndeplini obligațiile și angajamentele în ceea ce privește tipul și volumul de activitate comercială, inclusiv faptul că nu deține active nete negative, cu excepția cazului în care acestea pot fi acoperite.
▼M4 —————
Se acordă o autorizație pentru utilizarea unei garanții globale cu un cuantum redus la 30 % din cuantumul de referință în cazul în care solicitantul demonstrează că îndeplinește următoarele condiții:
solicitantul deține un sistem contabil care este compatibil cu principiile contabile general acceptate, aplicate în statul membru unde se ține contabilitatea, permite controalele vamale prin audit și păstrează o evidență istorică a datelor, care oferă o pistă de audit din momentul în care datele sunt introduse în dosar;
solicitantul dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri, precum și de un sistem de control intern care poate preveni, detecta și corecta erori și care permite prevenirea și detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare;
solicitantul se asigură că angajații vizați primesc sarcina de a informa autoritățile vamale dacă sunt detectate dificultăți de conformare la cerințe și stabilește proceduri pentru a informa autoritățile vamale cu privire la astfel de dificultăți;
solicitantul nu face obiectul unei proceduri de faliment;
în ultimii trei ani anteriori depunerii cererii, solicitantul și-a îndeplinit obligațiile financiare în ceea ce privește plata taxelor vamale și a oricăror alte taxe, impozite sau impuneri percepute la sau în legătură cu importul sau exportul de mărfuri;
solicitantul demonstrează, pe baza înregistrărilor contabile și a informațiilor disponibile din cursul ultimilor trei ani care preced prezentarea cererii că dispune de suficientă capacitate financiară pentru a-și îndeplini obligațiile și angajamentele în ceea ce privește tipul și volumul de activitate comercială, inclusiv faptul că nu deține active nete negative, cu excepția cazului în care acestea pot fi acoperite.
▼M4 —————
O exonerare de garanție se acordă în cazul în care solicitantul demonstrează că îndeplinește următoarele cerințe:
solicitantul deține un sistem contabil care este compatibil cu principiile contabile general acceptate, aplicate în statul membru unde se ține contabilitatea, permite controalele vamale prin audit și păstrează o evidență istorică a datelor, care oferă o pistă de audit din momentul în care datele sunt introduse în dosar;
solicitantul permite autorității vamale accesul fizic la sistemele sale contabile și, după caz, la documentele sale comerciale și de transport;
solicitantul dispune de un sistem logistic care identifică mărfurile ca fiind mărfuri unionale sau neunionale și indică, după caz, localizarea acestora;
solicitantul dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri, precum și de un sistem de control intern care este capabil de a preveni, detecta și corecta erori și care permite prevenirea și detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare;
după caz, solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de gestionare a licențelor și a autorizațiilor acordate în conformitate cu măsurile de politică comercială sau în ceea ce privește schimburile comerciale cu produse agricole;
solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de arhivare a documentelor și a informațiilor sale și de protecție împotriva pierderii datelor;
solicitantul se asigură că angajații vizați primesc sarcina de a informa autoritățile vamale dacă sunt detectate dificultăți de conformare la cerințe și stabilește proceduri pentru a informa autoritățile vamale cu privire la astfel de dificultăți;
solicitantul a luat măsuri adecvate de securitate pentru a-și proteja sistemul informatic împotriva oricărei intruziuni neautorizate și pentru a-și securiza documentația;
solicitantul nu face obiectul unei proceduri de faliment;
în ultimii trei ani anteriori depunerii cererii, solicitantul și-a îndeplinit obligațiile financiare în ceea ce privește plata taxelor vamale și a oricăror alte taxe, impozite sau impuneri percepute la sau în legătură cu importul sau exportul de mărfuri;
solicitantul demonstrează, pe baza înregistrărilor contabile și a informațiilor disponibile din cursul ultimilor trei ani care preced prezentarea cererii că dispune de suficientă capacitate financiară pentru a-și îndeplini obligațiile și angajamentele în ceea ce privește tipul și volumul de activitate comercială, inclusiv faptul că nu deține active nete negative, cu excepția cazului în care acestea pot fi acoperite.
▼M4 —————
Dacă acest lucru se justifică, autoritățile vamale pot lua în considerare riscul apariției acestor datorii vamale și a altor taxe, având în vedere tipul și volumul activităților comerciale asociate cu domeniul vamal ale solicitantului și tipul de mărfuri pentru care se solicită garanția.
Articolul 85
Eliberarea garantului de obligațiile care îi revin sub regimul de tranzit unional
[Articolul 6 alineatul (2) și alineatul (3) litera (a) și articolul 98 din cod]
Cerințele comune în materie de date pentru notificarea menționată la alineatul (2) sunt prevăzute în anexa 32-05.
Articolul 86
Cererea de plată adresată unei asociații garante pentru mărfuri care fac obiectul unui carnet ATA și notificarea nedescărcării carnetelor CPD adresată unei asociații garante în cadrul regimului, în temeiul Convenției ATA sau al Convenției de la Istanbul
[Articolul 6 alineatul (2) și alineatul (3) litera (a) și articolul 98 din cod]
CAPITOLUL 3
Recuperarea și plata taxelor și rambursarea și remiterea cuantumului taxelor la import și la export
Articolul 87
Mijloace de notificare a datoriei vamale
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Notificarea datoriei vamale în conformitate cu articolul 102 din cod se poate efectua prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
Articolul 88
Derogare de la notificarea datoriei vamale
[Articolul 102 alineatul (1) litera (d) din cod]
Articolul 89
Suspendarea termenului de plată în cazul unei cereri de remitere
[Articolul 108 alineatul (3) litera (a) din cod]
Autoritățile vamale suspendă termenul pentru plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzătoare unei datorii vamale până în momentul în care iau o decizie cu privire la cererea de remitere, cu condiția ca următoarele condiții să fie îndeplinite:
în cazul în care a fost înaintată o cerere de remitere în temeiul articolului 118, articolului 119 sau articolului 120 din cod, condițiile stabilite la articolul relevant sunt susceptibile de a fi îndeplinite;
în cazul în care a fost înaintată o cerere de remitere în temeiul articolului 117 din cod, condițiile stabilite la articolul 117 și la articolul 45 alineatul (2) din cod sunt susceptibile de a fi îndeplinite.
Articolul 90
Suspendarea termenului de plată în cazul unor mărfuri care urmează a fi confiscate, distruse sau abandonate în favoarea statului
[Articolul 108 alineatul (3) litera (b) din cod]
Autoritățile vamale suspendă termenul pentru plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzătoare unei datorii vamale în cazul în care mărfurile se află în continuare sub supraveghere vamală și urmează să fie confiscate, distruse sau abandonate în favoarea statului, iar autoritățile vamale consideră că este probabil să se îndeplinească condițiile pentru confiscare, distrugere sau abandonare, până la adoptarea deciziei finale privind confiscarea, distrugerea sau abandonarea acestora.
Articolul 91
Suspendarea termenului de plată în cazul datoriilor vamale care au luat naștere prin nerespectare
[Articolul 108 alineatul (3) litera (c) din cod]
Autoritățile vamale suspendă termenul de plată pentru persoana menționată la articolul 79 alineatul (3) litera (a) din cod, în ceea ce privește cuantumul taxelor la import sau la export corespunzătoare unei datorii vamale atunci când o datorie vamală ia naștere prin nerespectare, astfel cum se prevede la articolul 79 din cod, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:
cel puțin un alt debitor a fost identificat în conformitate cu articolul 79 alineatul (3) litera (b) sau (c) din cod;
cuantumul taxelor la import sau la export în cauză a fost notificat debitorului menționat la litera (a), în conformitate cu articolul 102 din cod;
persoana menționată la articolul 79 alineatul (3) litera (a) din cod nu este considerată debitor în conformitate cu articolul 79 alineatul (3) litera (b) sau (c) din cod și care nu implică înșelăciune sau neglijență evidentă atribuibilă persoanei respective;
Acordarea suspendării este condiționată de constituirea de către persoana care beneficiază de ea a unei garanții pentru cuantumul taxelor la import sau la export în cauză, mai puțin în oricare dintre următoarele situații:
deja există o garanție care acoperă întregul cuantum al taxelor la import sau la export în cauză și garantul nu a fost eliberat de obligațiile sale;
se stabilește, pe baza unei evaluări documentate, că cerința cu privire la garanție ar fi de natură să cauzeze debitorului dificultăți grave de ordin economic sau social.
Articolul 92
Cererea de rambursare sau de remitere
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a), articolul 22 alineatul (1) și articolul 103 din cod]
Articolul 93
Informații suplimentare în cazul în care mărfurile sunt situate într-un alt stat membru
[Articolul 6 alineatul (2) și alineatul (3) litera (a) din cod]
Cerințele comune în materie de date pentru solicitarea de informații suplimentare în cazul în care mărfurile sunt situate într-un alt stat membru sunt prezentate în anexa 33-06.
Solicitarea de informații suplimentare menționată la primul paragraf se poate efectua prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
Articolul 94
Mijloace de notificare a deciziei privind rambursarea sau remiterea
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Decizia privind rambursarea sau remiterea taxelor la import sau la export poate fi notificată persoanei în cauză prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
Articolul 95
Cerințele comune în materie de date referitoare la formalități în cazul în care mărfurile sunt situate într-un alt stat membru
[Articolul 6 alineatul (2) din cod]
Cerințele comune în materie de date pentru răspunsul la solicitarea de informații privind îndeplinirea formalităților în cazul în care cererea de rambursare sau de remitere se referă la mărfuri care sunt situate într-un stat membru diferit de cel în care datoria vamală a fost notificată sunt prezentate în anexa 33-07.
Articolul 96
Mijloace pentru transmiterea de informații privind finalizarea formalităților în cazul în care mărfurile sunt situate într-un alt stat membru
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Răspunsul menționat la articolul 95 se poate transmite prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
Articolul 97
Prelungirea termenului pentru luarea unei decizii privind rambursarea sau remiterea
[Articolul 22 alineatul (3) din cod]
Atunci când decizia privind rambursarea sau remiterea poate fi afectată de rezultatul uneia dintre următoarele proceduri administrative sau acțiuni în justiție în curs, termenul pentru luarea deciziei privind rambursarea sau remiterea poate fi prelungit, cu acordul solicitantului, după cum urmează:
dacă o cauză care implică elemente identice sau comparabile de fapt și de drept este pendinte în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, termenul pentru luarea deciziei privind rambursarea sau remiterea poate fi prelungit pentru o perioadă care se încheie la nu mai mult de 30 de zile de la data la care se pronunță hotărârea Curții de Justiție;
dacă decizia privind rambursarea sau remiterea depinde de rezultatul unei cereri de verificare ulterioară a dovezii de origine preferențială întocmită în conformitate cu articolele 109, 110 sau 125 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 sau în conformitate cu acordul preferențial în cauză, termenul pentru luarea deciziei privind rambursarea sau remiterea poate fi prelungit cu durata verificării, astfel cum se menționează la articolul 109, 110 sau 125 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 sau în acordul preferențial în cauză, și în orice caz cu nu mai mult de 15 luni după data la care a fost trimisă cererea; și
dacă decizia privind rambursarea sau remiterea depinde de rezultatul unei proceduri de consultare având scopul de a asigura, la nivelul Uniunii, clasificarea tarifară corectă și uniformă sau determinarea originii mărfurilor în discuție, realizată în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, termenul pentru luarea deciziei privind rambursarea sau remiterea poate fi prelungit cu o perioadă care se încheie după cel târziu 30 de zile de la notificarea de către Comisie a retragerii suspendării luării deciziilor ITO și IOO, astfel cum se prevede la articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare menționat.
Articolul 98
Transmiterea dosarului către Comisie în vederea luării unei decizii
[Articolul 116 alineatul (3) din cod]
În cazul în care un stat membru transmite Comisiei un dosar în vederea luării unei decizii în cazurile prevăzute la articolul 116 alineatul (3) din cod, dosarul trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:
un rezumat al cazului;
informații detaliate prin care se stabilește că sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 119 sau la articolul 120 din cod;
declarația menționată la alineatul (1) sau o declarație din partea statului membru care atestă că se consideră că persoana în cauză a citit dosarul și nu are nimic de adăugat.
Comisia trimite înapoi dosarul statului membru și se consideră că respectivul caz nu a fost trimis niciodată Comisiei în oricare dintre următoarele cazuri:
dosarul este evident incomplet, întrucât acesta nu conține nicio informație susceptibilă să justifice verificarea dosarului de către Comisie;
în temeiul articolului 116 alineatul (3) al doilea paragraf din cod, cazul nu ar fi trebuit să fie transmis Comisiei;
statul membru a transmis Comisiei noi informații de natură să modifice substanțial prezentarea faptică a dosarului menționat sau evaluarea juridică a cazului, în timp ce Comisia analizează încă dosarul.
Articolul 99
Dreptul persoanei vizate de a fi ascultată
[Articolul 116 alineatul (3) din cod]
Articolul 100
Termenele
[Articolul 116 alineatul (3) din cod]
Articolul 101
Notificarea deciziei
[Articolul 116 alineatul (3) din cod]
Statul membru în care se află autoritatea vamală competentă să ia decizia informează Comisia în consecință, trimițându-i o copie a deciziei în cauză.
Articolul 102
Consecințele neluării sau ale nenotificării unei decizii
[Articolul 116 alineatul (3) din cod]
În cazul în care Comisia nu ia o decizie în termenul prevăzut la articolul 100 sau nu notifică o decizie statului membru respectiv în termenul prevăzut la articolul 101 alineatul (1), autoritatea vamală competentă să ia decizia ia o decizie favorabilă persoanei interesate.
CAPITOLUL 4
Stingerea unei datorii vamale
Articolul 103
Nerespectări fără efect semnificativ asupra funcționării corecte a unui regim vamal
[Articolul 124 alineatul (1) litera (h) punctul (i) din cod]
Următoarele situații sunt considerate o nerespectare fără efect semnificativ asupra funcționării corecte a unui regim vamal:
depășirea unui termen cu o perioadă de timp care nu este mai lungă decât prelungirea termenului care ar fi fost acordată în cazul în care ar fi fost solicitată;
în cazul în care a luat naștere o datorie vamală pentru mărfurile plasate sub un regim special sau în depozitare temporară în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a) sau (c) din cod, iar mărfurile respective au fost ulterior puse în liberă circulație;
în cazul în care supravegherea vamală a fost restabilită ulterior pentru mărfuri care nu fac parte în mod oficial dintr-un regim de tranzit, dar care erau anterior în depozitare temporară sau erau plasate sub un regim special împreună cu mărfuri plasate oficial sub respectivul regim de tranzit;
în cazul mărfurilor plasate sub un alt regim special decât cel de tranzit și de zone libere sau în cazul mărfurilor aflate în depozitare temporară, dacă a fost comisă o eroare referitoare la informațiile din declarația vamală de descărcare a regimului sau a depozitării temporare, cu condiția ca eroarea să nu aibă niciun impact asupra descărcării regimului sau a încheierii depozitării temporare;
în cazul în care a luat naștere o datorie vamală în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a) sau (b) din cod, cu condiția ca persoana în cauză să informeze autoritățile vamale competente cu privire la neconformitate fie înainte ca datoria vamală să fie notificată, fie înainte ca autoritățile vamale să fi informat persoana respectivă că intenționează să efectueze un control.
TITLUL IV
MĂRFURI INTRODUSE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII
CAPITOLUL 1
Declarație sumară de intrare
Articolul 104
Derogare de la obligația de a depune o declarație sumară de intrare
[Articolul 127 alineatul (2) litera (b) din cod]
Se face derogare de la depunerea unei declarații sumare de intrare pentru următoarele mărfuri:
energie electrică;
mărfurile care intră printr-un sistem de conducte;
obiecte de corespondență;
bunurile de uz gospodăresc – așa cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale ( 9 ), în cazul în care nu sunt transportate în cadrul unui contract de transport;
mărfurile pentru care este permisă o declarație vamală verbală, în conformitate cu articolul 135 și articolul 136 alineatul (1), în cazul în care nu sunt transportate în cadrul unui contract de transport;
mărfurile menționate la articolul 138 literele (b)-(d) și (h) sau la articolul 139 alineatul (1) care sunt considerate a fi declarate în conformitate cu articolul 141, în cazul în care nu sunt transportate în temeiul unui contract de transport;
mărfuri care se află în bagajele personale ale călătorilor;
mărfurile care circulă sau sunt utilizate în contextul unor activități militare sub acoperirea unui formular NATO 302 sau a unui formular UE 302;
armele și echipamentele militare introduse pe teritoriul vamal al Uniunii de către autoritățile responsabile cu apărarea unui stat membru, în cadrul unui transport militar sau al unui transport efectuat în exclusivitate pentru autoritățile militare;
următoarele mărfuri introduse pe teritoriul vamal al Uniunii și provenind direct de la instalații offshore operate de o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii:
mărfuri care au fost încorporate în respectivele instalații offshore, în scopul construirii, al reparării, al întreținerii sau al transformării acestora;
mărfurile care au fost utilizate pentru dotarea sau echiparea instalațiilor offshore;
proviziile utilizate sau consumate pe instalațiile offshore;
deșeurile nepericuloase provenind de la respectivele instalații offshore;
mărfurile scutite, în temeiul Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice, din 18 aprilie 1961, al Convenției de la Viena privind relațiile consulare din 24 aprilie 1963, al altor convenții consulare sau al Convenției de la New York din 16 decembrie 1969 privind misiunile speciale;
următoarele mărfuri aflate la bordul navelor și aeronavelor:
mărfurile care au fost furnizate pentru a fi încorporate ca piese sau accesorii în respectivele nave și aeronave;
mărfurile necesare funcționării motoarelor, mașinilor și altor echipamente de pe respectivele nave sau aeronave;
produsele alimentare și alte produse destinate consumului sau vânzării la bord;
mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii din Ceuta și Melilla, Gibraltar, Helgoland, Republica San Marino, Statul Cetății Vaticanului sau municipalitatea Livigno;
produsele de pescuit maritim și alte produse capturate din mare în afara teritoriului vamal al Uniunii de către navele de pescuit ale Uniunii;
navele și mărfurile care se află la bordul acestora, care intră în apele teritoriale ale unui stat membru cu unicul scop de a lua la bord provizii fără a se conecta la oricare dintre instalațiile portuare;
mărfurile acoperite de carnetele ATA sau CPD, în cazul în care nu sunt transportate în temeiul unui contract de transport;
deșeurile provenite de la nave, cu condiția ca notificarea prealabilă a deșeurilor menționată la articolul 6 din Directiva (UE) 2019/883 să fi fost efectuată în cadrul ghișeului unic național în domeniul maritim sau prin intermediul altor canale de raportare acceptabile pentru autoritățile competente, inclusiv cele vamale.
Se face derogare de la depunerea unei declarații sumare de intrare pentru mărfurile din trimiteri poștale, în următoarele condiții:
în cazul în care trimiterile poștale sunt transportate pe cale aeriană și au ca destinație finală un stat membru, până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 a Comisiei ( 10 ) pentru instalarea versiunii 1 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447;
în cazul în care trimiterile poștale sunt transportate pe cale aeriană și au ca destinație finală o țară terță sau un teritoriu terț, până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 2 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447;
în cazul în care trimiterile poștale sunt transportate pe cale maritimă, rutieră sau feroviară, până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 3 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447.
▼M7 —————
Se renunță la depunerea unei declarații sumare de intrare pentru mărfurile dintr-o trimitere a căror valoare intrinsecă nu depășește 22 EUR, cu condiția ca autoritățile vamale să accepte, cu acordul operatorului economic, efectuarea unei analize a riscurilor utilizând informațiile conținute în sistemul utilizat de operatorul economic sau furnizate de sistemul respectiv, după cum urmează:
în cazul în care mărfurile sunt conținute în trimiteri expres transportate pe cale aeriană, până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 1 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447;
în cazul în care mărfurile sunt transportate pe cale aeriană în alte trimiteri decât trimiterile poștale sau expres, până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 2 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447;
în cazul în care mărfurile sunt transportate pe cale maritimă, pe căile navigabile interioare, pe cale rutieră sau feroviară, până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 3 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447.
Articolul 105
Termenele de depunere a declarației sumare de intrare în cazul transportului maritim
[Articolul 127 alineatele (3) și (7) din cod]
În cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă, declarația sumară de intrare se depune în următoarele termene:
pentru mărfurile containerizate, altele decât cele cărora li se aplică litera (c) sau litera (d), cu cel puțin 24 de ore înainte ca mărfurile să fie încărcate pe nava cu care urmează să fie introduse pe teritoriul vamal al Uniunii;
pentru mărfurile în vrac sau fracționate, altele decât cele cărora li se aplică literele (c) sau (d), cel târziu cu 4 ore înainte de sosirea navei în primul port de intrare pe teritoriul vamal al Uniunii;
cel târziu cu două ore înainte de sosirea navei în primul port de intrare pe teritoriul vamal al Uniunii, în cazul mărfurilor provenind de la oricare dintre următoarele:
Groenlanda;
Insulele Feroe;
Islanda;
porturile de la Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Neagră și Marea Mediterană;
toate porturile din Maroc;
porturile din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu excepția porturilor situate în Irlanda de Nord, precum și porturile din Insulele Anglo-Normande și din Insula Man;
pentru mișcări, altele decât cele cărora li se aplică litera (c), între un teritoriu situat în afara teritoriului vamal al Uniunii și departamentele franceze de peste mări, Azore, Madeira sau Insulele Canare, în cazul în care durata călătoriei este mai mică de douăzeci și patru de ore, cu cel puțin două ore înainte de sosirea în primul port situat pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 106
Termenele de depunere a declarației sumare de intrare în cazul transportului aerian
[Articolul 127 alineatul (2) litera (b), articolul 127 alineatele (3), (6) și (7) din cod]
În cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale aeriană, datele complete ale declarației sumare de intrare se depun cât mai curând posibil și, în orice caz, în următoarele termene:
în cazul zborurilor cu o durată mai mică de patru ore, cel târziu până în momentul plecării efective a aeronavei;
în cazul altor zboruri, cel târziu cu patru ore înainte de sosirea aeronavei în primul aeroport situat pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 107
Termenele de depunere a declarației sumare de intrare în cazul transportului pe calea ferată
[Articolul 127 alineatele (3) și (7) din cod]
În cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe calea ferată, declarația sumară de intrare se depune în următoarele termene:
în cazul în care călătoria cu trenul de la stația ultimei compuneri a trenului situată într-o țară terță până la biroul vamal de primă intrare durează mai puțin de două ore, cel târziu cu o oră înainte de sosirea mărfurilor la locul care ține de competența respectivului birou vamal;
în toate celelalte cazuri, cel târziu cu două ore înainte de sosirea mărfurilor la locul care ține de competența biroului vamal de primă intrare.
Articolul 108
Termenele de depunere a declarației sumare de intrare în cazul transportului rutier
[Articolul 127 alineatele (3) și (7) din cod]
În cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale rutieră, declarația sumară de intrare se depune cel târziu cu o oră înainte de sosirea mărfurilor la locul care ține de competența biroului vamal de primă intrare.
Articolul 109
Termenele de depunere a declarației sumare de intrare în cazul transportului pe căile navigabile interioare
[Articolul 127 alineatele (3) și (7) din cod]
În cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe căile navigabile interioare, declarația sumară de intrare se depune cel târziu cu două ore înainte de sosirea mărfurilor la locul care ține de competența biroului vamal de primă intrare.
Articolul 110
Termenele de depunere a declarației sumare de intrare în cazul transportului combinat
[Articolul 127 alineatele (3) și (7) din cod]
În cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe un mijloc de transport care este, la rândul său, transportat pe un mijloc de transport activ, termenul de depunere a declarației sumare de intrare este termenul aplicabil mijlocului de transport activ.
Articolul 111
Termenele de depunere a declarației sumare de intrare în caz de forță majoră
[Articolul 127 alineatele (3) și (7) din cod]
Termenele menționate la articolele 105-109 nu se aplică în caz de forță majoră.
Articolul 112
Furnizarea datelor declarației sumare de intrare de către alte persoane în cazuri specifice în ceea ce privește transportul pe cale maritimă sau pe căile navigabile interioare
[Articolul 127 alineatul (6) din cod]
În cazul în care destinatarul indicat în conosament, care nu are niciun conosament subiacent, nu pune datele necesare pentru declarația sumară de intrare la dispoziția persoanei care eliberează respectivul conosament, acesta trebuie să furnizeze aceste date către biroul vamal de primă intrare.
▼M7 —————
Articolul 113
Furnizarea datelor declarației sumare de intrare de către alte persoane în cazuri specifice în ceea ce privește transportul pe cale aeriană
[Articolul 127 alineatul (6) din cod]
▼M7 —————
Articolul 113a
Furnizarea datelor declarației sumare de intrare de către alte persoane
[Articolul 127 alineatul (6) din cod]
CAPITOLUL 2
Sosirea mărfurilor
Articolul 114
Schimburile comerciale cu teritorii fiscale speciale
[Articolul 1 alineatul (3) din cod]
Mărfurile sunt prezentate în vamă de către persoana care aduce mărfurile în cealaltă parte a teritoriului vamal sau de către persoana în al cărei nume sau pe seama căreia mărfurile sunt aduse în cealaltă parte a teritoriului vamal al Uniunii.
Mărfurile sunt prezentate de către persoana care aduce mărfurile pe teritoriul fiscal special sau de către persoana în al cărei nume sau pe seama căreia mărfurile sunt aduse pe teritoriul fiscal special.
Articolul 115
Aprobarea unui spațiu pentru prezentarea mărfurilor în vamă și depozitarea temporară
[Articolul 139 alineatul (1) și articolul 147 alineatul (1) din cod]
Se poate aproba un alt spațiu pentru prezentarea mărfurilor decât biroul vamal competent, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 148 alineatele (2) și (3) din cod și la articolul 117 din prezentul regulament;
mărfurile sunt declarate pentru un regim vamal sau sunt reexportate la cel târziu trei zile de la prezentarea lor sau la cel târziu șase zile de la prezentarea lor în cazul unui destinatar agreat astfel cum se menționează la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod, cu excepția cazului în care autoritățile vamale cer ca mărfurile să fie examinate în conformitate cu articolul 140 alineatul (2) din cod.
În cazul în care spațiul respectiv este deja autorizat pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară, aprobarea respectivă nu este necesară.
Se poate aproba un alt loc decât un spațiu de depozitare temporară pentru depozitarea temporară a mărfurilor în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 148 alineatele (2) și (3) din cod și la articolul 117;
mărfurile sunt declarate pentru un regim vamal sau sunt reexportate la cel târziu trei zile de la prezentarea lor sau la cel târziu șase zile de la prezentarea lor în cazul unui destinatar agreat astfel cum se menționează la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod, cu excepția cazului în care autoritățile vamale cer ca mărfurile să fie examinate în conformitate cu articolul 140 alineatul (2) din cod.
Articolul 116
Evidențe
[Articolul 148 alineatul (4) din cod]
Evidențele menționate la articolul 148 alineatul (4) din cod trebuie să conțină următoarele informații și date:
trimitere la declarația de depozitare temporară pentru mărfurile depozitate și trimitere la data corespunzătoare de sfârșit al depozitării temporare;
data și informațiile de identificare ale documentelor vamale privind mărfurile depozitate și orice alte documente referitoare la depozitarea temporară a mărfurilor;
datele, numerele de identificare, numărul și tipul de ambalaje, cantitatea și descrierea tehnică sau comercială obișnuită a mărfurilor, precum și, după caz, mărcile de identificare a containerului necesare pentru identificarea mărfurilor;
localizarea mărfurilor și datele legate de orice mutare a mărfurilor;
statutul vamal al mărfurilor;
date privind formele de manipulare menționate la articolul 147 alineatul (2) din cod;
în ceea ce privește mutarea mărfurilor depozitate temporar între spațiile de depozitare temporară aflate în state membre diferite, datele cu privire la sosirea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară de destinație.
În cazul în care evidențele nu fac parte din contabilitatea principală în scopuri vamale, evidențele fac trimitere la contabilitatea principală în scopuri vamale.
Articolul 117
Vânzarea cu amănuntul
[Articolul 148 alineatul (1) din cod]
Autorizația pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară menționate la articolul 148 din cod se acordă în următoarele condiții:
spațiile de depozitare temporară nu sunt folosite în scopul vânzării cu amănuntul;
în cazul în care mărfurile depozitate prezintă un pericol sau pot deteriora alte mărfuri sau necesită dotări speciale din alte motive, spațiile de depozitare temporară sunt special echipate pentru depozitarea lor;
spațiile de depozitare temporară sunt gestionate exclusiv de către titularul autorizației.
Articolul 118
Alte cazuri de mutare a mărfurilor depozitate temporar
[Articolul 148 alineatul (5) litera (c) din cod]
În conformitate cu articolul 148 alineatul (5) litera (c) din cod, autoritățile vamale pot autoriza mutarea mărfurilor depozitate temporar între diferite spații de depozitare temporară care fac obiectul diferitor autorizații de exploatare a spațiilor de depozitare temporară, cu condiția ca titularii autorizațiilor respective să fie AEOC.
TITLUL V
NORME GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ ȘI DISPUNEREA DE MĂRFURI
CAPITOLUL 1
Statutul vamal al mărfurilor
Articolul 119
Prezumția privind statutul vamal
[Articolul 153 alineatul (1) și articolul 155 alineatul (2) din cod]
Prezumția de a avea statutul vamal de mărfuri unionale nu se aplică mărfurilor următoare:
mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, care sunt sub supraveghere vamală pentru a se stabili statutul lor vamal;
mărfurile depozitate temporar;
mărfurile plasate sub oricare dintre regimurile speciale, cu excepția regimurilor de tranzit intern, de perfecționare pasivă și de destinație finală;
produsele de pescuit maritim capturate din mare în afara teritoriului vamal al Uniunii de către o navă de pescuit a Uniunii, în alte ape decât apele unei țări terțe, care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 129;
mărfurile obținute din produsele menționate la litera (d) la bordul unei nave de pescuit sau al unei nave-fabrică a Uniunii, pentru producția cărora este posibil să se fi folosit alte produse având statutul vamal de mărfuri unionale, care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 129;
produsele de pescuit maritim și alte produse extrase sau capturate pe teritoriul vamal al Uniunii de nave care arborează pavilionul unei țări terțe.
Mărfurile unionale pot circula, fără a face obiectul vreunui regim vamal, de la un punct la altul al teritoriului vamal al Uniunii și pot părăsi temporar acest teritoriu fără a li se modifica statutul vamal în situațiile următoare:
în cazul în care mărfurile sunt transportate pe cale aeriană și au fost încărcate sau transbordate la un aeroport al Uniunii pentru expediere către un alt aeroport al Uniunii, cu condiția ca acestea să fie transportate pe baza unui document de transport unic emis într-un stat membru;
în cazul în care mărfurile sunt transportate pe cale maritimă și au fost transportate între porturi din Uniune de către un serviciu de transport maritim regulat, autorizat în conformitate cu articolul 120;
în cazul în care mărfurile sunt transportate pe calea ferată și au fost transportate printr-o țară terță care este parte contractantă la Convenția privind un regim de tranzit comun pe baza unui document de transport unic emis într-un stat membru, iar această posibilitate este prevăzută de un acord internațional.
Mărfurile unionale pot circula, fără a face obiectul vreunui regim vamal, de la un punct la altul al teritoriului vamal al Uniunii și pot părăsi temporar acest teritoriu fără a li se modifica statutul vamal în situațiile următoare, cu condiția ca statutul lor vamal de mărfuri unionale să fie dovedit:
mărfuri care au fost aduse de la un punct la altul pe teritoriul vamal al Uniunii și părăsesc temporar acest teritoriu pe cale maritimă sau pe cale aeriană;
mărfuri care au fost aduse de la un punct la altul al teritoriului vamal al Uniunii traversând un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii fără ca acestea să fi fost transbordate și sunt transportate pe baza unui document de transport unic emis într-un stat membru;
mărfuri care au fost aduse de la un punct la altul al teritoriului vamal al Uniunii traversând un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii și au fost transbordate în afara teritoriului vamal al Uniunii într-un mijloc de transport altul decât cel pe care au fost încărcate inițial pe baza unui document de transport nou eliberat ce acoperă transportul din teritoriul din afara teritoriului vamal al Uniunii, cu condiția ca noul document să fie însoțit de o copie a documentului de transport unic original;
vehiculele rutiere motorizate înmatriculate într-un stat membru care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii și au reintrat ulterior pe acesta;
ambalaje, paleți și alte echipamente similare cu excepția containerelor, aparținând unei persoane stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii, care sunt folosite pentru transportul mărfurilor care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii și au reintrat pe acesta;
mărfurile transportate de călători în bagaje care nu sunt destinate uzului comercial și care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii și au reintrat pe acesta.
Articolul 120
Autorizația de instituire a serviciilor de transport maritim regulat
[Articolul 155 alineatul (2) din cod]
Autorizația se acordă numai în cazul în care compania maritimă:
este stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii;
respectă criteriul stabilit la articolul 39 litera (a) din cod;
se angajează să comunice autorității vamale competente pentru luarea deciziei informațiile menționate la articolul 121 alineatul (1) după ce autorizația este emisă; și
se angajează să nu facă nicio escală pe rutele de servicii de transport maritim regulat în niciun port situat pe un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii și în nicio zonă liberă dintr-un port al Uniunii și să nu facă nicio transbordare de mărfuri pe mare.
Serviciul de transport maritim regulat este oferit prin intermediul navelor înregistrate în acest scop în conformitate cu articolul 121.
Articolul 121
Înregistrarea navelor și a porturilor
[Articolul 22 alineatul (4) și articolul 155 alineatul (2) din cod]
Compania de transport maritim autorizată să instituie servicii de transport maritim regulat în sensul articolului 119 alineatul (2) litera (b) înregistrează navele pe care intenționează să le utilizeze și porturile în care intenționează să facă escală în cadrul acestor servicii prin comunicarea următoarelor informații către autoritatea vamală competentă să ia decizia:
denumirile navelor afectate serviciului de transport maritim regulat;
portul în care nava începe efectuarea serviciului de transport maritim regulat;
porturile de escală.
Articolul 122
Circumstanțe neprevăzute pe durata transportului prin servicii de transport maritim regulat
[Articolul 153 alineatul (1) și articolul 155 alineatul (2) din cod]
Atunci când o navă înregistrată în vederea unui serviciu de transport maritim regulat în sensul articolului 119 alineatul (2) litera (b), ca urmare a unor circumstanțe neprevăzute transbordează mărfuri pe mare, face escală sau încarcă sau descarcă mărfuri într-un port din afara teritoriului vamal al Uniunii, într-un port care nu face parte din serviciul de transport maritim regulat sau într-o zonă liberă a unui port din Uniune, statutul vamal al mărfurilor respective nu poate fi modificat, cu excepția cazului în care acestea au fost încărcate sau descărcate în aceste locații.
În cazul în care autoritățile vamale au motive pentru a pune la îndoială dacă mărfurile îndeplinesc aceste condiții, statutul vamal al mărfurilor respective trebuie să fie dovedit.
Articolul 122a
Sistemul de informații și comunicații RSS
[Articolul 155 alineatul (2) din cod]
Până la data de instalare a sistemului de decizii vamale în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, Comisia și autoritățile vamale ale statelor membre, cu ajutorul unui sistem electronic de informații și comunicații privind serviciile de transport maritim regulat, stochează și au acces la următoarele informații:
datele din cereri;
autorizațiile de serviciu de transport maritim regulat și, dacă este cazul, la modificarea sau revocarea acestora;
numele porturilor de escală și numele navelor desemnate să efectueze serviciul;
orice altă informație utilă.
Articolul 123
Perioada de valabilitate a unui T2L, T2LF sau a unui manifest vamal al mărfurilor
[Articolul 22 alineatul (5) din cod]
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale sub forma unui T2L, T2LF sau a unui manifest vamal al mărfurilor este valabilă timp de 90 de zile de la data înregistrării sau, în cazul în care, în conformitate cu articolul 128, nu există nicio obligație de a înregistra manifestul vamal al mărfurilor, de la data stabilirii sale. La solicitarea persoanei interesate și din motive justificate, biroul vamal poate stabili un termen mai lung de valabilitate a dovezii.
Articolul 124
Mijloace de comunicare a MRN-ului unui T2L, T2LF sau al unui manifest vamal al mărfurilor
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
MRN-ul unui T2L, T2LF sau al unui manifest vamal al mărfurilor poate fi transmis prin oricare dintre următoarele alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor:
un cod de bare;
un document de înregistrare a statutului;
alte mijloace permise de autoritatea vamală care primește informațiile.
Până la data de instalare a sistemului de gestionare a dovezilor statutului unional în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, primul paragraf din prezentul articol nu se aplică.
Articolul 124a
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale prin prezentarea unui document „T2L” sau „T2LF”
[Articolul 6 alineatul (2), articolul 6 alineatul (3) litera (a) și articolul 153 alineatul (2) din cod]
Până la instalarea sistemului de gestionare a dovezilor statutului unional în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE și atunci când se utilizează un document „T2L” sau „T2LF” pe suport de hârtie, se aplică următoarele dispoziții:
persoana interesată introduce codul „T2L” sau „T2LF” în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 din formular și codul „T2Lbis” sau „T2LFbis” în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 din orice formulare complementare utilizate;
autoritățile vamale pot autoriza orice persoane să utilizeze liste de încărcare care nu îndeplinesc toate cerințele, în cazul în care persoanele respective:
autorizațiile menționate la litera (b) se acordă numai în cazul în care:
un document „T2L” sau „T2LF” se întocmește într-un singur exemplar;
în cazul vizării de către serviciile vamale, viza trebuie să cuprindă următoarele date care, pe cât posibil, trebuie să apară în caseta „C. Biroul de plecare”:
Documentele se înmânează persoanei interesate.
Articolul 125
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru călători, alții decât operatorii economici
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Un călător, altul decât un operator economic, poate depune o cerere pe suport de hârtie pentru o dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale.
Articolul 126
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale prin prezentarea unei facturi sau a documentului de transport
[Articolul 6 alineatul (2) și alineatul (3) litera (a) din cod]
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale atunci când valoarea acestora nu depășește 15 000 EUR poate fi prezentată prin oricare dintre următoarele alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor:
factura aferentă mărfurilor;
documentul de transport pentru mărfuri.
Expeditorul sau persoana interesată, atunci când nu există un expeditor, identifică statutul vamal de mărfuri unionale indicând codul „T2L” sau „T2LF”, după caz, alături de semnătura sa pe factură sau pe documentul de transport.
Articolul 126a
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale prin prezentarea unui manifest al companiei de transport maritim
[Articolul 6 alineatul (2) și articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Până la data de instalare a sistemului de gestionare a dovezilor statutului unional în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, manifestul companiei de transport maritim include cel puțin următoarele informații:
denumirea și adresa completă a companiei de transport maritim;
denumirea navei;
locul și data încărcării mărfurilor;
locul descărcării mărfurilor.
Pentru fiecare transport, manifestul cuprinde de asemenea:
referința conosamentului sau a unui alt document comercial;
numărul, descrierea, marcajele și numerele de referință ale coletelor;
denumirea comercială uzuală a mărfurilor, incluzând suficiente detalii pentru a permite identificarea acestora;
masa brută, în kilograme;
numerele de identificare ale containerelor, dacă este cazul; și
următoarele indicații referitoare la statutul mărfurilor:
Articolul 127
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale în carnetele TIR sau ATA, în formularele NATO 302 sau în formularele UE 302
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
În cazul în care mărfurile unionale sunt transportate în conformitate cu Convenția TIR, cu Convenția ATA, cu Convenția de la Istanbul sau sub acoperirea unui formular NATO 302 ori a unui formular UE 302, dovada statutului vamal de mărfuri unionale poate fi transmisă prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
Articolul 128
Facilități pentru emiterea unui tip de dovadă de către un emitent autorizat
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Orice persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii și care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 39 literele (a) și (b) din cod poate fi autorizată să emită:
T2L sau T2LF fără a trebui să solicite o viză;
manifestul vamal al mărfurilor, fără a trebui să solicite o viză și înregistrarea dovezii de la biroul vamal competent.
Autorizația menționată la alineatul (2) se acordă numai în cazul în care:
persoana în cauză nu a comis încălcări grave sau repetate ale legislației vamale sau fiscale;
autoritățile vamale competente sunt în măsură să supravegheze regimul și să efectueze controale fără un efort administrativ disproporționat față de necesitățile persoanei în cauză;
persoana în cauză păstrează evidențe care permit autorităților vamale să efectueze controale eficiente; și
persoana în cauză emite în mod regulat dovada statutului vamal de mărfuri unionale sau autoritățile vamale competente dețin informații că aceasta poate îndeplini obligațiile juridice pentru utilizarea dovezilor respective.
Formalitățile îndeplinite la eliberarea unui document „T2L” sau „T2LF”, a unei facturi sau a unui document de transport de către un emitent autorizat
[Articolul 6 alineatul (2) și articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Autorizația la care se face referire la articolul 128 alineatul (2) menționează, în special:
biroul vamal însărcinat cu preautentificarea formularelor „T2L” sau „T2LF” utilizate în scopul întocmirii documentelor respective, în sensul articolului 128b alineatul (1);
condițiile în care emitentul autorizat stabilește că formularele au fost utilizate în mod adecvat;
categoriile sau circulația mărfurilor excluse;
termenul și condițiile în care emitentul autorizat informează biroul vamal competent pentru a-i permite acestuia să efectueze eventualele controale necesare înaintea plecării mărfurilor;
faptul că pe prima pagină a documentelor comerciale respective sau în caseta „C. Biroul de plecare”, care se află pe prima pagină a formularelor folosite în scopul întocmirii documentului „T2L” sau „T2LF” și, dacă este necesar, pe prima pagină a formularelor complementare:
sunt aplicate în prealabil ștampila biroului vamal menționat la litera (a) și semnătura unui funcționar din biroul respectiv; sau
este aplicată o ștampilă specială a emitentului autorizat, conformă cu modelul din partea II capitolul II din anexa 72-04 la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447. Ștampila poate fi preimprimată pe formulare atunci când imprimarea este încredințată unei imprimerii autorizate în acest scop. Casetele 1, 2 și 4-6 de pe ștampila specială trebuie să fie completate cu următoarele informații:
cel târziu în momentul expedierii mărfurilor, emitentul autorizat completează formularul și îl semnează. De asemenea, acesta completează în caseta „D. Controlat de biroul de plecare” din documentul „T2L” sau „T2LF” sau într-un loc vizibil din documentul comercial utilizat numele biroului vamal competent, data întocmirii documentului, precum și una dintre următoarele mențiuni:
Articolul 128b
Facilități pentru un emitent autorizat
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Documentele „T2L” sau „T2LF” sau documentele comerciale întocmite în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) conțin în locul semnăturii emitentului autorizat una dintre următoarele mențiuni:
Articolul 128c
Autorizația de întocmire a manifestului companiei de transport maritim după plecare
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Până la data de instalare a sistemului de gestionare a dovezilor statutului unional în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autoritățile vamale ale statelor membre pot autoriza companiile de transport maritim să nu întocmească manifestul menționat la articolul 199 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, care servește la justificarea statutului vamal de mărfuri unionale, decât cel târziu a doua zi după plecarea navei și, în orice caz, înaintea sosirii navei în portul de destinație.
Condiții care trebuie îndeplinite pentru acordarea autorizației de întocmire a manifestului companiei de transport maritim după plecare
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) și articolul 153 alineatul (2) din cod]
Autorizația menționată la articolul 128c se acordă numai companiilor internaționale de transport maritim care îndeplinesc următoarele condiții:
sunt stabilite în Uniune;
emit în mod regulat dovada statutului vamal de mărfuri unionale sau autoritățile vamale competente dețin informații că acestea pot îndeplini obligațiile juridice pentru utilizarea dovezilor;
nu au comis încălcări grave sau repetate ale legislației vamale sau fiscale;
utilizează sisteme de schimb electronic de date pentru a transmite informațiile între porturile de plecare și de destinație pe teritoriul vamal al Uniunii;
operează un număr semnificativ de călătorii între statele membre pe itinerarii recunoscute.
Autorizațiile menționate la alineatul (1) se acordă numai în cazul în care:
autoritățile vamale sunt în măsură să supravegheze regimul și să efectueze controale fără un efort administrativ disproporționat în raport cu nevoile persoanei respective; și
persoanele respective păstrează evidențe care permit autorităților vamale să efectueze controale eficiente.
În cazul în care nu se primește nicio obiecție în termen de 60 de zile de la data notificării, autoritățile vamale autorizează utilizarea procedurii simplificate prevăzute la articolul 128c.
Autorizația este valabilă în statele membre vizate și nu se aplică decât operațiunilor de transport efectuate între porturile prevăzute în autorizație.
Simplificarea se aplică după cum urmează:
manifestul pentru portul de plecare este transmis printr-un sistem electronic de schimb de date către portul de destinație;
compania maritimă introduce în manifest informațiile menționate la articolul 126a;
manifestul transmis prin schimb electronic de date (denumit în continuare „manifestul transmis prin schimb de date”) se prezintă autorităților vamale din portul de plecare cel târziu în ziua lucrătoare următoare plecării navei și, în orice caz, înainte de sosirea navei în portul de destinație. Autoritățile vamale pot solicita un exemplar tipărit al manifestului transmis prin schimb de date atunci când nu au acces la un sistem de informații aprobat de autoritățile vamale care conține manifestul transmis prin schimb de date;
manifestul transmis prin schimb de date se prezintă autorităților vamale din portul de destinație. Autoritățile vamale pot solicita un exemplar tipărit al manifestului transmis prin schimb de date atunci când nu au acces la un sistem de informații aprobat de autoritățile vamale care conține manifestul transmis prin schimb de date.
Se efectuează următoarele notificări:
compania de transport maritim notifică autorităților vamale orice încălcare sau neregulă;
autoritățile vamale din portul de destinație notifică de îndată ce este posibil orice încălcare sau neregulă autorităților vamale din portul de plecare, precum și autorității care a eliberat autorizația.
Articolul 129
Statutul vamal al produselor de pescuit maritim și al mărfurilor obținute din astfel de produse
[Articolul 153 alineatul (2) din cod]
Pentru a dovedi statutul vamal de mărfuri unionale al produselor și mărfurilor enumerate la articolul 119 alineatul (1) literele (d) și (e), se stabilește că mărfurile au fost transportate direct către teritoriul vamal al Uniunii în unul dintre următoarele moduri:
cu nava de pescuit a Uniunii care a capturat și, după caz, a transformat produsele;
cu nava de pescuit a Uniunii ca urmare a transbordării produselor de pe nava menționată la litera (a);
cu nava fabrică a Uniunii care a transformat produsele a ca urmare a transbordării produselor de pe nava menționată la litera (a);
cu oricare altă navă pe care au fost transbordate produsele și mărfurile menționate de pe navele menționate la literele (a), (b) sau (c), fără să fi suferit modificări ulterioare;
cu un mijloc de transport prevăzut într-un document de transport unic întocmit într-o țară sau un teritoriu care nu face parte din teritoriul vamal al Uniunii, pe care au fost descărcate produsele sau mărfurile de pe navele menționate la literele (a), (b), (c) sau (d).
Articolul 130
Dovada statutului vamal al produselor de pescuit maritim și al mărfurilor obținute din astfel de produse
[Articolul 6 alineatul (2) și alineatul (3) litera (a) din cod]
Pentru a dovedi statutul vamal în conformitate cu articolul 129, jurnalul de pescuit, declarația de debarcare, declarația de transbordare și datele de la sistemul de monitorizare a navelor, după caz, cerute în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului includ următoarele informații:
locul în care produsele de pescuit maritim au fost capturate, ceea ce permite să se stabilească dacă produsele sau mărfurile au statutul vamal de mărfuri unionale în conformitate cu articolul 129;
produsele de pescuit maritim (nume și tip) și greutatea brută (kg) a acestora;
tipul de mărfuri obținute din produse de pescuit maritim menționate la litera (b), descrise într-un mod care să permită clasificarea acestora în Nomenclatura combinată și greutatea brută (kg).
Jurnalul de pescuit sau declarația de transbordare a navei receptoare cuprind, în plus față de informațiile menționate la alineatul (1) literele (b) și (c), numele, statul de pavilion, numărul de înmatriculare și numele complet al comandantului navei de pescuit a Uniunii sau a navei fabrică a Uniunii de pe care au fost transbordate produsele sau mărfurile.
Articolul 131
Transbordarea
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Articolul 132
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru produsele de pescuit maritim și alte produse extrase sau capturate pe teritoriul vamal al Uniunii de nave care arborează pavilionul unei țări terțe
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru produse de pescuit maritim și alte produse extrase sau capturate pe teritoriul vamal al Uniunii de nave care arborează pavilionul unei țări terțe se poate demonstra printr-un exemplar tipărit al jurnalului de pescuit.
Articolul 133
Produsele și mărfurile transbordate și transportate printr-o țară sau un teritoriu care nu face parte din teritoriul vamal al Uniunii
[Articolul 6 alineatul (2) și articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
În cazul în care produsele și mărfurile menționate la articolul 119 alineatul (1) literele (d) și (e) sunt transbordate și transportate printr-o țară sau un teritoriu care nu face parte din teritoriul vamal al Uniunii, se pun la dispoziție, în scopul de a se face dovada statutului vamal în conformitate cu articolul 129, un exemplar tipărit al jurnalului de pescuit al navei de pescuit a Uniunii sau al navei-fabrică a Uniunii însoțit de o copie tipărită a declarației de transbordare, dacă este cazul, pe care se indică, în plus față de informațiile enumerate la articolul 130 alineatul (1), următoarele informații:
viza autorității vamale din țara sau teritoriul în cauză;
datele de sosire în țara sau pe teritoriul în cauză și de plecare din acestea a produselor și a mărfurilor respective;
mijlocul de transport folosit pentru reexpedierea către teritoriul vamal al Uniunii;
adresa autorității vamale menționate la litera (a).
În scopul prezentării la autoritatea vamală a unei țări sau a unui teritoriu care nu face parte din teritoriul vamal al Uniunii, exemplarul tipărit al jurnalului de pescuit menționat la primul paragraf nu trebuie să includă informațiile despre locul în care au fost capturate produsele de pescuit maritim astfel cum se prevede la articolul 130 alineatul (1) litera (a).
CAPITOLUL 2
Plasarea mărfurilor sub un regim vamal
Articolul 134
Declarațiile vamale în schimburile comerciale cu teritorii fiscale speciale
[Articolul 1 alineatul (3) din cod]
Următoarele dispoziții se aplică mutatis mutandis în ceea ce privește schimburile comerciale cu mărfuri unionale menționate la articolul 1 alineatul (3) din cod:
capitolele 2, 3 și 4 din titlul V din cod;
capitolele 2 și 3 din titlul VIII din cod;
capitolele 2 și 3 din titlul V din prezentul regulament;
capitolele 2 și 3 din titlul VIII din prezentul regulament.
Articolul 135
Declarație verbală de punere în liberă circulație
[Articolul 158 alineatul (2) din cod]
Declarațiile vamale de punere în liberă circulație pot fi depuse pe cale verbală pentru următoarele mărfuri:
mărfuri fără caracter comercial;
mărfuri cu caracter comercial, conținute în bagajele personale ale călătorilor, în măsura în care acestea fie nu au o valoare mai mare de 1 000 EUR, fie nu au o greutate netă mai mare de 1 000 de kilograme;
produse obținute de fermierii din Uniune pe proprietăți situate într-o țară terță și produse din activitățile de pescuit, piscicultură și vânătoare care beneficiază de o scutire de taxe în temeiul articolelor 35-38 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;
semințe, îngrășăminte și produse pentru tratamentul solului și al recoltelor importate de producătorii agricoli din statele terțe pentru a fi folosite pe proprietăți învecinate acelor state, care beneficiază de o scutire de taxe în temeiul articolelor 39 și 40 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009.
Articolul 136
Declarație verbală pentru admitere temporară și reexport
[Articolul 158 alineatul (2) din cod]
Declarațiile vamale de admitere temporară pot fi depuse pe cale verbală pentru următoarele mărfuri:
paleți, containere și mijloace de transport, precum și piese de schimb, accesorii și echipamente destinate acelor paleți, containere și mijloace de transport, astfel cum se prevede la articolele 208-216;
obiecte de uz personal și mărfuri pentru scopuri sportive menționate la articolul 219;
bunuri de primă necesitate oferite gratuit de către stat pentru navigatori folosite pe un vas angajat în trafic maritim internațional, menționate la articolul 220 litera (a);
echipamente medicale, chirurgicale și de laborator menționate la articolul 222;
animale menționate la articolul 223, cu condiția ca acestea să fie destinate pentru transhumanță sau pășunat sau pentru efectuarea de muncă sau transport;
echipamente prevăzute la articolul 224 litera (a);
instrumente și aparate necesare unui medic pentru acordarea de asistență unui pacient în așteptarea unui transplant de organe, care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 226 alineatul (1);
ajutoare umanitare în caz de calamitate utilizate în cadrul unor măsuri de contracarare a efectelor dezastrelor sau a unor situații similare care afectează teritoriul vamal al Uniunii;
instrumente muzicale portabile importate cu titlu temporar de către călători pentru a fi utilizate ca echipament profesional;
ambalaje care sunt importate pline și sunt destinate reexportului goale sau pline, care prezintă marcajele permanente și rezistente la ștergere pentru identificarea unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al Uniunii;
echipamente destinate producției și transmisiei de programe de radio și televiziune și vehiculele special adaptate pentru producția și transmisia de programe de radio și televiziune și echipamentele acestora, importate de către organizații publice sau private stabilite în afara teritoriului vamal al Uniunii și aprobate de autoritățile vamale care eliberează autorizațiile pentru admiterea temporară a unor astfel de echipamente și vehicule;
alte mărfuri, în cazul în care acest lucru este autorizat de către autoritățile vamale.
Articolul 137
Declarații verbale la export
[Articolul 158 alineatul (2) din cod]
Declarațiile vamale de export pot fi făcute pe cale verbală pentru următoarele mărfuri:
mărfuri fără caracter comercial;
mărfuri cu caracter comercial, în măsura în care acestea fie nu au o valoare mai mare de 1 000 EUR, fie nu au o greutate netă mai mare de 1 000 de kilograme;
mijloace de transport înregistrate pe teritoriul vamal al Uniunii și care sunt destinate reimportului, precum și piesele de schimb, accesoriile și echipamentele pentru aceste mijloace de transport;
animale domestice exportate cu ocazia transferului de activități agricole din Uniune către o țară terță care beneficiază de o scutire de taxe în temeiul articolului 115 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;
produse obținute de producătorii agricoli care își desfășoară activitatea pe proprietăți situate în Uniune, care beneficiază de o scutire de taxe în temeiul articolelor 116, 117 și 118 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;
semințe exportate de producătorii agricoli pentru folosirea pe proprietăți situate în țări terțe, care beneficiază de o scutire de taxe în temeiul articolelor 119 și 120 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;
furaje și hrană care însoțesc animalele pe durata exportului acestora și care beneficiază de o scutire de taxe în temeiul articolului 121 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009.
Articolul 138
Mărfuri considerate a fi declarate pentru punerea în liberă circulație în conformitate cu articolul 141
[Articolul 158 alineatul (2) din cod]
În cazul în care nu se declară prin alte mijloace, următoarele mărfuri sunt considerate ca fiind declarate pentru punerea în liberă circulație, în conformitate cu articolul 141:
mărfurile fără caracter comercial conținute în bagajele personale ale călătorilor care beneficiază de scutirea de taxe la import fie în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009, fie ca mărfuri reintroduse;
mărfurile menționate la articolul 135 alineatul (1) literele (c) și (d);
mijloacele de transport care beneficiază de scutirea de taxe la import ca mărfuri reintroduse în conformitate cu articolul 203 din cod;
instrumentele muzicale portabile reimportate de călători și care beneficiază de scutirea de taxe la import ca mărfuri reintroduse în conformitate cu articolul 203 din cod;
obiecte de corespondență;
până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 1 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, mărfurile dintr-o trimitere poștală, care beneficiază de scutirea de taxe la import în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) sau cu articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009:
până la data care o precedă pe cea stabilită la articolul 4 alineatul (1) al patrulea paragraf din Directiva (UE) 2017/2455, mărfurile a căror valoare intrinsecă nu depășește 22 EUR;
organele și alte țesuturi umane sau animale sau sângele uman care pot fi utilizate pentru grefe permanente, implanturi sau transfuzii în caz de urgență;
mărfurile acoperite de un formular UE 302 sau de un formular NATO 302 care beneficiază de o scutire de taxe la import în calitate de mărfuri reintroduse, în conformitate cu articolul 203 din cod;
deșeurile provenite de la nave, cu condiția ca notificarea prealabilă a deșeurilor menționată la articolul 6 din Directiva (UE) 2019/883 să fi fost efectuată în cadrul ghișeului unic național în domeniul maritim sau prin intermediul altor canale de raportare acceptabile pentru autoritățile competente, inclusiv cele vamale.
▼M7 —————
Articolul 139
Mărfuri considerate a fi declarate pentru admitere temporară, tranzit sau reexport în conformitate cu articolul 141
[Articolul 158 alineatul (2) din cod]
Articolul 140
Mărfuri considerate a fi declarate pentru export în conformitate cu articolul 141
[Articolul 158 alineatul (2) din cod]
În cazul în care nu se declară prin alte mijloace, următoarele mărfuri sunt considerate a fi declarate pentru export în conformitate cu articolul 141:
mărfurile menționate la articolul 137;
instrumentele muzicale portabile ale călătorilor;
obiectele de corespondență;
mărfurile dintr-o trimitere poștală sau expres a căror valoare nu depășește 1 000 EUR și care nu fac obiectul unor taxe la export;
organele și alte țesuturi umane sau animale sau sângele uman care pot fi utilizate pentru grefe permanente, implanturi sau transfuzii în caz de urgență;
mărfurile acoperite de un formular NATO 302 sau de un formular UE 302.
Articolul 141
Acte considerate a reprezenta o declarație vamală sau o declarație de reexport
[Articolul 158 alineatul (2) din cod]
În ceea ce privește mărfurile menționate la articolul 138 literele (a)‐(d) și (h), la articolul 139 și la articolul 140 alineatul (1), următoarele acte sunt considerate a reprezenta o declarație vamală:
trecerea prin culoarul verde sau „nimic de declarat” la un birou vamal în care funcționează sistemul cu două culoare de control;
trecerea printr-un birou vamal care nu folosește sistemul cu două culoare;
aplicarea pe parbrizul autoturismelor a unui disc de declarație vamală sau a unui autocolant cu inscripția „nimic de declarat”, în cazul în care această posibilitate este prevăzută de dispozițiile naționale;
simpla acțiune prin care mărfurile trec frontiera teritoriului vamal al Uniunii în oricare dintre situațiile următoare:
în cazul în care se aplică o derogare de la obligația de a transporta mărfurile la locul desemnat în conformitate cu normele speciale menționate la articolul 135 alineatul (5) din cod;
în cazul în care mărfurile sunt considerate a fi declarate pentru reexport în conformitate cu articolul 139 alineatul (2) din prezentul regulament;
în cazul în care mărfurile sunt considerate a fi declarate pentru export în conformitate cu articolul 140 alineatul (1) din prezentul regulament;
în cazul în care mijloacele de transport menționate la articolul 212 sunt considerate a fi declarate pentru admitere temporară în conformitate cu articolul 139 alineatul (1) din prezentul regulament;
în cazul în care mijloacele de transport neunionale care îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 203 din cod sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii în conformitate cu articolul 138 litera (c) din prezentul regulament.
Obiectele de corespondență sunt considerate a fi declarate pentru export sau reexport prin ieșirea acestora de pe teritoriul vamal al Uniunii.
Până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 1 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, mărfurile dintr-o trimitere poștală pot fi declarate în vederea punerii în liberă circulație prin prezentarea lor în vamă, în conformitate cu articolul 139 din cod, cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:
autoritățile vamale au acceptat utilizarea acestui act și datele furnizate de operatorul poștal;
TVA nu este declarată în cadrul regimului special prevăzut în titlul XII capitolul 6 secțiunea 4 din Directiva 2006/112/CE pentru vânzările la distanță de bunuri importate din țări terțe sau din teritorii terțe, nici utilizând regimul special pentru declararea și plata TVA la import prevăzut în titlul XII capitolul 7 din directiva respectivă;
produsele beneficiază de scutirea de taxe la import în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) sau cu articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;
trimiterea este însoțită de o declarație CN22 sau de o declarație CN23.
Acest formular poate fi transmis prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
Acest formular poate fi transmis prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
Articolul 142
Mărfuri care nu pot fi declarate verbal sau în conformitate cu articolul 141
[Articolul 158 alineatul (2) din cod]
Articolele 135-140 nu se aplică următoarelor:
mărfurile pentru care au fost îndeplinite formalitățile în vederea obținerii de rambursări sau de avantaje financiare la export în cadrul politicii agricole comune;
mărfurile pentru care s-a făcut o cerere de rambursare de taxe sau de alte contribuții, cu excepția cazului în care o astfel de cerere se referă la invalidarea declarației vamale pentru punerea în liberă circulație a mărfurilor care fac obiectul scutirii de taxe la import în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) sau cu articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;
mărfurile care fac obiectul unor prohibiții sau restricții, cu excepția:
mărfurilor care circulă sau sunt utilizate sub acoperirea unui formular NATO 302 sau a unui formular UE 302;
deșeurilor provenite de la nave;
mărfurile care fac obiectul oricărei alte formalități speciale prevăzute în legislația Uniunii pe care autoritățile vamale trebuie să o aplice, cu excepția mărfurilor care circulă sau sunt utilizate sub acoperirea unui formular NATO 302 sau a unui formular UE 302.
Articolul 143
Declarații vamale pe suport de hârtie
[Articolul 158 alineatul (2) din cod]
Călătorii pot depune o declarație vamală pe suport de hârtie pentru mărfurile pe care le transportă.
Articolul 143a
Declarația de punere în liberă circulație a trimiterilor cu valoare scăzută
[Articolul 6 alineatul (2) din cod]
Prin derogare de la alineatul (1), setul specific de date pentru trimiterile cu valoare scăzută nu se utilizează pentru următoarele:
punerea în liberă circulație a mărfurilor al căror import este scutit de TVA în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2006/112/CE și, atunci când este cazul, care circulă în regim suspensiv de accize în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2008/118/CE;
reimportul cu punerea în liberă circulație a mărfurilor al căror import este scutit de TVA în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2006/112/CE și, atunci când este cazul, care circulă în regim suspensiv de accize în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2008/118/CE.
Articolul 144
Declarația vamală pentru mărfurile din trimiterile poștale
[Articolul 6 alineatul (2) din cod]
Un operator poștal poate depune o declarație vamală de punere în liberă circulație, care conține setul redus de date menționat în coloana H6 din anexa B în ceea ce privește mărfurile dintr-o trimitere poștală, în cazul în care mărfurile îndeplinesc următoarele condiții:
valoarea acestora nu depășește 1 000 EUR;
nu sunt supuse unor prohibiții sau restricții.
Articolul 145
Condițiile de autorizare a utilizării regulate de declarații vamale simplificate
[Articolul 166 alineatul (2) din cod]
Se acordă o autorizație de plasare a mărfurilor în mod regulat sub un regim vamal pe baza unei declarații simplificate în conformitate cu articolul 166 alineatul (2) din cod, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
solicitantul respectă criteriul stabilit la articolul 39 litera (a) din cod;
după caz, solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de gestionare a licențelor și a autorizațiilor acordate în conformitate cu măsurile de politică comercială sau în ceea ce privește schimburile comerciale cu produse agricole;
solicitantul se asigură că angajații vizați primesc sarcina de a informa autoritățile vamale dacă sunt detectate dificultăți de conformare la cerințe și stabilește proceduri pentru a informa autoritățile vamale cu privire la astfel de dificultăți;
după caz, solicitantul a pus în aplicare proceduri satisfăcătoare de gestionare a licențelor de import și export legate de prohibiții și restricții, inclusiv măsuri pentru a deosebi mărfurile care fac obiectul unor prohibiții sau restricții de alte mărfuri, cu scopul de a asigura respectarea acestor prohibiții și restricții.
Articolul 146
Declarația suplimentară
[Articolul 167 alineatul (1) din cod]
Termenul pentru depunerea unei declarații suplimentare de natură periodică sau recapitulativă este de 10 zile de la data încheierii perioadei acoperite de declarația suplimentară.
În cazul în care nu a luat naștere nicio datorie vamală, termenul de depunere a declarației suplimentare nu poate depăși 30 de zile de la data acordării liberului de vamă pentru mărfuri.
Autoritățile vamale acordă, în circumstanțe justificate în mod corespunzător, un termen mai lung pentru depunerea declarației suplimentare menționate la alineatele (1), (3) sau (3a). Acest termen nu poate depăși 120 de zile de la data acordării liberului de vamă pentru mărfuri. Cu toate acestea, în circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător legate de valoarea în vamă a mărfurilor, acest termen poate face obiectul unei noi prelungiri, care nu poate depăși doi ani de la data acordării liberului de vamă pentru mărfuri.
Articolul 147
Termenul pentru ca declarantul să fie în posesia documentelor justificative pentru declarațiile suplimentare
[Articolul 167 alineatul (1) din cod]
Documentele justificative care lipseau atunci când a fost depusă declarația simplificată trebuie să se afle în posesia declarantului în termenul stabilit pentru depunerea declarației suplimentare în conformitate cu articolul 146 alineatele (1), (3), (3a), (3b) sau (4).
Articolul 148
Invalidarea unei declarații vamale după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri
[Articolul 174 alineatul (2) din cod]
În cazul în care se stabilește că mărfurile au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal, în care o datorie vamală la import ia naștere, în loc să fie declarate pentru un alt regim vamal, declarația vamală este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în baza unei cereri motivate din partea declarantului, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
cererea se face în termen de 90 de zile de la data acceptării declarației;
mărfurile nu au fost utilizate într-un mod incompatibil cu regimul vamal sub care acestea ar fi fost declarate în cazul în care eroarea nu ar fi avut loc;
la momentul declarației eronate, erau îndeplinite condițiile în vederea plasării mărfurilor sub regimul vamal sub care acestea ar fi fost declarate în cazul în care eroarea nu ar fi avut loc;
a fost depusă o declarație vamală pentru regimul vamal sub care mărfurile ar fi fost declarate în cazul în care eroarea nu ar fi avut loc.
În cazul în care se stabilește că mărfurile au fost declarate în mod eronat, în locul altor mărfuri, pentru un regim vamal în care ia naștere o datorie vamală la import, declarația vamală este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în baza unei cereri motivate din partea declarantului, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
cererea se face în termen de 90 de zile de la data acceptării declarației;
mărfurile declarate în mod eronat nu au fost utilizate în alt mod decât cel autorizat în starea lor originală și au fost readuse la starea inițială;
același birou vamal este competent în ceea ce privește mărfurile declarate în mod eronat și mărfurile pe care declarantul intenționase să le declare;
mărfurile urmează să fie declarate pentru același regim vamal ca și cele declarate în mod eronat.
În cazul în care mărfurile, care au fost vândute în cadrul unui contract la distanță conform definiției de la articolul 2 alineatul (7) din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 12 ), au fost puse în liberă circulație și sunt reintroduse, declarația vamală este invalidată după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în baza unei cereri motivate din partea declarantului, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
cererea se face în termen de 90 de zile de la data acceptării declarației vamale;
mărfurile au fost exportate în vederea returnării lor la adresa furnizorului inițial sau la o altă adresă indicată de respectivul furnizor.
În plus față de cazurile menționate la alineatele (1), (2) și (3), declarațiile vamale sunt invalidate după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, în baza unei cereri motivate de către declarant, în oricare dintre următoarele cazuri:
în cazul în care mărfurile au primit liberul de vamă pentru export, reexport sau perfecționare pasivă și nu au părăsit teritoriul vamal al Uniunii;
în cazul în care mărfurile unionale au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal care se aplică mărfurilor neunionale și statutul lor vamal de mărfuri unionale a fost demonstrat ulterior prin intermediul unui document T2L sau T2LF sau al unui manifest vamal al mărfurilor;
în cazul în care mărfurile au fost declarate, în mod eronat, în cadrul mai multor declarații vamale;
în cazul în care se acordă o autorizație cu efect retroactiv în conformitate cu articolul 211 alineatul (2) din cod;
în cazul în care mărfurile unionale sunt plasate sub regim de antrepozit vamal în conformitate cu articolul 237 alineatul (2) din cod și nu mai pot fi plasate sub acest regim, în conformitate cu articolul 237 alineatul (2) din cod.
O declarație vamală, în cazul mărfurilor care fac obiectul taxelor de export, unei cereri de rambursare a taxelor de import, de restituire sau plății altor cuantumuri la export sau altor măsuri speciale la export, nu poate fi invalidată în conformitate cu alineatul (4) litera (a), numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
declarantul furnizează biroului vamal de export sau, în cazul perfecționării pasive, biroului vamal de plasare, dovada că mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal al Uniunii;
în cazul în care declarația vamală este pe suport de hârtie, declarantul returnează la biroul vamal de export sau, în cazul perfecționării pasive, la biroul vamal de plasare, toate exemplarele declarației vamale, împreună cu orice alte documente care i-au fost remise ca urmare a acceptării declarației;
declarantul furnizează biroului vamal de export dovada că restituirile și celelalte cuantumuri sau avantaje financiare acordate la export pentru mărfurile în cauză au fost rambursate sau că autoritățile competente au luat măsurile necesare pentru a se asigura că acestea nu se plătesc;
declarantul respectă toate celelalte obligații care îi revin în ceea ce privește mărfurile;
orice ajustări efectuate pe o licență de export prezentată în sprijinul declarației vamale sunt anulate.
Articolul 149
Condițiile pentru acordarea unei autorizații pentru vămuirea centralizată
[Articolul 179 alineatul (1) din cod]
Pentru ca vămuirea centralizată să fie autorizată în conformitate cu articolul 179 din cod, cererile pentru vămuirea centralizată se referă la oricare din următoarele:
punerea în liberă circulație;
antrepozit vamal;
admitere temporară;
destinație finală;
perfecționare activă;
perfecționare pasivă;
export;
reexport.
Articolul 150
Condiții de acordare a autorizațiilor pentru înscrierea în evidențele declarantului
[Articolul 182 alineatul (1) din cod]
Pentru ca o autorizație de a depune o declarație vamală sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului să fie acordată în conformitate cu articolul 182 alineatul (1) din cod, cererea se referă la oricare din următoarele:
punerea în liberă circulație;
antrepozit vamal;
admitere temporară;
destinație finală;
perfecționare activă;
perfecționare pasivă;
export și reexport.
În cazul în care cererea de autorizare se referă la punerea în liberă circulație, autorizația nu se acordă pentru următoarele:
punerea în liberă circulație a mărfurilor care sunt scutite de TVA în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2006/112/CE și, după caz, în regim suspensiv de accize în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2008/118/CE;
reimportul cu punerea în liberă circulație a mărfurilor care sunt scutite de TVA în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2006/112/CE și, după caz, în regim suspensiv de accize în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2008/118/CE.
În cazul în care cererea de autorizare se referă la export și reexport, autorizația se acordă numai în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
se acordă o derogare de la obligația de a depune o declarație prealabilă la ieșire, în conformitate cu articolul 263 alineatul (2) din cod;
biroul vamal de export este și biroul vamal de ieșire sau biroul vamal de export și biroul vamal de ieșire au luat măsuri care să garanteze că mărfurile fac obiectul supravegherii vamale la ieșire.
Articolul 151
Condițiile pentru acordarea de autorizații pentru autoevaluare
[Articolul 185 alineatul (1) din cod]
În cazul în care un solicitant menționat la articolul 185 alineatul (2) din cod este titularul unei autorizații pentru înscrierea în evidențele declarantului, autoevaluarea este autorizată cu condiția ca cererea de autoevaluare să se refere la regimurile vamale menționate la articolul 150 alineatul (2) sau la reexport.
Articolul 152
Formalitățile și controalele vamale în cazul autoevaluării
[Articolul 185 alineatul (1) din cod]
Titularii de autorizații pentru autoevaluare pot fi autorizați să efectueze, sub supraveghere vamală, controale privind respectarea prohibițiilor și restricțiilor, astfel cum se specifică în autorizație.
CAPITOLUL 3
Acordarea liberului de vamă
Articolul 153
Acordarea liberului de vamă nu este condiționată de constituirea unei garanții
[Articolul 195 alineatul (2) din cod]
În cazul în care, înainte de acordarea liberului de vamă pentru mărfurile care fac obiectul unei solicitări de acordare a unui contingent tarifar, volumul contingentului tarifar în cauză nu este considerat critic, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri nu este condiționată de constituirea unei garanții în ceea ce privește mărfurile respective.
Articolul 154
Notificarea cu privire la acordarea liberului de vamă pentru mărfuri
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
TITLUL VI
PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAȚIE ȘI SCUTIREA DE TAXE LA IMPORT
CAPITOLUL 1
Punerea în liberă circulație
Articolul 155
Autorizația pentru întocmirea certificatelor de cântărire a bananelor
[Articolul 163 alineatul (3) din cod]
Autoritățile vamale acordă o autorizație pentru întocmirea documentelor justificative pentru declarațiile vamale standard de certificare a cântăririi bananelor proaspete încadrate la codul NC 0803 90 10 care fac obiectul taxelor la import („certificate de cântărire a bananelor”) în cazul în care solicitantul unei astfel de autorizații îndeplinește toate condițiile următoare:
respectă criteriul stabilit la articolul 39 litera (a) din cod;
este implicat în importul, transportul, depozitarea sau manipularea bananelor proaspete care se încadrează la codul NC 0803 90 10 care fac obiectul taxelor la import;
oferă garanțiile necesare bunei derulări a cântăririi;
dispune de echipamentele corespunzătoare de cântărire;
păstrează evidențe care permit autorităților vamale să efectueze controalele necesare.
Articolul 156
Termenul limită
[Articolul 22 alineatul (3) din cod]
O decizie cu privire la cererea de acordare a unei autorizații menționate la articolul 155 se ia fără întârziere și cel târziu în termen de 30 de zile de la data acceptării cererii.
Articolul 157
Mijloace de comunicare a certificatului de cântărire a bananelor
[Articolul 6 alineatul (2) și alineatul (3) litera (a) din cod]
Certificatele de cântărire a bananelor pot fi întocmite și transmise prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
CAPITOLUL 2
Scutirea de taxe la import
Articolul 158
Mărfurile considerate a fi reintroduse în aceeași stare în care au fost exportate
[Articolul 203 alineatul (5) din cod]
Articolul 159
Mărfuri care au beneficiat la export de măsurile stabilite în cadrul politicii agricole comune
(Articolul 204 din cod)
Mărfurilor reintroduse care la export au beneficiat de măsurile stabilite în cadrul politicii agricole comune li se acordă scutirea de la plata taxelor la import, atunci când toate condițiile de mai jos sunt îndeplinite:
restituirile sau alte cuantumuri achitate în cadrul acestor măsuri au fost rambursate, au fost luate măsurile necesare de către autoritățile competente pentru a reține sumele care trebuie plătite în temeiul măsurilor pentru mărfurile în cauză sau celelalte avantaje financiare acordate au fost anulate;
mărfurile se aflau în una dintre următoarele situații:
nu au putut fi introduse pe piață în țara în care au fost trimise;
sunt returnate de către destinatar ca fiind defecte sau neconforme cu contractul;
sunt reimportate pe teritoriul vamal al Uniunii pentru că nu au putut fi utilizate în scopul prevăzut datorită altor circumstanțe aflate în afara controlului exportatorului.
mărfurile sunt declarate pentru a fi puse în liberă circulație pe teritoriul vamal al Uniunii în termen de 12 luni de la data îndeplinirii formalităților vamale referitoare la exportul acestora sau ulterior, în cazul în care acest lucru este permis de către autoritățile vamale ale statului membru de reimport, în împrejurări justificate în mod corespunzător.
Circumstanțele menționate la alineatul (1) litera (b) punctul (iii) sunt următoarele:
mărfurile reintroduse pe teritoriul vamal al Uniunii ca urmare a unei daune survenite înainte de livrarea la destinatar, fie la mărfurile în sine, fie la mijlocul de transport în care au fost transportate;
mărfurile, exportate inițial în scopul consumului sau vânzării în cadrul unui târg sau al unei alte manifestări similare, care nu au fost astfel consumate sau vândute;
mărfurile care nu au putut fi livrate destinatarului din cauza incapacității sale fizice sau juridice de a onora contractul prin care s-a efectuat exportul;
mărfurile care, din cauza unor evenimente naturale, politice sau sociale, nu au putut fi livrate destinatarului sau care au ajuns la acesta după data de livrare stipulată de contract;
fructele și legumele, care fac obiectul organizării comune a pieței pentru produsele respective, exportate și vândute în cadrul unei vânzări în consignație, dar care nu au fost vândute pe piața din țara de destinație.
Articolul 160
Mijloace de comunicare a fișei de informații INF 3
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Un document care să ateste îndeplinirea condițiilor pentru scutirea de taxe la import („fișa de informații INF 3”) poate fi comunicat prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
TITLUL VII
REGIMURI SPECIALE
CAPITOLUL 1
Dispoziții generale
Articolul 161
Solicitantul este stabilit în afara teritoriului vamal al Uniunii
[Articolul 211 alineatul (3) litera (a) din cod]
Prin derogare de la articolul 211 alineatul (3) litera (a) din cod, autoritățile vamale pot, în cazuri ocazionale, atunci când consideră că acest lucru este justificat, să acorde o autorizație pentru regimul de destinație finală sau pentru perfecționare activă persoanelor stabilite în afara teritoriului vamal al Uniunii.
Articolul 162
Locul de depunere a unei cereri în cazul în care solicitantul este stabilit în afara teritoriului vamal al Uniunii
[Articolul 22 alineatul (1) din cod]
Articolul 163
Cererea pentru o autorizație pe baza unei declarații vamale
[Articolul 6, alineatul (1), alineatul (2) și alineatul (3) litera (a) și articolul 211 alineatul (1) din cod]
O declarație vamală, cu condiția ca aceasta să fie completată cu elemente de date suplimentare, astfel cum se prevede în anexa A, este considerată a fi o cerere pentru o autorizație în oricare dintre următoarele cazuri:
în cazul în care mărfurile urmează să fie plasate sub regimul de admitere temporară, cu excepția cazului în care autoritățile vamale solicită constituirea unei cereri formale în cazurile care intră sub incidența articolului 236 litera (b);
în cazul în care mărfurile urmează să fie plasate sub regimul de destinație finală și solicitantul are intenția să dea mărfurilor în întregime destinația finală prevăzută;
în cazul în care alte mărfuri decât cele listate în anexa 71-02 urmează să fie plasate sub regimul de perfecționare activă;
în cazul în care alte mărfuri decât cele listate în anexa 71-02 urmează să fie plasate sub regimul de perfecționare pasivă;
în cazul în care o autorizație de utilizare a regimului de perfecționare pasivă a fost acordată și produsele de înlocuire trebuie puse în liberă circulație folosind sistemul de schimb standard, care nu face obiectul autorizației respective;
în cazul în care produsele transformate urmează să fie puse în liberă circulație după perfecționarea pasivă și operațiunea de transformare implică mărfuri fără caracter comercial;
în cazul în care mărfurile enumerate în anexa 71-02 a căror valoare în vamă nu depășește 150 000 EUR sunt deja plasate sau urmează să fie plasate sub regimul de perfecționare activă și trebuie distruse sub supraveghere vamală din cauza unor circumstanțe excepționale și justificate în mod corespunzător.
Alineatul (1) nu se aplică în niciunul dintre următoarele cazuri:
declarație simplificată;
vămuirea centralizată;
înscrierea în evidențele declarantului;
în cazul în care se solicită o altă autorizație decât pentru admitere temporară care implică mai mult de un stat membru;
în cazul în care utilizarea mărfurilor echivalente este solicitată în conformitate cu articolul 223 din cod;
în cazul în care autoritatea vamală competentă informează declarantul că verificarea condițiilor economice este necesară în conformitate cu articolul 211 alineatul (6) din cod;
▼M7 —————
în cazul în care este solicitată o autorizație cu efect retroactiv în conformitate cu articolul 211 alineatul (2) din cod, cu excepția cazurilor menționate la alineatul (1) literele (e) sau (f) de la prezentul articol.
Obligația de a furniza elementele de date suplimentare menționate la alineatul (1) nu se aplică în cazurile care implică oricare dintre următoarele tipuri de declarații:
declarațiile vamale de punere în liberă circulație efectuate verbal, în conformitate cu articolul 135;
declarațiile vamale de admitere temporară sau declarațiile de reexport efectuate verbal, în conformitate cu articolul 136;
declarațiile vamale de admitere temporară sau declarațiile de reexport în conformitate cu articolul 139 care se consideră a fi efectuate în conformitate cu articolul 141.
Carnetele ATA și CPD sunt considerate cereri de acordare a unei autorizații de admitere temporară în cazul în care îndeplinesc toate condițiile următoare:
carnetul a fost emis într-o parte contractantă la Convenția ATA sau la Convenția de la Istanbul și este vizat și garantat de către o asociație care face parte dintr-un lanț de garantare, astfel cum este definit la articolul 1 litera (d) din anexa A la Convenția de la Istanbul;
carnetul se referă la mărfuri și utilizări prevăzute de convenția în temeiul căreia acesta a fost eliberat;
carnetul este certificat de către autoritățile vamale;
carnetul este valabil pe întregul teritoriu vamal al Uniunii.
Articolul 164
Cererea de reînnoire sau de modificare a autorizației
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Autoritățile vamale pot permite ca o cerere de reînnoire sau de modificare a unei autorizații prevăzute la articolul 211 alineatul (1) din cod să fie depusă sub formă scrisă.
Articolul 165
Documentul justificativ pentru o declarație vamală verbală de admitere temporară
[Articolul 6 alineatul (2) și alineatul (3) litera (a) și articolul 211 alineatul (1) din cod]
În cazul în care o declarație vamală verbală este considerată o cerere de acordare a unei autorizații de admitere temporară în conformitate cu articolul 163, declarantul prezintă un document justificativ în forma stabilită în anexa 71-01.
Articolul 166
Verificarea condițiilor economice
[Articolul 211 alineatele (3) și (4) din cod]
Condiția stabilită la articolul 211 alineatul (4) litera (b) din cod nu se aplică în cazul autorizațiilor de perfecționare activă, cu excepția oricăruia dintre următoarele cazuri:
în cazul în care calculul cuantumului taxelor la import este efectuat în conformitate cu articolul 86 alineatul (3) din cod, există dovezi că interesele esențiale ale producătorilor din Uniune riscă să fie afectate în mod negativ, iar această situație nu este reglementată de articolul 167 alineatul (1) literele (a) – (f);
în cazul în care calculul cuantumului taxelor la import se face în conformitate cu articolul 85 din cod, mărfurile destinate plasării sub regimul de perfecționare activă ar face obiectul unei măsuri de politică agricolă sau comercială în cazul în care acestea ar fi declarate pentru punerea în liberă circulație, iar această situație nu este reglementată de articolul 167 alineatul (1) literele (h), (i), (m) sau (p);
în cazul în care calculul cuantumului taxelor la import se face în conformitate cu articolul 85 din cod, mărfurile destinate plasării sub regimul de perfecționare activă nu ar face obiectul unei măsuri de politică agricolă sau comercială, al unei taxe antidumping provizorii sau definitive, al unei taxe compensatorii, al unei măsuri de salvgardare sau al unei taxe suplimentare care rezultă din suspendarea concesiilor în cazul în care acestea au fost declarate pentru punerea în liberă circulație, există dovezi că interesele esențiale ale producătorilor din Uniune riscă să fie afectate, iar această situație nu este reglementată prin articolul 167 alineatul (1) literele (g)-(s).
Articolul 167
Cazurile în care condițiile economice sunt considerate a fi îndeplinite pentru regimul de perfecționare activă
[Articolul 211 alineatul (5) din cod]
Condițiile economice pentru regimul de perfecționare activă se consideră a fi îndeplinite în cazul în care cererea se referă la oricare dintre următoarele operațiuni:
transformarea mărfurilor care nu sunt menționate în lista din anexa 71-02;
reparații;
transformarea mărfurilor puse, direct sau indirect, la dispoziția titularului autorizației, care este efectuată conform specificațiilor în numele unei persoane stabilite în afara teritoriului Uniunii, în general în schimbul plății exclusive a costurilor de transformare;
transformarea grâului dur în paste făinoase;
plasarea mărfurilor sub regimul de perfecționare activă, în limitele cantității stabilite pe baza unui echilibru în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 510/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 13 );
transformarea mărfurilor care sunt enumerate în anexa 71-02, în oricare dintre următoarele situații:
indisponibilitatea mărfurilor produse în Uniune care au același cod NC de 8 cifre, aceeași calitate comercială și aceleași caracteristici tehnice ca mărfurile vizate pentru import pentru operațiunile de transformare avute în vedere;
diferențele de preț între produsele fabricate în Uniune și cele destinate a fi importate, în cazul în care mărfurile comparabile nu pot fi utilizate întrucât prețul lor nu ar face ca operațiunea comercială avută în vedere să fie viabilă din punct de vedere economic;
obligațiile contractuale în cazul în care mărfurile comparabile nu sunt conforme cu cerințele contractuale ale cumpărătorului dintr-o țară terță al produselor transformate sau în cazul în care, în conformitate cu contractul, produsele transformate trebuie să fie obținute din mărfuri care urmează a fi plasate sub regim de perfecționare activă, pentru a respecta dispozițiile privind protecția dreptului de proprietate industrială sau comercială;
valoarea cumulată a mărfurilor care urmează să fie plasate sub regimul de perfecționare activă per solicitant și per an calendaristic pentru fiecare cod NC din opt cifre nu depășește 150 000 EUR;
transformarea mărfurilor pentru a garanta respectarea cerințelor tehnice pentru punerea lor în liberă circulație;
transformarea mărfurilor fără caracter comercial;
transformarea mărfurilor obținute pe baza unei autorizații anterioare, a cărei eliberare a făcut obiectul unei verificări a condițiilor economice;
transformarea fracțiunilor solide și lichide de ulei de palmier, de ulei de cocos, a fracțiunilor fluide de ulei de cocos, de ulei din sâmburi de palmier, a fracțiunilor fluide de ulei din sâmburi de palmier, de ulei de babassu sau de ulei de ricin în produse care nu sunt destinate sectorului alimentar;
transformarea în produse destinate a fi încorporate în sau utilizate pentru aeronavele pentru care a fost eliberat un certificat de autorizare a dării în exploatare (formularul AESA 1) sau un certificat echivalent, astfel cum se menționează la articolul 2 din Regulamentul (UE) 2018/581 al Consiliului ( 14 );
transformarea în produse care beneficiază de suspendarea autonomă a taxelor de import referitoare la unele arme și unele echipamente militare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 150/2003 al Consiliului ( 15 );
transformarea mărfurilor în eșantioane;
transformarea oricărui tip electronic de componente, piese, ansambluri sau a oricărui alt material în produse din domeniul tehnologiei informațiilor;
transformarea mărfurilor care se încadrează la codurile NC 2707 sau 2710 în produse care se încadrează la codurile NC 2707 , 2710 sau 2902 ;
reducerea la deșeuri și resturi, distrugerea, recuperarea pieselor sau a componentelor;
denaturarea;
forme uzuale de manipulare menționate la articolul 220 din cod;
valoarea cumulată a mărfurilor care urmează să fie plasate sub regimul de perfecționare activă per solicitant și per an calendaristic pentru fiecare cod NC din opt cifre nu depășește 150 000 EUR pentru mărfurile care sunt incluse în anexa 71-02 și, respectiv, 300 000 EUR pentru alte mărfuri, cu excepția cazului în care mărfurile destinate plasării sub regimul de perfecționare activă ar face obiectul unei taxe antidumping provizorii sau definitive, unei taxe compensatorii, unei măsuri de salvgardare sau unei taxe suplimentare ca urmare a suspendării concesiilor, în cazul în care acestea au fost declarate în vederea punerii în liberă circulație.
Indisponibilitatea menționată la alineatul (1) litera (f) punctul (i) se referă la oricare dintre următoarele situații:
absența totală a producției de bunuri comparabile pe teritoriul vamal al Uniunii;
indisponibilitatea unei cantități suficiente din mărfurile respective pentru a efectua operațiunile de transformare avute în vedere;
mărfuri unionale comparabile nu pot fi puse la dispoziția solicitantului în timp util pentru ca operațiunea comercială avută în vedere să fie efectuată, în pofida depunerii în timp util a unei cereri.
▼M7 —————
Articolul 169
Autorizația de utilizare a mărfurilor echivalente
[Articolul 223 alineatul (1), alineatul (2) și alineatul (3) litera (c) din cod]
Prin derogare de la dispozițiile articolului 223 alineatul (1) al treilea paragraf din cod, sunt considerate ca mărfuri echivalente în regim de perfecționare activă:
mărfurile aflate într-un stadiu de prelucrare superior celui al mărfurilor neunionale care fac obiectul regimului de perfecționare activă atunci când partea esențială a transformării acestor mărfuri echivalente se efectuează în întreprinderea titularului autorizației sau în întreprinderea unde operațiunea se efectuează pe seama acestuia;
în caz de reparare, mărfurile noi în locul mărfurilor utilizate sau mărfurile într-o stare mai bună decât mărfurile neunionale plasate sub regimul de perfecționare activă;
mărfurile cu caracteristici tehnice similare cu cele ale mărfurilor pe care le înlocuiesc, cu condiția ca acestea să aibă același cod de opt cifre din Nomenclatura combinată și să fie de o calitate comercială identică.
Articolul 170
Produsele transformate sau mărfurile plasate sub regimul de perfecționare activă IM/EX
[Articolul 211 alineatul (1) din cod]
Articolul 171
Termenul limită pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de autorizație menționată la articolul 211 alineatul (1) din cod
[Articolul 22 alineatul (3) din cod]
În cazul în care o cerere de autorizație menționată la articolul 211 alineatul (1) litera (b) din cod implică un singur stat membru, se ia o decizie privind cererea respectivă, prin derogare de la articolul 22 alineatul (3) primul paragraf din cod, fără întârziere și cel târziu în termen de 60 de zile de la data acceptării cererii.
Autoritățile vamale informează solicitantul sau titularul autorizației cu privire la necesitatea de a verifica condițiile economice și, în cazul în care autorizația nu a fost încă emisă, cu privire la prelungirea termenului-limită în conformitate cu primul paragraf.
Articolul 172
Efectul retroactiv
[Articolul 22 alineatul (4) din cod]
În cazul în care, în conformitate cu articolul 211 alineatul (6) din cod, o verificare a condițiilor economice este necesară în ceea ce privește reînnoirea unei autorizații pentru același tip de operațiuni și de mărfuri, o autorizație cu efect retroactiv intră în vigoare cel mai devreme la data la care s-a ajuns la o concluzie cu privire la condițiile economice.
Articolul 173
Valabilitatea unei autorizații
[Articolul 22 alineatul (5) din cod]
Articolul 174
Termenul-limită pentru descărcarea unui regim special
[Articolul 215 alineatul (4) din cod]
Articolul 175
Decont de încheiere
[Articolul 6 alineatul (2) și alineatul (3) litera (a) și articolul 211 alineatul (1) din cod]
Cu toate acestea, biroul vamal de supraveghere poate acorda o derogare de la obligația de a prezenta decontul de încheiere în cazul în care consideră că acest lucru nu este necesar.
Articolul 176
Schimbul standardizat de informații și obligațiile titularului unei autorizații de utilizare a unui regim de perfecționare
[Articolul 211 alineatul (1) din cod]
Autorizațiile de utilizare a regimului de perfecționare activă EX/IM sau de perfecționare pasivă EX/IM care implică unul sau mai multe state membre și autorizațiile de utilizare a regimului de perfecționare activă IM/EX sau de perfecționare pasivă IM/EX care implică mai mult de un stat membru stabilesc următoarele obligații:
utilizarea schimbului standardizat de informații (INF), astfel cum se menționează la articolul 181, cu excepția cazului în care autoritățile vamale convin asupra altor modalități de schimb electronic de informații;
titularul autorizației are obligația de a furniza informații biroului vamal de supraveghere, astfel cum se menționează în secțiunea A din anexa 71-05;
în cazul în care se depun următoarele declarații sau notificări, ele fac trimitere la numărul INF relevant:
declarația vamală pentru perfecționare activă;
declarația de export sub regimul de perfecționare activă EX/IM sau de perfecționare pasivă;
declarațiile vamale pentru punerea în liberă circulație în urma perfecționării pasive;
declarațiile vamale pentru descărcarea regimului de perfecționare;
declarațiile de reexport sau notificările de reexport.
Articolul 177
Depozitarea mărfurilor unionale într-un spațiu de depozitare împreună cu mărfuri neunionale
[Articolul 211 alineatul (1) din cod]
Articolul 177a
Depozitarea mixtă a unor produse care fac obiectul supravegherii vamale în cadrul regimului de destinație finală
[Articolul 211 alineatul (1) din cod]
Autorizația pentru regimul de destinație finală menționată la articolul 211 alineatul (1) litera (a) din cod stabilește mijloace și metode de identificare și de supraveghere vamală pentru depozitarea mixtă a unor produse care fac obiectul supravegherii vamale, clasificate la capitolele 27 și 29 din Nomenclatura combinată sau a produselor care conțin uleiuri brute din petrol și sunt clasificate la codul NC 2709 00 .
Dacă produsele menționate la primul paragraf nu sunt clasificate la același cod NC cu opt cifre sau nu prezintă aceeași calitate comercială și nu posedă aceleași caracteristici tehnice și fizice, depozitarea mixtă poate fi autorizată doar dacă întreaga cantitate de produse în depozitare mixtă este destinată să facă obiectul unuia dintre tratamentele menționate în nota complementară 5 la capitolul 27 din Nomenclatura combinată.
Articolul 178
Evidențe
[Articolul 211 alineatul (1) și articolul 214 alineatul (1) din cod]
Evidențele menționate la articolul 214 alineatul (1) din cod trebuie să conțină următoarele:
după caz, trimiterea la autorizația necesară pentru plasarea mărfurilor sub un regim special;
MRN sau, dacă acesta nu există, orice alt număr sau cod de identificare a declarațiilor vamale prin intermediul cărora mărfurile sunt plasate sub regimul special și, dacă regimul a fost descărcat în conformitate cu articolul 215 alineatul (1) din cod, informații cu privire la modul în care regimul a fost descărcat;
date care să permită identificarea fără echivoc a documentelor vamale, altele decât declarațiile vamale, a oricăror alte documente relevante referitoare la plasarea mărfurilor sub un regim special și a oricăror alte documente relevante pentru descărcarea corespunzătoare a regimului;
informații referitoare la mărci, numere de identificare, numărul și tipul de ambalaje, cantitatea și descrierea comercială sau tehnică standard a mărfurilor și, atunci când este cazul, mărcile de identificare de pe container necesare pentru identificarea mărfurilor;
localizarea mărfurilor și informații despre orice circulație a acestora;
statutul vamal al mărfurilor;
detalii cu privire la formele uzuale de manipulare și, după caz, noua clasificare tarifară care rezultă din aceste forme uzuale de manipulare;
detalii cu privire la admiterea temporară sau destinația finală;
detalii cu privire la regimul de perfecționare activă sau pasivă, inclusiv informații cu privire la natura transformării;
în cazul în care se aplică articolul 86 alineatul (1) din cod, costurile de depozitare sau formele uzuale de manipulare;
rata de randament sau metoda de calculare a sa, dacă este cazul;
detalii care să permită autorităților vamale supravegherea și controlul utilizării mărfurilor echivalente în conformitate cu articolul 223 din cod;
în cazul în care separarea contabilă este necesară, informații referitoare la tipul de mărfuri, la statutul vamal și, atunci când este cazul, la originea mărfurilor;
în cazurile de admitere temporară menționate la articolul 238, detaliile cerute la respectivul articol;
în cazurile de perfecționare activă menționate la articolul 241, detaliile cerute la respectivul articol;
dacă este cazul, detalii privind orice transfer de drepturi și obligații în conformitate cu articolul 218 din cod;
în cazul în care evidențele nu fac parte din contabilitatea principală în scopuri vamale, o trimitere la contabilitatea principală respectivă în scopuri vamale;
informații suplimentare în cazuri speciale, la cererea autorităților vamale din motive justificate.
În cazul zonelor libere, evidențele trebuie să conțină, pe lângă informațiile prevăzute la alineatul (1), următoarele:
date care să permită identificarea documentelor de transport pentru mărfuri care intră sau ies din zonele libere;
date privind utilizarea sau consumul de mărfuri a căror punere în liberă circulație sau admitere temporară nu ar atrage cu sine aplicarea taxelor de import sau a măsurilor stabilite în temeiul politicii agricole comune sau al politicilor comerciale, în conformitate cu articolul 247 alineatul (2) din cod.
Articolul 179
Circulația mărfurilor între locuri diferite de pe teritoriul vamal al Uniunii
(Articolul 219 din cod)
Circulația mărfurilor plasate sub regimul de antrepozitare vamală poate avea loc pe teritoriul vamal al Uniunii, fără alte formalități vamale decât cele prevăzute la articolul 178 alineatul (1) litera (e), după cum urmează:
între diferitele spații de depozitare specificate în aceeași autorizație;
de la biroul vamal de plasare până la spațiile de depozitare; sau
de la spațiile de depozitare până la biroul vamal de ieșire sau la orice birou vamal indicat în autorizația pentru un regim special, astfel cum se menționează la articolul 211 alineatul (1) din cod, care este împuternicit să acorde mărfurilor liberul de vamă pentru un alt regim vamal sau să primească declarația de reexport pentru descărcarea regimului special.
Circulația sub regimul de antrepozitare vamală se încheie în termen de 30 de zile după ce mărfurile au fost scoase din antrepozitul vamal.
La cererea titularului regimului, autoritățile vamale pot prelungi perioada de 30 de zile.
La cererea titularului regimului, autoritățile vamale pot prelungi perioada de 100 de zile.
Articolul 180
Forme uzuale de manipulare
(Articolul 220 din cod)
Formele uzuale de manipulare menționate la articolul 220 din cod sunt cele definite în anexa 71-03.
Articolul 181
Schimbul standardizat de informații
[Articolul 6 alineatul (2) din cod]
Biroul vamal de supraveghere pune la dispoziție datele relevante prevăzute în secțiunea A din anexa 71-05 în sistemul electronic constituit în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru schimbul standardizat de informații (INF) pentru:
regimul de perfecționare activă EX/IM sau de perfecționare pasivă EX/IM care implică unul sau mai multe state membre;
regimul de perfecționare activă IM/EX sau de perfecționare pasivă IM/EX care implică mai multe state membre.
Articolul 182
Statutul vamal al animalelor născute din animale plasate sub un regim special
[Articolul 153 alineatul (3) din cod]
În cazul în care valoarea totală a animalelor născute pe teritoriul vamal al Uniunii din animale care fac obiectul unei declarații vamale și care sunt plasate sub regimul de depozitare, de admitere temporară sau de perfecționare activă depășește 100 EUR, animalele respective se consideră a fi mărfuri neunionale și se plasează sub același regim ca și animalele din care s-au născut.
Articolul 183
Derogare de la obligația de a depune o declarație suplimentară
[Articolul 167 alineatul (2) litera (b) din cod]
Obligația de a depune o declarație suplimentară nu se aplică pentru mărfurile pentru care un alt regim special decât cel de tranzit a fost descărcat prin plasarea lor sub un alt regim special decât cel de tranzit, atunci când toate condițiile de mai jos sunt îndeplinite:
titularul autorizației pentru primul regim special și pentru regimul special ulterior este aceeași persoană;
declarația vamală pentru primul regim special a fost depusă în forma standard sau declarantul a depus o declarație suplimentară în conformitate cu articolul 167 alineatul (1) primul paragraf din cod în ceea ce privește primul regim special;
primul regim special este descărcat prin plasarea mărfurilor sub un regim special ulterior, altul decât cel de destinație finală sau de perfecționare activă, în urma depunerii unei declarații vamale sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului.
CAPITOLUL 2
Tranzit
Articolul 184
Mijloace de comunicare către autoritățile vamale a MRN pentru o operațiune de tranzit și a MRN pentru o operațiune TIR
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
MRN pentru o declarație de tranzit sau pentru o operațiune TIR poate fi transmis autorităților vamale prin oricare dintre următoarele mijloace, altele decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor:
un cod de bare;
un document de însoțire a tranzitului;
un document de însoțire tranzit/securitate;
în cazul unei operațiuni TIR, un carnet TIR;
alte mijloace permise de autoritatea vamală care primește informațiile.
Până la datele de modernizare a noului sistem computerizat de tranzit menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, MRN-ul unei declarații de tranzit se comunică autorităților vamale prin mijloacele prevăzute la primul paragraf literele (b) și (c).
Articolul 185
Documentul de însoțire a tranzitului și documentul de însoțire tranzit/securitate
[Articolul 6 alineatul (2) din cod]
Cerințele comune în materie de date pentru documentul de însoțire a tranzitului și, dacă este cazul, pentru lista de articole și pentru documentul de însoțire tranzit/securitate și lista de articole tranzit/securitate sunt prevăzute în anexa B-02.
Articolul 186
Cererile de acordare a statutului de destinatar agreat pentru operațiunile TIR
[Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod]
În scopul operațiunilor TIR, cererile de acordare a statutului de destinatar agreat al mărfurilor menționat la articolul 230 din cod se prezintă autorității vamale competente pentru luarea deciziei în statul membru în care trebuie să fie încheiate operațiunile TIR ale solicitantului.
Articolul 187
Autorizațiile pentru statutul de destinatar agreat pentru operațiunile TIR
(Articolul 230 din cod)
Statutul de destinatar agreat prevăzut la articolul 230 din cod se acordă solicitanților care îndeplinesc următoarele condiții:
solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii;
solicitantul declară că va primi regulat mărfuri care circulă în cadrul unei operațiuni TIR;
solicitantul respectă criteriile stabilite la articolul 39 literele (a), (b) și (d) din cod.
Articolul 188
Teritorii fiscale speciale
[Articolul 1 alineatul (3) din cod]
Articolul 189
Aplicarea regimului de tranzit extern în cazuri specifice
[Articolul 226 alineatul (2) din cod]
În cazul în care mărfuri unionale sunt exportate către o țară terță care este parte contractantă la Convenția privind un regim de tranzit comun sau în cazul în care mărfuri unionale sunt exportate și tranzitează una sau mai multe țări de tranzit comun și se aplică dispozițiile Convenției privind un regim de tranzit comun, mărfurile sunt plasate sub regimul de tranzit extern menționat la articolul 226 alineatul (2) din cod în următoarele cazuri:
mărfurile unionale au făcut obiectul formalităților vamale la export în vederea acordării de restituiri la exportul către țări terțe în cadrul politicii agricole comune;
mărfurile unionale provin din stocuri de intervenție, fac obiectul măsurilor de control în ceea ce privește folosirea sau destinația lor și au făcut obiectul formalităților vamale la exportul lor către țări terțe în cadrul politicii agricole comune;
mărfurile unionale sunt eligibile pentru rambursarea sau remiterea unor taxe la import, în conformitate cu articolul 118 alineatul (1) din cod.
Articolul 190
Recipisa vizată de biroul vamal de destinație
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
O recipisă vizată de biroul vamal de destinație la cererea persoanei care prezintă mărfurile și informațiile solicitate de către biroul în cauză conține datele menționate în anexa 72-03.
Articolul 191
Dispoziții generale referitoare la autorizațiile de simplificări
[Articolul 233 alineatul (4) din cod]
Autorizațiile menționate la articolul 233 alineatul (4) din cod se acordă solicitanților care îndeplinesc următoarele condiții:
solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii;
solicitantul declară că va folosi în mod regulat regimul de tranzit unional;
solicitantul respectă criteriile stabilite la articolul 39 literele (a), (b) și (d) din cod.
Articolul 192
Cererile de acordare a statutului de expeditor agreat pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional
[Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod]
În scopul plasării mărfurilor sub regimul de tranzit unional, cererile de acordare a statutului de expeditor agreat al mărfurilor menționat la articolul 233 alineatul (4) litera (a) din cod se prezintă autorității vamale competente pentru luarea deciziei din statul membru în care trebuie să fie începute operațiunile de tranzit unional ale solicitantului.
Articolul 193
Autorizațiile pentru statutul de expeditor agreat pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional
[Articolul 233 alineatul (4) litera (a) din cod]
Statutul de expeditor agreat menționat la articolul 233 alineatul (4) litera (a) din cod se acordă numai solicitanților care sunt autorizați în conformitate cu articolul 89 alineatul (5) din cod să furnizeze o garanție globală sau să utilizeze o exonerare de garanție, în conformitate cu articolul 95 alineatul (2) din cod.
Articolul 194
Cererile de acordare a statutului de destinatar agreat pentru primirea mărfurilor transportate sub regimul de tranzit unional
[Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod]
În scopul primirii mărfurilor transportate sub regimul de tranzit unional, cererile de acordare a statutului de destinatar agreat al mărfurilor menționat la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod se prezintă autorității vamale competente pentru luarea deciziei din statul membru în care trebuie să se încheie operațiunile de tranzit unional ale solicitantului.
Articolul 195
Autorizațiile pentru statutul de destinatar agreat pentru primirea mărfurilor transportate sub regimul de tranzit unional
[Articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod]
Statutul de destinatar agreat menționat la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod se acordă numai solicitanților care declară că vor primi regulat mărfuri care au fost plasate sub un regim de tranzit unional.
Articolul 196
Recipisa eliberată de destinatarul agreat
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
O recipisă eliberată transportatorului de destinatarul agreat la livrarea mărfurilor și informațiile solicitate conțin datele menționate în anexa 72-03.
Articolul 197
Autorizația pentru utilizarea sigiliilor speciale
[Articolul 233 alineatul (4) litera (c) din cod]
Articolul 197a
Cereri pentru utilizarea unor sigilii speciale
[Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod]
Atunci când un expeditor agreat sau un operator economic care depune o cerere pentru obținerea statutului de expeditor agreat menționat la articolul 233 alineatul (4) litera (a) din cod depune o cerere de obținere a unei autorizații pentru utilizarea sigiliilor speciale, astfel cum se menționează la articolul 233 alineatul (4) litera (c) din cod, cererea poate fi depusă la autoritatea vamală competentă să ia o decizie în statul membru în care urmează să înceapă operațiunile de tranzit unional ale expeditorului agreat.
Articolul 198
Autorizația pentru utilizarea unei declarații de tranzit cu cerințe reduse privind datele
[Articolul 233 alineatul (4) litera (d) din cod]
Autorizațiile în conformitate cu articolul 233 alineatul (4) litera (d) din cod pentru utilizarea unei declarații vamale cu cerințe reduse privind datele pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional se acordă pentru:
transportul de mărfuri pe calea ferată;
transportul de mărfuri pe calea aeriană și maritimă, în cazul în care un document electronic de transport nu este utilizat ca declarație de tranzit.
Articolul 199
Autorizațiile pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație de tranzit pentru transportul aerian
[Articolul 233 alineatul (4) litera (e) din cod]
Pentru transportul aerian, autorizațiile pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație de tranzit pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional în conformitate cu articolul 233 alineatul (4) litera (e) din cod se acordă numai în cazul în care:
solicitantul operează un număr semnificativ de zboruri între aeroporturi din Uniune;
solicitantul demonstrează că va fi în măsură să garanteze faptul că informațiile referitoare la documentul electronic de transport sunt disponibile la biroul vamal de plecare din aeroportul de plecare și la biroul vamal de destinație din aeroportul de destinație și că informațiile respective sunt aceleași atât la biroul vamal de plecare cât și la biroul vamal de destinație.
Articolul 200
Autorizațiile pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație de tranzit pentru transportul maritim
[Articolul 233 alineatul (4) litera (e) din cod]
Pentru transportul maritim, autorizațiile pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație de tranzit pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional în conformitate cu articolul 233 alineatul (4) litera (e) din cod se acordă numai în cazul în care:
solicitantul operează un număr semnificativ de călătorii între porturi din Uniune;
solicitantul demonstrează că va fi în măsură să garanteze faptul că informațiile referitoare la documentul electronic de transport sunt disponibile la biroul vamal de plecare din portul de plecare și la biroul vamal de destinație din portul de destinație și că informațiile respective sunt aceleași atât la biroul vamal de plecare cât și la biroul vamal de destinație.
CAPITOLUL 3
Antrepozitarea vamală
Articolul 201
Vânzarea cu amănuntul
[Articolul 211 alineatul (1) litera (b) din cod]
Autorizațiile pentru exploatarea spațiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor se acordă cu condiția ca spațiile de depozitare să nu fie folosite în scopul vânzării cu amănuntul, cu excepția cazului în care mărfurile sunt vândute cu amănuntul în oricare dintre următoarele situații:
cu scutirea de la plata taxelor la import a călătorilor către sau din țări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii;
cu scutirea de la plata taxelor la import a membrilor organizațiilor internaționale;
cu scutirea de la plata taxelor la import a forțelor NATO;
cu scutirea de la plata taxelor la import în temeiul acordurilor diplomatice sau consulare;
de la distanță, inclusiv prin internet.
Articolul 202
Spațiile de depozitare dotate cu echipament special
[Articolul 211 alineatul (1) litera (b) din cod]
Atunci când mărfurile prezintă un pericol sau pot deteriora alte mărfuri sau necesită dotări speciale din alte motive, autorizațiile pentru exploatarea spațiilor de depozitare în vederea antrepozitării vamale a mărfurilor pot specifica faptul că mărfurile pot fi depozitate numai în spații de depozitare special dotate pentru a le primi.
Articolul 203
Tipul spațiilor de depozitare
[Articolul 211 alineatul (1) litera (b) din cod]
Autorizațiile pentru exploatarea spațiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor precizează care dintre următoarele tipuri de antrepozite vamale se utilizează în cazul fiecărei autorizații:
antrepozit vamal public de tip I;
antrepozit vamal public de tip II;
antrepozit vamal privat.
CAPITOLUL 4
Utilizări specifice
Articolul 204
Dispoziții generale
[Articolul 211 alineatul (1) litera (a) din cod]
Cu excepția cazului în care se prevede altfel, autorizațiile pentru utilizarea regimului de admitere temporară se acordă cu condiția ca starea mărfurilor plasate sub regim să rămână aceeași.
Cu toate acestea, sunt acceptate reparațiile și întreținerea, inclusiv revizia și ajustările sau măsurile de conservare a mărfurilor sau de asigurare a îndeplinirii cerințelor tehnice pentru utilizarea lor sub acel regim.
Articolul 205
Locul de depunere a unei cereri
[Articolul 22 alineatul (1) din cod]
Articolul 206
Admiterea temporară cu scutire parțială de la plata taxelor la import
[Articolul 211 alineatul (1) și articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Articolul 207
Dispoziții generale
[Articolul 211 alineatul (3) din cod]
Scutirea totală de la plata taxelor la import se acordă pentru mărfurile menționate la articolele 208-211 și la articolul 213 inclusiv în cazul în care solicitantul și titularul regimului sunt stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Atunci când se face referire, în prezenta subsecțiune, la utilizarea în scop comercial a unui mijloc de transport, aceasta înseamnă utilizarea unui mijloc de transport pentru transportul persoanelor, cu plată, sau utilizarea unui mijloc de transport pentru transportul industrial sau comercial al mărfurilor, cu plată sau fără plată. Prin utilizarea în scop privat a unui mijloc de transport se înțelege utilizarea unui mijloc de transport fără un scop comercial.
Articolul 208
Paleții
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutire totală de la plata taxelor la import pentru paleți.
Articolul 209
Piesele de schimb, accesoriile și echipamentele pentru paleți
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Scutirea totală de la plata taxelor la import se acordă pentru piesele de schimb, accesoriile și echipamentele pentru paleți atunci când sunt importate temporar pentru a fi reexportate separat sau ca parte integrantă a paleților.
Articolul 210
Containere
[Articolul 18 alineatul (2) și articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Scutirea totală de la plata taxelor la import se acordă pentru containere atunci când au fost marcate durabil într-un loc adecvat și clar vizibil cu toate informațiile următoare:
identificarea proprietarului sau a operatorului, care poate fi indicată fie prin afișarea numelui complet, fie printr-un sistem de identificare consacrat de uz, excluse fiind simbolurile precum emblemele sau steagurile;
mărcile și numerele de identificare ale containerului adoptate de către proprietar sau de către utilizator;
greutatea containerului gol, împreună cu tot echipamentul său fixat permanent.
În cazul containerelor de marfă întrebuințate în sectorul maritim sau al oricărui alt container care folosește un prefix standard ISO constând din patru majuscule terminate cu U, identificarea proprietarului sau a operatorului principal, precum și numărul de serie al containerului și cifra de control a containerului trebuie să respecte standardul internațional ISO 6346 și anexele sale.
Această persoană trebuie să furnizeze, la cerere, autorităților vamale informații detaliate privind circulația fiecărui container căruia i s-a acordat admiterea temporară, inclusiv privind datele și locurile de intrare și de ieșire ale acestuia.
Articolul 211
Piesele de schimb, accesoriile și echipamentele pentru containere
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Scutirea totală de la plata taxelor la import se acordă pentru piesele de schimb, accesoriile și echipamentele pentru containere atunci când sunt importate temporar pentru a fi reexportate separat sau ca parte integrantă a containerelor.
Articolul 212
Condiții pentru acordarea scutirii totale de la plata taxelor la import pentru mijloacele de transport
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Scutirea totală de la plata taxelor la import se acordă pentru mijloace de transport rutier, feroviar, aerian, maritim și pe căile navigabile interioare când acestea îndeplinesc următoarele condiții:
sunt înmatriculate în afara teritoriului vamal al Uniunii în numele unei persoane stabilite în afara acestui teritoriu sau, în cazul în care mijloacele de transport nu sunt înmatriculate, sunt deținute de o persoană stabilită în afara teritoriului vamal al Uniunii;
sunt utilizate de o persoană stabilită în afara teritoriului vamal al Uniunii, fără a aduce atingere articolelor 214, 215 și 216.
În cazul în care mijloacele de transport respective sunt utilizate în scop privat de către o terță persoană stabilită în afara teritoriului vamal al Uniunii, se acordă scutirea totală de la plata taxelor la import cu condiția ca persoana în cauză să fie autorizată în mod corespunzător, în scris, de titularul autorizației.
Articolul 213
Piesele de schimb, accesoriile și echipamentele pentru mijloace de transport neunionale
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Scutirea totală de la plata taxelor la import se acordă pentru piesele de schimb, accesoriile și echipamentele pentru mijloace de transport atunci când sunt importate temporar pentru a fi reexportate separat sau ca parte integrantă a mijloacelor de transport.
Articolul 214
Condiții pentru acordarea scutirii totale de la plata taxelor la import persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Persoanele stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii beneficiază de scutire totală de la plata taxelor la import atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:
în cazul mijloacelor de transport feroviar, acestea sunt puse la dispoziția unor astfel de persoane printr-un acord care stipulează că fiecare persoană poate utiliza materialul rulant al celorlalte în cadrul acordului respectiv;
în cazul mijloacelor de transport rutier înmatriculate pe teritoriul vamal al Uniunii, o remorcă este atașată la mijlocul de transport;
mijloacele de transport sunt folosite într-un caz de urgență;
mijloacele de transport sunt utilizate de o firmă de închiriere profesională în scopul reexportului.
Articolul 215
Utilizarea mijloacelor de transport de către persoanele fizice care își au reședința obișnuită pe teritoriul vamal al Uniunii
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Persoanele fizice care își au reședința obișnuită pe teritoriul vamal al Uniunii beneficiază de scutirea totală de la plata taxelor la import în privința mijloacelor de transport pe care le-au închiriat în temeiul unui contract scris și pe care le utilizează pentru unul dintre următoarele scopuri private:
pentru a se întoarce la locul lor de rezidență de pe teritoriul vamal al Uniunii;
pentru a părăsi teritoriul vamal al Uniunii.
Utilizarea în scop privat a mijloacelor de transport este permisă pentru deplasările între locul de desfășurare a activității și locul de reședință al angajatului sau cu scopul de a îndeplini o sarcină profesională a angajatului, astfel cum se prevede în contractul de muncă.
La cererea autorităților vamale, persoana care utilizează mijloacele de transport trebuie să prezinte o copie a contractului de muncă.
▼M3 —————
Articolul 216
Scutirea de la plata taxelor la import în privința mijloacelor de transport în alte cazuri
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Scutirea totală de la plata taxelor la import se acordă când mijloacele de transport urmează a fi înmatriculate într-o serie temporară pe teritoriul vamal al Uniunii în scopul reexportului în numele uneia dintre următoarele persoane:
o persoană stabilită în afara teritoriului respectiv;
o persoană fizică a cărei reședință obișnuită se află pe teritoriul respectiv, în cazul în care persoana respectivă se pregătește să-și schimbe reședința obișnuită în afara teritoriului respectiv.
Articolul 217
Termenele pentru descărcarea regimului de admitere temporară, în cazul mijloacelor de transport și al containerelor
[Articolul 215 alineatul (4) din cod]
Descărcarea regimului de admitere temporară în cazul mijloacelor de transport și al containerelor trebuie să aibă loc în următoarele termene, calculate de la data la care mărfurile sunt plasate sub regim:
pentru mijloace de transport feroviar: 12 luni;
pentru mijloace de transport neferoviar utilizate în scop comercial: intervalul de timp necesar pentru efectuarea operațiunilor de transport;
pentru mijloacele de transport rutier utilizate în scop privat:
de către studenți: durata șederii lor pe teritoriul vamal al Uniunii în scopul unic de a-și urma studiile;
de către persoane care duc la îndeplinire misiuni cu o durată specificată: durata șederii lor pe teritoriul vamal al Uniunii în scopul unic de a-și îndeplini misiunea;
în alte cazuri, inclusiv animale înșeuate sau de tractare și vehiculele tractate de acestea: 6 luni;
pentru mijloacele de transport aerian utilizate în scop privat: 6 luni;
pentru mijloacele de transport maritim și pe căile navigabile interioare utilizate în scop privat: 18 luni;
pentru containere, echipamentul și accesoriile lor: 12 luni.
Articolul 218
Termenele pentru reexport în cazul serviciilor profesionale de închiriere
[Articolul 211 alineatul (1) și articolul 215 alineatul (4) din cod]
În cazul în care mijlocul de transport este reînchiriat de un serviciu profesional de închiriere unei persoane stabilite în afara teritoriului respectiv sau unor persoane fizice care își au reședința obișnuită pe teritoriul vamal al Uniunii, reexportul de descărcare a regimului de admitere temporară se efectuează în termen de șase luni de la data intrării mijlocului de transport pe teritoriul vamal al Uniunii și în termen de trei săptămâni de la încheierea contractului de reînchiriere.
Data intrării pe teritoriul vamal al Uniunii se consideră a fi data încheierii contractului de închiriere în temeiul căruia a fost utilizat mijlocul de transport la momentul intrării sale pe teritoriul respectiv, cu excepția cazului în care data efectivă de intrare a fost dovedită.
Articolul 219
Obiecte de uz personal și mărfuri pentru scopuri sportive importate de călători
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Scutirea totală de la plata taxelor la import se acordă pentru mărfurile importate de călători cu domiciliul în afara teritoriului vamal al Uniunii, în cazul în care este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:
mărfurile sunt efecte personale necesare în mod rezonabil pentru călătorie;
mărfurile sunt destinate a fi utilizate în scopuri sportive.
Articolul 220
Bunuri de primă necesitate oferite gratuit de către stat pentru navigatori
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutire totală de la taxele la import pentru bunuri de primă necesitate oferite gratuit de către stat pentru navigatori în următoarele cazuri:
sunt utilizate pe un vas angajat în traficul maritim internațional;
sunt descărcate de pe un asemenea vas și utilizate temporar pe uscat de către echipaj;
sunt utilizate de echipajul unui asemenea vas în instituții culturale sau sociale conduse de organizații nonprofit sau în lăcașuri de cult unde se oficiază în mod regulat pentru navigatori.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 221
Ajutoare umanitare în caz de calamitate
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutirea totală de la plata taxelor la import pentru ajutoare umanitare în caz de calamitate atunci când sunt utilizate în cadrul unor măsuri de contracarare a efectelor dezastrelor sau a unor situații similare care afectează teritoriul vamal al Uniunii.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 222
Echipamente medicale, chirurgicale și de laborator
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutirea totală de la plata taxelor la import pentru echipamente medicale, chirurgicale și de laborator care sunt trimise ca împrumut la solicitarea unui spital sau a unei alte instituții medicale care are nevoie urgentă de asemenea echipament pentru a suplini insuficiența propriilor dotări și atunci când acesta este destinat diagnosticării sau terapiei. Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 223
Animale
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutire totală de la plata taxelor la import pentru animale deținute de o persoană stabilită în afara teritoriului vamal al Uniunii.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 224
Mărfuri pentru utilizare în zonele de frontieră
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutirea totală de la plata taxelor la import pentru următoarele mărfuri destinate a fi utilizate în zonele de frontieră:
echipamente deținute și utilizate de către persoane stabilite într-o zonă de frontieră a unei țări terțe învecinate cu zona de frontieră din Uniune în care mărfurile urmează a fi utilizate;
mărfuri utilizate pentru proiecte de construcții, reparații sau întreținere a infrastructurii într-o astfel de zonă de frontieră a Uniunii în responsabilitatea autorităților publice.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii pentru mărfurile menționate la litera (b).
Articolul 225
Suporturi de sunet, de imagine sau de date și materiale publicitare
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutire totală de la plata taxelor la import pentru următoarele mărfuri:
suporturi de sunet, de imagine sau de date furnizate gratuit și utilizate în scopuri demonstrative înainte de comercializare, pentru producerea de sunet, pentru dublare sau pentru reproducere;
materiale utilizate exclusiv în scopuri publicitare, care includ mijloacele de transport special echipate în acest scop.
Articolul 226
Echipamente profesionale
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutire totală de la plata taxelor la import pentru echipamentele profesionale care îndeplinesc următoarele condiții:
sunt deținute de o persoană stabilită în afara teritoriului vamal al Uniunii;
sunt importate fie de o persoană stabilită în afara teritoriului vamal al Uniunii, fie de un angajat al proprietarului stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii;
sunt utilizate de importator sau sub supravegherea lui, cu excepția coproducțiilor audiovizuale.
Scutirea totală de la plata taxelor la import nu se acordă pentru materialul profesional care urmează să fie utilizat pentru oricare din următoarele scopuri:
fabricarea industrială a mărfurilor;
ambalarea industrială a mărfurilor;
exploatarea resurselor naturale;
construirea, repararea sau întreținerea clădirilor;
lucrări de terasament, precum și alte activități similare.
Literele (c), (d) și (e) nu se aplică în cazul uneltelor de mână.
Articolul 227
Materiale pedagogice și echipamente științifice
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutirea totală de la plata taxelor la import pentru materialul didactic și echipamentele științifice, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:
sunt deținute de o persoană stabilită în afara teritoriului vamal al Uniunii;
sunt importate de instituții științifice, de învățământ sau de formare profesională publice sau private, fără scop lucrativ și sunt utilizate exclusiv în scopul predării, formării profesionale sau cercetării științifice sub responsabilitatea instituției importatoare;
sunt importate în număr rezonabil, având în vedere scopul acestui import;
nu sunt folosite în scopuri exclusiv comerciale.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 228
Ambalaje
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutire totală de la plata taxelor la import pentru următoarele mărfuri:
ambalajele care sunt importate pline și sunt destinate reexportului, goale sau pline;
ambalajele care sunt importate goale și sunt destinate reexportului pline.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 229
Forme, matrițe, calapoade, desene, schițe, instrumente de măsurare, control și testare și alte articole similare
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutirea totală de la plata taxelor la import pentru forme, matrițe, calapoade, desene, schițe, instrumente de măsurare, control și testare și alte articole similare, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:
sunt deținute de o persoană stabilită în afara teritoriului vamal al Uniunii;
sunt utilizate în producție de către o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii și peste 50 % din producția rezultată din utilizarea lor se exportă.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 230
Unelte și instrumente speciale
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutire totală de la plata taxelor la import pentru unelte și instrumente speciale atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:
sunt deținute de o persoană stabilită în afara teritoriului vamal al Uniunii;
sunt puse la dispoziția unei persoane stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii pentru fabricarea de mărfuri și se exportă peste 50 % din mărfurile obținute.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 231
Mărfuri utilizate pentru efectuarea de teste sau supuse testelor
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutire totală de la plata taxelor la import pentru mărfurile aflate în oricare dintre următoarele situații:
fac obiectul testelor, experimentelor sau demonstrațiilor;
fac obiectul unei testări cu rezultate satisfăcătoare prevăzute în cadrul unui contract de vânzare;
sunt utilizate pentru a efectua teste, experimente sau demonstrații fără câștig financiar.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 232
Eșantioane
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Scutirea totală de la plata taxelor la import se acordă pentru eșantioanele utilizate exclusiv pentru prezentări sau demonstrații pe teritoriul vamal al Uniunii, cu condiția ca respectiva cantitate de eșantioane să fie rezonabilă, având în vedere utilizarea în cauză.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 233
Mijloace de înlocuire pentru producție
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutire totală de la plata taxelor la import pentru mijloacele de producție de înlocuire care sunt furnizate temporar unui client de către un furnizor sau depanator, până la livrarea sau repararea unor mărfuri similare.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 234
Mărfuri pentru evenimente sau pentru vânzarea în anumite situații
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
În cazuri excepționale, autoritățile vamale pot acorda scutirea totală de la plata taxelor la import pentru mărfurile care urmează a fi expuse sau utilizate la alte evenimente, sau care sunt obținute la asemenea evenimente din mărfuri plasate sub regimul de admitere temporară.
Se acordă scutire totală de la plata taxelor la import pentru următoarele:
opere de artă, obiecte de colecție și antichități în conformitate cu anexa IX la Directiva 2006/112/CE, importate în scopul expunerii, în vederea posibilei vânzări;
mărfuri, altele decât cele nou produse, importate în vederea vânzării prin licitație.
Articolul 235
Piese de schimb, accesorii și echipamente
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se acordă scutirea totală de la plata taxelor la import pentru piese de schimb, accesorii și echipamente care sunt utilizate pentru reparații și întreținere, inclusiv revizie, ajustări și conservare, a mărfurilor plasate sub regimul de admitere temporară.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 235 a
Mărfuri destinate a circula sau a fi utilizate în contextul activităților militare
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Scutirea totală de taxe la import se acordă mărfurilor destinate a circula sau a fi utilizate în contextul activităților militare sub acoperirea unui formular NATO 302 sau a unui formular UE 302.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 236
Alte mărfuri
[Articolul 250 alineatul (2) litera (d) din cod]
Se poate acorda scutirea totală de la plata taxelor la import pentru alte mărfuri decât cele menționate la articolele 208-216 și 219-235 sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele respective, în oricare dintre următoarele situații:
mărfurile sunt importate cu titlu ocazional pentru o perioadă care nu depășește trei luni;
mărfurile sunt importate în situații speciale, care nu au incidență pe plan economic în Uniune.
Solicitantul și titularul regimului pot fi stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii în situațiile menționate la litera (b).
Articolul 237
Termene speciale pentru descărcare
[Articolul 215 alineatul (4) din cod]
Articolul 238
Informații care trebuie incluse în declarația vamală
[Articolul 6 alineatul (2) din cod]
Articolul 239
Obligațiile titularului autorizației de destinație finală
[Articolul 211 alineatul (1) litera (a) din cod]
O autorizație pentru utilizarea regimului de destinație finală se acordă cu condiția ca titularul autorizației să se angajeze să îndeplinească oricare dintre obligațiile următoare:
să utilizeze mărfurile în sensul prevăzut în cererea de scutire sau de reducere de taxe;
să transfere obligația menționată la litera (a) către o altă persoană, în condițiile prevăzute de autoritățile vamale.
CAPITOLUL 5
Transformarea
Articolul 240
Autorizația
(Articolul 211 din cod)
O autorizație de plasare sub un regim de perfecționare specifică măsurile care stabilesc una din următoarele aspecte:
faptul că produsele transformate au rezultat din transformarea mărfurilor plasate sub un regim de perfecționare;
faptul că sunt îndeplinite condițiile de utilizare a mărfurilor echivalente în conformitate cu articolul 223 din cod sau sistemul de schimb standard în conformitate cu articolul 261 din cod.
O autorizație de perfecționare activă poate fi acordată pentru accesorii de producție în sensul articolului 5 alineatul (37) litera (e) din cod, cu excepția următoarelor:
combustibililor și surselor de energie, altele decât cele necesare pentru testarea produselor transformate sau pentru detectarea defectelor la mărfurile care sunt plasate sub regim și care necesită reparații;
lubrifianților, alții decât cei necesari pentru testarea, ajustarea sau retragerea produselor transformate;
echipamentelor și instrumentelor.
O autorizație de perfecționare activă se acordă numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
după transformare, mărfurile nu pot fi readuse economic la forma sau starea în care se aflau înainte de plasarea lor sub regim;
utilizarea regimului nu poate duce la eludarea regulilor de origine și a restricțiilor cantitative aplicabile mărfurilor importate.
Primul paragraf nu se aplică în cazul în care cuantumul taxelor la import se determină în conformitate cu articolul 86 alineatul (3) din cod.
Articolul 241
Informații care trebuie incluse în declarația vamală pentru perfecționarea activă
[Articolul 6 alineatul (2) din cod]
În cazul în care mărfurile plasate sub regimul de perfecționare activă fac obiectul unor măsuri specifice de politică comercială și aceste măsuri continuă să fie aplicabile la data când mărfurile, sub formă de produse transformate sau nu, sunt plasate sub un alt regim vamal, declarația vamală pentru regimul vamal ulterior conține informațiile menționate la primul paragraf, precum și indicația „C P M”.
Articolul 242
Perfecționare pasivă IM/EX
[Articolul 211 alineatul (1) din cod]
La solicitarea titularului autorizației, termenul poate fi prelungit chiar și după expirarea sa, cu condiția ca termenul total să nu depășească un an.
Articolul 243
Reparații în temeiul regimului de perfecționare pasivă
[Articolul 211 alineatul (1) din cod]
Atunci când regimul de perfecționare pasivă se solicită pentru reparații, mărfurile de export temporar trebuie să permită reparații, iar regimul nu poate fi utilizat pentru îmbunătățirea performanței tehnice a mărfurilor.
TITLUL VIII
MĂRFURI SCOASE DE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII
CAPITOLUL 1
Formalități prealabile la ieșirea mărfurilor
Articolul 244
Termenul pentru depunerea unei declarații prealabile la ieșire
[Articolul 263 alineatul (1) din cod]
►C2 Declarația prealabilă la ieșire menționată la articolul 263 din cod se depune la biroul vamal competent, în următoarele termene: ◄
în cazul transportului maritim:
pentru mișcările de mărfuri în containere, altele decât cele menționate la punctele (ii) și (iii), cu cel puțin 24 de ore înainte ca mărfurile să fie încărcate pe nava la bordul căreia acestea trebuie să părăsească teritoriul vamal al Uniunii;
pentru mișcările de mărfuri în containere între teritoriul vamal al Uniunii și Groenlanda, Insulele Feroe, Islanda sau porturile de la Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Neagră sau Marea Mediterană, toate porturile din Maroc și porturile din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu excepția porturilor situate în Irlanda de Nord, precum și porturile din Insulele Anglo-Normande și Insula Man, cu cel puțin două ore înaintea plecării dintr-un port situat pe teritoriul vamal al Uniunii;
pentru mișcările de mărfuri în containere între departamentele franceze de peste mări, Insulele Azore, Madeira sau Insulele Canare și un teritoriu situat în afara teritoriului vamal al Uniunii, în cazul în care durata călătoriei este mai mică de 24 de ore, cu cel puțin două ore înaintea plecării dintr-un port situat pe teritoriul vamal al Uniunii;
în cazul mișcărilor care nu implică mărfuri în containere, cu cel puțin cu 2 ore înaintea plecării dintr-un port situat pe teritoriul vamal al Uniunii.
în cazul transportului aerian, cu cel puțin 30 de minute înaintea plecării dintr-un aeroport situat pe teritoriul vamal al Uniunii;
în cazul traficului rutier și pe căile navigabile interioare, cu cel târziu o oră înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al Uniunii;
în cazul transportului feroviar:
în cazul în care călătoria cu trenul de la ultima stație de formare a trenului până la biroul vamal de ieșire durează mai puțin de două ore, cu cel târziu o oră înainte de sosirea mărfurilor la locul care ține de competența biroului vamal de ieșire;
în toate celelalte cazuri, cu cel târziu două ore înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al Uniunii.
În următoarele situații, termenul pentru depunerea unei declarații prealabile la ieșire este cel aplicabil mijloacelor de transport active utilizate în vederea părăsirii teritoriului vamal al Uniunii:
în cazul în care mărfurile au ajuns la biroul vamal de ieșire pe un alt mijloc de transport de pe care sunt transferate înainte de a părăsi teritoriul vamal al Uniunii (transportul intermodal);
în cazul în care mărfurile au ajuns la biroul vamal de ieșire printr-un mijloc de transport care este, la rândul său, transportat prin intermediul unui mijloc de transport activ la momentul părăsirii teritoriului vamal al Uniunii (transportul combinat);
Articolul 245
Derogarea de la obligația de a depune o declarație prealabilă la ieșire
[Articolul 263 alineatul (2) litera (b) din cod]
Fără a aduce atingere obligației de a depune o declarație vamală în conformitate cu articolul 158 alineatul (1) din cod sau o declarație de reexport, în conformitate cu articolul 270 alineatul (1) din cod, depunerea unei declarații prealabile la ieșire face obiectul unei derogări pentru următoarele mărfuri:
energie electrică;
mărfurile care ies printr-un sistem de conducte;
obiecte de corespondență;
mărfurile transportate în temeiul normelor din actele Uniunii Poștale Universale;
bunurile de uz gospodăresc, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009, cu condiția ca acestea să nu fie transportate în temeiul unui contract de transport;
mărfurile care se află în bagajele personale ale călătorilor;
mărfurile menționate la articolul 140 alineatul (1) cu excepția, atunci când sunt transportate în cadrul unui contract de transport, a următoarelor mărfuri:
paleți, piese de schimb, accesorii și echipamente pentru paleți;
containere, piese de schimb, accesorii și echipamente pentru containere;
mijloace de transport, piese de schimb, accesorii și echipamente pentru mijloace de transport;
mărfuri acoperite de carnetele ATA și CPD;
mărfuri care circulă sau sunt utilizate în contextul activităților militare sub acoperirea unui formular NATO 302 sau a unui formular UE 302;
mărfuri transportate la bordul navelor care circulă între porturile Uniunii fără nicio escală intermediară într-un port din afara teritoriului vamal al Uniunii;
mărfuri transportate la bordul aeronavelor care circulă între aeroporturile Uniunii fără nicio escală intermediară într-un aeroport din afara teritoriului vamal al Uniunii;
armele și echipamentele militare scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii de către autoritățile responsabile de apărarea unui stat membru, în cadrul unui transport militar sau al unui transport efectuat în exclusivitate pentru autoritățile militare;
următoarele mărfuri scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii și transferate direct pe instalații offshore operate de o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii:
mărfuri care urmează să fie utilizate la construirea, repararea, întreținerea sau transformarea instalațiilor offshore;
mărfuri care urmează să fie utilizate pentru dotarea sau echiparea instalațiilor offshore;
provizii care urmează să fie utilizate sau consumate pe instalațiile offshore;
mărfurile pentru care se poate solicita scutire, în temeiul Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice, din 18 aprilie 1961, al Convenției de la Viena privind relațiile consulare din 24 aprilie 1963, al altor convenții consulare sau al Convenției de la New York din 16 decembrie 1969 privind misiunile speciale;
mărfurile care sunt destinate a fi încorporate ca părți sau ca accesorii ale navelor sau aeronavelor și pentru funcționarea motoarelor, mașinilor și a altor echipamente de nave sau aeronave, precum și produsele alimentare și alte produse destinate consumului sau vânzării la bord;
mărfurile expediate de pe teritoriul vamal al Uniunii către Ceuta și Melilla, Gibraltar, Helgoland, Republica San Marino, Statul Cetății Vaticanului și municipalitatea Livigno.
Obligația de depunere a unei declarații prealabile la ieșire poate face obiectul unei derogări pentru mărfuri în următoarele situații:
atunci când o navă care transportă mărfuri între porturile Uniunii face escală într-un port situat în afara teritoriului vamal al Uniunii, iar mărfurile respective trebuie să rămână la bordul navei pe durata escalei în portul situat în afara teritoriului vamal al Uniunii;
atunci când o aeronavă care transportă mărfuri între aeroporturile Uniunii face escală într-un aeroport situat în afara teritoriului vamal al Uniunii, iar mărfurile respective trebuie să rămână la bordul aeronavei pe durata escalei în aeroportul situat în afara teritoriului vamal al Uniunii;
atunci când, într-un port sau aeroport, mărfurile nu sunt descărcate de pe mijlocul de transport care le-a introdus pe teritoriul vamal al Uniunii și care le va scoate de pe acest teritoriu;
atunci când mărfurile au fost încărcate într-un port sau aeroport precedent situat pe teritoriul vamal al Uniunii în care a fost depusă o declarație prealabilă la ieșire sau în care a fost aplicabilă o derogare de la obligația de a depune o declarație prealabilă la ieșire și când rămân la bordul mijlocului de transport care le va scoate de pe teritoriul vamal al Uniunii;
în cazul în care mărfurile aflate în depozitare temporară sau plasate sub regimul de zonă liberă sunt transbordate din mijlocul de transport care le-a adus în instalația de depozitare temporară sau în zona liberă sub supravegherea aceluiași birou vamal pe o navă, aeronavă sau cale ferată care le va transporta în afara teritoriului vamal al Uniunii Europene, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții:
transbordarea este efectuată în termen de 14 zile de la prezentarea mărfurilor în conformitate cu articolele 144 sau 245 din cod sau în circumstanțe excepționale, într-un termen mai lung autorizat de autoritățile vamale în cazul în care termenul de 14 zile nu este suficient pentru a face față acestor circumstanțe;
informațiile referitoare la marfă să fie puse la dispoziția autorităților vamale;
destinația mărfurilor și destinatarul să nu sufere modificări după cunoștința transportatorului;
în cazul în care mărfurile au fost introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, dar au fost respinse de către autoritatea vamală competentă și au fost imediat reintroduse în țara de export.
CAPITOLUL 2
Formalitățile la ieșirea mărfurilor
Articolul 246
Modalități de schimb de informații în caz de prezentare a mărfurilor la biroul vamal de ieșire
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
Atunci când mărfurile sunt prezentate la biroul vamal de ieșire în conformitate cu articolul 267 alineatul (2) din cod, pentru schimbul de informații pot fi utilizate alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor în următoarele scopuri:
identificarea declarației de export;
comunicări privind discrepanțele între mărfurile declarate și pentru care s-a acordat liberul de vamă pentru regimul de export și mărfurile prezentate.
Articolul 247
Mijloace pentru furnizarea de dovezi care să ateste că mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Uniunii
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
În sensul certificării ieșirii mărfurilor, dovezi care să ateste că mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Uniunii pot fi puse la dispoziția biroului vamal de export prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.
CAPITOLUL 3
Export și reexport
Articolul 248
Invalidarea declarației vamale sau a declarației de reexport
(Articolul 174 din cod)
Articolul 249
Modalitățile de depunere retroactivă a unei declarații de export sau de reexport
[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]
În cazul în care o declarație de export sau de reexport a fost necesară, dar mărfurile au fost scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii fără a se depune o astfel de declarație, alte mijloace de schimb de informații decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor pot fi utilizate pentru depunea retroactivă a declarației de export sau de reexport.
TITLUL IX
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 250
Reevaluarea autorizațiilor deja în vigoare la 1 mai 2016
Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), următoarele autorizații nu fac obiectul reevaluării:
autorizațiile de exportatori pentru întocmirea de declarații pe factură, astfel cum se menționează la articolele 97v și 117 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93;
autorizațiile pentru gestionarea materialelor prin utilizarea metodei separării contabile, astfel cum se menționează la articolul 88 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.
Articolul 251
Valabilitatea autorizațiilor deja în vigoare la 1 mai 2016
Autorizațiile acordate în baza Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 sau a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 care sunt valabile la 1 mai 2016 rămân valabile după cum urmează:
pentru autorizațiile cu o perioadă de valabilitate limitată, până la 1 mai 2019 sau până la expirarea perioadei de valabilitate respective dacă aceasta se încheie înainte de data menționată;
pentru toate celelalte autorizații, până când autorizația este reevaluată în conformitate cu articolul 250 alineatul (1).
Articolul 252
Valabilitatea deciziilor privind informațiile obligatorii, care sunt deja în vigoare la 1 mai 2016
Deciziile referitoare la informațiile obligatorii care sunt deja în vigoare la 1 mai 2016 rămân valabile pentru perioada de timp prevăzută în respectivele decizii. O astfel de decizie este obligatorie începând cu 1 mai 2016 atât pentru autoritățile vamale, cât și pentru titularul deciziei.
Articolul 253
Valabilitatea deciziilor de acordare a amânării plăților, care sunt deja în vigoare la 1 mai 2016
Deciziile de acordare a amânării plății care au fost adoptate în conformitate cu articolul 224 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 și care sunt în vigoare la 1 mai 2016 rămân valabile după cum urmează:
în cazul în care decizia a fost acordată pentru utilizarea procedurii menționate la articolul 226 litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, aceasta rămâne valabilă pe termen nelimitat;
în cazul în care decizia a fost acordată pentru utilizarea uneia dintre procedurile menționate la articolul 226 literele (b) sau (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, aceasta rămâne valabilă până la reevaluarea autorizației în vederea utilizării unei garanții globale care este legată de aceasta.
Articolul 254
Utilizarea autorizațiilor și deciziilor care sunt deja în vigoare la 1 mai 2016
În cazul în care o decizie sau o autorizație rămâne valabilă după 1 mai 2016 în conformitate cu articolele 251-253, condițiile în care această decizie sau autorizație se aplică, de la 1 mai 2016, sunt cele prevăzute în dispozițiile corespunzătoare din cod, din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei ( 17 ) și din prezentul regulament, astfel cum se precizează în tabelul de corespondență prevăzut în anexa 90.
Articolul 255
Dispoziții tranzitorii privind utilizarea sigiliilor
Sigiliile vamale și sigiliile speciale, care sunt conforme dispozițiilor din anexa 46a la Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, pot continua să fie utilizate până la epuizarea stocurilor sau până la 1 mai 2019, dacă această dată este anterioară datei epuizării stocurilor.
Articolul 256
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 mai 2016.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
CUPRINS
|
TITLUL I |
|
|
DISPOZIȚII GENERALE |
|
|
ANEXA A |
Cerințe comune în materie de date pentru cereri și decizii |
|
ANEXA B |
Cerințe comune în materie de date pentru declarații, notificări și dovezi ale statutului vamal de mărfuri unionale [articolul 2 alineatul (2)] |
|
ANEXA B-01 |
Declarațiile pe suport de hârtie – note și formularele care trebuie utilizate |
|
ANEXA B-02 |
Documentul de însoțire a tranzitului |
|
ANEXA B-03 |
Lista de articole |
|
ANEXA B-04 |
Document de însoțire tranzit/securitate („TSAD”) |
|
ANEXA B-05 |
Lista de articole tranzit/securitate („TSLoI”) |
|
ANEXA C |
Declarații, notificări și dovezi ale statutului vamal de mărfuri unionale și proiecte conexe în Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 de stabilire a programului de lucru CVU |
|
ANEXA D |
Cerințe comune în materie de date pentru declarații, notificări și statutul vamal de mărfuri unionale [articolul 2 alineatul (4a)] |
|
ANEXA 12-01 |
Cerințe comune în materie de date pentru înregistrarea operatorilor economici și a altor persoane |
|
TITLUL II |
|
|
FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ TAXELE LA IMPORT SAU LA EXPORT ȘI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL DE MĂRFURI |
|
|
ANEXA 22-01 |
Note introductive și lista operațiunilor de prelucrare sau transformare substanțială care conferă originea nepreferențială |
|
ANEXA 22-02 |
Cerere pentru un certificat de informații INF 4 și certificatul de informații INF 4 |
|
ANEXA 22-03 |
Note introductive și lista operațiunilor de prelucrare sau transformare care conferă caracterul de produs originar |
|
ANEXA 22-04 |
Materiale excluse de la cumulul regional |
|
ANEXA 22-05 |
Prelucrările excluse din cumulul regional al sistemului generalizat de preferințe (produse textile) |
|
ANEXA 22-11 |
Note introductive și lista prelucrărilor sau a transformărilor care trebuie efectuate asupra materialelor neoriginare pentru ca produsul fabricat să poată dobândi caracterul de produs originar |
|
TITLUL III |
|
|
DATORIE VAMALĂ ȘI GARANȚII |
|
|
ANEXA 32-01 |
Angajamentul garantului – Garanție izolată |
|
ANEXA 32-02 |
Angajamentul garantului – Garanție izolată sub formă de titluri |
|
ANEXA 32-03 |
Angajamentul garantului – Garanție globală |
|
ANEXA 32-04 |
Notificare adresată garantului privind nedescărcarea regimului de tranzit unional |
|
ANEXA 32-05 |
Notificare adresată garantului privind răspunderea pentru plata unei datorii în cadrul regimului de tranzit unional |
|
ANEXA 33-01 |
Solicitare de plată adresată asociației garante a datoriei în cadrul regimului de tranzit în baza carnetului ATA/e-ATA |
|
ANEXA 33-02 |
Notificare adresată garantului privind răspunderea pentru plata unei datorii în cadrul regimului de tranzit în baza carnetului CPD |
|
ANEXA 33-03 |
Model de notă de informare privind solicitarea de plată a datoriei în cadrul regimului de tranzit în baza carnetului ATA/e-ATA, adresată asociației garante |
|
ANEXA 33-04 |
Formular de impunere pentru calcularea taxelor vamale și a taxelor rezultate din solicitarea de plată a datoriei în cadrul regimului de tranzit în baza carnetului ATA/e-ATA, adresată asociației garante |
|
ANEXA 33-05 |
Model de descărcare a regimului în care se precizează că a fost inițiată o procedură de recuperare în ceea ce privește asociația garantă, în statul membru în care datoria vamală a luat naștere în cadrul regimului de tranzit în baza carnetului ATA/e-ATA |
|
ANEXA 33-06 |
Cerere de informații suplimentare în cazul în care mărfurile se află în alt stat membru |
|
ANEXA 33-07 |
Remiterea/rambursarea |
|
TITLUL IV |
|
|
MĂRFURI INTRODUSE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII |
|
|
Nicio anexă |
|
|
TITLUL V |
|
|
NORME GENERALE PRIVIND STATUTUL VAMAL, PLASAREA MĂRFURILOR SUB UN REGIM VAMAL, VERIFICAREA, ACORDAREA LIBERULUI DE VAMĂ ȘI DISPUNEREA DE MĂRFURI |
|
|
ANEXA 52-01 |
Formularul UE 302 |
|
TITLUL VI |
|
|
PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAȚIE ȘI SCUTIREA DE TAXE LA IMPORT |
|
|
ANEXA 61-01 |
Certificate de cântărire a bananelor – cerințe în materie de date |
|
ANEXA 62-01 |
Fișa de informații INF 3 – cerințe în materie de date |
|
TITLUL VII |
|
|
REGIMURI SPECIALE |
|
|
ANEXA 71-01 |
Document justificativ atunci când mărfurile sunt declarate verbal pentru admiterea temporară |
|
ANEXA 71-02 |
Mărfuri și produse sensibile |
|
ANEXA 71-03 |
Lista formelor uzuale de manipulare permise (articolul 220 din cod) |
|
ANEXA 71-04 |
Dispoziții speciale privind mărfurile echivalente |
|
ANEXA 71-05 |
Schimbul standardizat de informații (INF) |
|
ANEXA 71-06 |
Informații care trebuie furnizate în decontul de încheiere |
|
ANEXA 72-03 |
TC 11 – recipisă |
|
TITLUL VIII |
|
|
MĂRFURI SCOASE DE PE TERITORIUL VAMAL AL UNIUNII |
|
|
Nicio anexă |
|
|
TITLUL IX |
|
|
ANEXA 90 |
Tabelul de corespondență menționat la articolul 254 |
ANEXA A
CERINȚE COMUNE ÎN MATERIE DE DATE PENTRU CERERI ȘI DECIZII
Note introductive la tabelele cerințelor în materie de date pentru cereri și decizii
DISPOZIțII GENERALE
1. Dispozițiile incluse în aceste note sunt aplicabile tuturor titlurilor din prezenta anexă.
2. Tabelele cerințelor în materie de date din titlurile I-XXI includ toate elementele de date necesare pentru cererile și deciziile despre care este vorba în prezenta anexă.
3. Formatele, codurile și, dacă este cazul, structura cerințelor în materie de date descrise în prezenta anexă sunt specificate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei ( 18 ), care este adoptat în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a) din cod.
4. Cerințele în materie de date definite în prezenta anexă se aplică cererilor și deciziilor efectuate prin utilizarea unei tehnici de prelucrare electronică a datelor, precum și cererilor și deciziilor pe suport de hârtie.
5. Elementele de date care pot fi furnizate pentru mai multe cereri și decizii sunt stabilite în tabelul cerințelor în materie de date de la capitolul 1 titlul I din prezenta anexă.
6. Elementele de date specifice pentru anumite tipuri de cereri și decizii sunt prezentate în titlurile II-XXI din prezenta anexă.
7. Prevederile specifice pentru fiecare element de date, așa cum sunt descrise la capitolul 2 titlurile I-XXI din prezenta anexă, nu aduc atingere statutului elementului de date, așa cum este definit în tabelele cerințelor în materie de date. De exemplu, E.D. 5/8 Identificarea mărfurilor este marcat ca fiind obligatoriu (statut „A”) în tabelul cerințelor în materie de date de la titlul I capitolul 1 din prezenta anexă pentru autorizațiile de perfecționare activă (coloana 8a) și de perfecționare pasivă (coloana 8b); totuși, aceste informații nu trebuie completate în cazul perfecționării active sau pasive cu mărfuri echivalente și al perfecționării pasive cu sistem de schimb standard, conform descrierii de la titlul I capitolul 2 din prezenta anexă.
8. Cu excepția cazului în care marcajele referitoare la elementul de date în cauză oferă alte indicații, elementele de date enumerate în respectivul tabel al cerințelor în materie de date pot fi utilizate atât pentru cereri, cât și pentru decizii.
9. Statutele enumerate în tabelul cerințelor în materie de date de mai jos nu schimbă cu nimic faptul că anumite date sunt furnizate numai atunci când circumstanțele justifică acest lucru. De exemplu, E.D. 5/6 Mărfuri echivalente se utilizează numai dacă se solicită utilizarea mărfurilor echivalente în conformitate cu articolul 223 din cod.
10. În cazul în care cererea pentru utilizarea unui regim special, altul decât cel de tranzit, se efectuează în conformitate cu articolul 163, setul de date definit în coloana 8f din tabelul cerințelor în materie de date de la titlul I al prezentei anexe trebuie furnizat în plus față de cerințele în materie de date din declarația vamală, astfel cum este prevăzut în titlul I capitolul 3 secțiunea 1 din anexa B pentru regimul respectiv.
TITLUL I
Cereri Și decizii
CAPITOLUL 1
Legenda tabelului
|
Coloane |
Tipul cererii/deciziei |
Referința juridică |
Nr. titlului unde figurează cerințele specifice în materie de date |
|
|
Numărul de ordine al E.D. |
Numărul de ordine al elementului de date în cauză |
|||
|
Denumirea E.D. |
Denumirea elementului de date respectiv |
|||
|
Decizii cu privire la informațiile obligatorii |
||||
|
1a |
Cererea și decizia referitoare la informațiile tarifare obligatorii (decizia ITO) |
Articolul 33 din cod |
Titlul II |
|
|
1b |
Cererea și decizia referitoare la informațiile de origine obligatorii (decizia IOO) |
Articolul 33 din cod |
Titlul III |
|
|
Operatorul economic autorizat |
||||
|
2 |
Cererea și autorizația pentru statutul de operator economic autorizat |
Articolul 38 din cod |
Titlul IV |
|
|
Determinarea valorii în vamă |
||||
|
3 |
►C2 Cererea și autorizația pentru simplificarea determinării cuantumurilor care fac parte din valoarea în vamă a mărfurilor ◄ |
Articolul 73 din cod |
Titlul V |
|
|
Garanția globală și amânarea plății |
||||
|
4a |
►C2 Cererea și autorizația pentru furnizarea unei garanții globale, inclusiv a unei posibile reduceri sau derogări ◄ |
Articolul 95 din cod |
Titlul VI |
|
|
4b |
►C2 Cererea și autorizația de amânare a plății taxelor vamale de plătit, în măsura în care permisiunea nu este acordată în legătură cu o singură operațiune ◄ |
Articolul 110 din cod |
Titlul VII |
|
|
4c |
►C2 Cererea și decizia privind rambursarea sau remiterea cuantumurilor taxelor la import sau la export ◄ |
Articolul 116 din cod |
Titlul VIII |
|
|
Formalități legate de sosirea mărfurilor |
||||
|
5 |
Cererea și autorizația pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară |
Articolul 148 din cod |
Titlul IX |
|
|
Statutul vamal al mărfurilor |
||||
|
6a |
►C2 Cererea și autorizația de stabilire a unor servicii de transport maritim regulat ◄ |
Articolul 120 |
Titlul X |
|
|
6b |
►C2 Cererea și autorizația pentru statutul de emitent autorizat ◄ |
Articolul 128 |
Titlul XI |
|
|
Formalități vamale |
||||
|
7a |
Cererea și autorizația de utilizare a declarației simplificate |
Articolul 166 alineatul (2) din cod |
Titlul XII |
|
|
7b |
Cererea și autorizația pentru vămuire centralizată |
Articolul 179 din cod |
Titlul XIII |
|
|
7c |
Cererea și autorizația de efectuare a unei declarații vamale prin introducerea de date în evidențele declarantului, inclusiv pentru regimul de export |
Articolul 182 din cod |
Titlul XIV |
|
|
7d |
Cererea și autorizația pentru autoevaluare |
Articolul 185 din cod |
Titlul XV |
|
|
7e |
►C2 Cererea și autorizația pentru statutul de cântăritor autorizat de banane ◄ |
Articolul 155 |
Titlul XVI |
|
|
Regimuri speciale |
||||
|
8 a |
Cererea și autorizația pentru utilizarea regimului de perfecționare activă |
Articolul 211 alineatul (1) litera (a) din cod |
Titlul XVII |
|
|
8b |
Cererea și autorizația pentru utilizarea regimului de perfecționare pasivă |
Articolul 211 alineatul (1) litera (a) din cod |
Titlul XVIII |
|
|
8c |
Cererea și autorizația pentru utilizarea regimului de destinație finală |
Articolul 211 alineatul (1) litera (a) din cod |
||
|
8d |
Cererea și autorizația pentru utilizarea regimului de admitere temporară |
Articolul 211 alineatul (1) litera (a) din cod |
||
|
8e |
Cererea și autorizația pentru exploatarea spațiilor de depozitare în scopul antrepozitării vamale a mărfurilor |
Articolul 211 alineatul (1) litera (b) din cod |
Titlul XIX |
|
|
8f |
Cererea și autorizația pentru utilizarea regimului de admitere temporară, de destinație finală, de perfecționare activă sau de perfecționare pasivă în situațiile în care se aplică articolul 163 |
►C2 Articolul 211 alineatul (1) litera (a) din cod și articolul 163 ◄ |
||
|
Tranzit |
||||
|
9a |
Cererea și autorizația pentru statutul de destinatar agreat pentru operațiuni TIR |
Articolul 230 din cod |
||
|
9b |
Cererea și autorizația pentru statutul de expeditor agreat pentru regimul de tranzit unional |
Articolul 233 alineatul (4) litera (a) din cod |
Titlul XX |
|
|
9c |
Cererea și autorizația pentru statutul de destinatar agreat pentru regimul de tranzit unional |
Articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod |
||
|
9d |
Cererea și autorizația de a utiliza sigilii speciale |
Articolul 233 alineatul (4) litera (c) din cod |
Titlul XXI |
|
|
9e |
Cererea și autorizația de a utiliza o declarație de tranzit cu un set de date redus |
Articolul 233 alineatul (4) litera (d) din cod |
||
|
9f |
Cererea și autorizația de utilizare a unui document electronic de transport ca declarație vamală |
Articolul 233 alineatul (4) litera (e) din cod |
— |
|
|
(1)
Nu există date specifice solicitate. |
||||
Simboluri utilizate în celule
|
Simbol |
Descrierea simbolului |
|
A |
Obligatoriu: date solicitate de fiecare stat membru. |
|
B |
Opțional pentru statele membre: date pe care statele membre pot hotărî să le ceară sau nu. |
|
C |
Opțional pentru solicitant: date pe care solicitantul poate hotărî să le furnizeze, dar care nu pot fi cerute de către statele membre. |
Grupe de date
|
Grupă |
Denumirea grupei |
|
Grupa 1 |
Informații privind cererea/decizia |
|
Grupa 2 |
Referințe ale documentelor justificative, certificatelor și autorizațiilor |
|
Grupa 3 |
Părți |
|
Grupa 4 |
Date, ore, perioade și locuri |
|
Grupa 5 |
Identificarea mărfurilor |
|
Grupa 6 |
Termeni și condiții |
|
Grupa 7 |
Activități și regimuri |
|
Grupa 8 |
Altele |
Marcaje
|
Tipul de marcaj |
Descrierea marcajului |
|
[*] |
Acest element de date este utilizat doar pentru cererea în cauză. |
|
[+] |
Acest element de date este utilizat doar pentru decizia în cauză. |
Tabelul cerințelor în materie de date
|
Numărul de ordine al E.D. |
Denumirea E.D. |
1a |
1b |
2 |
3 |
4a |
4b |
4c |
5 |
6a |
6b |
7a |
7b |
7c |
7d |
7e |
8a |
8b |
8c |
8d |
8e |
8f |
9a |
9b |
9c |
9d |
9e |
9f |
|
Grupa 1 — Informații privind cererea/decizia |
||||||||||||||||||||||||||||
|
1/1 |
Tipul codului cererii/deciziei |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
|
A |
A |
A |
A |
A |
A |
|
1/2 |
Semnătura/Autentificare |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
|
A |
A |
A |
A |
A |
A |
|
1/3 |
Tipul de cerere |
|
|
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
|
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
|
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
|
1/4 |
Valabilitatea geografică – Uniune |
|
|
|
|
A |
A |
|
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
|
A |
A |
A |
A |
|
A |
|
1/5 |
Valabilitatea geografică – Țări de tranzit comun |
|
|
|
|
A [1] |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
A |
|
1/6 |
Numărul de referință al deciziei |
A [+] |
A [+] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
|
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
A [2] |
|
1/7 |
►C2 Autoritatea vamală care ia decizia ◄ |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
|
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
A [+] |
|
Grupa 2 — Referințe ale documentelor justificative, certificatelor și autorizațiilor |
||||||||||||||||||||||||||||
|
2/1 |
Alte cereri și decizii referitoare la informații obligatorii deținute |
A [*] |
A |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
2/2 |
Decizii cu privire la informații obligatorii transmise altor titulari |
A [*] |
A |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
2/3 |
Proceduri judiciare sau administrative în curs sau finalizate |
A [*] |
A [*] |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
2/4 |
Documente atașate |
A [*] |
A [*] |
A [*] |
A |
A |
A |
A [3] |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
A |
|
A |
A |
A |
A |
A |
A |
|
2/5 |
Numărul de identificare al spațiului de depozitare |
|
|
|
|
|
|
|
A [+] |
|
|
|
|
|||||||||||||||